389 matches
-
în consecință, cereau "tăierea mîinii drepte a tuturor acelora care purtau drapelul verde al islamului" (Vuk Drasković) în leagănul istoric al națiunii sîrbe, unde regele Lazăr și armata lui au fost măcelăriți în timp ce apărau Creștinătatea și civilizația de semiluna și iataganul islamului atotcuceritor. Aceeași considerare a musulmanilor ca invadatori nedemni a destrămat, mai apoi, Bosnia-Herțegovina. S-a tras asupra unor civili nevinovați. Au fost scoși, sub amenințarea puștii, din casele incendiate. Au fost executați pe loc în case vecine sau au
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
treburile prealuminatului, supărându-l foarte. Nu rămânea decât ghiaurul să fie aspru pedepsit. Pașa privea cu mândrie și încredere spre puternica lui armată. Se desfășura ca o uriașă dâră neagră. Mânjea albul dealurilor și văilor ninse. Se furișa ca un iatagan spre inima acestui principat mărunt. Știa că era ascunsă într-o cetate de la miazănoapte pe care nimeni nu o cucerise vreodată. Totuși după câteva zile, trufia pașei se mai înmuiase sub gerul năprasnic al iernii. Simțea greutatea troienelor viscolite care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
îi revine poetei Florența Albu. Ea a atras atenția Editurii "Junimea" (eram director) și iată-ne în ciudata casă-muzeu. Cam așa arăta, "inventariat" succint, interiorul de la Arbore: "cioburi de lut ars și pașnice unelte de lemn, alături de armele tuturor războaielor iatagane, zale ruginite, cărți și ghiulele, lăzi de grenade; lângă lăzile de zestre, opinci agățate de roata unui tun; un meteorit lângă cărbunii stinși într-o strachină, descântați cândva, leac pentru spaime; monedele tuturor târgurilor încheiate pe acest pământ, cu prețul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ei, pentru cine ai luat armele aceste ? - Pentru tâlhari, răspunse zaraful. - Noi suntem tâlhari. - Poftim, mă rog - și jidanul dete Îndată armele (Istoria unui galbân, 1867 ; <endnote id="cf. 444, p. 21"/>) ; sau : Iată Leiba cel avan, Care poartă harțagan [= iatagan]. Iată Leiba cel din cușcă, Care poartă la drum pușcă Și când vede un român, Armele-și ascunde-n fân (Surugiul ; <endnote id="cf. 427, p. 74"/>). Și În alte texte satirice populare umorul e generat de frica de tâlhari
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aveți decât de câștigat. 10 mai 2007 Ce se întâmplă în Turcia ? Ne interesează și pe noi, și chiar într-o măsură semnificativă. A trecut multă vreme de când turcul era imaginat, în mentalul românesc, doar cu pumnalul în dinți, cu iataganul într-o mână și cu lațul de prins copii de creștini pentru ogeacul ienicerilor sau fete frumoase pentru haremul sultanului în cealaltă mână. Au dispărut sultanul, pașii, ienicerii, achingii care călcau mereu Țările Române în căutare de pradă. Turcia de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
fonduri materiale prin înseși cuceririle lor extinse până la țările din nordul Dunării. Nu dispun însă de o cunoaștere serioasă a Europei, a limbilor și civilizațiilor ei; geografia, istoria, gândirea, mentalitatea europeanului le erau străine turcilor. Ei înțeleg însă că, dincolo de iatagan, există alte forme, mult mai rafinate, de a stăpâni teritoriile nou cucerite. Îi tenta ideea administrării optime a propriului lor colos. Îi tenta, pur și simplu, legătura cu Europa, cu această alteritate multiplă. Contactul cu o altă lume trebuia mijlocit
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Socola, atunci demult, l-a omorît pe doctorul Jariște? Și pe soția lui. L-au luat, săracii, în docar, mergeau spre Crasnaleuca! Eram copil pe-atunci, a fost mare jale... Dar cum i-a omorît? Cu un cuțit cît un iatagan! Le-a tăiat gîtița ca la porci, Doamne iartă-mă... Scena celor doi oameni cu gîtul tăiat este imaginată de cei trei și au frisoane. Dacă ăsta, care vine spre noi, n-ar fi nebun, atunci ar merge ca toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
publicate și premiate de Ministerul Sănătății: Dispozitiv de tracțiune craniană - 1960 și Vata presată și rulată pentru aplicarea aparatelor gipsate - 1961. A creat o multitudine de dispozitive și instrumente pentru chirurgia coloanei, ca de exemplu: - dalta curbă pe muchie, dalta iatagan, dalta curbă scobită, chiureta inversată, compactor de perete vertebral. A prezentat, comunicări și utilizat cu succes placa cu cemalier și instrumentul conex pentru fixarea transpediculară a coloanei toraco- lombare. În urma cu 40 de ani, în cadrul Spitalului Gh. Marinescu (actualul „Bagdazar-
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
hapsân snopește în bătaie și înjugă la căruță un cioban ai cărui câini îi sfâșiaseră pantalonii. Ciobanul se răzbună, denunțându-l pe bătăuș unui turc înarmat și cerându-i capul. Turcul încearcă să tempereze mânia ciobanului. Nereușind, îi împlinește cererea: „Iataganul pe care turcul îl ținea încremenit în soare căzu cu șuier pe gâtul lui Iordache și, cu căpățâna lui cu tot, răsună de pământ.” Pofta de înavuțire generează și conflictul povestirii fantastice Moara lui Călifar. Spre a se „procopsi”, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
-i zicea Ahile... Unora, li se trage de la cap; nouă, ni s-a tras de la picioare. Ca pe un răboj m-au crestat, întru aducere-aminte... Aici am Lipnic săgeata tătărască, își împunge el cu degetul umărul stâng. Aici am Valea-Albă iatagan turcesc, își sfredelește cu degetul fruntea bandajată. Sunt un domn foarte "însemnat"! râde el batjocoritor. Minune mare de-am scăpat neotânjit la Podul Înalt! M-o ferit Iisus Mântuitorul... Daniil scoate niște feși albe de in: Am niște buruieni de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tăind văzduhul harcea-parcea cu latul palmei. Dar ei veneau! Buluc-buluc veneau! Nu mai pridideam tăind la turcime!... Dar ei veneau valuri-valuri veneau!... Allah ekbeeer!! Allah!! Allah!! Ne copleșise puhoiul! Eram sleiți! Sfârșiți! Nu mai aveam strop de putere! Cădeam sub iatagane, ca muștele cădeam!... Ne vindeam scump pielea! Începusem să dăm îndărăpt! Eram în primejdie de moarte! Atunci, am alergat, m-am prăbușit la picioarele Măriei sale, și cu ultima suflare am strigat: Suntem... suntem înfrânți!! Înfrânți!!" Măria sa, ca pământul, m-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mormăie Ștefan. M-or blăstăma moldovencele de atâta "strălucire", oftează adânc mângâind fruntea calului ce nechează a mulțumire. "Pentru Ștefan!! Pentru Moldova!!" răcnesc vitejii încrucișând spadele într-un mănunchi. Vă mulțămesc vitejilor! Ați luptat bine! O sabie împotriva a trei iatagane... Ne-am descurcat binișor. Sunteți vrednici de laudă! De nu era Măria-ta, se aruncă Mihail înflăcărat, nu știu zău... De nu erați voi! Toți! arată Ștefan spre câmpul de bătălie și spune cu voce gâtuită: De nu erau ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pierdut o mare ocazie, protestează Țamblac, bătând unde-l durea: Constantinopolul. Acu, vor înțelege... Dacă noi, mărunței cum suntem, "am putut", cu atât mai mult împreună, cu toții, uniți... Ne-am aflat noi mai firoscoși și-am ridicat steagul. Am știrbit iataganul turcesc. Am dovedit că "se poate"! O salvă bubuie pe metereze... Șendrea se dezlănțuie: Vestea strălucitei izbânzi va zgudui Europa! Numele tău, Nebiruitul, va străbate mări și țări! Vor... vor... Hooo! Șendreo! Te-ai întrecut din "împărtășanie"! râde Ștefan. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Iar, oftează Ștefan. Greu a fost să izbândim, dar și mai greu e să păstrăm ce-am cucerit. Să vină! strigă Mihail entuziast. Să poftească, de nu s-au săturat de trântaie! Uite-așa, cum ne vezi, am știrbit noi iataganul turcesc?! Măi-măi! Sunt ceva de spăriet moldovenii aiștea! Ni s-a urcat la cap de când cu "Podul" aista. Să nu ne îmbătăm cu apă chioară, dar nici să ne culcăm pe-o ureche. Neslăbit să ne gătim de luptă. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în zori. Cumplitul Mahomed a dat orașul pe mâna bașbuzucilor. Trei zile de jaf și groază au rămas în istorie. Mii și mii de oameni cetluiți în lanțurile robiei; uciși; fetele, femeile batjocorite în mijlocul străzii; bătrânii și pruncii tăiați cu iataganele; altarele bisericilor profanate cu scârnă, jefuite de odoare; statuile antice sparte; palatele jefuite, arse. Focul și moartea pusese stăpânire pe oraș. Iată războiul!... După trei zile și trei nopți de groază, "Magnificul Mahomed" și-a făcut intrarea triumfală într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu coșmarul, când îl înfrunt, asta mă mai ușurează. Fugeam, continuă ea cu aceeași privire pierdută, răvășită, numai broboane, retrăind aievea întâmplările, ne strecuram pe lângă ziduri, când, deodată, din susul străzii, ne iese în cale o bandă de bașbuzuci cu iatagane însângerate. Îngroziți, am rupt-o cale-ntoarsă. Fugeam... Fugeam... Bașbuzucii, după noi, cu iataganele, răcnind sălbatic. Dumnezeule, ce-am fugit, credeam c-o să-mi plesnească inima... Ne-au prins și ne-au aruncat la pământ. Răcneau și țopăiau sălbatic în jurul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aceeași privire pierdută, răvășită, numai broboane, retrăind aievea întâmplările, ne strecuram pe lângă ziduri, când, deodată, din susul străzii, ne iese în cale o bandă de bașbuzuci cu iatagane însângerate. Îngroziți, am rupt-o cale-ntoarsă. Fugeam... Fugeam... Bașbuzucii, după noi, cu iataganele, răcnind sălbatic. Dumnezeule, ce-am fugit, credeam c-o să-mi plesnească inima... Ne-au prins și ne-au aruncat la pământ. Răcneau și țopăiau sălbatic în jurul nostru! Și... și ce urâți, înspăimântători erau! Ne-au smuls tot ce aveam de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și țopăiau sălbatic în jurul nostru! Și... și ce urâți, înspăimântători erau! Ne-au smuls tot ce aveam de preț pe noi. Lui Manuil, lui Alexis, slujitorilor le-au înfipt mâna în chică, i-au îngenuncheat și, dintr-o lovitură de iatagan, le-au retezat capetele. A fost cumplit, înspăimântător, unchiule!... Și acum îmi răsună în urechi rânjetele, chiotele lor sălbatice de bucurie. A fost înspăimântător, unchiule! Maria, taci!! strigă el, o imploră. Taci!! Te rog!! Ca pe Dumnezeu!! Nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mie ce-mi rămâne! protestează Mihail. Tu?! Partea ta nu e mică! Vei fi sarea bătăliei! "Harța!" Uliuuuu! chiuie Mihail. Ce-am să-i mai hărțuiesc! Ce-am să-i mai belesc! se grozăvește el. Pe cei viteji, căzuți sub iatagan vrăjmaș, nu-i putem lăsa în suferință. Am sfătuit cu vraciul nostru Batista să statornicim mare bolniță pe lângă Mânăstirea Neamțului. Cer binecuvântarea Sfinției tale Preafericite... Binecuvântarea mea să vă sfințească lucrarea de dragoste întru ajutorarea aproapelui căzut în suferință, binecuvântează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se cheamă! Un Domn trebuie să fie, în toate și totdeauna, primul! La călărie, la halka, am fost primul... Și la tragere la țintă... Lasă călăria!...Un Domn în toate trebuie să fie în frunte! Când vei încrucișa sabia cu iataganul, nu vei găsi îndurare de vei fi "al doilea". În meseria aiasta afurisită de "Domn", trebuie să transpiri mai mult ca toți! Șendreo! Muștruluiește-l! Scoți untul din el! Alexandre! Să nu cutezi a te înfățișa înaintea ochilor mei decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înspăimântați de așa arătare fantastică ce-i secera ca pe spice, au început să dea îndărăt, le înțepenise până și "Allahul" în gâtlej... Singur... Neînfrânt... "Allah!! Allah!!" L-au împresurat... Și-am văzut cum împăratul, străpuns, tăiat de zeci de iatagane, s-a prăbușit ca un trunchi retezat, dar, și în cădere, râdea, hohotea încă... Și-acum îmi răsună hohotul acela gâlgâit de sângele ce-l îneca în valuri... Și, totuși, era în hohotul acela ceva sfidător, ca un triumf al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru aiasta, socotește sever Stanciu. Aiasta-i recunoștința omenească, filozofează Vlaicu. Corcitură, mormăie Ștefan printre dinți. Am crezut că-n vinele lui curge un strop din sângele Basarabilor... Am sperat să stăm împreună la Dunăre stavilă păgânătății... E greu cu iataganul la beregată. Vai de capul lor, îi căinează Vlaicu. Toți domnii munteni până la urmă... Ce să facă și ei? Taci, cloșcă muntenească! își varsă Ștefan năduful. Toți?! Toți, în afară de bunică-su Bătrânul Mircea. ...Și de Vlaicu!... Și de Țepeș!... Parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trezi, va fi prea târziu... O să le vină și lor rândul! "Creștinătatea" dârdâie de frică, dar în loc să pună mâna pe spadă, face precum struțul. O să-i înghită turcii cu puf și fulgi cu tot! Se vor trezi din amorțire când iataganul va lovi în porțile Budei, ale Cracoviei, ale Vienei, ale Romei!... Se vor trezi, când Mahomed își va adăpa iapa cu agheasmă din cristelnița Sfântului Petru de la Roma! Când burtoșii neguțători venețieni, pe Canal Grande, se vor ploconi înaintea stăpânilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la o catedrală de la Paris, de-i zice Notre-Dame! Ce trăsnaie și aiasta, să-ți duci iapa să se balige prin toate catedralele lumii!... Zău!... Ar merita să le-o tragem! hohotește Ștefan sarcastic. Să simtă pe pielea lor usturimea iataganului! Să cunoască moartea și pârjolul la ei acasă! Mă bate un gând: Ce-ar fi să cădem la pace cu turcii?"... Nu! spune el repede. Nu! Uitați-l! A fost un gând nebun! L-am și uitat. "Pacea cu turcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
caut dreptatea!... Ei ce-au cătat în țara mea?! Și nu pentru "Creștinătate" mă bat. Pe mine mă dor nevoile noastre. Moldova mea mă doare... Desigur, pacea-i mai bună, dar o pace cinstită, nu o pace în genunchi, cu iataganul la beregată. Moldova vreau s-o păstrez întreagă, cu prețul pieirii capului meu. Pax ottomanica! declară Țamblac. Visul tău, Doamne, "Neatârnarea"! D-aia ai poprit și haraciul! spune Vlaicu. Și, nu-i dreptul nostru?! sare Ștefan. Libertatea ne-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]