640 matches
-
ucis pe ăla care părea că le este conducător, m-am luat după călugării ăștia care ziceau că știu ce fac și uite cu ce m-am ales! Cu bâlbâielile unui... unui... Apostol. Ce mă fac acum? Vorbise privind la hubloul larg prin care se vedea o stea verzuie, de parcă ar fi întrebat o divinitate aflată undeva între apele alburii ale planetei Praxtor, ultima Lume Agricolă a provinciei autonome Sagittarius. Dacă însămînțarea dăduse greș, nu mai avea altă soluție decât să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fel de zeflemea. Înțelesul obscur al acelor fraze îl urmărise ani buni după aceea, rănindu-l poate chiar mai mult decât conștiința faptului că, din cauza fricii cu care privise întîlnirea cu el, Abatele căpătase un ascendent imens asupra lui. Prin hublou se vedea Vechea Terra. Era un glob cenușiu, acoperit de nori care se vălătuceau sălbatic. Numai undeva, deasupra Oceanului Pacific, Soarele strălucea. Se întrebase adeseori ce fusese atât de special la planeta aceea pentru ca oamenii să se nască acolo? Sau poate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
planetei-far Kyrall. Alungă însă repede din minte această eventualitate. Între dinastia Boszt și Abație exista o rivalitate tradițională, greu de ignorat pentru ambele părți. Ordinul augustinian nu a fi riscat deconspirarea corespondenței, apelând la un serviciu imperial. Guvernatorul privi pe hublou și i se păru că stelele sclipesc vesel. 19. ― Spune-mi cum e să fii așa ca tine? întrebă Maria, ațintind asupra lui Rim limpezimea dezarmantă a unei priviri curioase. ― Ce vrei să știi? Femeia zâmbi și mestecă repede îmbucătura
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
era evident că deciseseră să îl cruțe. Deși nici ochii săi nu puteau urmări un quint în luptă, Maestrul era obișnuit să îi privească și ajunsese să poată înțelege ce tăceau. Într-o coordonare perfectă, discipolii lui loveau zadarnic în hublourile navetelor din care nu coborâse nimeni. Deja piloții înțeleseră că fuseseră atrași într-o cursă și N'Gai Loon văzu cum unul dintre ci încerca să folosească radioul. În același moment văzu antenele celor două nave zburând, semn că și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
racla cu mostre genetice. Johansson o sărută lung pe buze și se urcă în nava în care Șestov era pregătit să decoleze. Oksana nu avea nevoie să fie cu el pentru a ști că urma să se uite printr-un hublou până ce psiacul va fi devenit un punct minuscul, decupat în imensul ocean al Kyrallului. Femeia se trânti îmbrăcată în patul din camera pe care o împărțise cu Durdrin, și se lăsă preț de câteva momente pradă îndoielilor. Era convinsă că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
abia când văzu fețele lor adunate. Realiză atunci brusc că oamenii pe care îi cunoscuse deja pe Arcă erau cu mult mai uniți decât originalele care compuseseră Corpul celor O Mie de Voluntari. Cu un gest studiat, Durdrin deschise apărătoarea hubloului mare al sălii în care se adunaseră, lăsând să se reverse asupra lor imaginea superbă a planetei Praxtor. - Mi-aș fi dorit să îl cunosc pe acela care s-a jertfit aici pentru voi, zise el deodată. Durdrin ridică mâna
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai concentrată, în versuri care trădează filiera unui expresionism minor (Drum prin recoltă), recognoscibil, de asemenea, în pictură. Proza semnată de S., în special romanul Castelul de apă (1972), reluat și amplificat în Oblic peste lume (1979) și Viața prin hublou (1986), ambele scrieri autobiografice compuse dintr-o succesiune de capitole (povestiri) cvasiautonome, reprezintă adevărata ei realizare literară. Bine lucrate, cu umor și vervă descriptivă sau cu emoție, paginile memorialistice învie personaje (dintre care se distinge Bunica), peisaje și interioare din
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
Imagini. Proze, pref. Dan Hăulică, București, 1977; Oblic peste lume, București, 1979; Poeme, București, 1983; Culorile cântecului - Les Couleurs de la chanson - The Colours of the Song, ed. trilingvă, tr. și cu ilustrațiile autoarei, Cluj-Napoca, 1984; Ecran, București, 1985; Viața prin hublou, Cluj-Napoca, 1986; Poezii (1945-1986), pref. Eugen Simion, București, 1988. Traduceri: Poezia poloneză contemporană, îngr. trad., București, 1934 (în colaborare cu Dusza Czara); Eugene O’Neill, Din jale se întrupează Electra, București, 1943 (în colaborare cu Petru Comarnescu); Walt Whitman, Poeme
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
vibra sub degetele mele. Mâna mea a atins și pantofii, aliniați cuminte într-o așteptare absurdă. M-am întins din nou, trăgând nădejde că motivul agitației mele nu fusese ghicit de consilier. Stătea tăcut în întuneric și părea adormit. Neavând hublou, cabina noastră mă făcea să mă gândesc la un sicriu de oțel care s-ar fi desprins de vapor de ceva vreme. Mi-am imaginat lenta ei coborâre în străfundurile verzi-albăstrui ale apelor. Și perechea aceea de pantofi frumos rânduiți
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe fuselaj urme de coliziune, unele camuflate sub un strat de vopsea verde-cenușie, altele recente, având strălucirea metalului gol. Suflul decolării a aruncat la pământ umbrelele de soare și o prelată albastră de lângă piscină, părând că împinge rapid înapoi, dincolo de hublou, plaja, marea, clădirea hotelului deja năpădită de fum. Am încercat să nu mă gândesc la cei ce se băteau încă, încercuiți... Pe puntea vaporului unde a coborât elicopterul, ceea ce ne-a frapat privirea a fost drapelul roșu al imperiului. Și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
treacă, urcă pe scările licăritoare. Cabinele de la etaj nu au numere, doar lumini ce indică dacă sunt sau nu ocupate. Găsește una liberă, Închide ușa după el și bagă o fisă. Paravanul se trage repede la o parte, dezvăluind un hublou care dă spre adâncul unei ape. Dintr-un difuzor din tavan se aude muzică și o voce gravă Începe să spună o poveste: ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vocea intonează: ― Doamnelor și domnilor, iată-l pe zeul Hermaphroditus! Jumătate femeie, jumătate bărbat! Se aude ceva sărind În apă de undeva de deasupra. Apa din bazin se face albă, apoi roz. La doar câțiva centimetri de cealaltă parte a hubloului e un trup, un trup viu. Domnul Go se uită. Mijește ochii. Își lipește nasul de hublou. N-a mai văzut niciodată până acum așa ceva, În toți anii de când vizitează Camera Obscură. Nu e sigur că-i place ce vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sărind În apă de undeva de deasupra. Apa din bazin se face albă, apoi roz. La doar câțiva centimetri de cealaltă parte a hubloului e un trup, un trup viu. Domnul Go se uită. Mijește ochii. Își lipește nasul de hublou. N-a mai văzut niciodată până acum așa ceva, În toți anii de când vizitează Camera Obscură. Nu e sigur că-i place ce vede. Dar imaginea Îl face să se simtă ciudat, amețit, ușor ca fulgul și, cumva, mai tânăr. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Într-un peep show adevărat, față În față cu voyeurii. Privirea lor ar fi supt sufletul din mine. Dar În bazin, când eram sub apă, țineam ochii Închiși. Mă unduiam În tăcerea din adâncuri. Când mă lipeam de geamul unui hublou, Îmi scoteam capul din apă, ca să nu dau ochii cu cei care Îmi studiau molusca. Cum am spus Înainte? Suprafața mării e o oglindă, reflectând regnuri divergente. Deasupra creaturile aerului; dedesubt cele ale apei. O singură planetă, conținând două lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era mai degrabă exotică decât obscenă. Era echivalentul sexual al restaurantelor Trader Vic’s. Spectatorii ajungeau să vadă lucruri ciudate și corpuri neobișnuite, dar cea mai mare parte a farmecului venea din uitarea de sine care se declanșa. Privind prin hublourile lor, clienții vedeau niște corpuri reale făcând lucruri pe care corpurile le fac uneori În vis. Erau clienți de sex masculin, bărbați heterosexuali Însurați care visau uneori că fac dragoste cu femei Înzestrate cu penis, dar nu penisuri masculine, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-mi scufund corpul În apă, centimetru cu centimetru: gambele, genunchii, coapsele. Dacă o făceam suficient de Încet, așa cum mă instruise Presto, paravanele se Închideau exact În acest moment. Unii clienți plecau, dar cei mai mulți băgau alte fise În aparate. Paravanele de pe hublouri se ridicau. ― Nimfa apei a Încercat să se stăpânească. Dar frumusețea băiatului o copleșise. Nu se putea mulțumi cu privitul. Salmacis Înotă din ce În ce mai aproape. Și apoi, subjugată de dorință, Îl prinse pe băiat din spate, Înfășurându-și picioarele În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Atât de năvalnice Îi erau poftele, Încât cei doi au devenit unul. Corpurile lor s-au contopit: bărbatul În femeie, femeia În bărbat. Iată-l pe zeul Hermaphroditus! Moment În care săream cu totul În bazin, expunându-mă complet. Toate hublourile se Închideau. Nimeni nu pleca vreodată din cabină În acel moment. Toată lumea Își prelungea șederea În Grădină. Auzeam pe sub apă clinchetul fiselor În aparate. Îmi aminteam de casă, de cum Îmi băgam capul sub apă În cadă și auzeam țiuitul țevilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de cum Îmi băgam capul sub apă În cadă și auzeam țiuitul țevilor. Încercam să mă gândesc la astfel de lucruri. Așa reușea totul să pară Îndepărtat. Mă prefăceam că sunt În cadă, pe Middlesex. Între timp, fețele se lipeau de hublouri, privind cu uimire, curiozitate, dezgust, dorință. Ne drogam Întotdeauna la lucru. Nu rezistam altfel. În timp ce ne puneam costumele, eu și Zora ne aprindeam o țigară de marijuana, ca de Începutul serii. Zora aducea un termos de Averna cu gheață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
negustorii. Era o cameră cu grinzile la vedere, înțesată cu desagi. După ce intrară în cabină, solii rămaseră o vreme tăcuți ascultând zgomotele de pe punte. În urma lor se îmbarcau gălăgioși negustorii, care făcuseră popas cu o noapte înainte la Ojika. Prin hublourile cabinei se vedeau niște insulițe. Erau arhipelagurile Tashiro și Aji. Însă golful nu se mai vedea. — Mă întreb dacă oamenii de seamă au plecat deja, zise Nishi cu fața lipită de hublou. Apoi Nishi dădu să iasă pe punte. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
popas cu o noapte înainte la Ojika. Prin hublourile cabinei se vedeau niște insulițe. Erau arhipelagurile Tashiro și Aji. Însă golful nu se mai vedea. — Mă întreb dacă oamenii de seamă au plecat deja, zise Nishi cu fața lipită de hublou. Apoi Nishi dădu să iasă pe punte. Cei trei însoțitori ai săi îl urmară în grabă. Le era teamă să rămână singuri, căci totul era nou pentru ei pe această corabie. Samuraiul se amestecă și el prin mulțimea de negustori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a corăbiei lucrurile de pe polițe alunecau încoace și încolo. Zgomotele acestea se tot auziră până spre dimineață. În revărsatul zilei, vuietul din cală se mai potoli și zguduielile vasului se mai domoliră pentru o vreme. Când lumina zorilor pătrunse prin hublou, am văzut cărțile și boccelele cu lucrurile noastre împrăștiate vraiște pe podea. Slavă Domnului, cabina noastră aflată cu un etaj mai jos decât cea a japonezilor nu luase apă. Cel mai greu atinsă a fost cabina cea mare a negustorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cabina cea mare se auzeau încet rugăciunile către Zeul Dragon, dar la un moment dat se opriră. La scurtă vreme după aceea se auzi dintr-o dată un țipăt care putea fi un urlet de spaimă sau un strigăt de furie. Hubloul cabinei se sparse și valurile se năpustiră înăuntru. Apa doborî doi oameni care se aflau lângă hublou și se izbi de încărcătură. Oamenii înghițiți de ape dădeau din mâini desperați, dar în clipa în care se prinseră de încărcătură, vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
La scurtă vreme după aceea se auzi dintr-o dată un țipăt care putea fi un urlet de spaimă sau un strigăt de furie. Hubloul cabinei se sparse și valurile se năpustiră înăuntru. Apa doborî doi oameni care se aflau lângă hublou și se izbi de încărcătură. Oamenii înghițiți de ape dădeau din mâini desperați, dar în clipa în care se prinseră de încărcătură, vasul se înclină în față și apa din cabină năvăli pe culoar. Oamenii se loveau unii de alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
hanuri, nici mănăstiri care să-i găzduiască pe japonezi, așa că negustorii care coborâseră la țărm se întorseseră și ei în cabina cea mare. Solii nu erau în toane bune, căci le fusese rănită mândria. Rozele dogorâte ale amurgului pătrundeau prin hublou, iar cabina era încinsă. Cum intrară în cabină, Tanaka îl dojeni mai întâi pe Nishi pentru că se purtase flușturatic, apoi repetă că fuseseră tratați grosolan de către străini și îl ocărî pe Velasco spunând că era vina lui. Pesemne că Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am dus chiar deasupra ei; sub apă era un pachebot. Stătea acolo, scufundat cu totul sub apă, mare cât pământul. Am lăsat barca să plutească deasupra lui. Era aplecat pe o parte și pupa era Îngropată adânc În nisip. Toate hublourile erau Închise bine și puteam să văd cum strălucesc ferestrele sub apă; vedeam tot pachebotul. Cel mai mare vas pe care l-am văzut În viața mea zăcea acolo și i-am parcurs toată lungimea; pe urmă am aruncat ancora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]