271 matches
-
Și totuși adevăratul sens al Ceții îl reprezintă tocmai acea pulsație a transcendenței uitate sau omise, pe care numai reculegerile în deznădejdea rece din biserică (unde-l întâlnește și pe don Avito Carrascal, cel pedepsit, în Dragoste și pedagogie, pentru hybrisul său intelectualist), rugăciunile finale ale lui Augusto și meditațiile funebre ale câinelui Orfeu o recuperează sau măcar o reamintesc. Și o mai propune și structura tainică a rimanului: nu știu dacă s-a remarcat că această narație romanescă sau rimanescă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
două-trei luni în urmă n-ai fi zis asta, ai fi refuzat chiar să vorbești sau să mă asculți. O faci acum pentru că ești obligat, ești la anaghie. Deci, din nou ești vinovat. E întocmai ca în tragediile antice. Un hybris, știi ce-i ăla, nu? O prea mare îndrăzneală, o prea mare cutezanță, n-o să mă apuc să-l explic acum. Un hybris trebuie pedepsit, trebuie rezolvat, trebuie trecut dincolo de el, pentru că altminteri situația anormală explodează și devine incontrolabilă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ești obligat, ești la anaghie. Deci, din nou ești vinovat. E întocmai ca în tragediile antice. Un hybris, știi ce-i ăla, nu? O prea mare îndrăzneală, o prea mare cutezanță, n-o să mă apuc să-l explic acum. Un hybris trebuie pedepsit, trebuie rezolvat, trebuie trecut dincolo de el, pentru că altminteri situația anormală explodează și devine incontrolabilă. Dacă nu se întâmpla acum, se întâmpla peste o lună sau un an, la fel sau și mai rău. Ba chiar te puteai căsători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
italienismele și hispanismele. Substantivele masculine ninja (din japoneză) și piranha (din portugheză), terminate în vocala -a, neîntâlnită la substantivele masculine românești, nu își modifică forma la plural. Unele substantive nu pot fi încadrate deoarece nu se indică decât o formă: hybris, paideia (gr.); bokmål, landsmål (norv.). 4.2. Productivitatea prefixelor și prefixoidelor Am arătat mai sus că am luat în calcul și substantivele în care se recunoaște un sufix sau un sufixoid (derivate pe terenul limbii române sau împrumutate), care atrag
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
perioada modernă, tocmai aceste „efecte” se vor exprima prin drepturile omului. Apariția ideii de drepturi subiective este o revoluție față de dreptul natural antic, care „apărea, dimpotrivă, ca o limită impusă de natura lucrurilor (prin ordinea lumii) puterii individului (legea Împotriva hybris-ului omului)” (Ferry și Renaut, 1996, pp. 59-60). Doctrina modernă a dreptului natural nu poate fi așadar Înțeleasă fără raportarea la om În general, făcând abstracție de apartenențele sale specifice. Premisele ei trebuie căutate În secolul al XVI-lea, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cârma omului, ce bietul om supt vremi" (Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace, XVIII, 12). În iconomia divină a mântuirii, omul este actorul fără de care spectacolul istoriei nu se poate înfăptui. Dacă, în tragedia greacă, dramatismul culminează cu sancționarea hybris-ului eroului de către nemesis-ul zeilor, în istoria mântuirii dinamica raportului om-Dumnezeu este cea care definește și jalonează istoria. Analizând acest raport, Berdiaev conchide că "istoria nu este numai planul Revelației divine, este de asemenea și reciproca revelare a omului, și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și zeii se pleacă. Supunerea în fața sorții este trăsătura caracteristică a spiritului grec. "El nu avea conștiința libertății spune Berdiaev acea libertate a subiectului de a crea istoria fără de care nici împlinire nici înțelegere nu este posibilă"3. Dar oare hybris-ul eroului antic nu este o formă de libertate? Ar fi de ajuns să ne amintim de Oedip, care își împlinește destinul tragic tocmai pentru că părinții săi încercaseră să-l evite. Icar și Ahile sunt și ei pedepsiți pentru că i-
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
forțele proprii. 2.5. Timpul Marilor Narațiuni (Grand Narratives): Hegel și Marx Numai Dumnezeu este capabil să înțeleagă trecutul și să creeze viitorul. Când Hegel a încercat să le facă pe amândouă, observă Tillich, el s-a făcut vinovat de hybris, de aici urmând tragedia sistemului său96. Schelling, chiar mai mult decât el, a păcătuit prin ideea că lumea poate ajunge la final cu propria sa existență. Ceea ce teologia nu a reusit explicarea sensului ultim al lumii Hegel încearcă să facă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
că epidemia se va sfârși cât mai rapid. Își urmează iubita, pe Marcia, într-o tabără de copii, la munte, are remușcari că-și părăsește teritoriul și protejații, dar lovitura ultimă i-o aplică același "nemesis" perfid ce pedepsește întotdeauna hybrisul, fie că acesta e un exces de bunătate, de frumusețe sau de responsabilitate. Fraza-cheie a romanului și-a pierdut, în traducere, din forța inițială, probabil din restricții stilistice. "A misplaced sense of responsibility can be a debilitating thing", îl avertizează
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și flămând, la mila celor cu adevărat săraci, primește o bucată de pâine de la o fetiță. Armata de angajați, agenți, servitori și clovni, fluviile nesfârșite de bani risipiți, disponibilitatea permanentă a lucrurilor de a fi cumpărate și dependența narcotică de hybris, toate rămân suspendate în interogațiile finale ale romanului: "Aceasta să fie adevărata hrană a omului? aceasta adevărata viață?" Dens și hiperlucid, romanul lui Papini reinterpretează tensiunile lumii moderne în dimensiunea unui personaj emblematic - Gog, rege în Magog.. "Dilemateca", anul IV
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
catastrofe pe care nu o poate înțelege. Roth notează, memorabil: "Dar cine e pregătit pentru tragedie și pentru incomprehensibilitatea suferinței? Nimeni. Tragedia omului nepregătit pentru tragedie - iată tragedia fiecărui om". Tragedia Suedezului însă e declanșată de un alt fel de hybris, acumulat dintr-o serie de execese mărunte, însă nu mai puțin semnificative. Roth face uz de un întreg arsenal de sugestii pentru a arăta cum Merry a devenit un monstru sub ochii lor, ai părinților care au comis erori insignifiante
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
programe politice revoluționare; ambii bolnavi de paranoia „adevărului absolut”, În a cărui posesie credeau că se află Grecii, care știau totul, și au botezat această boală a spiritului, care a făcut o „carieră” atât de fulminantă În secolul trecut, drept Hybris: o Îmbolnăvire de o aroganță nemăsurată a Eului uman ce se compară cu zeii, atribuindu-și nu numai prerogativele absolute, dar fiind și „profund convins” că prin „el” se exprimă Legea! Visurile, oamenii politici trebuie să ni le lase nouă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mea, de una dintre acele, vai, numeroase domnii române, dar și greco-turcești, din medievalitatea noastră târzie, cu o putere discreționară a Domnului care, din „venetic” vrea să-și afirme apartenența și chiar descendența din vârfurile legendar-istorice, dar, animat de un hybris plantat pe o bază culturală și ereditară primitivă, izbutește a „crea monștri”: atât fizici, industriali, cât și În mentalul maselor, enorm dezorientate de cele două calamități majore care s-au abătut asupra lor - un război ce amenința să ne ciuntească
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-i veniseră din partea marilor puteri, ca și servilismul viclean și total, nedemn, al camarilei sale - vicleni și târâtori, cum au fost și dregătorii unor domni medievali români, care i-au „folosit”, i-au rupt de mediu, i-au intoxicat până la hybris, nebunia persoanei și apoi i-au ucis direct sau prin interpuși! -, l-au Împins pe acel tobogan care l-a diferențiat radical și grotesc chiar de „colegii” săi, șefii statelor comuniste din Estul Europei. Iar sfârșitul a fost pe măsură
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
avut Într-un fel noroc, da, am avut noroc, În cele din urmă, că această „asiatizare” decisă, „mesianică”, a ultimului dictator român s-a petrecut târziu, cam cu un deceniu Înaintea surpării Bisericii moscovite. Pe care, În ultimii ani, În hybris-ul său, el Însuși Îndrăznea s-o conteste În calitatea ei de far ideologic al imperiului sovietic. O târzie imitație a grotescului Enver-Hodja, tiranul Albaniei, care a Împins primitiva și grotesca aplicare a marxism-leninismului până la a interzice botezarea copiilor după
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
foarte târzii „Întregiri de neam” nu au produs aceleași asemănătoare „explozii naționaliste” la ambele popoare În deceniile patru și cinci ale veacului trecut, urmându-i cu un deceniu pe Italieni, ei Înșiși sub Mussolini trăind același cutremur al bolii numite hybris, o Îmbolnăvire psihică, colectivă sau individuală, provocată de o bruscă, brutală răsturnare a proporțiilor și situării În realitate, În realitatea socială și istorică, se Înțelege, boală umană descrisă deja În Iliada lui Homer? Una dintre acele boli care Îl va
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
disproporționat, enorm efect al „bucuriei sociale”, al victoriei, ce depășește, intempestivă și bruscă, cum apare ea uneori, puterile unui individ sau ale unei colectivități de a le suporta. Mișcarea hitleristă și cea legionară românească sunt tipice pentru acest fenomen, al hybris-ului colectiv, ca și un Hitler, de exemplu, ca un caz singular și toți cei care, de aproape sau de departe, i-au semănat. Hybris-ul, cred eu, poate fi constatat și În alte zone decât cele social-politice, În creația
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a le suporta. Mișcarea hitleristă și cea legionară românească sunt tipice pentru acest fenomen, al hybris-ului colectiv, ca și un Hitler, de exemplu, ca un caz singular și toți cei care, de aproape sau de departe, i-au semănat. Hybris-ul, cred eu, poate fi constatat și În alte zone decât cele social-politice, În creația artistică, de exemplu, poate și În știință. Oameni de excepție, care „Înnebunesc” de bucuria aceea specială a unei autocontemplări frenetice, pulsiune care, cred eu, poate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aceea specială a unei autocontemplări frenetice, pulsiune care, cred eu, poate fi diametral opusă unei depresii prelungite, care duce inevitabil la sinucidere. Două stări extreme ale psihicului uman; și dacă depresia este bine descrisă și tratată de vreun secol Încoace, hybris-ul, ca boală individuală sau colectivă, este foarte puțin cercetată. Vina este cred eu, și a inertelor și abuzivelor metodologii ale secolului trecut, care, Încă „impresionate” de marea descoperire psiho-biologică a darwinismului și a ceea ce s-a numit „darwinismul social
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
doilea război mondial, intrarea Rusiei sovietice În Europa și Împărțirea, pentru o jumătate de secol, a lumii, Între cele două mari puteri, SUA și URSS; iar mișcarea fascistă germană și cea legionară română ne apar ambele ca o formă a hybris-ului, cum o spuneam, un reflex individual, dar și colectiv, al unei „uriașe bucurii istorice și etnice”, una dintre acele „bucurii” ce seamănă cu o explozie, Într-atât sunt ele de plenare, de neașteptate, de „neverosimile”, Încât pot părea, unora
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
au prezentat ca revoluții, ca mișcări ce trebuiau să anunțe „ere noi” ale colectivităților umane, o altă etică, o altă istorie și chiar o altă ideologie. Având repercusiuni În conștiințe, cum spuneam, ca o revoluție. Această bucurie „convulsivă” colectivă, acest „hybris colectiv” nu l-am trăit oare și noi recent, În zilele de 22, 23, 24 și 25 decembrie ’89, când - așa cum se Întâmplă În basmele „iraționale” și pline de fantasme când un pahar cu apă Își răspândeau continuu 7 conținutul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ne amintim de lumea fermecată a basmelor, de justiția imanentă și eficientă care, până la urmă, intervine În drama și mocirla realității sociale și umane, pedepsind și răsplătind. Regretul acesta intens, el Însuși „convulsiv”, nu era decât o amintire a acestui „hybris colectiv”, a acestei bucurii exaltate care nu putea, În timp, vai, Înlocui „realitatea”, care cere pregătire, consecvență, uniune și solidaritate umană. Și, poate, mai ales acea „tradiție specifică”, tradiția de luptă și, organizare contra abuzului social ce vine „de sus
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în cea dintâi; altfel spus, trecându-se pe sine însuși când în condiția de dat pur și simplu, când în aceea a nimicului acestuia, ca expresie a unei neîncetate lupte lăuntrice a unității fenomenale, adică, în ultimă instanță, ca veritabil hybris al conștiinței constituante. Toate aceste fapte, care vizează atât aspectul operațional al constituirii fenomenale, cât și aspectul obiectual al acesteia, sunt posibile numai datorită intenționalității; fiindcă aceasta are în structura sa complexă, operațional-obiectuală, atât condițiile de posibilitate ale "datului", cât
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fapt are șanse de valabilitate: datorită dominației judicative, însă. Numai că aici nu mai este vorba despre ceva strict formal, așa cum este vorba, preeminent, în orizontul dictaturii judicativului, ci despre altceva: eveniment, act, survenire, ivire (din neant!), surprindere, cruzime (frăgezime), hybris generator de "nou", răsărire etc. Timpul reprezintă toate acestea la un loc: de aceea el este determinat, apărând ca o ființare anume, care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva. Ființarea căreia îi este proprie revelarea ființei Celuilalt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o situație dezavantajoasă. Soluția autoexilului părea mai convenabilă pentru amândoi. Nu m-a eliminat fizic, ci m-a șters din memoria colectivă. El e sigur că eu nu voi mai exista în istorie nici măcar ca amintire. Dar dacă nu greșește? Hybris E dificil să trăiești fără să fii lovit de invidia celorlalți. Pentru a te eschiva, mai presus de orice, e necesar să încetinești ritmul vieții. Să devii slab. Să nu ieși în evidență în nimic din ceea ce faci. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]