259 matches
-
Cărții era închisă pentru ele în mod statutar. Teamă de a vedea murdăria contaminînd curățenia, imperiul grupului atingînd originalitatea individului? În oralitatea populară, iacobinul adulmecă organicul, arhaismul, instinctualul, suspecta apropiere a ascunzișurilor comunitare. De aici provine acest conflict intim la iacobinul Stendhal, împărțit între Franța republicană a prietenilor săi ideologi și Italia monarhică a actrițelor și cîntărețelor de operă, între matematică și temperamentele puternice, între virtute, care aparține scrisului, și virtù, care ține de partea orală. Beyle evocă cu dezgust, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lucru se poate spune despre orice înscăunare a unei noi puteri, despre orice cotitură a istoriei. Alaric n-a cucerit Roma, ci un cadavru. Sin gurul merit al barbarului a fost de a fi avut fler. Fler au avut și iacobinii. Goți cu principii, ei au inaugurat un nou tip de umanitate: retorul sangvinar, rafinat și subtil, barbarul camuflat în ideolog. Înaltei corupții manierate de la începutul veacului, Regentul i-a fost simbolul. Ceea ce uimește înainte de toate la el este lipsa totală
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mult pentru el, care îi redactase discursurile asupra asignatelor și altele câteva, mi-a spus că, în ultimele șase luni, în comparație cu începuturile lui, părea un vultur, adică de când avea un plan sistematic și voia să formeze o grupare puternică împotriva iacobinilor și în favoarea monarhiei. S-a vorbit mult de venalitatea sa. Ai fi putut crede, plecând urechea la ce spuneau unii, că talentele lui Mirabeau erau în mod absolut la dispoziția cui plătea mai mult. „De când mă vând - zicea -, trebuie să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
imposibil de raportat la un singur plan, și în care ar fi greu de văzut perseverența și fermitatea care îl caracterizează pe un mare cetățean. Dacă ar fi trăit, este probabil că i-ar fi îngrădit și chiar zdrobit pe iacobini: este iarăși probabil că în revizuirea constituției ar fi exercitat o influență majoră. Ar fi întărit puterea executivă și mai ales ar fi împiedicat decretul absurd prin care membrii Adunării, declarându-se ineligibili pentru a doua legislatură, și-au abandonat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sistemului ei, pe care îl apăra cu o căldură pe măsura grației sale și, de câte ori această femeie mă uimea prin frumusețea gândurilor și elevația cuvintelor ei, n-o mai puteam recunoaște pe cea care, cum mărturisea chiar ea, frecventa tribunele iacobinilor și se mânjea în tina societăților frățești. Separați-o pe Doamna Roland de Revoluție, ea nu mai pare a fi aceeași. Nimeni nu definea mai bine decât ea datoriile de soție și de mamă și nu demonstra mai elocvent că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Hamburg și Berlin. ROBESPIERRE, MAXIMILIEN MARIE ISIDORE DE ăArras, 1758-Paris, 1794). Avocat, conducător revoluționar. Deputat al Stării a treia din Artois în Statele Generale și apoi în Adunarea Constituantă, unde este unul din rarii deputați democrați; poreclit „Incoruptibilul“, impune clubului iacobinilor idealul său politic, inspirat din Rousseau; adversarul aristocraților și al răz -320 boiului, atitudine care, din 1792, îl opune girondinilor; deputat al Parisului în Convenție, se sprijină pe Comuna din Paris. În Convenție, este unul dintre șefii montaniarzilor, aripa radicală
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
niște centre lâncede; ei uită însă că nimic nu e mai central și mai centripet ca o periferie, și că întâlnești mai mulți patrioți francezi la Strasbourg decât pe Champs-Elysées. Unde vezi mai mulți republicani de modă veche, laici și iacobini, decât la Pointe-à-Pitre și la Fort-de-France? Orice deplasare înspre avanposturi ține de speologie: cobori spre izvoarele subterane ale unui fluviu imaginar care-i mai mult sau mai puțin înnămolit la suprafață. 7. Unui prieten libanez asasinat Dragă Samir Kassir, " În
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
faraonic, în care singurul obiectiv era îmbogățirea nomenklaturii. Acest tip de tiranie era inspirat de proiecte transformatoare: forța lor provenea din credința în rândurile acestor elite auto-desemnate că lumea trebuia fundamental modificată. În acest sens, bolșevicii de diverse nuanțe erau iacobini de extremă stânga. Naziștii, la rândul lor, reprezentau darvinismul social într-o formă paranoică, dar și unii și alții împărtășeau aceeași dorință de a crea «omul nou», în fapt voința de a distruge autonomia individuală și de a plasticiza personalitatea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dacă liberalii erau de dreapta. Nici reforma agrară propusă și înscrisă în programul partidului încă din 1913, nici reforma votului universal nu aveau conotații de dreapta. Atunci intervine întrebarea afurisită „pe ce te bazezi?”. Mersul cu ghilotina în frunte, aidoma iacobinilor francezi, este riscant, în sensul că poți rămâne suspendat în turnul de fildeș, și nici acel 6% necesar pentru a intra în Parlament nu mai poate fi atins. S-ar putea că dihonia dintre liberali să fie aplanată, asta în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
unde se repară C.N.S.A.S.ul. Condamnând în dreapta și în stânga, mergând cu ghilotina deconspirării până unde nu trebuie, C.N.S.A.S.-ul a rămas, fără bază de masă, cum se zice în politică. Așa i s-a întâmplat lui Robespierre și iacobinilor în timpul marii revoluții franceze de la 1789-1794. Chiar așa! Cum să-ți dea prin cap să deconspiri sutanele negre când se vrea introducerea religiei și la liceu? Se vede treaba că, la Cetate, tămâia este foarte scumpă! Dacă, însă, problema asta
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
umbra sa, [Galați], f.a.; Pasărea măiastră, Vălenii de Munte, 1909; Poezii alese, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1909. Traduceri: Al. Dumas, Castelul brâncovenesc [Strigoiul Carpaților, fragm.], în Castelul brâncovenesc, Carnavalul Veneției și Visul vieței omenești de Michel-Angel, București, 1852, Iacobinii și girondinii, București, 1855, Isaac Lachedem, I-IV, București, 1855-1856, Cei patruzeci și cinci, I-III, București, 1856-1857, Contele de Monte Cristo, I-VIII, București, 1857-1858, Marie Stuart, București, 1858, Marchiza de Brinvilliers, București, 1858; Byron, [Poezii], în Potpuri literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
o naționalitate non-statală erau, fără îndoială, prezente, fie asociate cu națiunea revoluționară, fie creându-i problemele; și cu cât pretindea mai mult a fi una indivizibila, cu atat caracterul ei eterogen îi crea probleme. E aproape sigur că, pentru majoritatea iacobinilor, un francez care nu vorbea franceză era suspect și că, în practică, era adesea acceptat criteriul etno-lingvistic al naționalității". Cele două mari direcții în conceperea națiunii îi au că fondatori pe Ernest Renan și pe Johann Gottfried Herder. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
repetate rînduri. Istoria ceva mai îndepărtată ne prezintă și ea pildele împletirii dintre revoluție și pietate. Revoluția franceză, bunăoară, a înregistrat secta deistă a teofilantropilor, care încerca să-și structureze morala civică pe o credință rațională în Dumnezeu, și chiar iacobinii acceptau la început creștinismul. În epoca noastră, ne-am putea referi la așa-numita teologie a eliberării, preconziată de teologul peruvian Gustavo Guttierez, care se revendica de la Evanghelii (în primul rînd de la cea a lui Luca), precum o patetică replică
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
se confrunta cu o seamă de pedanterii metodologice care amenințau să sufoce percepția estetică imediată, contactul slobod al cititorului cu textul, pedanterii ilustrate, cum se rostește, în verbul ațîțat al unei prefețe, Alexandru Paleologu, „de moftologii puritani și maoiști, de iacobinii teoretizanți, (...) «actanți» ai structuralismului, neostructuralismului, textualismului, transtextualismului, postmodernismului”, dînd ca exemplu scrisul unuia dintre „plicticoși”, Jean Ricardou. Regman înțelegea a se feri cu grijă mucalită de o asemenea capcană. Din care pricină nu puține din „contrele” sale umorești au caracterul
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
tocmai confortabile - ale istoricilor și gînditorilor din afara "lagărelor"). Este vorba de Alexandr Soljenițîn, care scrie, obosit de spectacolul istoric al măștilor amăgitoare ale crimei: "(...) inchizitorii își motivau acțiunile prin creștinism, cuceritorii - prin glorificarea patriei, colonizatorii - prin civilizație, naziștii - prin rasă, iacobinii și bolșevicii - prin egalitate, fraternitate și fericirea generațiilor viitoare"ix. Toți aceștia au proclamat "sfînta" datorie de a lupta pînă la nimicirea deplină a dușmanilor, spre împlinirea visului acaparator. Permanentizarea stării de beligeranță. Poziția de luptă perpetuă îi definea pe
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
muzica, în scopul de a-i încuraja pe soldații Armatei Rinului care îi înfruntau la Strasbourg pe cei ai lui Leopold II, Împăratul Sfântului Imperiu Romano-Germanic și frate al Mariei Antoaneta. Adversar al lui Robespierre, Lisle a fost arestat de iacobini, eliberat, arestat din nou pentru datorii în timpul lui Ludovic XVIII și mort în 1836, la 76 de ani. Se știe că și imnul nostru i-a prilejuit lui Mihai Zamfir o critică ascuțită a textului, reflectând spiritul poetic al epocii
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]
-
să nu apară despre scriitorul și savantul român care ne părăsise decât o știre laconică și anodină. în zilele sfârșitului lui aprilie 1986, în ziarele și revistele din întreaga lume s-au publicat însă sute de necrologuri și elogii. Dispozițiile iacobinilor cenzori bucureșteni își pierdeau valabilitatea dincolo de granițele țării. 1 Mircea Eliade cenzurat în 1928, în Jurnalul literar, an IV, nr. 23-26 iulie, 1993, p. 1. 2 Se creează un nou simț, în Credința, 2 februarie 1934. 3 Cenzura cărților, în
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
sale: istoria limbii, romanistică, fonetică, lexicografie, istorie critică și literară. Marți, 6 mai Maximilien de Robespierre Cu 245 de ani în urmă s-a născut omul politic francez Maximilien de Robespierre, unul dintre conducătorii Revoluției burgheze din Franța și al iacobinilor. Șef al guvernului revoluționar (1793-1794), a instituit dictatura iacobinilor, prin care a urmărit să instaureze o republică democratică și egalitară. În urma loviturii de stat din 27 iulie 1794, a fost răsturnat de la putere și, ulterior, ghilotinat. Joi, 8 mai Fernandel
Agenda2003-18-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280969_a_282298]
-
literară. Marți, 6 mai Maximilien de Robespierre Cu 245 de ani în urmă s-a născut omul politic francez Maximilien de Robespierre, unul dintre conducătorii Revoluției burgheze din Franța și al iacobinilor. Șef al guvernului revoluționar (1793-1794), a instituit dictatura iacobinilor, prin care a urmărit să instaureze o republică democratică și egalitară. În urma loviturii de stat din 27 iulie 1794, a fost răsturnat de la putere și, ulterior, ghilotinat. Joi, 8 mai Fernandel Acum un secol s-a născut artistul francez Fernandel
Agenda2003-18-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280969_a_282298]
-
său și a face să domnească justiția și securitatea. 1 N.tr.: La 22 februarie 1848 în Paris izbucnește revoluția în urma căreia este instaurată efemera Republică a II-a. 2 N.tr.: Montagnardzii sunt democrați-radicali și socialiști, descendenți ideologici ai iacobinilor; alegerile prezidențiale din 10 decembrie 1848 sunt însă câștigate de candidatul republicanilor moderați, Ludovic Napoleon Bonaparte.
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
urmat o nouă Constituție. A venit numirea lui Napoleon ca prim consul, pe 10 ani. A fost înființată Banca Franței. După încă o victorie militară, cea de la Marengo, împotriva austriecilor, Bonaparte a trebuit să treacă printr-o încercare mai deosebită. Iacobinii au organizat un atentat la viața lui. Represaliile nu au întârziat nici măcar o clipă. Altor evenimente politice, diplomatice, religioase și militare a urmat un nou succes napoleonian: un plebiscit îl alege pe Napoleon Bonaparte consul pe viață. 4 august
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
toată vânzoleala, se înghesuia într-o admirabilă dezordine. Lanțuri de militari gătiți în uniforme de sărbătoare marcau drumul strălucitorului cortegiu oficial. Erau ceasurile amiezii când a început ceremonia ungerii. Cum Napoleon nu avea nici un chef să fie văzut de iacobinii ostili îngenunchiat și uns cu untdelemn pe frunte și pe mână, s- a făcut această abatere de la regulă. Actul, care putea fi asemuit cu unul dintr-un spectacol de teatru, a început prin depunerea jurământului religios; prin care împăratul se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Kiderlen-Waechter (1852-1912). Om politic și diplomat german, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Străine al Reichului German în intervalul iunie 1910-decembrie 1912. 32 Jérôme Pétion de Villeneuve (1756-1794). Avocat și revoluționar francez, deputat al Stării al III-a apoi al iacobinilor în Adunarea Națională Constituantă (1789-1791), primar al Parisului (1791-1792), deputat apoi în Adunarea Legislativă și în Convenția Națională (1792-1793). 33 Constantin-François Chassebeuf de la Giraudais, conte Volney (1757-1820). Poet, filozof, orientalist francez. Deputat al Stării a III-a în Adunarea Națională
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
93 Charles-Frédéric, conte de Reinhardt (1761-1837). Diplomat francez de origine germană, născut la Würtemberg. Se stabilește în Franța, unde devine preceptorul copiilor unui negustor calvinist din Bordeaux, în 1787. În 1789 ia parte la revoluție, afiliindu-se ulterior girondinilor, apoi iacobinilor (1790). Abatele Siéyès îl propulsează în primul său post diplomatic, de secretar de ambasadă la Londra, în 1792, unde îl cunoaște pe Talleyrand. A urmat postul de prim secretar la Neapole (1793), apoi de șef de divizie în centrala Ministerului
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
conștient de sfîrșitul său, cu capul sus, ori a fost o scenă bine regizată În spatele căreia s-ar fi aflat orgolioasa sa mamă. Prima variantă, cea eroică, va fi susținută și propagată verbal și apoi Întocmai consemnată de sanculoți și iacobini. A doua variantă, În care tînărul va spera, pînă-n ultima clipă, la o Întorsătură magică, va fi consemnată de istoricii potentei dinastii habsburgice pentru a preîntîmpina nașterea legendelor. Istoria este scrisă de Învingători. Legendele sînt urzite de vulg. Scriitorii născocesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]