197 matches
-
-lea al Germaniei|Albert al V-lea de Austria]], pe atunci în vârstă de 14 ani și membru al [[Casa de Habsburg|Casei de Habsburg]]. Regina Barbara era foarte nepopulară în rândul nobilimii, care era ofensată de simpatia ei pentru husiți, precursorii reformei protestante. În 1418, ei au acuzat-o că ar fi comis adulter în timp ce soțul ei era prezent la Consiliul de la Konstanz. Rezultatul a fost exilarea reginei, inițial la [[Oradea]], apoi la [[Skalica]], între 1418 și 1419. Faptul că
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
funcția de episcop, dar numai cu această ocazie. Încoronarea cuplul a avut loc la biserica Székesfehérvár la 1 ianuarie 1438. În martie 1438, Dieta Imperială l-a ales pe Albert ca succesor al lui Sigismund la tronul Germaniei. În ciuda încercărilor husiților de a-l pune pe tron pe Cazimir al Poloniei, alegerile din Boemia din mai s-au sfârșit în favoarea cuplului. Albert a fost încoronat în iunie însă Elisabeta nu a călătorit la Praga pentru a lua parte la acest ritual
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
adepții supremației papiilor. Conciliul de la Basel a durat până în 1449, fiind preocupări masive de reforma internă a bisericii și a prerogativelor papale, ce rezistă unor bule de disoluție a papei Eugen al IV-lea. În 1433 are loc compromisul cu husiții prin compactele de la Basel, punând bazele încheierii razboaieor husite. Erau recunoscute secularizariile făcute de husiți în Cehia și li se acordau împărtășania în ambele forme (pe rit catolic pentru laici: numai cu pâine, clerici: pâine și vin; ori husiții nu
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
internă a bisericii și a prerogativelor papale, ce rezistă unor bule de disoluție a papei Eugen al IV-lea. În 1433 are loc compromisul cu husiții prin compactele de la Basel, punând bazele încheierii razboaieor husite. Erau recunoscute secularizariile făcute de husiți în Cehia și li se acordau împărtășania în ambele forme (pe rit catolic pentru laici: numai cu pâine, clerici: pâine și vin; ori husiții nu au cerut diferențierea dintre clerici și laici). Husiții au recunoscut papalitatea și pe Sigismund ca
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
cu husiții prin compactele de la Basel, punând bazele încheierii razboaieor husite. Erau recunoscute secularizariile făcute de husiți în Cehia și li se acordau împărtășania în ambele forme (pe rit catolic pentru laici: numai cu pâine, clerici: pâine și vin; ori husiții nu au cerut diferențierea dintre clerici și laici). Husiții au recunoscut papalitatea și pe Sigismund ca rege al Ungariei în 1434. În 1437, Eugen al IV-lea și-a chemat adepții la Ferara și la Florența. Conciliul de la Basel a
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
razboaieor husite. Erau recunoscute secularizariile făcute de husiți în Cehia și li se acordau împărtășania în ambele forme (pe rit catolic pentru laici: numai cu pâine, clerici: pâine și vin; ori husiții nu au cerut diferențierea dintre clerici și laici). Husiții au recunoscut papalitatea și pe Sigismund ca rege al Ungariei în 1434. În 1437, Eugen al IV-lea și-a chemat adepții la Ferara și la Florența. Conciliul de la Basel a ales alt papa. Între 1436-1445 s-a desfășurat conciliul
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
să-i omoare, desi boală a fost mortală La asediul de Thun-l'Eveque în 1340, în timpul Războiului de o sută de ani ", atacatorii au catapultat animale descompuse spre orașul asediat. În 1422, în timpul asediului de la Castelul Karlstein din Boemia, atacatorii husiți au utilizat catapulte pentru a arunca morți,organe și bălegar spre ziduri. Ultimul incident cunoscut de folosirea cadavrelor contaminate cu ciumă că arme biologice a avut loc în 1710, când forțele rusești au atacat suedezii ,azvârlind cadavrele de zidurile orașului
Război biologic () [Corola-website/Science/334521_a_335850]
-
fost un centru militar-civic până la Războaiele Husite. În timpul Războaielor Husite, împăratul Sigismund de Luxemburg a poziționat forțele de mercenari ale ginerelui său, Albert de Austria, în jurul castelului, dar mai târziu, el l-a promis nobilului local Petr Kutěj în 1424. Husiții au asediat castelul în zadar în anii 1428-1432. În a doua jumătate a secolului al XV-lea, castelul a fost închiriat de Przemyslaus al II-lea de Těšín, care a decis să-l consolideze prin construcția de ziduri înconjurătoare. În
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
deși în Evul Mediu a ajuns să fie stăpânit de familiile nobiliare boeme și dreptul de proprietate s-a schimbat de mai multe ori. Începând din 1408 a fost stăpânit de Zmrzlík din familia Svojšín, iar în timpul stăpânirii lor căpitanul husit Jan Žižka din Trocnov a locuit în castel. În anul 1508 castelul a ars și a fost reconstruit ca un castel renascentist de către noii proprietari, seniorii de Švamberk. În 1623 familia Eggenberg a dobândit domeniul Orlík, trecând prin moștenire în
Castelul Orlík () [Corola-website/Science/336250_a_337579]
-
urmă acoperite de grohotișuri, blocând pentru totdeauna accesul către obiectele prețioase. În timpul Războaielor Husite Trosky a fost un centru al taberei pro-catolice. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că, după toate probabilitățile, castelul nu a fost niciodată cucerit complet de husiți sau de alți dușmani. Probabil prin 1428, la scurt timp după ce castelul a ars, el a fost asediat de către Jan Kralovec, căpitanul Armatei Táborite. Începând din 1438 cavalerul tâlhar Kryštov Šov de Helfenburg și tovarășul său Švejkar s-au stabilit
Castelul Trosky () [Corola-website/Science/336272_a_337601]
-
a fost refăcut de către Carol al IV-lea, fiind construite fortificații noi, cu două porți și un palat regal, în timp ce palatul Sfinților Petru și Pavel urma să fie reparat. La începutul Războaielor Husite, Vyšehrad a fost cucerit și jefuit de către husiți în 1420 și apoi din nou în 1448 de către trupele regelui George de Poděbrady. Castelul a fost apoi abandonat și a devenit o ruină. El a trecut printr-o serie de lucrări de renovare în secolul al XVII-lea, atunci când
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
Nedelcu, Albumul expoziției "West" "meets east" - "A Cultural Book Exchange", ediția a VIII-a, Galliery, București, 2015, text Mihaela Varga - Liviu Nedelcu, Dicționar de Artă Modernă și Contemporană de Constantin Prut, Editura Polirom, 2016 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Intersalon" Muzeul Husit, Tabor, 2016 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Semnul plastic între imagine și text", Galeriile de Artă Focșani, 2009, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției personale "Abstract",Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti" - Sala Focșa, București, 2016, text Alexandra Titu
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
ani mai târziu, în 1365, când a fost sfințită Capela Sfintei Cruci situată în Turnul Mare. În urma izbucnirii Războaielor Husite, bijuteriile coroanei imperiale au fost evacuate în 1421 și aduse prin Ungaria la Nürnberg. În 1422, în timpul asedierii castelului, atacatorii husiți au folosit arme tipice războiului biologic atunci când prințul Sigismund Korybut a folosit catapulte pentru a arunca peste ziduri cadavrele morților (neinfectați cu ciumă) și 2.000 de încărcături de bălegar, reușind se pare să răspândească boli în rândul apărătorilor. Mai
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]
-
George de Kunštát și Poděbrady (23 aprilie 1420 - 22 martie 1471), cunoscut, de asemenea, sub numele de George de Poděbrad sau Podiebrad (în ; în ), a fost un rege al Boemiei (1458-1471). A fost un conducător al husiților. El este cunoscut pentru ideea și încercarea lui de a stabili instituții europene comune și însemne supranaționale. Aceasta este considerată prima viziune istorică a unității europene. George a fost fiul lui Victor de Kunštát și Poděbrady, nobil din Boemia și
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
instituții europene comune și însemne supranaționale. Aceasta este considerată prima viziune istorică a unității europene. George a fost fiul lui Victor de Kunštát și Poděbrady, nobil din Boemia și unul dintre liderii grupului "Sirotci" sau "Utraquists", fracțiunea mai moderată a husiților în timpul Războaielor Husite. La vârsta de paisprezece ani, George a participat el-însuși în Bătălia de la Lipany, care a marcat căderea aripii mai radicale a taboriților. În tinerețe, ca unul dintre liderii partidului husit, el a învins trupele austriece ale regelui
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
Sirotci" sau "Utraquists", fracțiunea mai moderată a husiților în timpul Războaielor Husite. La vârsta de paisprezece ani, George a participat el-însuși în Bătălia de la Lipany, care a marcat căderea aripii mai radicale a taboriților. În tinerețe, ca unul dintre liderii partidului husit, el a învins trupele austriece ale regelui Albert al II-lea, care i-a succedat regelui Sigismund ca rege al Boemiei, Germaniei și Ungariei. George a devenit curând un membru marcant al partidului husit și, după moartea lui Hynek Ptáček
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
tinerețe, ca unul dintre liderii partidului husit, el a învins trupele austriece ale regelui Albert al II-lea, care i-a succedat regelui Sigismund ca rege al Boemiei, Germaniei și Ungariei. George a devenit curând un membru marcant al partidului husit și, după moartea lui Hynek Ptáček de Pirkstein, liderul său. Regelui Albert i-a succedat fiul său născut postum, Ladislau, sub a cărui domnie viața politică din Boemia a fost divizată în două partide: partidul credincios Romei, condus de Oldřich
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
Ptáček de Pirkstein, liderul său. Regelui Albert i-a succedat fiul său născut postum, Ladislau, sub a cărui domnie viața politică din Boemia a fost divizată în două partide: partidul credincios Romei, condus de Oldřich de Rosenberg (1403-1462), și partidul husit, condus de George. După mai multe încercări de reconciliere, George a decis să ridice armele. El a organizat treptat o forță armată în nord-estul Boemiei, unde husiții erau puternici și unde era situat castelul său străvechi de la Litice. În 1448
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
două partide: partidul credincios Romei, condus de Oldřich de Rosenberg (1403-1462), și partidul husit, condus de George. După mai multe încercări de reconciliere, George a decis să ridice armele. El a organizat treptat o forță armată în nord-estul Boemiei, unde husiții erau puternici și unde era situat castelul său străvechi de la Litice. În 1448 a mărșăluit împreună cu această armată, formată din aproximativ 9000 de oșteni, de la Kutná Hora la Praga, și a ocupat capitala aproape fără nicio rezistență. A izbucnit un
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
rămas fideli Romei. În 1451 împăratul Frederic al III-lea, în calitate de tutore al tânărului rege Ladislau, i-a încredințat administrarea Boemiei lui George de Poděbrad. În același an, o dietă convocată la Praga i-a acordat regența lui George. Lupta husiților împotriva partidului papal a continuat fără întrerupere, iar poziția lui George a devenit foarte dificilă atunci când tânărul rege Ladislau, care a fost încoronat în 1453, și-a exprimat simpatiile pro-Roma, deși el recunoscuse vechile privilegii ale Boemiei. În anul 1457
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
calea domniei sale. Pius a declarat Compacta nulă și neavenită în 1462 și a vrut ca George să fie de acord cu această decizie. George a respins cererea papei, dar s-a străduit să intre în grațiile Romei prin pedepsirea extremiștilor husiți. George a încercat să obțină pacea cu Roma printr-o măsură radicală, ceea ce unii consideră că a fost o propunere timpurie a constituirii unei Uniuni Europene. El a propus un tratat între toate puterile creștine, cu Germania (ce includea pe
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
Dobrovský și Josef Jungmann. După Bătălia de la Muntele Alb din 1620, Ținuturile Cehe au suferit de pe urma politicii de germanizare realizate de împărații Habsburgi. Opresiunea imperială a avut, de asemenea, legătură și cu religia - până la 95% din locuitorii Boemiei erau protestanți (husiți) atunci când Habsburgii au preluat puterea. Deși Habsburgii promiseseră anterior cehilor respectarea libertății religioase, ei au inițiat o politică agresivă anti-Reformă, realizând eforturi de recatolicizare care au făcut ca o mare parte a elitelor cehe să fugă din țară. Această recatolicizare
Renașterea Națională Cehă () [Corola-website/Science/336003_a_337332]