225 matches
-
după canalii care scriu poezii patriotice. Și oftând a deschis frigiderul și a scos o sticlă de vodcă, Stalinskaia, primită de la șeful restaurantului „Dealul Mare“. Și-a turnat un păhărel și l-a dat peste cap rusește, după care a horcăit. „La treabă“, și-a zis plin de curaj. A ridicat receptorul telefonului și a format unul din puținele numere pe care nu le avea trecute În agendă, 34493 - și a constatat că mâna Îi tremura. Și-a dres vocea, la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Așa o să fac, tovarășul Carara, să trăiți. Apoi „Dumnezeu“ a Închis. „Doamne, sfinte“, și-a zis În gând Rogoz, și tremurând tot și-a mai turnat un păhărel de vodcă, pe care iarăși l-a băut rusește și iarăși a horcăit. — Așa, tovarășul Căcata, a rostit În șoaptă, cu obidă. Am ajuns să sun toți maiștrii, toți idioții. Ce să vorbesc eu cu Căreală ăsta, că nu Înțelege nimic... A ridicat totuși receptorul și a format numărul În silă, și, până
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
scund și, după mișcări, mai În vârstă decât Cristian. În tăcere, apoi, l-a lovit de câteva ori cu picioarele, În coaste, În cap, cu o turbare cum lui Vasile Îi fusese rar dat să vadă. De atâta efort, individul horcăia, iar Vasile a remarcat cât de familiar Îi era horcăitul acela, cât Îl Înfricoșase cândva și cât Îl scârbea În clipa de față. — Nu, nu e cu putință așa ceva , Își zise. Vru să facă o mișcare, nici el nu știa
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mai termină odată, bolborosea Sertorius Macro cu cruzime. Mi-e teamă; dacă la Roma se pregătește altcineva... Și, înfrângându-și teama, așa cum făcuse Livia când Augustus agoniza la Nola, răspândea zvonuri despre o însănătoșire miraculoasă a lui Tiberius, în vreme ce acesta horcăia între perne, sub privirile îndurerate ale medicilor săi, care aveau să-și piardă slujba și banii. Dar Sertorius Macro mai știa un lucru, pe care i-l spuse, mânios, numai lui Gajus: Tiberius era înspăimântat de luptele ce urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cei de la droguri, nu te joci. Ei ne vor banii, neapărat,în seara asta. Așa, că, numără-mi repede tot. Nu ne întârzia. N-auzi? Și,în vreme ce rostea aceste ultime cuvinte, o tot apăsa, pe gât,încât, bătrâna începu să horcăie. Din cauza sufocării. Hai, nu te mai preface! Banii! Cât mai iute, banii! Se zbate, de două-trei ori, scurt și nervos, după care se nmoaie, ca o cârpă udă. Și, chiar că este și udă, de transpirație, transpirația morții, care puse
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus de prea multă băutură sughița și horcăia în somn fără să-și dea seama și fără să se trezească. Nu de puține ori cînd venise să-l viziteze în ultimul timp îl găsise dormind ziua în amiaza mare, chircit în fotoliul său de la birou, mirosind a băutură
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și dumneavoastră liniștea publică... Și era atât de gras că putea să facă infarct. Și cine mai tăia un porc mort? Și n-a guițat? L-aș fi auzit, interveni domnul Gusti Careja. Nu, dom' șef, că mă pricep. A horcăit el un pic, da' i-am pus și o pernă pe cap, plus un spay paralizant, așa că nu... Gata, zise polițistul tăcut, dar mai mare, se pare, În grad, ajunge, că avem treabă. Ducem porcul la locuința numitului Gusti Careja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea nedormit, mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cred că am ațipit. Când m-am trezit, mi-am adus aminte de vocea pe care o auzisem; trebuia să fi fost a Arhivarului, dacă nu cumva visasem acest amănunt. Încă mai era întuneric. Uneori mi se părea că marea horcăia ca un animal muribund. Apoi își relua răsuflarea normală, puternică, de animal sănătos. M-am revăzut la închisoare pândind zorile într-un ochi de geam zăbrelit, acoperit cu pânze de păianjen pe care nu le puteam îndepărta, căci nu ajungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
soldat, privindu-l cu ochi de foc. Soldatul se cutremură. În ochii lui se ivi groaza. Mâna tremurătoare ridică lancea și o înfipse în ceafa unuia din robi. Robul gemu și, când lancea îi fu smulsă din rană, se prăbuși horcăind și muri în câteva clipe, apucând cu mâna văzduhul. Celălalt rob își aruncă uneltele și vru să fugă. Preotul privea. Atunci soldatul își înfipse îngrozit lancea udă de sânge în robul rămas viu. Apoi și-o trase îndărăt, cu mișcări
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
loc (atîta doar că amorțite), abia atunci taximetristul săltîndu-se într-un cot, o identifică pe gazda sa, Maria C. Nicolici, întinsă de-a curmezișul patului. Dormind cu fața în sus, răsturnată peste jumătatea de jos a trupului lui. Pufăind și horcăind, ca o chiuvetă care se golește. Trăgând, în nări, mirosul de balegă emanat de la subțiorile babei, Țaca trecu prin spaima că fermecătoarea putrezise. Amănuntul că și horcăia, așa putrezită, nu i se păru decât unul din obișnuitele și dezgustătoarele trucuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fața în sus, răsturnată peste jumătatea de jos a trupului lui. Pufăind și horcăind, ca o chiuvetă care se golește. Trăgând, în nări, mirosul de balegă emanat de la subțiorile babei, Țaca trecu prin spaima că fermecătoarea putrezise. Amănuntul că și horcăia, așa putrezită, nu i se păru decât unul din obișnuitele și dezgustătoarele trucuri ale nenorocitelor de muieri. O scutură pe cordoaică, cu labele lui mari, de pe șolduri. Și, când se ridică de pe canapeaua desfăcută și ea direct pe parchet, căutând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
meu, două-trei minute de plimbare în pântecele cele mai elegante din tot Bucureștiul. Pe 20 aprilie, într-o miercuri, stăteam în camera mea, ce plutea pe deasupra Căii Moșilor, și scriam. Nu era distractiv. Trecusem printr-o perioadă brutală de somn, horcăisem o vreme, dar acum mă trezisem. Scriam, când au început să se audă zgomotele acelea curioase la ușa de la intrare. Două tipe au chei de la camera mea, dar, între timp, tipele s-au făcut blonde, iar cheile lor au murit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la doi metri, sub căpățâna ta, a ta e! Bălăbănea has-Satan, la bărbat, ca la un trup de cal mort. Dar, din somn, în loc de balinul Țaca, tot cucoana tresări din picioare și, c-o voce ieșită parcă din intestinul gros, horcăi: - Ce-aveți, băi?... Ce-ați... vrea, băi?... Veniți toți, mâncați, beți, futeți și plecați... Dar de mine... Dar, la vârsta mea. Mâine n-o să mai futeți, n-o să vă mai căsătoriți. Și n-o să mai pup... de la voi, nici măcar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mea, ca o mâzgă uscată și tăioasă, cu litere căzute strâmb, ce se lovesc Între ele strident, aglomerat, cu sunete sticloase, iar și iar, rănindu-mi buzele cu lamelele lor fine, abia perceptibile, sângerându-le usturător, sufocant. Deschid ochii speriat, horcăind, cu pieptul convulsiv, aburind de transpirație, trec orbecăind prin lumina de pe hol, care, trezită brusc, mă fulgeră dureros, și mă arunc În baie, strecor capul Înfierbântat sub arcada de inox a robinetului și slobod fluidul rece, covârșitor, care-mi inundă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bine... Gheorghe fuma întins pe spate, cu coatele în grămada de nisip. Alături mai mocnea încă un rest de foc. Rămăsese numai un miez fierbinte cât un ban, care pâlpâia. Lumina lui putină juca pe fețele ostenite ale pungașilor. Mînă-mică horcăia, Nicu-Piele se întorcea când pe o parte, când pe alta. Ăl bătrân privea bilele schelei. Avea niște ochi posomoîți și sub buză i se adâncise o dungă neagră. - Nu dormi? fl întrebă Paraschiv. -Nu. - De ce? - Nu mi-e somn. De pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am rămas singur, jucând. Obosiseră și lăutarii, da nu i-am lăsat. "Haide, ha! Zi-i, Dumitre, că m-anticăresc..." Mi se aprinsese obrazul și din ochi îmi ieșea un fum gros, care acoperea tot ce era împrejur. O dată am horcăit și-am căzut pe spate. Pe gură mi-a ieșit tot sângele din mine, un șuvoi ca miezul vișinei... Oacă tăcuse. Nicu-Piele s-a ridicat cu greutate și 1-a privit. Pe pieptul hoțului se vedea o pată întunecată de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
labe. Din 209 gâtlejurile adânci li se scurgeau bale groase și adormeau. Blănurile duhneau a gunoaie și, când soarele cobora spre apus, se urneau. Întâi se ridica cel brumăriu, al lui Ilie, deschizând un ochi.Hămăia scurt. Al lui Gogu horcăia încă. Avea urechile clăpăuge și-l ciupeau muștele. Arunca zadarnic din coadă. Se mai canonea pe o parte și se scula cu dosul la biserică. Ceata se strângea și câinii se vânzoleau a joacă. Cățelele o luau înainte și dulăii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dumnezeu puterile. Stăpânul a încremenit. Cel tânăr îl mânca din ochii lui veninoși. Dintr-o lovitură i-a găsit inima. Sângele hoțului a țâșnit cald și roșu pe mâinile subțiri ale lui Paraschiv. Bozoncea s-a prăbușit pe pernele trăsurii, horcăind. În timpul ăsta, Gheorghe aruncase pe birjar jos de pe capră, dăduse-n Praporgicu și-o luase pe Didina în brațe, purtînd-o peste noroi, la trăsura în care ședea Mînă-mică. - Mergi, mă, cu noi? 1-a întrebat codoșul. 313 - Merg, c-avem
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ele, se omorau. Stați la un loc, ocările dracului!" strigam la ele, dar ce, mai m-ascultau? Praf mi-au făcut costumul de ginere. Ce vremuri, ce vremuri, nene Mitică, m-asculți? Împrejur nu se auzea decât contrabasul lui Anghel, horcăind ca un muribund, și clinchetul crengilor înghețate, pe care abia le mișca vântul. Ziua aluneca deasupra câmpiei, pe neștiute, scurgmdu-și orele 342 Încete. Aci se încenușa, aci cerul se albăstrea, și totul înflorea în lumina abia ghicită a soarelui. Dumitru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
piciorul.) Ai obosit? Scoală! (MACABEUS face un salt încercând să-i prindă piciorul cu mâinile bandajate.) Așa! (Râs subțire, cinic.) Încă o dată (MACABEUS face din nou saltul.) Asta-i! Învață să te târăști! Și! MACABEUS: Te omor! Te omor! Stai... (Horcăie, mugește, plânge.) Te prind eu... PARASCHIV: Aici, aici... (Salt.) Așa! (Hohot de râs; îi așează în față un scaun.) Aici, aici! (Salt peste scaun, rostogolire cu tot cu scaun.) Așa, așa! MACABEUS (Prinzând scaunul cu resturile sale de mâini și rotindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îndrumat copilăria... îți sărut mâna bunicule..! Și, pentru o clipă gândul îi alunecă și dimineața aceea, când s-a întors acasă de la pândă. Atunci, la moartea bunicului, fetița îngheță de spaimă, când îl găsi în casă agonizând, dându-și sufletul, horcăind, cu ochii dați peste cap, albi și însângerați, luptând cu moartea. Cât de mult a regretat că n-a fost lângă el în ultimele clipe de viață! Își ascunse obrazul în palme... îi era frică să-l vadă agonizând. După
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar fi reușit să bage spaima imediat în oricine. De departe, se vedea că duce o luptă aprigă cu aerul; de fapt, ea nu mai respira - horcăia. Fiecare vorbă, pe care încerca ea din răsputeri s-o pronunțe, îi era întretăiată numaidecât de un șir întreg de spasme violente. Tremura toată. Convulsiile n-o slăbeau deloc. Într-un cuvânt, părea că se dă, chiar atunci, de ceasul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
poliției. Își împușcă imediat și mama, tot în cap, încât aceasta se prăbușește pe loc fără să scoată un sunet. Maxilarul superior e zdrobit în întregime, dar moartea nu s‑a instalat încă. Mama zace ca un morman de carne horcăind pe linoleumul din hol; nu se știe dacă creierul ei mai funcționează, probabil că nu. Rainer lasă pistolul, care nu mai are nici un glonț, și se duce la closet de unde ia un topor ascuțit, de 1,095 kg. Lama toporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu mai pot fi lipite la loc. Rainer țintește aproape exclusiv în zona capului și a gâtului, ceea ce e de‑ajuns. Lovește până când tata e sfârtecat de tot. Apoi Rainer se duce la maică‑sa, care zace în hol grămadă, horcăind și cu spume la gură, și‑o lovește cu toporul. Încă nu se gândește la nimic, nici dacă‑i bine, nici dacă‑i rău. Nu vrea decât să lovească mortal. Când a tras ultimul glonț, a știut deja că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]