637 matches
-
nimic la ce meditezi. Cu siguranță, nu te voi ajuta să te întâlnești cu Seniorul Nagamasa, sau măcar să te apropii de fost cu încă un pas, replică Mikawa, în timp ce se ridica să plece. Hideyoshi nu răspunse altfel decât cu cuvintele: — Ibricul acesta scoate într-adevăr un sunet foarte frumos. Se trase puțin mai aproape de vatră și, pierdut în admirație, privi pătruns ibricul de fier. Ceea ce-i atrase dintr-i dată atenția fu modelul încrustat pe suprafața metalului vechi. Era greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fost cu încă un pas, replică Mikawa, în timp ce se ridica să plece. Hideyoshi nu răspunse altfel decât cu cuvintele: — Ibricul acesta scoate într-adevăr un sunet foarte frumos. Se trase puțin mai aproape de vatră și, pierdut în admirație, privi pătruns ibricul de fier. Ceea ce-i atrase dintr-i dată atenția fu modelul încrustat pe suprafața metalului vechi. Era greu de spus dacă reprezenta un om sau o maimuță, dar mica ființă, cu brațele și picioarele rezemate pe ramurile unui copac, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mutră de maimuțoi are! — Da! Chiar așa arată. — Mă-ntreb de unde a venit. — Trebuie că-i un mesager de la Zeul Maimuță. Hideyoshi întoarse capul, pentru a-i zări pe copiii ascunși după gard. În timp ce el fusese absorbit de desenul de pe ibric, cei doi copii îl observaseră în secret. Lui Hideyoshi îi veni să jubileze. Nu se îndoia că erau doi dintre cei patru copii ai lui Nagamasa - băiatul, Manju, și sora lui mai mare, Chacha. Le adresă un surâs. — Uite! Zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că frumusețea peisajului răsuna de vaietele stafiilor. Mitsuhide stătea ascultând sunetul ploilor de vară timpurie și amintindu-și. Întretimp, Mitsuharu se afla într-o ceainărie mică, privind focul din vatră și ascultând sunetul vesel al apei care fierbea într-un ibric de ceai făcut de meșterul turnător Yojiro. În acel moment, era cufundat complet în arta ceaiului. De pe vremea adolescenței, Mitsuharu și Mitsuhide fuseseră crescuți ca doi frați, împărtășind suferințele câmpului de luptă și fericirea vieții de-acasă. Și, în loc de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în apartamente separate ale castelului, fiecare preluând stilul de viață pe care i-l dicta propria-i inimă. „Ei, cred că de-acum s-o fi schimbat de haine,” spuse în sinea lui Mitsuharu. Se ridică de la locul său din fața ibricului. Traversând veranda udă, parcurse coridorul puntat până în apartamentul repartizat vărului său. Îi auzea pe vasalii apropiați ai lui Mitsuhide în altă cameră, dar Mitsuhide era singur, stând așezat drept ca un vătrai, cu privirea spre lac. — Aș dori să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trezit dintr-un vis: — Ceai... Tocmai mi-a fost livrată o piesă pe care i-o comandasem lui Yojiro, la Kyoto. Nu are modelele elegante ale unui ceainic Ashiya, dar deține un farmec rustic care încântă ochiul. Se spune că ibricele noi nu sunt bune de nimic dar, așa cum te-ai și aștepta din partea lui Yojiro, apa fiartă în ibricele lui este la fel de gustoasă ca apa din cele vechi. Intenționasem să-ți servesc ceai din el data viitoare când veneai aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la Kyoto. Nu are modelele elegante ale unui ceainic Ashiya, dar deține un farmec rustic care încântă ochiul. Se spune că ibricele noi nu sunt bune de nimic dar, așa cum te-ai și aștepta din partea lui Yojiro, apa fiartă în ibricele lui este la fel de gustoasă ca apa din cele vechi. Intenționasem să-ți servesc ceai din el data viitoare când veneai aici, iar azi dimineață când am fost informat că te reîntorceai pe neașteptate de la Azuchi, am aprins imediat focul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Înțeleg puțin din ceea ce vă îngrijorează și, fie și numai din acest motiv, ceainăria e locul ideal pentru a sta de vorbă. Se așezară în lumina subțire care intra prin ușile culisante de hârtie translucidă ale micii ceainării. Apa din ibric clocotea de câtva timp, iar acum bolborosea cu un sunet și mai voios decât înainte. Mitsuharu își arătase de multe ori spiritul marțial pe câmpul de luptă dar aici, în fața vetrei, părea a fi o persoană cu totul diferită. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai auziseră ecouri de împușcături, toate casele din sat păruseră goale. Dar, când forțele clanului Akechi se retraseră și noul val de armuri inundă străzile, în pragurile tuturor caselor apărură dintr-o dat găleți cu apă, grămezi de pepeni și ibrice cu ceai de orz. În timp ce forțele lui Hideyoshi se îmbulzeau pe ulițe, prin mulțimea sătenilor apăreau chiar și femei, cu urări de bine. N-a mai rămas nici un soldat inamic pe-aici? Hideyoshi nu descălecă, ci doar privi fix drapelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
oamenilor care coborau grăbiți din turn indicau clar că se produsese deja undezastru. — Ar putea fi Haguro, Gakuden sau Inuyama, dar oricare dintre ele ar fi, se află cu siguranță în zona aceea, raportă Okudaira. Castelul devenise agitat ca un ibric dând în clocot. De afară se auzeau semnale de corn, însă majoritatea războinicilor care se repeziseră imediat de colo-colo să-și adune armatele nu observau că Ieyasu venise deja. Când fu informat că flăcările se aflau cu certitudine în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la plimbare ori aduse înapoi, e puțin probabil. La repezeală dar cu acea iscusință preoțească unde iuțeala nu stînjenește dicția deslușită părintele Mina rostește cuvintele trebuincioase, mă înseamnă cu semnul crucii, îmi toarnă pe cap și pe umeri tot conținutul ibricului (cănița e un fel de ibric bont) și mă botează în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh. De spovedit, m-am spovedit sumar: botezul șterge toate păcatele. Mă nasc din nou, din apă viermănoasă și din duh rapid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
puțin probabil. La repezeală dar cu acea iscusință preoțească unde iuțeala nu stînjenește dicția deslușită părintele Mina rostește cuvintele trebuincioase, mă înseamnă cu semnul crucii, îmi toarnă pe cap și pe umeri tot conținutul ibricului (cănița e un fel de ibric bont) și mă botează în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh. De spovedit, m-am spovedit sumar: botezul șterge toate păcatele. Mă nasc din nou, din apă viermănoasă și din duh rapid. Trecem apoi, oarecum liniștiți, oarecum ușurați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cel de-al doilea curs, programat să se desfășoare în data de 14 iunie, este destinat în special medicilor stomatologi ce își desfășoară activitatea în rețeaua școlară. „Tratamentul urgențelor medico-chirurgicale în cabinetul stomatologic“ este susținut de prof. univ. dr. Viorel Ibric Cioranu. Relații la sediul UNAS-AMSB din str. Vasile Lascăr nr. 27, et. II, sector II, București, sau la telefoanele: 021-211 99 18 sau 021-212 48 92. MONICA DIANA PAVEL Centre de cazare l Pentru refugiați și persoane traficate La sfârșitul
Agenda2003-18-03-7 () [Corola-journal/Journalistic/280962_a_282291]
-
ce vrea să facă în viață. Anna i-a răspuns că vrea să fie în comuniune cu toate elementele universului. După care nu a înțeles de ce a fost trimisă pentru două săptămâni la o companie care producea partea interioară a ibricelor. Odată ce s-a lămurit că nu eram un fenomen paranormal, Anna, deși dezamăgită, s-a decis să fructifice pe cât posibil situația. —Toarnă-mi și mie un pahar, mi-a spus ea indicându-mi cu mâna sticla de vin. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
toată agitația aia, nici nu-mi trecuse prin minte. A fost o ușurare să intru în bucătărie. Când am închis ușa în spatele meu, am oftat prelung și profund. Mâinile îmi tremurau așa de tare, că abia am putut să umplu ibricul cu apă. Mi-era așa de greu să fiu cu el. Era epuizant să mă prefac că totul era în regulă. Iar faptul că trebuia tot timpul să-mi țin în frâu furia criminală mă storcea de puteri. Dar trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
le duse În față, ca și cum ar fi Împins o greutate imensă. Sub privirile Încremenite ale Cuceritorilor, În Încăpere porni o rafală de vânt. Un vânt rece, de iarnă adâncă, un vânt aspru de viscol și de codru uitat de timp. Ibricele de pe masă căzură și se sparseră pe jos. Chiar masa se dezechilibră și se răsuci, luată de vânt, izbindu-se În colțul dinspre miazăzi. Panoplia cu arme de pe peretele de Răsărit căzu cu zgomot, iar armele se risipiră pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
octombrie 2004 Printr-un ciudat concurs de împrejurări, particip la serbarea "Ramadanul" în sala de mese a căminului Moraud cu o parte din comunitatea algeriană din Québec-ville. Am știut că prăjiturile pe care le pregăteau se numesc baclava și că ibric se numește vasul în care se fierbe cafeaua. Acest lucru le-a plăcut, se pare, foarte mult. Așa că m-au înecat în zeci de feluri de prăjiturici cu miere, nucă, scorțisoară. Sentimente ciudate încerc, așa, așezat la masă în mijlocul lor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-l agresează aproape fizic pe un amic tunisian din bucătărie, puțin dilimandros, tare în matematici speciale (îl văd zilnic pe Mehdi cum își ajută colegii politehniști canadieni pe colțuri de masă pline de grăsime) și mare amator de cafea la ibric, băută la ora 6.30 dimineața, după rugăciune. De fapt, așa ne-am și cunoscut. Eu îmi preparam o cafea la ibric foarte de dimineață, iar el mi-a spus direct că mă vedea cum îmi beau cafeua, dar nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
își ajută colegii politehniști canadieni pe colțuri de masă pline de grăsime) și mare amator de cafea la ibric, băută la ora 6.30 dimineața, după rugăciune. De fapt, așa ne-am și cunoscut. Eu îmi preparam o cafea la ibric foarte de dimineață, iar el mi-a spus direct că mă vedea cum îmi beau cafeua, dar nu mă vede la rugăciune, în moscheea improvizată într-o sală de lectură. La răspunsul meu că sunt creștin-ortodox, a rămas foarte mirat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
direct că mă vedea cum îmi beau cafeua, dar nu mă vede la rugăciune, în moscheea improvizată într-o sală de lectură. La răspunsul meu că sunt creștin-ortodox, a rămas foarte mirat. Credea că doar Magrebul are monopolul cafelei la ibric în Canada. Ne-am împrietenit imediat. Mă îndrept împreună cu Mehdi spre bibliotecă. Are un stil special de a merge, parcă ar avea magneți pe ghete, picioarele sale nu se lasă desprinse de pământ. La un moment dat, Mehdi se oprește
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un raport între termometru și căldura lecturii... (text publicat în revista Observator Cultural, mai 2005). Colegul și amicul meu tunisian Mehdi, cel cu care mă întâlnesc în fiecare dimineață în bucătăria comună (el vine de la rugăciunea matinală, eu de la Sfântul Ibric de cafea), mă trage deoparte pentru a-mi spune că are probleme cu vecinii. Colegul lui de cameră, un atlet negru din echipa Universității Laval, face zgomot cu o fată, după cum îmi mărturisește sfios. Și unde sunt problemele tale ? îl
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Pașala, București, 1968; Adio, Xenia Vilari, București, 1969; Neobosita laudă, București, 1969; Nestematele unelte, București, 1969; Van Dyck, București, 1969; Michelangelo. Vremea, omul, opera, București, 1970; Imnuri, București, 1971; Puterea iubirii, București, 1971; Ascuns, București, 1972; Un pitic cât un ibric, București, 1972; Poeme cu soldați, București, 1972; Zăpezi, București, 1973; Murmur, București, 1974; Triumf, București, 1975; Măiastra, București, 1976; Pajura cu două capete, București, 1977; Chițibuș și Boroboață (în colaborare cu Luminița Petru), București, 1978; Aievea, București, 1984; Sfetnic de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
să nu vii, Teodora, că mă supăr, a spus familiar arhitectul când a ieșit pe ușă. Vă așteptăm, tovarășa primar, a adăugat și învățătorul Sinosu, care vorbea de parcă ne-am fi cunoscut de o viață. După plecarea șefilor, contabila, cu ibricul de cafea și cu două cești, a intrat zâmbitoare în birou, dornică să comenteze recenta vizită a familiei învățătorului pensionar, domnul Horațiu, așa cum îl numea cu mare respect. Ăștia sunt oameni grei, tovarășa primar! N-am știut că ați fost
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la alta, să verific camerele și instalațiile din curtea din spate. Puteam să îmi fac eu programul cum doream, ceea ce era un lucru la care toată lumea se aștepta; când era ger puteam să-mi petrec timpul în vreun local lângă ibricul de cafea, până când venea vremea să semnez de predare. Iar intratul în diverse case îmi satisfăcea curiozitatea. De multe ori asta însemna că găseam zece oameni locuind într-o singură cameră și toalete construite în gropi săpate în stradă, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dăduse posibilitatea să-și sondeze cu adevărat caracterul. Cred că încă o mai iubea. În timp ce îi vibra gâtul și încerca să pronunțe un cuvânt mai complicat, l-am întrerupt. Aveam de gând să spun: Ce-ar fi măcar să facem un ibric proaspăt de cafea? Dar n-am avut inima. L-am întrebat în schimb: Dar puteți măcar să-mi spuneți care o să fie îndatoririle mele? În momentul acela și-a mai dat drumul. Am nevoie de un sfat, mi-a zis. Ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]