262 matches
-
Toată această harababură Îl determina să se retragă, Încet, cu pași de melc, Înapoi la Corso. Cuțitele, Împerechindu-se cu cifrele și meniurile de pe nota de plată, Își arătau adevăratul lor nărav, asaltându-l din toate părțile cu gemetele și icnetele lor. Revenind la masa lui din colț, Noimann rămânea acolo până reușea să-l aducă pe Einstein la forma sa obișnuită... Aceasta, desigur, nu era ușor. Trebuiau golite numeroase halbe de bere, amestecate cu lichior sau votcă sau coniac Alexandrion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mâinile puhave ale mamei de atâta spălat părând niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
făcea pas după alt pas, fâlfâia din plete, își flutura poalele trenciului, fiind în tot timpul acesta profund absorbit în efortul de a-și aminti culorile unei vesele sărbători din copilărie, ce unduiau în armonioase și sprințare sonuri galițiene, încât icnetul agresiv al bolovanului sur, amplasat la subsuoara unui gros ram de arbore sequoia îl trezi, plonjându-l subit într-o sfioasă așteptare. După un scurt răstimp echivoc, își reveni din surprindere. Amuzat de ineditul întâlnirii, cotrobăi în covorul de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
voievod, din 1 martie 1706 (7214). „Ce spune ispisocul lui vodă Antioh, fiule?” Odată cu aceste vorbe, din umbra ușii s-a desprins făptura bătrânului. A înaintat cu aceiași pași neauziți până la scaunul de lângă mine și s-a așezat cu un icnet de ușurare. Îi simțeam umărul aproape și îi auzeam răsuflarea prefirată prin mustața bogată. În clipa următoare, simțeam că am prins aripi și i-am răspuns însuflețit: Este „Așezământul” lui Antioh Cantemir voievod pentru școli. Iaca ce spune vodă: „Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Arțarul, pe care păsările îl ocoleau, scotea obișnuitul lui sunet tânguitor și bătea mătănii între urzici. M-am gândit că niciodată nu văzusem ceva mai caraghios, dar în aceeași clipă mi s-a părut că aud un geamăt, apoi un icnet batjocoritor care mă însoțea în vreme ce intram în clădirea gării. Nu i-am spus Eleonorei ce văzusem în mlaștină ca să n-o înfricoșez. Nu puteam să uit însă ritualul îmblînzirii cobrelor și mă întrebam dacă membrii acelei secte pustiiseră gara. Probabil
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce mi s-a întâmplat? —Ei bine, a apărut un articol în revista Us și, dacă stă scris negru pe alb în revista Us, e o treabă oficială, îmi răspunse Julie arătându-mi rubrica Alte știri senzaționale! Am scos un icnet de surprindere. După cum v-am mai spus, eu cred în bârfe. Acum, că am ajuns subiect de bârfă într-o revistă de scandal newyorkeză, totul trebuie să fi fost adevărat. Asta era de-a dreptul dezgustător. —A-a-a-h, nuuu, acum nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
trebuie să discut cu tine mai încolo în cursul zilei de azi despre termenii și condițiile angajării tale, spune Eddie. Stă în fața oglinzii, ținând o halteră. Ca să știi în ce te-ai băgat. Râde în hohote, apoi, cu un ușor icnet, ridică greutatea deasupra capului. Pântecul i se zguduie de efort. Și imaginea nu e prea atractivă. — Păi... să mă duc să-mi văd de... treabă. Pornesc cu spatele spre ușă, cu ochii în pământ. — Atunci ne vedem mai târziu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dar să știi că... învăț. Ai fi surprinsă. — Și trebuie să porți șorț ? — Am halatul ăsta oribil de nylon... Mă înec de râs. Și le spun Doamnă... și Domnule... și fac reverențe... — Samantha, ești sărită de pe fix, spune Freya printre icnete. Complet sărită de pe fix. Nu pot să rămâi acolo. Vin să te salvez. Mâine mă sui în avion... — Nu ! zic mai vehement decât aș fi vrut. Nu ! Mă... distrez foarte bine. E în regulă. La celălalt capăt al firului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
celule? — Compania de medicamente a spus că era vorba de trei miliarde de dolari. Juriul rămase cu gura căscată. Capitolul 2 Alex urmărise juriul în timpul ultimei mărturii. Fețele lor erau impasibile, dar nimeni nu se mișca, nimeni nu se foia. Icnetele erau involuntare, dovadă a cât de adânc se implicaseră în ceea ce auzeau. Și juriul rămase transfigurat, în timp ce întrebările continuau: Domnule Burnet, doctorul Gros și-a cerut vreodată scuze că v-a înșelat? — Nu. — S-a oferit vreodată să împartă profitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ecran. N-am În nici un caz 58 de kilograme ! Am... vreo... 53... și jumate... Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În momentul În care Întreaga cameră se Întoarce să se uite la mine. — ... urăște chestiile croșetate... Din sală se aude un icnet puternic. — Urăști chestiile croșetate ? se aude vocea uluită a lui Katie. Nu ! zic, răsucindu-mă Îngrozită spre ea. E o greșeală ! Îmi plac la nebunie chestiile croșetate ! Știi bine asta. Dar Katie iese ca o furtună din cameră. Îi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îndreptă către ușă când fata făcu un gest cu palma ridicată, adică un fel de „Așteaptă!”. Fără a privi direct, Rică văzu cum ia cartea, desface și citește biletul, cum fruntea i se Înnourează și cum scoase un fel de icnet de supărare. Se Întoarse către el, avea o figură urâțită de furie, apoi Încercând să se calmeze, spuse distant: Dacă vrei, poți să pleci. Ce ți-a mai spus „dumnealui”? Că pleacă În Ardeal și că dacă mai aveți nevoie
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lăcomie. Aerul cald al verii a uscat ,,rufele,, pe care Plăcințica le strânge și le așează netezindu-le cu migală pe priciul care ține loc de pat. Adorm imediat, adăpostit În propriul vis. Câinele lui Ben roade un os, scoțând icnete de plăcere. Șuieratul trenului Îl trezește o secundă pe Antoniu, după care somnul capătă dimensiunea morții. Cartonul de cerșetoare, atestatul vieții ei nomade, nesigure, zace pe podea ca un leș. Un singur cuvânt se poate citi clar, În lumina firavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
chiar dacă nu ne vedeam, auzeam foșnetul lor de plantă ce crește. pe atunci, nici aer nu prea aveam, trebuia să-l împărțim pe cel ce ne ajuta inima să nu se oprească. îl culegeam din sărut, din oftat, dintr-un icnet de râs sau de plâns și-l drămuiam iscusit având grijă de celălalt. din când în când, ne speria urletul de lup ce se auzea dinspre pădurea din noi, pe care o tot ocoleam, încredințați că acolo nu-i nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dă-ți și dumneata cu părerea. Cum să arate? Ca... după ce-a fost la... buhai, vere. Cum altfel? Da’ era frumoasă de „numa’-numa’”, vorba aceluiași ardelean din armată. Un hohot de râs a zguduit pereții vagonului... Odată cu ultimul icnet de râs, de sub claia aceleiași căciuli mițoase s a auzit din nou glasul, care încă gâlgâia de un râs abia stăpânit: ― Dragii mei, nu știu dacă noi mergem sau stâlpii de telegraf aleargă dimpotrivă? Toți au privit pe geamuri. Atunci
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unul cu o mustață cât o mătură, pe care și-a dres-o răsucind-o demonstrativ în fața tuturor. La apariția omului în față și la auzul vorbelor lui, a izbucnit un râs ce a zăngănit geamurile vagonului... Când și ultimul icnet de râs s-a stins, cel supărat a reluat vorba: ― Râdeți voi, da’ mie îmi vine să-mi trag palme! Adică cum? Eu m-am măritat? Uite la mine! Întreg sunt! Ce-i trebuie unei femei este din belșug, de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cort... De ar fi văzut un pluton de execuție cu puștile îndreptate spre ea și nu ar fi reacționat așa cum a făcut-o în fața imaginii pe care o avea sub priviri... Și-a dus mâinile la ochi și, cu un icnet de spaimă, s-a întors cu spatele. Străinul o urmărea cu atenție. „Întoarce-te cu fața și spune dacă recunoști vreunul dintre aceste două cadavre?” - a poruncit străinul, nescăpând-o din ochi. Hangița s-a întors doar pe jumătate... A
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
inimă! Au urcat repede în primul vagon care le-a ieșit în cale și au pornit în căutarea unor locuri. Au găsit cu greu doar la clasa a treia. Nu a trecut multă vreme și cu o tuse grăbită și icnet de cuple s-au desprins de peron... Trenul alerga de o bună bucată de timp, dar cei doi nu au scos măcar un cuvânt... Dumitru cerceta din când în când chipul lui Todiriță. Se vedea de la o poștă tristețea care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de tutun... „Da’ de când fumezi tu, muiere?” - s-a întrebat Todiriță. S-a apropiat cu băgare de seamă de ușa camerei în care dormeau ei când el era acasă. A ascultat cu atenție. Din interior se auzeau șușoteli, urmate de icnete și ofuri ale muierii... A lăsat valiza jos și, scuipându-și în palme, a deschis ușa, ca un fachir... Ceea ce avea în fața ochilor era imaginea care l-a chinuit tot timpul cât a fost concentrat... În clipa următoare, o lovitură
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răscolind cu piciorul frunzele de pe jos. Voia să atragă atenția arătării asupra lui? Inutil, aceasta știa că se află acolo. Inspectorul privea țintă spinarea lui Calistrat, măsurând din ochi distanța dintre ei. Se auzi o bufnitură puternică, urmată de un icnet și o înjurătură scurtă, rostită cu sete de bătrân. Spinarea acestuia dispă ruse din fața ochilor inspectorului. Speriat, Cristian încercă să înțeleagă ce se întâmplase. Moșul călcase într-o groapă ori poate alunecase pe frunzele ude de pe jos. Căzuse și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tunel înconjurat de întuneric prin care venise. Pe măsură ce cobora, viteza era din ce în ce mai mare, iar el devenea tot mai înspăimântat, temându-se să nu se strivească de pământ. Intrarea în trupul său se făcu brusc, dureros chiar. Izbitura îi smulse un icnet scurt, din adâncul pieptului. Inspiră adânc, cu sete, horcăind după aer. Deschise ochii și se ridică în capul oaselor. Întunericul ce îl înconjura era deplin. Greierii cântau ascunși în iarbă. Oricât se strădui, de data aceasta nu mai reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Alex. Vei supraviețui. ― Presupun, am spus Îmbufnată. ― Așa te vreau, spuse tata și mă sărută pe frunte. În spatele meu, Alex râdea. ― Ai face bine să taci din gură, l-am avertizat. N-ai vrea să mă răzgândesc. Alex scoase un icnet de nemulțumire și se duse să mănânce lângă Maria. De parcă nu o ura la fel de mult ca și pe mine! ― Ești sigură că poți să te duci mâine la școală? mă Întrebă mama. ― Absolut, am răspuns zâmbind. Vreau să mă Întâlnesc
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-se la televizor. Înjură văzând ceasul din colțul ecranului, dar fu nevoit să se întrerupă în mijlocul frazei. Stomacul îmbibat de alcool îi fusese strâns timp de opt ore în betelia blugilor. Abia ajunse la baie. Carol încercă să îi acopere icnetele fredonând și nici nu-l băgă în seamă când se cuibări lângă ea și își vârî capul sub cuvertură. — Doamne, mă simt îngrozitor, spuse el, de-a dreptul îngrozitor, apoi adormi imediat. Carol așteptă o jumătate de oră, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu găseam terenul. Ceilalți erau deja acolo. Cred că n-am fost suficient de atent când mi-am pus genunchiera... Făcuseră o grămadă. Bull simțise cum capul de berbec al lui Gillis îl împunge chiar în șold. Apoi auzise un icnet în clipa în care Masher Morton, numărul opt al celor de la Wanderers, își băgase capul între coapsele lor tari. Șaisprezece bărbați erau adunați la un loc, șaisprezece perechi de ochi cercetau gazonul în căutarea mingii și treizeci și două de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe geam, din înălțimi, la minunatul tărâm de aburi pe care îl conduce: Ionescu Land. Deodată, din partea opusă celei în care ne aflăm, se aude un zgomot ciudat, ceva ca un piuit însoțit de un strănut de pisică și un icnet de femeie. Înciudat și nervos pentru că i-a fost tulburată liniștea, Ionel se întoarce brusc în direcția de unde s-a auzit zgomotul. Descoperim un al doilea personaj, Calculatorul, aprins, ochi maro, procesor Electron 300, câteva șuvițe de păr albastre căzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
m-am strâns lângă perete cu genunchii ridicați peste care mi-am încolăcit brațele, rămânând așa, acolo pe pat, și trăgând cu urechea la foșnetul hainelor, apoi mama s-a dus în cămară, ușa cămării scârțâia, mama a scos un icnet, știam că a luat valiza de pe raftul cel mai de sus, și a cărat-o în cameră, roțile de pe fundul valizei s-au lovit de gresia din bucătărie, și atunci mi-a trecut prin minte că s-ar putea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]