274 matches
-
condamnare la cinci ani de închisoare. Hybrisul lor constă în această asumare a responsabilității distrugerii existenței altuia în locul existenței propriului lor fiu. Câți părinți ar proceda altfel? Remarcabilă în filmul lui Miguel Cohan este tocmai această problematizare torturantă a vinovăției. Hybrisul tatălui lui Pablo constă în ancheta sa obstinată, în vendeta simbolică. Câți tați nu ar proceda la fel în urma ineficienței autorităților? Câți s-ar resemna cu un rezultat nul? La rândul lui, Federico își dorește o vendeta, și în vederea ei
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
zeiască, de început. În zămislirea poeziei se amestecă deseori îngerii, sau Dumnezeu, nu atât ca să ajute, ci ca să se intereseze de mersul lucrării poetului, care este de-o făptură cu a lor. Este un orgoliu aici, însă unul ingenuu, un hybris de tinerețe, care a încercat totul și n-a desăvârșit nimic. Îndrăgostitul din O viziune a sentimentelor pare că n-a întâmpinat piedici, n-a purtat poveri, n-a trăit, practic, decât într-o realitate cu formele și culorile distorsionate
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
nu se scrie cu jurnale, cu observații critice, cu examene neîncetate - care pînă la urmă te paralizează". Așadar, în conștiința lui Sebastian prevala postura romancierului, aparent stînjenită de exercițiul critic deschis spre infinit, ca de o substanță informală, de un hybris ce s-ar opune creației obiective. N-ar fi nepotrivit a vedea aci un mic răsfăț al unui condei ce excelează tocmai în "observații critice", în "examene neîncetate". Poate că e însă și o saturație de sine, o insatisfacție a
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
pe care le repetă în volum: 1) epoca națiunilor nu s-a încheiat și neamul e o realitate ireductibilă la ortodoxie sau ideologie; 2) românii nu sunt născuți pentru a fi victime; 3) toți liderii politici români au suferit de hybris, de acea trufie din cauza căreia, pierzînd pămîntul de sub picioare, au început să se creadă mai aleși decît le îngăduia momentul. Cum volumul excelează în dozajul de argumente și contra-argumente, fiind o mostră de echilibristică în marginea unor teme sensibile, doar
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
dozajul de argumente și contra-argumente, fiind o mostră de echilibristică în marginea unor teme sensibile, doar supraveghetorii ideologici va avea imboldul de a scoate din context pasajele în care Breban iese din tiparul cumințeniei de circumstanță. De pildă, în capitolul „Hybrisul colectiv“ (ale cărui 100 de pagini sunt cele mai tăioase din carte), sunt pasaje în care cenzorii vor găsi un intolerabil portret făcut Căpitanului (pp. 58-60), precum și înmărmuritoare previziuni istorice. De pildă, pentru Breban, reînvierea Mișcării Legionare va avea loc
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
numărul preferat de public, este o spectaculoasă cădere de la o înălțime amețitoare înfășurată într-o eșarfă, cădere care îi rupe trupul în două. Ne aflăm în plin absurd, grotescul invadează toate aceste nemăsurate trăiri. Personajele lui de la Iglesia își poartă hybrisul cu panache, ți-l aruncă în față, te bruschează. Schimonosite, mutilate, chipurile celor doi relevă o interioritate bulversată, contorsionată, convulsionată. Dintre toate instrumentele, trompeta este cea care anunță și triumful derizoriu, și strigătul de luptă, și melancolia proferată public a
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
de rang secund în raport cu cea demiurgică, o replică ambiguă a creației demiurgice, deoarece ar putea fi interpretată fie pozitiv, ca o tentativă de a fi după chipul și asemănarea Creatorului, fie negativ, ca o "concurență" la adresa Sa, în regim de hybris. La rândul său, prima ipostază e pasibilă de-o bifurcare, considerând că Demiurgul e în exclusivitate depozitar al principiului binelui sau că include în sine atât binele cât și răul, ultima perspectivă regăsindu-se pe un întins arc al teologiei
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
Katalin. Moartea ei nu oferă katharsisul așteptat, însă închide într-un fel cercul, Borlan și-a pierdut soția la care ținea, soția lui Gergely și-a pierdut soțul, Katalin Varga și-a pierdut viața, moartea reprezintă numitorul comun al unui hybris care antrenează toate aceste existențe străine una de alta. Există în film o serie de scăpări pornind de la scenariu, cifra care desparte momentul violului de cel al vendetei variază de la 7 ani la 10 ani, una din scene, unde bărbatul
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
capul / ca în copilărie // Dar pasărea din grădina mea împovărată de pomi/ îmi spune să nu o ating / s-ar putea să fie fructul periculos / al neantului" (Armă). Lirismul lui Radu Ulmeanu, de o cu totul remarcabilă coerență oferită de hybris-ul materialist, e o mixtură de tradițională sumețire și de negație modernă, în nota unui hippysm rustic. Radu Ulmeanu, Prăpastia numelui, Pleiade, 2009, 100 pag.
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
și a aruncat-o într-o situație fără ieșire. Uciderea propriului copil - act al ființei fără scăpare! Dar, în același timp, act al libertății absolute! Libertate pe care și-o acordă femeia care a născut, libertatea de a atinge acel hybris care este infanticidul. Nemăsură cu neputință de depășit. Știm asta încă de la Dostoievski. Bond, Sarah Kane, Pommerat... uciderea copilului se răspîndește asemeni dîrei aprinse a prafului de pușcă. Mărturie implicită despre o agresiune deliberată împotriva principiului însuși al vieții, în numele
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
un plural în -s specific idișului. Forma și sensul originar circulă încă, chiar pe internet găsindu-se în titlul "Vînzătorii de haloimăs, musical după Șalom Alehem", sau într-un citat din Andrei Codrescu ("Sper că nu este vorba nici de hybris, nici de haloimăs în faptul că găsesc atât de multe similitudini între mine și Victor Brauner", în Steaua, 1-2, 2007). Idișul a fost, de altfel, cel puțin în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în prima jumătate
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
umană și modelul Naturii... ...ceea ce e, totuși, destul de grav în estetica romantică, în special la Hegel, este afirmația, pe care n-o mai făcuse nimeni înainte, că arta e superioară Naturii. Eu cred că e ceva extrem de grav întrucât amplifică hybris-ul artistului; așa încât, artistul era prezent în egală măsură ca fiind cel mai aproape de Dumnezeu, dar și ca cel născut incapabil de a fi... Am vorbit despre Kandinsky și, în aceeași perioadă, apăruse în muzică serialismul dodecafonic reprezentat de Schönberg
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
asexual hrănit cu esență din sîngele creatorului); un al doilea secret al împlinirii este dragostea: odată întîlnită, ea se dovedește fatală pentru Marchiz și de asemenea pentru Veronica, vinovați de a fi vrut prea mult să afle misterele dumnezeiești: acel hybris al tragicilor definit prin lipsa măsurii omenești. José Saramago, Toate numele. Traducere și postfață de Mioara Caragea. Editura Polirom, 2002.
Poveste din vremuri apuse by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15414_a_16739]
-
le cunoaște istoria nu a fost amputată de dimensiunea religioasă, ceea ce ar trebui să dea de gîndit zelatorilor globalizării, ispitiți de o grabnică secularizare. Rațiunea singură, nesusținută de religie și de morala care derivă din religie, riscă a cădea întrun hybris producător de monștri precum teroarea Revoluției franceze ori cea a bolșevismului, cu incomparabila-i hecatombă de victime. Singularizarea rațiunii e suspectă. Michel Foucault, între alții, a arătat că ambiția rațiunii de a prinde în chingi toate înfățișările vieții, de a
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
personajele lumii copilăriei, avem de fapt o regresie măsurată metric cu schimbarea de dimensiune a lui Alice care ba crește prea mult, ba scade nepotrivit, care de fapt nu-și mai găsește măsura potrivită (muchness ar fi numele dat acestui hybris particular) pentru a încăpea în lumea copilăriei. Unul dintre pasajele de o tristețe lucidă, spectrală, care strecoară subtil sensul unei despărțiri ține de momentul în care Alice îi revelează Pălărierului că el nu este decât o ficțiune a minții ei
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
documentare” ale existenței, pe care și le-a luat drept punct de pornire - ceea ce mi se pare fantastic! R. B.: Putem afirma că și-a preschimbat viața în literatură... o viață care în sine a fost românească prin dramatismul, prin hybrisul ei. Aici în Germania - după cîte mi se pare - Aglaja face parte din generația tinerilor autori exponenți ai unei așa-numite „literaturi transnaționale”; scrierile ei au o puternică încărcătură identitară. Ați remarcat și Dumneavoastră aceasta atunci cînd i-ați citit
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
că nu e locul și nu avem nici spațiul necesar pentru a aprofunda această temă sau acest nou concept al psihologiei nu numai romanești; am făcut-o, de altfel, într-o lucrare recentă, sub-intitulată Aventurierii politicii românești, unde vorbeam de hybris, de ciudata și catastrofala boală a hybris-ului ce se instalează nu numai în conștiința febrilă a unor personaje istorice, dar și în psihologia maselor, a grupurilor sociale sau politice, secolul trecut fiind o dovadă și o aproape apocaliptică mostră
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
nici spațiul necesar pentru a aprofunda această temă sau acest nou concept al psihologiei nu numai romanești; am făcut-o, de altfel, într-o lucrare recentă, sub-intitulată Aventurierii politicii românești, unde vorbeam de hybris, de ciudata și catastrofala boală a hybris-ului ce se instalează nu numai în conștiința febrilă a unor personaje istorice, dar și în psihologia maselor, a grupurilor sociale sau politice, secolul trecut fiind o dovadă și o aproape apocaliptică mostră a unor ample îmbolnăviri și febricitări ideatice
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
conștiința febrilă a unor personaje istorice, dar și în psihologia maselor, a grupurilor sociale sau politice, secolul trecut fiind o dovadă și o aproape apocaliptică mostră a unor ample îmbolnăviri și febricitări ideatice de acest tip. În eseul Aurei, acest hybris, această obsesie prinde curând forme maladive extrem de ciudate și noi în personajul studiat, Raskolnikov, care, poate de aceea, la apariție, la lectura primilor cititori în variate climate culturale europene a creat o fascinație învecinată, uneori, cu simptomele unei stranii nevroze
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
stratul, incitant și el, al "potrivirii" cuvintelor. Defel fortuită ar fi, sub acest unghi, stilistica unor titluri precum Arheologie, Oseminte pierdute, Testament. Răsturnînd, reordonînd cuvintele "tribului", Arghezi se arată insuflat de o demonie gnoseologică, de "tentația metacunoașterii" ca de un "hybris enorm", id est un eșec în direcție metafizică, însă un factor modelator în direcție estetică. Amestec singular de modern și arhaic, poetul caută cu febrilitate ceea ce Michel Foucault a numit "signaturile", începînd cu cea de căpetenie, indescifrabilă, care aparține creatorului
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
însemnînd suflet sau spirit și deopotrivă mînie. Raporturile lui Arghezi cu divinitatea, bizuite pe termeni veterotestamentari, confirmă ceea ce Girard numește "dubla violență" sau "dorința mimetică, impuls de rivalitate". E de sesizat aci o reverberație a mitului prometeic, precum și urma acelui "hybris enorm", care este conceptul poeziei ca tentativă de metacunoaștere: "Păcatul meu adevărat/ e mult mai greu și neiertat./ Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!/ Tîlhar de ceruri, îmi făcui solia/ Să-ți jefuiesc cu vulturii
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
instrument pedestru de comunicare? Aici contează opțiunea personală a autorului (firește, a unuia cu orizont spiritual), care-și poate celebra creația drept un reflex al divinității, drept lumen, ori, dimpotrivă se simte stînjenit de imperfecțiunea esteticului, de caracterul său de hybris neînstare a asigura contactul cu transcendența, opac la țelul expierii. Autorul Denecuprinsului dă dovadă de smerenie, aspirînd la anonimat și la o rugăciune metaverbală: Aș vrea ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
lemne) ar fi Iadul". Grăitoare ni se înfățișează împrejurarea că Șerban Foarță se arată stînjenit față de imaginea Indiei, colosală, bîntuită de stihii nedomolite, halucinantă, aproape, pentru d-sa, de coșmar: „O găsesc ganz andere, Iolanda. Totul pare, acolo, hiperbolă și hybris, «dezordine» și nemăsură, începînd cu vertijul numerelor mari și sfîrșind cu zeitățile hecatonchire sau care se repetă, în amfilade, pînă la delir. Să nu uit jungla. ". Succint: „Ca să preiau formula privitoare la Johann Wolfgang, a lui Rilke, «nu am organ
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
vor localiza acel macaz ce desparte drumurile, fie spre iubire, fie spre agresivitate, din moment ce astăzi se știe că atât armonia iubirii, cât și violența războinică viețuiesc strâns unite în hormonul oxytocinei! Până atunci, cel mai mare specialist al acestui teribil hybris de pasiuni umane tot Shakespeare rămâne, nu neurologul specializat în hipotalamus. Chimia nu ne avansează cu mult mai mult în cunoașterea mecanismului pasiunilor decât a făcut-o până acum poezia, prin felul ei imprevizibil și uluitor de a drena emoția
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
răzbunare, iar harponierul bizar, Fedallah, adus în secret de Ahab la bord, vorbește și el, profetic, despre iminenta moarte a echipajului, dacă nu se va depăși această virulență a căutării lui „Moby Dick"). Eroul melvillian suprapune uciderea mamiferului cu un hybris personal. Astfel, Ahab se manifestă, din unghiul eșecului final, mai degrabă ca o figură de tragedie. Monomania lui seamănă cu „încremenirea" mentală a personajelor clasice, pentru care destinul tragic se leagă întotdeauna de ideea unei captivități psihologice. Viziunea „subiectivată" a
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]