458 matches
-
de la alte stâni. S-or uitat la dumneata și-or zis ”gipsy, gipsy...” - Mânce-i-ar hiriș cu pe tinie cu tot! Părea enervat; eu nu mă mai puteam opri din râs. - Am zâs că iești baiat bun, da tu iești on hoț! a exclamat. Apoi a zâmbit. M-am bucurat nespus. În jur de ora 14, oile s-au culcat. Ne-am așezat și noi, la dunga prăpastiei. Cu ochii spre Tăul Mijii, am scos să mâncăm. Între timp, un
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
unchiului, topite de dogoare, picături de apă se prelingeau pe jos. - Cum drac, băă, cogiocu tău nu-i ud? - Nu-i ud, că dorm cu grijă. Decât să stau în cojocul ud, mai bine nu dorm. - Așee, băăă, vedz, tu iești cioban bun! M-am umflat în pene. - Măi diemult, ierea în Slăvei poienari, unu de-ai lu Dobrei. Ave oi multe șî pe toamnă, la o nedeie, o dat sfoară că tocmește ciobani, să plece la pustă, la iernat. Or
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii () [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
să știi că pe masura ce vei înainta în vârstă, îți va reveni memoria. Nu mi-a venit să cred. Acum îmi dau seama că știa ce spunea. Uneori, ceream țigări de la colegi. Alteori, culegeam chiștoace de pe jos. Limba se făcuse de iasca, plămânii mă ardeau într-una, banii curgeau pe fumuri, gâfâiam, oboseam, ziceam că o țigară mă liniștește, sau fumam ca să mă ambalez, la ce urma să fac. Fumam din neputința de a face mai mult. De ciuda pe lume? Pe
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
părinte, acea lumină. Pereții chiliei mele au dispărut îndată și lumea a trecut, fugind, socotesc, de la fața ei. Am rămas numai eu, într-o însoțire cu lumina singură. Nu știu, părinte, de era și trupul meu atunci acolo. De am iești din el, nu știu, dar atunci nu știam de port trup și de sunt îmbrăcat în el. Aveam o bucurie de negrăit, care mă însoțește și acum, și o iubire, și un dor mare, încât s-au pornit din mine
RUGĂCIUNEA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340974_a_342303]
-
-n lanțuri dorul! pământul de m-ar strânge doar versul să-și ia zborul. Când iernile și-or strânge în talpa-mi rece, gerul, când gura mea va tace umplând de suflet, cerul, atunci, și doar, atunci, voi scăpăra o iască! lumini de vers din trupu-mi nicicând să nu pălească. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: LUMINI DE VERS / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016, Anul VI, 08 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile
LUMINI DE VERS de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341056_a_342385]
-
vreodată,/ să cânt înlăcrimarea neclintirii,/ și schimbă-mi sângele degrabă în cerneală!” Atenția deosebită pe care o acordă Cuvântului este ilustrată de valorificarea lui sprijinindu-se pe elementul figurat, pe conotație și versificație: „Juliți de sunt genunchii de iubire,/ cu iasca vremii îți voi da de știre,/ iar cu amnarul șchiopătând - scânteie:/ din teascul Frumuseții beau vinul tău, Femeie!” Elementele esențiale în susținerea eșafodajului prozodic (versul, rima, ritmul) nu impresionează prin ele însele, ci se convertesc în fapte de stil, ineditul
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
banc de prin anii '50. “La o recepție, atașatul cultural de la ambasada rusă își șterge sistematic mucii cu degetele. La un moment dat gazdă nu mai suportă, se duce în fața lui și îi spune: - Niet kultiura ! Rusul răspunde arogant: - Kultiura iești, batistă niet !” Referință Bibliografica: Despre cultura anumitor scriitori / Dan Norea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1309, Anul IV, 01 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DESPRE CULTURA ANUMITOR SCRIITORI de DAN NOREA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342294_a_343623]
-
mie așa despre ruș’? - Sovietici, mamă mare, sovietici, nu ruși. - Ha, ruș’, sovietici, tot un drac! - Stai liniștită, mamă mare, mă face pionier pentru că învăț bine! - Da? Bine, învață maică, învață, că eu n-am apucat șî cum tu nu iești prea zdravăn, cartea o să te salveze să ai șî tu o viață măi ușoară, să nu rămâi pă coclaurile iestea, s-a potolit Hobzoaica privindu-mă cu drag. Apoi a băgat mâna în sân și a scos o batistă înnodată
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
zgârcenia și răutatea lui. Scorbura plutei devine ascunzișul copiilor. Scorbura nu era prea sus. Adunase cu Nicu Luții niște iarbă uscată și niște vreascuri de pe lângă plută. Colae se suise până la scorbură pe spatele lui. Avea la el cîteva fire de iască. Scăpărase doar de vreo trei ori amnarul pe cremene și gata focul. Fugiseră prin porumbi. Pluta pârâia și trosnea din toate oasele. Văzuseră focul satele de peste șapte dealuri, dinspre Musculești, Frasinul, Scioca, Țicleni, Bibești și Bâlteni, până la Aninoasa și Cărbunești
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
hala alb! Era Unchiu Culiță, fratele mai mic al Tușii Anuța. M-am ridicat să-l salut. - Noa așeee, băăă, glăsui el râzând, binie că te-ntălni! M-am temut io că dau de tinie p-ici! O dzâs mamică-ta că iești în Roșiile de doauă dzâle. Haida, șui aci, nu mai sta, ca ni-i grabă! Să râd sau să plâng? Avusesem de gand să mai stau la munte o zi dar mă răzgândisem, fără niciun motiv, si coborâsem pe vale
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
nu-s buni! Că iei ar fi buni, da ore tu nu vezi că-s cu coaja și plini de lichieni? - Și eu ce să le fac? - Du-te, băăă, si ada unii cum trăbuie, ce drac, ca doară nu iești andicapat, dzău... Am umblat hectare de pădure să găsesc un brad căzut, cu cepi fără coaja și, mai ales, de grosimea potrivită. Unchiu era în fața stânii, agață o străcătoare pe culme. Cum a pus ochii pe mine, a și zis
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
iel să nu tacă. Ahăla-i omu bolund. Da cân rostește, atuncea vorba omului îi înțaleaptă. Omu hăl de rostește îi omu de s-o tras deoparte ș-o cugetat ș-o-nțales rostu la toate helea. Mi-i drag de tinie că iești inimos șî priceput, ș-ai fi cioban bun. Da iești ca oaia de trece pin gard în otavă. În loc să tacă șî să mânce liniștită, zdiară cu iarba-n gură. Atuncea zdiară șî hele oi șî vedie ciobanu ș-o-ntoarn-afară șî-i
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
atuncea vorba omului îi înțaleaptă. Omu hăl de rostește îi omu de s-o tras deoparte ș-o cugetat ș-o-nțales rostu la toate helea. Mi-i drag de tinie că iești inimos șî priceput, ș-ai fi cioban bun. Da iești ca oaia de trece pin gard în otavă. În loc să tacă șî să mânce liniștită, zdiară cu iarba-n gură. Atuncea zdiară șî hele oi șî vedie ciobanu ș-o-ntoarn-afară șî-i măi trage ș-o boată pe cârcă. Io-nțaleg că ai
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
o dai, dă-o cu rost, c-atuncea țî s-arată omu cum îi. Dacă-i de treabă, ascultă, mulțămește șî cibzuie. Dacă-i omu nahui, ore să mănie, ore să râdie, ore nu te bagă-n samă. Da cum iești tu acu... ”feri-mă, Doamne, de proști, că hăi înțalepț să fer iei de minie!” Vorbele Unchiului mi s-au întipărit în minte, dar în inimă nu. Intrat în lume, mă bucuram de magia ei cum se bucură spectatorii de
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
și marea - bocnă... hriști - peste val - pășesc încolo-ncoace toți cocoșați - în lung alai de ocnă: neliniștiți - adulmecă - vorace! spre țărmii-ncețoșați cu lungi păduri renunță pescărușii să privească: din peșteri de văzduh ies monștri-obscuri cu ochi fosforescenți și bot de iască... e seară - va fi noapte-n lanț de beznă iar câinii văii te înșfac' de gleznă! strigoiul primăverii-a-nnebunit: e interzis - cât de târziu venit... ...pe-ntinderea pustie se aprind toți cei ce-ncearcă-n murmur vreun colind... *** INFARCT
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
cu privirea, Ci s-ascult doar valul mângâiat de vânt, Gândului nespus să-i dezleg spăsirea, Din condei să picur soare în cuvânt. Râuri de iubire curcubeu să nască, Fluturi să brodeze-n piruete flori, Buzele udate cu licori de iasca, Din căuș de cer să se-adape-n zori. Umerilor aripi am cioplit din stele, Zbor să înfirip pe un cal de apă, Mori de vânt albastre, dorurile mele, Vi le dăruiesc, vouă-ntr-o agapa. Cand cu toții fi-vom adunați la
N-AM VENIT... de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344119_a_345448]
-
Hai să plecăm, femeie, sau hai să stăm acasă Ca tu încă un secol să mai probezi veșminte Eu mai beau vin, femeie, că ești tare cuminte. Și spinii, mărăcinii și scaieții, Ciulinii, mătrăguna, rostopasca (A năvălit din bălării și iasca) Stîrnindu-i îndeajuns pe nătăfleții De arbori care se coceau la soare Pe conopide le-au înnebunit Salata, angoasată, s-a-nroșit Și-a început să ningă miei din soare Nici o închipuire nu-i mai crudă Decît își poate-nchipui o dudă Care
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
ochi ținându-ne de fețe... Mă logodesc cu iarba și frunza de mălin Sparg până și paharul ce conținea pelin Dezleg din hamuri visul și-l las ușor să pască Cât iarbă mai e verde și n-are gust de iască... 11.07. 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Liniștea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1654, Anul V, 12 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
LINIȘTEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379911_a_381240]
-
strigă îndurare? Cei mulți nu recunosc că au greșit și-n orice clipă sunt din nou în stare să facă-același lucru înmiit. - Nu tu ești cel menit să pedepsească. Există pentru asta un destin ce poartă-n mână cremene și iască cu care-aprinde codrii-ntregi de chin . - La ce folos când în această viață își fac de cap și își bat joc de noi, când în prostia noastră se răsfață sfidând și pe acum și pe apoi? - Tu rabzi acum, ei
DIALOG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381926_a_383255]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎMBRĂȚIȘĂRI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului File îgălbenite rup din calendar Peste ger și iască picură amnar, Troienite nopți intonând furtună Fur o crizantemă pentru vreme bună. Și aprind gutuia ca un lampadar Fluturii odăii nici nu au habar, Îți ascult colindul cu o floare dalbă Înspre dimineață am s-o pun în salbă. Mă
ÎMBRĂȚIȘĂRI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382076_a_383405]
-
Dumnezeiască. Ea călugăria într-un schit de maici, Înălțat în roșul unui câmp de maci. Dintr-o întâmplare, într-o zi de vară, Călător pe drumuri purtând grea povară, Tânărul alese să se odihnească, Pe câmpul de maci, pern-având o iască. Din îndepărtare, ca un nor suav Venea o fecioară cu un aer grav. Se trezi în față cu acest străin; Ar fi vrut să fugă dar ceva Divin, Ca pe o statuie a țintito-n loc, Nu știa de este
CRISTINA DELEANU & GEORGE MIHAITA de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380361_a_381690]
-
Dumnezeiască. Ea călugăria într-un schit de maici, Înălțat în roșul unui câmp de maci. Dintr-o întâmplare, într-o zi de vară, Călător pe drumuri purtând grea povară, Tânărul alese să se odihnească, Pe câmpul de maci, pern-având o iască. Din îndepărtare, ca un nor suav Venea o fecioară cu un aer grav. Se trezi în față cu acest străin; Ar fi vrut să fugă dar ceva Divin, Ca pe o statuie a țintito-n loc, Nu știa de este
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
Dumnezeiască.Ea călugăria într-un schit de maici,Înălțat în roșul unui câmp de maci.Dintr-o întâmplare, într-o zi de vară,Călător pe drumuri purtând grea povară,Tânărul alese să se odihnească,Pe câmpul de maci, pern-având o iască.Din îndepărtare, ca un nor suavVenea o fecioară cu un aer grav.Se trezi în față cu acest străin;Ar fi vrut să fugă dar ceva Divin,Ca pe o statuie a țintito-n loc,Nu știa de este, ghinion
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
strâmte strângi în brațe ani, nu minte, horele le prinzi pe brațe câmpu-l strângi pe sub cojoace, muști din noapte fir de lână, stele prinzi arcuș pe strună, apelor le țeși covoare speli ogoare-n ochi de soare, vântu-ți zboară-n iasca lunii strângând bărbii rar, tăciunii. Tinerețe,mândră floare munți-i strângi la cingătoare, faci din cer săgeată lată țărmu-l storci în bulbi de piatră, zbori pe frunți de depărtare, și-ți cari dorul pe spinare, faci din patimi- împlinire strângi
ODĂ TINEREȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379342_a_380671]
-
ale plăcuților săi, cât și prin sfintele lor moaște, pline de duh și de adevăr. Prin Mântuitorul, mucenicul învață să trăiască drept, să discearnă binele de rău și, în orice loc sau moment al vieții sale, el dorește să tră¬iască numai cu Dumnezeu. Faptul că mucenicul își pecetluiește crezul său prin moarte violentă, aceasta nu înseamnă că el dorește neaparat moartea. Cu toate acestea, tre¬buie totuși să subliniem faptul că el este conștient că doar prin jertfa mucenicească a
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]