387 matches
-
înțeleptul el face din evreul Natan un model de înțelepciune și de virtute, o icoană cu totul opusă celei zugrăvite de Shak[e]speare în Shylock sau de Alesandri în Lipitorile satelor, N. R. {EminescuOpX 402} astfel fierb mereu cuvintele de hulă asupra "îngîmfatei fiice a mumei robite", asupra "Dumnezeului răstignit", asupra,, abisului pe care creștinismul l-a săpat între sine și rațiune". Apoi se susține de-a dreptul că "e cu totul neadevărat cumcă creștinismul predică generală iubire de oameni și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
gândea tot atât de creștinește și germanic ca și tinerii teutoni de la Jena și Breslau. Și pe lângă toate acestea acest ton nespus de obraznic și de cîrîitor: acest om se scutură de plăcere de câte ori poate spune germanilor vro mârșăvie. Alături cu asemenea hulă în contra Germaniei d-sa are o imensă prezumpțiune. D. Graetz nu ostenește de-a sfătui pe consângenii săi să aibă "mîndrie de strămoși", le vorbește despre "străvechea lor nobilitate". N-am nimic de zis împrotivă, dar cine gândește astfel mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Iar necredința nu este un păcat străin, ci al celui care nu crede, făcându-se pe urmă maică și începătură a oricărui păcat”. (Marcu Ascetul, Răspuns acelora care se îndoiesc despre dumnezeiescul botez, în Filocalia..., vol. I, p. 293) „Dar hula față de Duhul, sau necredința, nefiind iertată pentru nici o altă pricină, fără numai dacă se face cel ce a păcătuit credincios, pe drept cuvânt nu va fi iertat cel ce-și încheie viața în necredință, pentru păcatul necredinței”. (Sf. Maxim Mărturisitorul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mai mult decât pe Dumnezeu, după ce a pus plăcerile acesteia mai presus decât voia lui Dumnezeu”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, rp. 52, sc. 7, în Filocalia..., vol. III, p. 217) „Păcatele din rațiune sunt acestea: necredința, erezia, nebunia, hula (blasfemia), nemulțumirea, încuviințările păcatelor care se ivesc din partea pătimitoare. Iar tămăduirea și leacul acestor rele este credința neîndoioasă în Dumnezeu și în dogmele adevărate, neînșelătoare și ortodoxe, cugetarea neîncetată la cuvintele Duhului, rugăciunea curată și neîncetată și mulțumirea către Dumnezeu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mântuirii lor „Dar ereticii, răstălmăcind Scripturile împotriva capetelor lor și căutând mereu argumente împotriva mântuirii lor nu-și dau seama că se îmbrâncesc singuri în prăpastia pierzării. Că pe Fiul lui Dumnezeu nici lauda nu-L face mai slăvit, nici hula nu-L vatămă. Nu are nevoie Ființa cea necorporală de lauda noastră. Ci, după cum cel ce spune de soare că e strălucitor nu-i adaugă lumină la lumina lui, nici cel care spune că soarele e întunecos nu-i micșorează
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de acord, iar când se grăiește împotriva lui Dumnezeu, când învățătura lui este tăgăduită, nu fugi, nu urăști limba hulitoare, nu astupi gurile cele fără de Dumnezeu? Cum vei putea să te rogi lui Dumnezeu cu îndrăznire, când iei parte la hulele aduse Lui? Nu, vă rog, nu faceți așa! Nu spun asta către cei de față; dar, mai bine spus, și către cei de față. Chiar dacă voi nu aveți pe cuget un astfel de păcat, totuși voi să spuneți aceste cuvinte
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nu se împacă, nicidecum, cu dictatura mitului, cu bigotismul; dincolo de cabalele politice, comploturile iudaice, fronda juvenilă și puerilă vrea să afle în ce măsură adversitatea, iscată și de resorturi psihologice, iritată poate de frustrante "ziduri de iubire" cade în gesturi blasfemiatoare, devenind hulă logoreică. Nu cumva se întreabă fals-inocent criticul ieșean și denigratorii au lansat observații demne de interes, cârteala lor publică nefiind doar un incalificabil atentat la imagine? Mulți dintre autorii majori au căzut victime acestor scandaluri. Printre ei, și "porcograful" E.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care să-I apere părul de nisip când se punea să stea în cap, cu trupul vrâstat cu ulei de plajă, era urmărit de o ceată de fete și alți atleți ai plajei, și dansa și zdrăngănea din ukelele: Ani-ka, hula wicki-wicky Mi-a spus fata cu ochi vii M-a-nvățat să dansez hula Pe plaja din Waikiki... Dacă era pornit, îl cânta pe un ton încărcat de sugestii, vocea lui neagră se spărgea, iar flacăra lui micuță de cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu trupul vrâstat cu ulei de plajă, era urmărit de o ceată de fete și alți atleți ai plajei, și dansa și zdrăngănea din ukelele: Ani-ka, hula wicki-wicky Mi-a spus fata cu ochi vii M-a-nvățat să dansez hula Pe plaja din Waikiki... Dacă era pornit, îl cânta pe un ton încărcat de sugestii, vocea lui neagră se spărgea, iar flacăra lui micuță de cocoș se aprindea clară, stranie și posacă. Bătrânul lui părinte, morocănos și batjocoritor, dar amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
până hăt, departe... Te-a bătut în cap furtuna de ieri ori ce-i cu tine ?! Ce vrei să faci tu cu aurul ?! Ia lasă prostiile și vino-ncoace ! Să mâncăm și pe urmă mai vedem noi. Azi e încă hulă pe mare și ți-a ajuns spaima de ieri nu ieșim cu barca. Ia, ia așează-te aici și mănâncă. Am mâncat în tăcere. La noi nu se vorbea la masă. Când m-am săturat și am ridicat ochii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
trufași ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe rând, cu semeție, frunțile smolite. Cei Patru Călăreți damnați ai străfundului tenebrelor, avangarda hoardei nelegiuite a puterilor malefice, galopează și aceștia întracoace. Peste tot teamă, spaimă, disperare, trădare și groază, violență, vrajbă, hulă, desfrânare, erezie, ură, păgânism. Întrebarea este... Putem salva ceva? Pot fi opriți cei răi? Și cum? glăsuiește Bursucul. Îngerul se îmbunează și-i zâmbește blând, ca unui neajutorat. -Tehnic vorbind, Domnul a luat în calcul Apocatastaza, ca pe o ipoteză
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
unui non-A i-ar fi fost greu să conceapă o masă de oameni în grosime de aproape 500 de metri, formată din indivizi având fiecare o personalitate și o voință proprii. Mulțimea era când imobilă, când tălăzuită de o hulă umană. În ea germinau veleități care acționau ca bulgării de zăpadă care se rostogolesc pe panta unui munte și care declanșează avalanșe. Ici, colo, răsunau horcăieli și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
asta, într-un moment în care Hamlet ar fi avut nevoie de cunoaștere mai mult ca oricând 205. Scindarea dialectică a conștiinței conturbă orice personalitate, și aici întrevede Camil Petrescu explicația abuliei prințului. E capabil, totuși, să iasă din această "hulă interioară", fiindcă la el, intelectul și conștiința devin conexe, generând o pasionalitate intensă, frapantă. Astfel, scriitorul nostru lasă (involuntar) deschisă calea demersului psihanalitic. Posibile afinități între opera camilpetresciană și Hamlet am semnalat deja în subcapitolul precedent, bazându-ne pe interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Grădinii paradisiace devastate e concludent, mai ales că varianta oficializată a cauzei morții o constituie mușcătura șarpelui malefic. Există o inadecvare între locul acțiunii și instrumentul morții în sensul că, într-o țară ca Danemarca, mereu bântuită de frig și hula mărilor, șarpele cu veninul letal nu găsește condiții de dezvoltare biologică. Inadecvarea ne dă dreptul să conchidem că reinvestirea biblică este apanajul inconștientului creator shakesperian. Totodată, uciderea fratelui ne amintește de episodul lui Cain și Abel, după cum astuția Gertrudei se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aceeași viziune a neîmplinirii, de aceeași dorință de a se bucura de lumină, de soare, de liniște: „Precum, de treci prin inima acestei vaste bruse,/ Dai de păduri de pini cât vezi în zări,/ Se-ntinde peste viața-mi, ca hula negrei mări,/ Cu spume tulburi, cu furtuni abstruze, / O-nvolburare de precipitări” (Vii tu). E încheierea unei evoluții poetice care s-a desfășurat sub semnul unei mari tristeți. Într-un concis comentariu consacrat eseurilor de istorie a artei din Pegas între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
Tudor. Articolul-program, Prolog pentru ceasul acesta, schițează, într-un stil metaforic, atitudinea ofensivă, polemică, a revistei: „O spunem răspicat: venim ca tulburători, cu sabia cuvântului și floarea de flacără a propriei noastre inimi în palmă, cu o binecuvântare și o hulă pe buze.” Efortul poetului de la „Gândirea” de a aduna în jurul său talente tinere și viguroase, spiritul nonconformist al publicației, efervescența culturală ce tinde să anuleze convingerile politice provenind din întregul spectru doctrinar conferă paginilor un aer impetuos. Dorința de afirmare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
materiei și a toată lumea vizibilă și al trupurilor noastre... 3. Pe cei care denigrează Legea mozaică și spun că Profeții nu se trag de la #principiul## cel bun... 4. Pe cei care resping căsătoria și rostesc despre ea acest lucru de hulă, că Înmulțirea și mersul Înainte al seminției noastre vine de la Diavol... 5. Pe cei care proferează această blasfemie, că unul #un membru## din Sfînta Treime, și anume Fiul și Cuvîntul cel de o ființă cu Dumnezeu Tatăl s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care au păcătuit“. După ce află numele dorit, so țul trece la punerea în scenă a ritualului și asta pentru pri vi rile celorlalți, „au pus-o pe un cal șchiop și au trimis-o la trei săptămâni acasă cu multe hule și vorbe proaste“. Un misionar catolic din Moldova con semnea ză, la mijlocul secolului al XVIII-lea, ast fel exis ten ța acestui ritual: „se obiș nuieș te as tăzi la schis ma tici (adică la or to docși), că atunci când
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
1956. Hayes, Carleton J., The Historical Evolution of Modern Nationalism, R.R. Smith, New York, 1931. Hertz, Frederick, Nationality in History and Politics, Oxford University Press, New York, 1944. Herz, John, The Nation-State and the Crisis of World Politics, David McKay, New York, 1976. Hula, Erich, „National Self-Determination Reconsidered”, Social Research, 10, nr. 1 (februarie 1943), pp. 1-21. Hula, Erich, Nationalism and Internationalism, University Press of America, Washington, DC, 1984. Janowsky, Oscar I., Nationalities and National Minorities, Macmillan, New York, 1945. Kohn, Hans, The Idea of
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Hertz, Frederick, Nationality in History and Politics, Oxford University Press, New York, 1944. Herz, John, The Nation-State and the Crisis of World Politics, David McKay, New York, 1976. Hula, Erich, „National Self-Determination Reconsidered”, Social Research, 10, nr. 1 (februarie 1943), pp. 1-21. Hula, Erich, Nationalism and Internationalism, University Press of America, Washington, DC, 1984. Janowsky, Oscar I., Nationalities and National Minorities, Macmillan, New York, 1945. Kohn, Hans, The Idea of Nationalism, Macmillan Company, New York, 1944, 1961. Royal Institute of International Affairs, Nationalism, Oxford University
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
creat după asemănarea Sa, și caută să‑l ducă la pierzanie prin nerăbdare. Deci, „și tu, o, iubitule, când de multe ori ești cuprins de boală sau de friguri sau de dureri, și usturimea te silește să zici ceva de hulă - de te vei stăpâni pe tine, și vei mulțumi, și vei proslăvi pe Dumnezeu, aceeași plată vei lua (ca drep‑ tul Iov - n.n). Că pentru care pricină hulești - spune‑mi - și cuvânt amar scoți din gură ? Oare mai ușoară
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
să Îndrăznești și să vinzi mântuirea sufletului, aflând mân‑ gâiere trupului. Dar acum nu numai nu ți se ușurează durerea, ci și mai cumplită se face. Pentru că diavolul văzând că a putut ceva și te‑a adus pe tine la hulă, crește cuptorul, aprinde usturimea ca să Îi Împlinești lui pofta. Deci, precum am zis, deși s‑ar fi ușurat durerea, nu trebuie să faci aceasta. Iar când nici nu folosești ceva, pentru care pricină te omori pe tine ? 164 Suferința și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
faci aceasta. Iar când nici nu folosești ceva, pentru care pricină te omori pe tine ? 164 Suferința și creșterea spirituală Dar nu suferi să taci ? Mulțumește lui Dumnezeu ! Proslăvește dar pe Cel ce te Încearcă pe tine În cuptor ! În loc de hulă, slavoslovie zi către Dumnezeu ! Așa zicea și fericitul acela grăind : «Domnul a dat, Domnul a luată, și iarăși : «De am luat cele bune de la Domnul, să nu răbdăm cele rele ?ă”202. În general, Părinții fericesc pe acel care Întotdeauna
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
om este să-și piardă mintea pentru că astfel pierde tot, și numele cel bun și avuția: „Cine-și pierde mintea, iată că sunt două răutăți: Întâi că-ți pierzi avuția ta, iar a doua că Îți câștigi și nume de hulă.” Recomandă: Înțelepciune, modestie, prevedere, comportament rațional În relațiile cu semenii. Deși rațiunea este, la origine, o iluminare divină, ea constituie totuși nota caracteristică ce definește „omul desăvârșit”. Didahiile lui Antim Ivireanul reprezintă exemplul cel mai strălucit al eticii secolului al
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de altă parte, ca voievod rămâne neclintit în voința sa de a lăsa Moldova în mâini bune, așa cum fusese țara patruzeci și șapte de ani. Om și domn, Ștefan vrea ca după moarte numele să nu-i fie acoperit de hulă. El meditează la faptele sale, rememorate cu transfigurare, în rostiri adânci, elegiace, sacerdotale. Bătrân, obosit și hărțuit de dureri, știe să-și pecetluiască hotărârile prin gesturi de mare delicatețe față de cei pe care îi iubește și printr-un act ferm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]