261 matches
-
alături de soldații republicani, scruta linia frontului și încerca să pătrundă cu privirea întunericul întrerupt de rafalele de armă și de urletele agonice. Atacurile de noapte erau cele mai cumplite, amestec de energie fizică dezlănțuită într-un orgasm ucigaș și de icnete ce ascund agonia ignobilă a răniților de moarte. În acele clipe, Corto se în toar cea pe firul viselor sale către tranșeele altui război și înțelegea că pacea la care visaseră atâția dintre cei pe care îi întâlnise atunci nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
celule? — Compania de medicamente a spus că era vorba de trei miliarde de dolari. Juriul rămase cu gura căscată. Capitolul 2 Alex urmărise juriul în timpul ultimei mărturii. Fețele lor erau impasibile, dar nimeni nu se mișca, nimeni nu se foia. Icnetele erau involuntare, dovadă a cât de adânc se implicaseră în ceea ce auzeau. Și juriul rămase transfigurat, în timp ce întrebările continuau: Domnule Burnet, doctorul Gros și-a cerut vreodată scuze că v-a înșelat? — Nu. — S-a oferit vreodată să împartă profitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care pusese piciorul În casa copilăriei sale, vraja care-l protejase În toți acești ani de propria lui memorie fusese destrămată. Cum putea să se mai refugieze În amnezia lui fabricată? — Trebuie să te Întreb ceva, a icnit Mustafa, iar icnetul lui semăna cu cel scos de un băiat Între două lovituri. O curea de piele cu cataramă de cupru. Pe când era copil, Mustafa se mândrea că nu plângea niciodată, nu vărsa nici măcar o lacrimă când tatăl Își scotea cureaua. Oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de piele cu cataramă de cupru. Pe când era copil, Mustafa se mândrea că nu plângea niciodată, nu vărsa nici măcar o lacrimă când tatăl Își scotea cureaua. Oricât de mult Învățase să-și stăpânească lacrimile, nu reușise niciodată să-și Înăbușe icnetele. Cât ura icnetelele astea. Luptându-se pentru aer. Luptându-de pentru spațiu. Luptându-se pentru afecțiune. S-a oprit o clipă de parcă și-ar fi adunat gândurile. — E ceva care mă sâcâie de ceva timp... În glasul lui, altfel liniștit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de pe ochi, bluzița ridicată deasupra buricului, și dedesubt nimic - gol. Cocoșelul lipit de coapsele umede. — N-am făcut-o anume. Se scuză, Întinzându-și pantalonii de la pijama. Se străduia să arate cât mai demn posibil. Cu greu, reprimându-și un icnet de durere, Emma ieși din cadă. — Nu contează, nu-i nimic, Îi spuse. — De ce stai În baie? Întrebă bănuitor Kevin, t-te s-simți rău? Mori? — Da’ ce spui acolo, broscoiule! râse Emma neînțelegându-l. Aruncă pantalonii uzi În coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe un clandestin, dacă nu vrei să-l plătești, dacă te plictisești, nu-l plătești. Îl dai afară - oricum, mai sunt o sută gata să-i ia locul. În țara asta trăiești tu. Apoi vocea i se sugrumă Într-un icnet și el ar fi vrut să-și muște limba. Nu voia s-o acuze pentru ceea ce era ea și că Îl smulsese de lângă prietenii lui pentru a-l implica În toată șarada asta - dar o spusese. Iar Maja Îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de vată apăsă un perete despre care Valentina nici nu avea habar că Îl deține. Corpul este Într-adevăr o mină ciudată. Cine știe de ce le place atât de mult femeilor să se lase umplute de bărbați. Tot acel geamăt, icnet, zvâcnet ei Îi părea ridicol. Mama și tata nu făceau așa. Părinții nu se fut niciodată. Degetarul de vată se lovi de un obstacol insurmontabil și se blocă. Era complet blocat. Nu reușesc, spuse șoptind. Mă doare. — Frumusețea la durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a început să tremure și a sărit înapoi, de parcă l-ar fi mușcat un șarpe. A alergat înspre marginea albiei secate, acolo pe unde înainte curgea apa și înfloreau florile. A căzut în genunchi și a început să vomite. Cu icnete grele, s-a ridicat, apoi a îngenuncheat din nou, tușind. Când m-am apropiat de el, s-a ridicat în picioare și mi-a spus să nu mă apropii de el. - Du-te și spune-le, am zis eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
m-am strâns lângă perete cu genunchii ridicați peste care mi-am încolăcit brațele, rămânând așa, acolo pe pat, și trăgând cu urechea la foșnetul hainelor, apoi mama s-a dus în cămară, ușa cămării scârțâia, mama a scos un icnet, știam că a luat valiza de pe raftul cel mai de sus, și a cărat-o în cameră, roțile de pe fundul valizei s-au lovit de gresia din bucătărie, și atunci mi-a trecut prin minte că s-ar putea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o altă mână, de data asta una vie, și atunci am văzut că mâna scheletului nu-i a unui schelet, capătul unei cârje, apoi cârja a zburat printre roți, urmată de încă una, și atunci s-au auzit înjurături și icnete și gâfâieli, iar de sub fundul barăcii a ieșit, târându-se, un om cu un singur picior, în partea dreaptă, de care-i atârna doar un ciot în cracul gol și înnodat la capăt al pantalonilor de uniformă militară, părul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la momentul nepotrivit... - Nu pot crede că Gwen i-a ucis! - Cei din familia Le Bihan sînt foarte uniți, cine știe de ce sînt În stare Yvonne, Pierric sau chiar și Ronan? Se Întrerupse brusc, căci motorul vasului Începuse să emită icnete și se opri. - Ce se Întîmplă? Întrebă Marie. - Nu știu, nu te mișca, mă duc să văd. Dispăru rapid În cockpit. Marie Începu să tremure și strînse mai bine jacheta În jurul ei, cercetă iute puntea vedetei și, după ce aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
c-o omori? Tatăl Juliettei se posomorî. - Vorbe goale. - E dur să admiți că fata ta de numai cincisprezece ani e Însărcinată, mai ales cînd tatăl copilului nu e altul decît vărul ei primar, stărui Marie. Pierre-Marie Își reprimă un icnet de greață. - M-am Înfuriat, e de Înțeles, nu crezi? Și-apoi, nu pricep ce căutați voi, la urma urmei. Eu sînt cel agresat. - Arată-mi mîinile. Năucit, moștenitorul familiei Kersaint nici măcar nu se gîndi să Întrebe care era scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o minciună, că nu se atinsese de el. Ryan, cu regret parcă, Își ridică atunci puloverul și dădu la iveală un bandaj improvizat care ascundea destul de prost o tăietură plină de sînge. PM, cu ochii ieșiți din orbite, scoase un icnet și Începu să rîdă ca un nebun. - Asta Înseamnă că el e victima? Iar eu am ucis pe toată lumea? Am ucis pe toată lumea! Toată lumea! E prea mult! Monstrul din Lands’en sînt eu! E tare! SÎnt tare! Marie, cu nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trebuie să discut cu tine mai încolo în cursul zilei de azi despre termenii și condițiile angajării tale, spune Eddie. Stă în fața oglinzii, ținând o halteră. Ca să știi în ce te-ai băgat. Râde în hohote, apoi, cu un ușor icnet, ridică greutatea deasupra capului. Pântecul i se zguduie de efort. Și imaginea nu e prea atractivă. — Păi... să mă duc să-mi văd de... treabă. Pornesc cu spatele spre ușă, cu ochii în pământ. — Atunci ne vedem mai târziu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dar să știi că... învăț. Ai fi surprinsă. — Și trebuie să porți șorț ? — Am halatul ăsta oribil de nylon... Mă înec de râs. Și le spun Doamnă... și Domnule... și fac reverențe... — Samantha, ești sărită de pe fix, spune Freya printre icnete. Complet sărită de pe fix. Nu pot să rămâi acolo. Vin să te salvez. Mâine mă sui în avion... — Nu ! zic mai vehement decât aș fi vrut. Nu ! Mă... distrez foarte bine. E în regulă. La celălalt capăt al firului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ecran. N-am În nici un caz 58 de kilograme ! Am... vreo... 53... și jumate... Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În momentul În care Întreaga cameră se Întoarce să se uite la mine. — ... urăște chestiile croșetate... Din sală se aude un icnet puternic. — Urăști chestiile croșetate ? se aude vocea uluită a lui Katie. Nu ! zic, răsucindu-mă Îngrozită spre ea. E o greșeală ! Îmi plac la nebunie chestiile croșetate ! Știi bine asta. Dar Katie iese ca o furtună din cameră. Îi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
peșterii. - Stai, zise din nou celălalt. - Nu stau! răcni cel de lângă mine. Hai Încoa’, măi Buze, măi! Îl umplem bine de sânge că nu se supără nimeni! Vii? În loc de răspuns, se auzi un fel de bufnet Înfundat, urmat de un icnet precum un hohot Înăbușit de râs. - Ce faci acolo, măi Buze, măi? Nu vii? Nici un răspuns. Preț de câteva clipe nu se auziră decât strigătele din sat. Gâfâind, păzitorul Începu să mă izbească cu pumnii În țeastă. - Na, porc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cuprins frica, să-i mai lăsăm să fiarbă nițel. M-am ridicat. Ceilalți m-au urmat deîndată, iar liniștea Înstăpânită printre neamurile noastre câtă vreme stătusem la sfat, se spulberă cât ai bate din palme. Zvon de glasuri, horcăieli, bubuituri, icnete, chiote - prinseră din nou a se ridica de pe țărm, acoperind mormăitul Mării. Nu mai văzusem niciodată atât de mulți oameni și femei la un singur loc. Unii trebăluiau la luntre, Învățați de Logon ce și cum să facă, alții aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Șchiuuuuuf! Uriașul de lângă mine se prăvăli În genunchi - săgeata Îi trecuse prin gât dintr-o parte În alta, iar sângele Îi țâșnea din carne precum un izvor negru și gros. Un alt șfichiuit, și apoi un altul, fură urmate de icnetele groase ale uriașilor. Unul dintre ei căzu peste mine, strivindu-mă. O suliță Îl spintecă pe un altul care o luă de-a Îndaratelea, proptindu-se de crengile de struf ale casei Înainte să le rupă și se se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
I O încăpere amintind de sălile medievale de arme. Ideea că de foarte multă vreme nimeni n-a mai intrat, și nimeni n-a mai ieșit. Două personaje dau târcoale pe dinafară. Cu eforturile reunite încearcă să forțeze ușa. Înjurăturie, icnete, izbituri. Ușa este împinsă în interior. apare capul mirat al GARDIANULUI. Imediat apare și capul întrebător al lui ARTUR. ARTUR: Cum?!... Aici? GARDIANUL (Rușinat): Da...( Își scarpină barba) Da... ARTUR: Ești sigur? GARDIANUL (La fel de stânjenit.): Cred că da... (Se hotărăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Dați-ne ghionturi! Dați-ne dupaci! Să se simtă! Să se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit.): Lasă... hai, lasă... Nu mai e mult... Te-am obosit... Știu că te-am obosit. Vrei să-mi tai singur capul? GARDIANUL (Printre icnete.): O, nu să nu faceți asta! Îl nenorociți pe călău. Îi luați pâinea de la gură... ARTUR: Bine, gata... Am să fac tot ce spuneți voi. GARDIANUL: De ce să faceți tot ce spunem noi? De unde știți că tot ce spunem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a holbat ochii... BRUNO (Aruncându-și mucul țigării în groapă.): Hai! GRUBI (Aruncându-și și el mucul țigării în groapă.): Hai! (Cei doi încep să lucreze din nou aplecați peste groapă; își schimbă des instrumentele, se ajută unul pe altul; icnete de efort, izbituri; amândoi învârt HYPERLINK "file:///cite"câte ceva, înșurubează piese invizibile.) BRUNO: Parcă s-a mal lăsat... GRUBI: Țțțț... BRUNO: Dacă vrei să se strângă... scoate... scoate capacul. GRUBI (Extrem de concentrat.): Unde-i? Unde-i? BRUNO: Ia! GRUBI: Uah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în ceafă.) Göteburg... (Râs grosolan, întuneric, haos, rafale de lumină, gesturile întrerupte ale lui MACABEUS.) (PARASCHIV trece de la urlet în plâns; izbiturile sale devin tot mai lente apoi cedează; PARASCHIV devine un morman de carne care plânge resemnat, încet, până la icnete; râsul și urletul de gorilă ale lui MACABEUS se vor mai auzi un timp; apoi un urlet sângeros aducând a PARASCHIV înjunghiat; apoi o nesperată blândețe a lui MACABEUS, un grohăit și o poticneală; urletul apocalipsei va acoperi de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Trebuie să-i tai cuiva boașele. Mă scarpină ceva în palmă. Îmi tremură mâna, înțelegi? N-am mai rupt pe cineva în bucăți de mult... (Urcă.) Dormi, puiuțule, fii liniștit... PARASCHIV (Încercând, în panică, să-l rețină.): Maco... Maco... Stai... (Icnet.) Vin și eu... MACABEUS: Vezi-ți de cartofi. PARASCHIV: Vin și eu, Maco... Nu rămân aici... Nu stau aici fără tine... MACABEUS: Gura! (E sus, la chepeng.) Curăță cartofii! Își scoate baioneta de la picior și i-o înfige în masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fund... MACABEUS: Mi-e greață... Mi-e așa de greață... PARASCHIV: Am să-mi dau pantalonii jos și tu ai să faci lucrul acela grețos... cu mine... MACABEUS: Nu, nu... PARASCHIV: O să fie bine... O să ne iubim ca frații... MACABEUS (Icnet, zguduit de plâns.): Lasă-mă, lasă-mă în pace... PARASCHIV: Tu ai înnebuni, Maco? MACABEUS: Da. PARASCHIV: Zău? (Pauză; icnetul lui MACABEUS; plictiseală teribilă pe fața lui PARASCHIV.) PARASCHIV: Ce faci tu acolo, Maco? Plângi? MACABEUS: Da... PARASCHIV: De ce, Maco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]