486 matches
-
va fi un dezastru. Eu, unul, nu voi porni o luptă pe care știu c-am s-o pierd. Puteți să-i spuneți și Seniorului Shonyu, și Seniorului Nagayoshi! Și, cu aceste cuvinte de despărțire, porni în galop. Unitatea lui Hori Kyutaro îl regăsi pe Hidetsugu și ostașii săi rămași în viață în apropiere de Inaba. Apoi, dând foc fermelor de pe drum, se apărară, în repetate rânduri, de trupele urmăritoare din clanul Tokugawa, pentru ca, în cele din urmă, să revină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ajutorul lui Kyutaro erau revoltați. — Ce fel de lașitate mai e și asta, să fugă în tabăra principală fără a arunca măcar o privire în urmă, la situația disperată a aliaților lui? — E clar că i-a pierit curajul. — Azi, Hori Kyutaro și-a dat arama pe față. Dacă se mai întoarce viu, va fi demn de disprețul nostru. Se întoarseră spre propria lor unitate izolată, condusă de Shonyu, dând pinteni cailor într-un acces de furie. Într-adevăr, cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se coordoneze cu trupele de la șanțurile duble. Poziția ariergardei o vor lua Hosokawa Tadaoki și Gamo Ujisato. Șaizeci de mii de ostași porniră la drum. Îndreptându-se spre apus, își începură retragerea, tocmai când soarele dimineții apărea la orizont. Hori Kyutaro fu lăsat la Gakuden, iar Kato Mitsuyasu la Castelul Inuyama. Cu excepția lor, toate trupele traversară Râul Kiso și intrară în Oura. Această retragere neașteptată îi făcu pe generalii lui Hideyoshi să se întrebe care erau adevăratele lui intenții. Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Iaelam și Core. 36. Fiii lui Elifaz: Teman, Omar, Țefi, Gaetam, Chenaz, Timna și Amalec. 37. Fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Șama și Miza. 38. Fiii lui Seir: Lotan, Șobal, Țibeon, Ana, Dișon, Ețer, și Dișan. 39. Fiii lui Lotan: Hori și Homam. Sora lui Lotan: Timna. 40. Fiii lui Șobal: Alian, Manahat, Ebal, Șefi și Onam. Fiii lui Țibeon: Aia și Ana. 41. Fiul lui Ana: Dișon. Fiii lui Dișon: Hamran, Eșban, Itran și Cheran. 42. Fiii lui Ețer: Bilhan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
se înfuria, ca și când s-ar fi sfădit cu dușmani nevăzuți. Țăranii, împrejur, gâfâind încă de ostenelile din cârciumă, răcneau când și când, ca să-și dovedească puterile și curajul. Cei care nimeriseră la băuturi nu se mai urneau din cârciumă și horeau cu foc un cântec vitejesc, înjurînd pe Busuioc sau pe ciocoi. ― Toată lumea, cu mic, cu mare, să iasă în capul satului! porunci Petre, ascuțit și sec, ca la armată. Trebui să explice de mai multe ori că nimeni să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fag, Din fluier măiestru, măiestre tilinci Eu vin în ițari, în cojoc și-n opinci. Eu vin de acolo de unde-n poiene Umblau Feți - Frumoși și dormeau Cosânzene În iarba gătită cu păsări și flori Eu vin din poiene cu hori și feciori. Eu vin din pământuri cu punți și răscruci Pe unde, cântând, treceau drepții haiduci Când crânguri și plaiuri, piscuri suiau Eu vin din pământuri ce graiu-mi știau. Eu vin de acolo de unde în șoapte Curge prin veacuri, ziuă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93453]
-
și de statură înaltă, ca Anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea Amoniților care i-au izgonit și s-au așezat în locul lor. 22. (Așa a făcut Domnul și pentru copiii lui Esau care locuiesc în Seir cînd a nimicit pe Horiți dinaintea lor; ei i-au izgonit și s-au așezat în locul lor, pînă în ziua de azi. 23. De asemenea, Aviții, care locuiau în sate pînă la Gaza au fost nimiciți de Caftoriți, ieșiți din Caftor, care s-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
3. Moise i-a trimis din pustia Paran, după porunca Domnului; toți oamenii aceștia erau căpetenii ale copiilor lui Israel. 4. Iată numele lor: pentru seminția lui Ruben: Șamua, fiul lui Zacur; 5. pentru seminția lui Simeon: Șafat, fiul lui Hori; 6. pentru seminția lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune; 7. pentru seminția lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif; 8. pentru seminția lui Efraim: Hosea, fiul lui Nun, 9. pentru seminția lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu; 10. pentru seminția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
direptate: Ocolii țările toate Și de bine n-avui parte, Că de mic am pribegit Tot în străini am trăit Și odihnă. n-am avut... Vine-mi dorul uneori Să mă sui la munți cu flori, Să mă jăluesc în hori Să-mi mai treacă de fiori; Vine-mi dorul câteodată Să mă sui la munți cu piatră, Să-mi fac ochii ca o roată, Să mă uit la lumea toată Pe Unde - am îmblat odată, Când eram la al meu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de la gâturile fetelor de-mpărați, își puse-n brâul verde un fluier de doine și altul de hore, și, când era soarele de două sulițe pe cer, a plecat în lumea largă și-n toiul lui de voinic. Pe drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. Văile și munții se uimeau auzindu-i cântecele, apele-și ridicau valurile mai sus ca să-l asculte, izvoarele își turburau adâncul, ca să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de brâiele melancolicelor stînce, învățau de la păstorul împărat doina iubirilor, iar vulturii ce stau amuțiți pe creștetele seci și sure a stîncelor nalte, învățau de la el țipătul cel plâns al jelei. Steteau toate uimite pe când trecea păstorașul împărat, doinind și horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; și-n piepturile păstorilor tineri, răzimați c-un cot de-o stâncă și c-o mână pe bâtă, încolțea un dor mai adânc, mai întunecos, mai mare - dorul voiniciei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
i le așezase pe frunte. A doua zi deșteptată, ea vedea... A treia zi se cunună împăratul cu fata Genarului. a patra zi era să fie nunta lui Făt-Frumos. Un roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii când se sfințește un sfânt - și roiuri de unde răsărind din inima pământului le-a spus cum cântă ursitorile când urzesc binele oamenilor. Astfel lăutarii măestriră hore nalte și urări adânci. Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrimioarele sure ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că le-a alungat Toamna cea posacă. Copacii cei săraci Ce nu mai au coroană Rămași fără păsări Fac o mare dramă. Suflet de român România e frumoasă Flori ea are-n orice casă Păsărele ciripind, Și români pe plai horind,. Dunărea fluviu frumos Și Ceahlăul maiestuos Cu-ngrijire o-nconjoară Pe a mea iubită țară. Mândru și frumosul steag Cântă Imnul nostru drag, Dar pe mine mă încântă Românul ce doina-și cântă. Și mă-nvață ca să spun Că am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a recunoscut o stradă de alta și ne-a dus la ușa casei fratelui său, unde un băiețel stătea și pândea. Când ne-a văzut, l-a strigat pe taică-su și cel de-a doilea fiul al lui Meryt, Hori, s-a repezit în stradă, cu amândouă mâinile încărcate cu pâine caldă. A alergat înspre Meryt, a ridicat-o în brațe și a învârtit-o iar și iar, zâmbind cu zâmbetul ei. Familia lui s-a adunat și a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Meryt, a ridicat-o în brațe și a învârtit-o iar și iar, zâmbind cu zâmbetul ei. Familia lui s-a adunat și a început să bată din palme în timp ce bunica râdea la fiul ei și-l săruta pe nas. Hori avea o casă plină de copii, cinci cu toții, care se înșirau de la fata gata de măritiș până la țâncul în pielea goală care stătea la pândă. Familia s-a revărsat în stradă, scoțând vecinii pe la porți, de unde zâmbeau văzând agitația. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
va fi atinsă de noroc pentru că ea o să doarmă în ea. Eram copleșită cu atâția ochi pe mine. - Mulțumesc, a fost tot ce-am putut să spun. Vă mulțumesc, am spus, înclinându-mă înspre Menna și Shif-re și apoi către Hori și nevasta lui, Takharu. - Vă mulțumesc pentru generozitatea voastră. Sunt servitoarea voastră, drept recunoștință. M-am întors în colțul meu de lângă perete, mulțumită să mă uit la aceaastă familie în timp ce mâncau și se bucurau unii de alții. Când lumina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
unei petreceri de bun-venit. Se lăsa deja noaptea când Menna ne-a condus pe Meryt și pe mine pe străduțele luminate de lună înspre casa lui, care era aproape. Deși era mai mare și mai bine aranjată decât a lui Hori, înăuntru era cald și neaerisit, așa că am urcat cu așternuturile pe o scară pe acoperiș, unde stelele păreau aproape să le atingi cu mâna. M-am trezit chiar înainte de răsărit și m-am ridicat în picioare ca să văd întregul oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
concesse, dictum et infrascriptum. Antonium Iohannis de Rinaldeschis condemnaverunt qualiter per ministrum iustitie ad fenestras palatii domini Potestatis civitatis Florentie laqueo subspendatur ita et taliter quod moriatur, eiusque anima a corpore separetur. Et quod ibidem subspensus 192 permanent usque ad horam 14 diei sequentis. Latun, datum, etc. în palatio dicti domini Potestatis sub anno indictione et die suprascriptis. * * * Item. Luând în considerare dacă Antonius Iohannis de Rinaldeschis, cetățean florentin, în acest an și această lună, după ce a jucat la noroc în
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
văzui, pe lângă focuri mari și aprinse-n lumina soarelui - focuri ce lingeau cu galbenele lor limbe lungi aerul cel senin și rece - șezând roată de jur împrejur cete de români, iar pe frigări lungi frigând berbeci și oi, chiuind, cântând, horind - într-o parte unii jucau pisând pământul pietros cu opinca cea ușoară, pe când unul șezând pe-un bolovan fluiera în fluier de soc. Chiuiturele vesele, fumul înălțîndu-se din focurile multe, fețele cele curioase cu ochii lor cei vii, cari de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mesajului emoțional. Elogierea recăpăta o tonalitate interbelică: "în ziua de 1 decembrie 1918 ei [românii] s-au adunat chiar pe locurile unde Mihai Viteazul își făcuse în 1599 intrarea triumfală în cetate și unde în 1785 fuseseră frânți pe roată Horea și Cloșca"362. Autorii profitau din plin de faptul că, la acest nivel de studiu, se poate propune, într-o formulă credibilă, un dozaj optim de informație istorică, legendă și sentiment național. Deceniul se încheia cu o altă structură a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o frumusețe nepământeană erau luminate de razele lunii. Doar părul despletit, ținut pe creștet de o cunună de flori, le mai acoperea goliciunea. La un semn, se prindeau de mână și, în chiote de veselie, se puneau a se învârti. Horind, pârjoleau iarba sub tălpile și călcâiele încinse de jocul lor fermecat. Locul rămânea ars încât nici otava nu avea să mai crească pe el. Cu muțenie și sminteală îi pedepseau pe băietanii care nu se puteau stăpâni a le iscodi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
artei populare" 120, însoțind omul în toate momentele esențiale ale vieții: naștere, nuntă, moarte. Etimologic, hora provine de la grecescul horos, hará (bucurie), harein (a fi vesel) 121 și există sub forma unor variante lingvistice diferite, în funcție de regiunile etnografice. În Transilvania, horea este numele unui cântec tărăgănat, în sistem "parlando rubato" (asimetric), iar, în Maramureș și Oaș, hora lungă denumește cântecul liber, cu sonorități ciudate, sughițate, "cu noduri". În ținutul Pădurenilor și în Țara Hațegului, hora se numește brâu, în sud-vestul Transilvaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cât oi fi-n lume purtată; Câte văd toate să cânt, / Să las urmă pe pământ, / Să nu m-astupe-un mormânt.../ Și petrec lumea prin gând, / Câte văd toate le-ngân, / Bucuroasă și plângând. Câte știu le povestesc, / Câte-aud să le horesc, / Câte văd să le trăiesc / Și gându să-mi împlinesc."219 Aflat în relație directă cu planul cosmic, omul tradițional își definește starea existențială prin "cânt": "Cunosc vremea după vânt, / Românu după cuvânt; / Cunosc vremea după stat, / Românu după cântat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
recitativ având rolul de primum movens care consacră ritualic destinul: Hai bădiță, hai de mână, / Să-nvârtim hora română, / Hora dragă, bat-o vina, / Mândru joc din Bucovina! Hora și cu cântecu / Îi tot una cu omu! / Cine cântă și horește, / Viața și-o înveselește, / Cine joacă horile / Aibă ochi ca florile! / Horile, horile-s bune / Și-aduc bucurie-n lume; / Horile, horile-mi plac, / Horile-n pământ mă bag, / Și-am să joc cât mai trăiesc / Pe urmă mă hodinesc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Horea devine icoana sfântă a poetului: "/ Peste hotarul toamnei cu brațe lungi de lemn/ fântânile mă cheamă departe și-mi fac semn/ Când norii se înclină cu chipuri lungi de sfinți/ în orele-ncărcate și încă tot fierbinți". La Ion Horea starea de euforie și nostalgie, peisajul, muncile țăranului se desfășoară cu rezonanțe din Hesiod, Pillat și Esenin. Peisajul este învăluit în melancolia celui plecat de acasă. Alteori satul este adus în conștiință prin belșugul lui; el nu este evocat, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]