583 matches
-
de o forță de despresurare cu 6.000 de soldați germani, polonezi și suedezi. În , care a urmat, rușii au suferit pierderi grele, pierzând cai și arme, Ivan fiind pentru prima oară învins categoric în Livonia. Bathory a accelerat formarea husarilor, o unitate de cavalerie nouă și bine organizată, care a înlocuit datoriile feudale ale nobililor. Similar, el a îmbunătățit un sistem de artilerie deja eficient și a recrutat cazaci. Bathory a strâns 56.000 de soldați, dintre care 30.000
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
deoarece dorea ca fiul său să primeacă o educație liberală fondată pe egalitatea completă cu colegii lui elevi. După o călătorie în Anglia și în Écosse în 1819, a plecat la Lunéville pentru a se alătura regimentului nr.1 de husari, unde avea rangul de colonel.
Prințul Ferdinand-Filip al Franței () [Corola-website/Science/320266_a_321595]
-
au retras. Între 18 - 21 iulie, moldovenii au avansat cu 20.000 de unități de cavalerie, 50 tunuri și câteva trupe de infanterie împotriva unei armate de 6000 de polonezi bine echipați care tocmai se regrupaseră (inclusiv celebrele "aripi" ale husarilor care au jucat un rol decisiv în victoria poloneză). Tarnowski și-a lăsat infanteria în Gwoździec și a făcut o retragere defensivă într-o pădure la nord de Obertyn, unde și-a fortificat armata în vagoane Tabor. Artileria a fost
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
Ludwigsdorf). Ambele armate și-au dispus unitățile în formații în linie. Armata poloni-lituaniană era așezată în fața satelor Łodwigowo/Ludwigsdorf și Stębark/Tannenberg. Pe flancul stâng se aflau forțele poloneze condue de regele Władysław Jagiełło, compuse în principal din cavalerie grea (husari). Flancul drept aliat era apărat de armata Marelui Duce Vytautas cel Mare, compusă în special din cavalerie ușoară. Printre forțele de pe flancul drept se aflau steaguri din întreg Marele Ducat al Lituaniei, inclusiv hărțași tătari și, se pare, și detașamentul
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
flancul lituanian, au rămas numai trei steaguri din Smolensk sub comanda lui Semen Lingwen, fratele regelui Jagiełło și vărul lui Vytautas cel Mare. Unul dintre steaguri a fost complet distrus în luptă, în vreme ce restul au reușit, cu ajutorul rezervelor poloneze de husari, să spargă liniile teutone și să se retragă spre liniile poloneze. Cavaleria grea teutonă a început să urmărească în mod dezorganizat lituanienii care se retrăgeau strategic, ceea ce avea să se dovedească o greșeală fatală. Cavalerii au pătruns în zonele mlăștinoase
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Romanov să urmeze o carieră militară. Încă de la naștere el a fost numit patron al regimentului de infanterie 45 Azov. În 1896, la vârsta de 18 ani a absolvit școala de cavalerie Nikolaievksi cu rangul de stegar al regimentului de husari. Anul următor a fost numit aide-de-camp al împăratului. La vârsta de 18 ani a primit de la tatăl său un teren la Țarskoe Selo pe malul estic al lacului Kolonistky lângă Poarta Moskovskaya. Acolo, în 1895, Marele Duce și-a construit
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
martie 1891 să fie numit adjutant al "Brigăzii 4 Cavalerie Gardă". După ce a fost avansat la gradul de căpitan von Schmettow a lucrat în Statul Major General. După terminarea stagiului la Statul Major general a fost comandant al "Escadronului 6 Husari „Împăratul Nicolae I al Rusiei”" din Brandenburg. Ulterior a fost numit șef de stat major la "Divizia 29". În 1901 Schmettow a fost ofițer adjutant al șefului Statului Major General al Armatei, Alfred von Schlieffen. În anul 1902 a fost
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
al II-lea. Între 1906-1911 fost comandant al "Regimentului 1 Cavalerie Ușoară „Marele Elector”" din Breslau. În februarie 1911 a fost numit comandant al "Brigăzii 5 Cavalerie" din Frankfurt pe Oder, iar din 1912 a fost comandant al Brigăzii de Husari din Danzig. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, Schmettow a fost numit comandant al "Diviziei 9 Cavalerie", pe care a comandat-o în timpul luptelor de pe frontul de vest. În noiembrie 1914 divizia a fost mutată pe frontul de est, În
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
din 2006). În cei doisprezece ani publicația a numărat peste 1550 de articole și peste 600 de colaboratori. Dintre aceștia, în afara membrilor colegiului de redacție, îi amintim pe Alexandru Zub, Gavril Istrate, Mihai-Răzvan Ungureanu, Vasile Adăscăliței, Ion Popescu Sireteanu, Alexandru Husar, Dumitru Ivănescu, Dumitru Vitcu, Ilie Seftiuc, Constantin Ciopraga, Gligor Popi, Ioan Holban, Grigore Ilisei, Dumitru Acu, Dumitru Năstase, Adrian Turculeț, Ion H. Ciubotaru, Stelian Dumistrăcel, Vadim Bacinschi, Petru Zugun, Valeriu P. Stancu, Lucia Cireș, Mihaela Paraschiv, Ofelia Ichim, Mircea Ciubotaru
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
este personajul principal al unei serii de povestiri comice scrise de scriitorul britanic Arthur Conan Doyle. Eroul, Etienne Gerard, este un husar în Armata Franceză în timpul Războaielor napoleoniene. Principala trăsătură de caracter a lui Gerard este vanitatea - el este ferm convins că este cel mai curajos soldat, cel mai mare spadasin, cel mai desăvârșit călăreț și cel mai galant amant din întreaga
Brigadierul Gerard () [Corola-website/Science/320928_a_322257]
-
participă la o defilare a trupelor înainte de a pleca în Crimeea (1854-5), și aceasta este ultima dată identificabilă din viața sa, deși "Ultima aventură" se petrece mai târziu, când Gerard revine în Gasconia. El se alătură mai întâi Regimentului 2 Husari - husarii din Chamberan - prin 1799, servind ca locotenent și căpitan secund. Ia parte la Marengo în Italia în 1800. Este transferat apoi la Regimentul 3 Husari - husarii din Conflans - în 1807 pe postul de căpitan superior. El vorbește cu accent
Brigadierul Gerard () [Corola-website/Science/320928_a_322257]
-
la o defilare a trupelor înainte de a pleca în Crimeea (1854-5), și aceasta este ultima dată identificabilă din viața sa, deși "Ultima aventură" se petrece mai târziu, când Gerard revine în Gasconia. El se alătură mai întâi Regimentului 2 Husari - husarii din Chamberan - prin 1799, servind ca locotenent și căpitan secund. Ia parte la Marengo în Italia în 1800. Este transferat apoi la Regimentul 3 Husari - husarii din Conflans - în 1807 pe postul de căpitan superior. El vorbește cu accent limba
Brigadierul Gerard () [Corola-website/Science/320928_a_322257]
-
mai târziu, când Gerard revine în Gasconia. El se alătură mai întâi Regimentului 2 Husari - husarii din Chamberan - prin 1799, servind ca locotenent și căpitan secund. Ia parte la Marengo în Italia în 1800. Este transferat apoi la Regimentul 3 Husari - husarii din Conflans - în 1807 pe postul de căpitan superior. El vorbește cu accent limba engleză, pe care o învățase de la un ofițer din Regimentul Irlandez al Armatei Franceze. Prin 1810 el este colonel of the 2nd Hussars. El a
Brigadierul Gerard () [Corola-website/Science/320928_a_322257]
-
târziu, când Gerard revine în Gasconia. El se alătură mai întâi Regimentului 2 Husari - husarii din Chamberan - prin 1799, servind ca locotenent și căpitan secund. Ia parte la Marengo în Italia în 1800. Este transferat apoi la Regimentul 3 Husari - husarii din Conflans - în 1807 pe postul de căpitan superior. El vorbește cu accent limba engleză, pe care o învățase de la un ofițer din Regimentul Irlandez al Armatei Franceze. Prin 1810 el este colonel of the 2nd Hussars. El a luptat
Brigadierul Gerard () [Corola-website/Science/320928_a_322257]
-
filologie, Secția Limba și literatura română, 1960-1965). I-au fost învățători părinții, iar, dintre profesorii de liceu și universitate, i-a avut ca mentori pe Vasile Dumitrache și Gheorghe Gâlcă, la Bârlad, și Gh. Agavriloaie, Al. Andriescu, Constantin Ciopraga, Al. Husar și Gavril Istrati, la Iași. A trecut examenul de stat/licență cu teza „"Limba și stilul scrisorilor lui Nicolae Bălcescu"”, iar examenul de definitivat în învățământ l-a luat la 1 august 1968. A absolvit cursurile de regie teatru (clasa
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
176 cm. Steagurile erau alcătuite din două bucăți cusute laolaltă, ceea ce înseamnă că reversul steagului galben nu era imaginea în oglindă a aversului. Din 1866 a existat conscripție generală și obligatorie. Infanterie: Cavalerie: Diferența dintre cavaleria grea (ulani) și ușoară (husari, dragoni) mai exista doar la nivelul uniformelor și a denumirilor care se dădeau pe criterii ce țineau strict de tradiție. Artilerie: Logistică: Trupe tehnice: Întăririle în caz de mobilizare precum și pierderile în acțiune erau înlocuite prin batalioane de marș. Ca
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
-o cu 2-1. Fotbaliștii care au jucat în acea finală sub culorile Arieșului au fost: "Vasile Suciu (portar), Eugen Pântea, Ioachim Zăhan (fundași), Alexandru Vădan, Eugen Luparu, Ion Onacă (mijlocași), Vasile Mărgineanu, Vasile Pârvu, Dionisie Ursu, Gheorghe Băluțiu" și "Liviu Husar (înaintași)". Golurile acestui meci memorabil au fost marcate de Nicolae Văcaru în min.24 (pentru Rapid București) și de Gheorghe Băluțiu în min.50 (penalty) respectiv în min.51 (pentru Arieșul Turda). Arbitru: Nicolae Mihăilescu (București). Arieșul Turda și-a
FC Arieșul 1907 Turda () [Corola-website/Science/310630_a_311959]
-
clubului sunt cei care au învins Rapidul în istorică finală a Cupei României, câștigată de turdeni în 1961: "Vasile Suciu, Eugen Pântea, Ioachim Zahan, Alexandru Zăhan, Eugen Luparu, Ion Onacă, Vasile Mărgineam, Vasile Pârvu, Dionisie Ursu" (căpitan), "Gheorghe Băluțiu, Liviu Husar". Cei mai importanți oameni ai echipei erau "Vasile Suciu, Dionisie Ursu, Ion Onacă". "Vasile Suciu" s-a născut la 21 octombrie 1942 în satul Iacobeni, județul Cluj. Este maestru al sportului, profesor de educație fizică. La Arieșul Turda a evoluat
FC Arieșul 1907 Turda () [Corola-website/Science/310630_a_311959]
-
punct culminant al conflictului dintre secui și generalul Adolf von Buccow l-a reprezentat Masacrul de la Siculeni, care a pus capăt rezistenței secuiești. La mijlocul sec. al XVIII-lea au fost înființate cele două regimente secuiești de grăniceri și regimentul de husari grăniceri de la Sf. Gheorghe (Primul Regiment Secuiesc de Infanterie, Al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie). Structura confesională a maghiarilor din județele Covasna, Harghita și Mureș se prezintă (conform recensământului din 2002) astfel: Confesiunea romano-catolică e predominantă mai ales printre secuii
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
înconjurat de trei basoreliefuri în bronz. Pe basorelieful central era reprezentată bătălia cavaleriei ruse la Câmpul Mieilor, basorelieful din stânga reprezenta pe cazacii și grenadierii ruși intrând în cetatea turcă și producând o panică groaznică, iar basorelieful din dreapta îi reprezenta pe husarii din Regimentul IV al prințului de Coburg, în partea stângă fiind reprezentat prințul călare, având în spate cavaleria de rezervă. Ca urmare a începerii Primului Război Mondial, în anul 1916 rușii au demontat statuia și basoreliefurile și le-au trimis în Rusia
Statuia generalului Aleksandr Suvorov din Dragosloveni () [Corola-website/Science/310134_a_311463]
-
bătălia de la Jemappes, pe 6 noiembrie 1792, Beaulieu a acoperit retragerea ca comandat al diviziei sale pe flancul stâng al armatei feldmareșalului Albert, format din trei batalioane de infanterie, cinci companii al Corpului Voluntar Sârbesc („Freikorps”) și un escadron de husari al Regimentului „Blankenstein” nr. 16, împotriva flancului drept francez sub comanda generalilor Pierre Riel Marquis de Beurnonville și Louis-Auguste Conte d’Harville. Bătălia a fost pierdută de către Prințul de Saxonia-Teschen, și ca urmare a acestei înfrângeri, Austria a pierdut în favoarea
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
actor premiat cu Premiul Oscar pentru cel mai bun actor. Prezența maghiarilor în America de Nord este continuă de la colonizarea continentului de către primii imigranți europeni. Primul maghiar american renumit a fost Michael Kovats (Fabriczy Kováts Mihály), un nobil maghiar și ofițer de husari (fondatorul organizației militare United States Cavalry), care a luptat în Armata Continentală în timpul Războiului de Independență al Statelor Unite ale Americii. Congresul Continental l-a numit colonel comandant a Legiunii Pulaski. Fraza ""Fidelissimus ad Mortem"" ("Fidelitate până la moarte") din scrisoarea lui către Benjamin
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
Viena, unde a studiat construcția apeductelor. În 1843 a fost numit secretarul personal al lui István Széchenyi, președintele Parlamentului din Bratislava, apoi inginer conducător al lucrărilor de canalizare a Tisei. În perioada Revoluției din 1848 a înființat un regiment de husari și a primit însărcinarea de a conduce apărarea orașului Komárom. În 1850 a fost invitat ca profesor la Universitatea din Debrețin. În anul următor, a fost condamnat la 12 ani închisoare ca fost revoluționar și este grațiat în 1857, reluându
Dániel Csányi () [Corola-website/Science/329405_a_330734]
-
Începând din acest moment "Fondul școlastic", mai corect spus "interesele"(dobânzile) s-au împărțit în 13 părți egale a câte 700 florini fiecare, sumă ce urma să se achite anual fiecărei dintre cele foste 12 companii ale regimentului, plus "Aripei husarilor de la Dejani". Inițial, de aceste sume au beneficiat școlile înființate în fostele localități sedii de companii, care în scurt timp au devenit focare de cultură nu numai pentru populația școlară a acestora cât și pentru cea a satelor înconjurătoare. De
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
tragediană Agatha Bârsescu. În 1901 ia ființă o nouă sală, „Teatrul Popovici” după numele proprietarului. Aici au jucat Aglae Pruteanu în „Nora” de Ibsen si „Dama cu camelii” de Al. Dumas-fiul, Ermette Novelli în „Moartea civilă”, Constantin Tănase în opereta „Husarii la manevră”. Dar necesitatea unui teatru pe măsura orașului care la început de secol era al patrulea ca număr al locuitorilor după București, Iași și Galați, a preocupat mereu pe edilii orașului. În ianuarie 1912 se constituie „Societatea pe acțiuni-Teatrul
Teatrul Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/314120_a_315449]