333 matches
-
neamul lui, scoțându-și arcul din tolbă și potrivind în coardă o săgeată. Răsucindu-și bustul, războinicul întinse arcul și, imediat, fără să-și încetinească alergarea, slobozi săgeata. Sebastianus se lăsă pe gâtul calului, însă nu el fusese ținta: prin huruitul galopului, auzi un strigăt răgușit și, o clipă mai târziu, văzu că se apropia de el, cu coama în vânt calul pag al lui Lutgard, fără călărețul său. Hunul tocmai își potrivea altă săgeată, fără să observe însă că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar acum părea hotărâtă să se întoarcă. Gândi că, dată fiind distanța mică ce îi separa, nu i-ar fi fost greu, dacă ar fi vrut, să-și ia arcul și să o doboare cu o săgeată. Auzi în spate huruitul unui galop: doi războinici se apropiau să-i dea o mână de ajutor, incitați de gândul că îl ajută să o captureze pe „Prințesa morții“. Unul dintre ei rotea în aer un laț pentru cai. Li se repezi împotrivă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și loc printre soldații din gardă. Urmându-l pe Rutilius, se apropiară de câțiva războinici îmbrăcați în armuri mai deosebite, sclipitoare, ce discutau cu privirea ațintită spre câmpie, de unde urca până pe taluzuri ecoul unui zgomot continuu, nedeslușit, un soi de huruit sumbru, înăbușit. Rutilius se munci o vreme ca să le atragă atenția și primi în schimb priviri mustrătoare și exclamații de nemulțumire; în final, însă, un bărbat cu fizic impunător, care, sprijinit cu ambele mâini de zid, scruta atent câmpia, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adversarilor, prefectul și tovarășii săi continuară să-i hărțuiască pe bagauzi, care se dovedeau destul de nepricepuți în folosirea armelor, și îi împinseră tot mai în spate, spre poartă, în speranța că vor reuși s-o închidă la timp. Deodată, însă, huruitul răsunător - cel din urmă - al lanțului și un bufnet tunător din afară, urmate de strigăte puternice de triumf, anunțară că puntea mobilă era de-acum lăsată. Imediat după aceea, prin poarta deschisă aproape cu totul înaintea lui Sebastianus se profilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
revine nouă. 26 Când, în primele ore ale după-amiezii, Atila dădu, în sfârșit, semnalul asaltului general, strigătele de luptă ale zecilor de mii de războinici se topiră într-un unic și imens vuiet, ce răsună asurzitor pe tot întinsul câmpiei. Huruitul sumbru pe care îl produceau în marșul lor către dușman toate acele neamuri războinice, făcu să tremure pământul sub picioarele lui Balamber. Așadar, asalt general, dar nu pentru el: într-adevăr, puțin mai devreme, Utrigúr îl chemase și-i poruncise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
durată. Vederea i se încețoșă, picioarele i se îndoiră, nu mai auzi nimic. Se lăsă întunericul. în timp ce cădea, mâna unui bagaud apucă însemnul și îl purtă înainte. Turingienii se risipeau, legiunea bagauzilor învinsese. 28 Cu excepția câtorva pauze de scurtă durată, huruitul bătăliei continuă să răsune până în primele ore ale după-amiezii. Foarte curând, un nor de praf se ridicase și învăluia cele două mase de oameni ce luptau pe viață și pe moarte; și nu trecu mult până ce bucata de câmpie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
teoretic, dușmanul ar fi putut chiar să se întoarcă. Ar fi trebuit să facă toate lucrurile acelea, dar se simțea prea obosit, de-a dreptul extenuat. Sprijinindu-se cu coatele pe genunchi, își trecu mâinile prin păr și respiră adânc. Huruitul bătăliei, care îl asurzise aproape pe întreg parcursul acelei zile infernale, îi răsuna încă în urechi, iar în fața ochilor săi continua să se rotească un vârtej de imagini, în care vedea furie bestială, sânge și moarte. Acum că lupta încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deschizînd larg o fereastră, important e să luăm o hotărîre cît mai rapid, ca să nu dea de bănuit. — Domnul Președinte a venit? se aude din nou vocea lui Picioruș de Ghips, urmată de zgomotul mecanismului din rezervorul suspendat și de huruitul apei în vasul veceului. — Prezent, spune domnul Președinte, sîntem în formulă completă, adaugă, ridicînd tonul ca să se facă auzit cum trebuie. — Deci le putem da la cap nenorociților? își face în sfîrșit Picioruș de Ghips apariția din celălalt capăt, izbind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
manevrînd volanul ca un apucat. — Ce ai pățit? potolește-te, încercă Sena să-l liniștească privind impacientat la acul de kilometraj. — Au tras pe sfoară o țară întreagă, zise Dendé după un moment de pauză în care se auzi doar huruitul motorului ambalat puternic. Geniul și Cucoana sînt vii și nevătămați cum te văd și cum mă vezi, adăugă încercînd să-și tragă puțin sufletul. — Ai înnebunit de tot, zise Sena simțind cum îl apucă amețeala. Știi ce-au îngropat adineaori
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
duceau la contact și le smulse pe fiecare atent să nu producă vreun scurtcircuit. Fără să mai stea deloc pe gînduri, le apropie unul de altul, dar nu le ținu lipite decît foarte puțin, pentru că aproape instantaneu simți sub el huruitul la început sacadat, apoi tot mai uniform al motorului care pornise. Dar înainte să se suie la volan, fu nevoit să facă cîțiva pași de colo colo pe asfalt, piciorul pe care îl ținuse îndoit sub el îi amorțise și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lângă el, îl privea compătimindu-l în gând „De unde vine săracul? Uite-te la el cât îi de slab! O mână de om. Și zdrențele iestea abia se mai țin pe dânsul. Câte o fi tras până o ajuns acasă!” Huruitul unei căruțe mânată nebunește se apropia din ce în ce... Costăchel a tresărit și a privi speriat în jur. În clipa următoare, era în picioare. Ce ai sărit așa, Costăchele? Îi Măriuca, se întoarce de la câmp - a încercat să-l
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să nu aibă nici o dorință în afară de a apăsa pe butoane și de a trage toată ziua de manete, contopindu-se cu mașinăria până când leșinau de extenuare. Cei trei bărbați deveniseră una cu muzica încâlcită, cu șoseaua plină de serpentine, cu huruitul motorului. Dar nu dădeau nici un semn că aveau să leșine prea curând. Schimbările de pe ecran produceau schimbări fiziologice, care erau transmise înapoi în lumea de pe ecran. Șoseaua șerpuitoare cotea brusc la dreapta, plutind, apoi prăbușindu-se. Mașinile zburau libere, avântându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
salvamarul, tot evreu e! În susul și-n josul plajei, cât cuprind cu privirea, evrei - și li se alătură alții și alții în această dimineață frumoasă, revărsându-se parcă din cornul abundenței. Mă întind pe plajă, închid ochii. Deasupra capului aud huruitul unui motor: nu-mi fac griji, e un avion evreiesc. Sub mine, nisipu-i cald: nisip evreiesc. Cumpăr o înghețată evreiască de la un vânzător evreu. „Nu că-i grozav?“ îmi zic în sinea mea. „O țară de evrei!“ Ideea însă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și localuri, prăvălii de tot felul crescând din intersecția bulevardelor spre piață și spre gurile de metrou, de o parte și de alta a șinelor de tramvai care însoțesc traficul prin aerul încins, saturat de gaze de eșapament și de huruit de motoare, învortoșând și vânzolind vipia într-un bazar tentacular ce-ți reamintește la fiecare pas că trebuie să mănânci. Zi și noapte să ni se spună încontinuu, prietene Mărgărit: trebuie să mănânci, da, și să bei, să te îmbraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
par asemeni unor epave scufundate în adâncuri abisale. Țipetele isterice ale femeilor ieșite din minți se amestecă cu strigătele răgușite și înjurăturile bărbaților, cu nechezatul sfâșietor al cailor de la trăsuri, care se cambrează cu albul ochilor mărit din pricina spaimei. Un huruit greu, difuz și îndepărtat, se amplifică amenințător cu fiecare clipă, până ajunge la un duduit amenințător care face sticla geamurilor să vibreze. Și brusc, iată-le! În formație de luptă, avioanele strălucesc în lumina soarelui asemeni unor uriași fluturi metalici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
loviturii. Rafale lungi de automat ciuruiesc pereții, geamurile explodează și cioburi tăioase se împrăștie haotic peste dușumeaua fără covor a încăperii. Firimituri din tencuială galben pal cad peste mobilierul sfărâmat. Urmează o liniște încordată. Departe, se aud bubuiturile antiaerienei precum și huruitul gros al avioanelor. Gaie, să-i radem! N-am chef să dau ortu' popii sub bombe pentru doi păduchioși! spune cu voce subțire și rea cel care pare a fi șeful. Aduși de spate, cei doi pătrund înăuntru. Vizează atenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mă ridic repede și îl arunc în bucătărie, la gunoi. Mă așez din nou pe fotoliu, cu ochii la ceașca goală, pe fundul căreia se mai zărește un cerc întunecat. Aș putea aștepta ca filtrul de cafea să-și termine huruitul vag din bucătărie și să-mi torn altă ceașcă. Sunt sigur că următoarea cafea va fi mai bună decât prima. Trebuie doar să ai răbdare. În definitiv, e normal să fie așa. Dar eu n-am dormit toată noaptea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
concentram. Poate mi se păruse, așa cum se întâmpla de cele mai multe ori, când confundam cauciucurile foșnind pe șosea cu sunetul făcut de propria mea respirație. Dar câteodată se întâmpla ca foșnetul să crească, și atunci se desfăcea în sunete mai mici: huruitul unui motor, schimbarea unei viteze, scrâșnetul unor frâne. Prin frunzele vișinului se distingea o pată vioaie, care se transforma de regulă într-o Dacie albă ce-și croia drum prin covorul fin de apă împroșcând stropi, lăsând în urmă casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
singura sursă de lumină. M-am ghemuit lângă scară și am așteptat ca ochii să mi se obișnuiască. Eram încordat și simțeam picurii de sudoare alunecându-mi pe tot obrazul, atingându-mi buzele, vârful limbii. Spațiul părea bine aerisit, iar huruitul discret care se auzea provenea probabil de la un aparat de aer condiționat. Plutea un mirosuri subțire, de parfum de femeie și de ceva neprecizat, oricum nu mai întâlnisem în casa bunică-mii o astfel de combinație; am înghețat. După două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unei frânghii de ski-jet atașată la o șalupă de mare viteză, ce se află în fața voastră. Conștientizați cum sunteți prinși cu putere de mânerul acelei frânghii, ca și când ați pluti pe spate, gata pentru un demaraj rapid. Imaginați-vă că auziți huruitul motorului, simțiți cum vă crește entuziasmul iar apoi brusc, barca pleacă din loc și vă trage afară din corpul fizic.”. Robert Bruce - “Dinamica planului astral, un manual complet pentru călătorii în afara trupului” TEHNICA NĂVODULUI „Imaginați-vă că în fața voastră aveți
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
mai hazoase, îmi imaginam cum arătau: transpirați, cu fâlfâiri din buze și nări și cu tremurături din mărul lui Adam. Sunetele care ajungeau până la mine aminteau de schelălăitul sacadat al unui cățel pe care-l supără puricii, întrerupt regulat de huruitul unor roți de căruță care trece repede un pod de lemn; și totul se termina într-un mieunat jalnic a unui pisoi flămând. Mai dormi, frate, dacă mai poți! De aceea mi-am spus că dacă este să mă culc
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și-ai să vezi. Zizmo aprinde și stinge farurile de trei ori. Se dă jos din mașină. Lefty Îl urmează. Stau pe Întuneric, Înconjurați de sunetele râului, plescăitul valurilor, sirenele de ceață ale cargoboturilor. Apoi mai apare un sunet: un huruit Îndepărtat. ― Ai un birou? Întreabă bunicul meu. Un depozit? ― Ăsta-i biroul meu. Zizmo Își flutură mâinile În aer. Apoi arată spre Packard. ― Și ăla mi-e depozitul. Huruitul se aude din ce În ce mai tare. Lefty mijește ochii prin ceață. ― Pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sirenele de ceață ale cargoboturilor. Apoi mai apare un sunet: un huruit Îndepărtat. ― Ai un birou? Întreabă bunicul meu. Un depozit? ― Ăsta-i biroul meu. Zizmo Își flutură mâinile În aer. Apoi arată spre Packard. ― Și ăla mi-e depozitul. Huruitul se aude din ce În ce mai tare. Lefty mijește ochii prin ceață. ― Pe vremuri am lucrat la căile ferate. Zizmo scoate din buzunar o caisă uscată și o mănâncă. ― Departe, În vest, În Utah. După aceea m-am deșteptat. Dar huruitul aproape c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e depozitul. Huruitul se aude din ce În ce mai tare. Lefty mijește ochii prin ceață. ― Pe vremuri am lucrat la căile ferate. Zizmo scoate din buzunar o caisă uscată și o mănâncă. ― Departe, În vest, În Utah. După aceea m-am deșteptat. Dar huruitul aproape c-a ajuns la ei. Zizmo deschide portbagajul. Și iată că din ceață apare o șalupă slinoasă, cu doi bărbați la bord. Aceștia opresc motorul și lasă barca să alunece prin stuf. Zizmo Îi dă un plic unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton, intrând În vorbă. Marinarul se uită În jur ca să vadă dacă mai auzise cineva. ― Nu mai bate toba despre asta. Dacă ne Înscriem toți, n-o să meargă. ― Când e? Dar Înainte ca marinarul să-i răspundă, se auzi un huruit puternic: se loviseră din nou de stânci. Oprirea bruscă Îi aruncă pe toți Înainte. Căștile se ciocniră unele de altele. Se sparseră nasuri. Soldații căzură grămadă și barca se sparse. Apa năvălea Înăuntru și locotenentul țipa. Milton, laolaltă cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]