493 matches
-
ritmul cu mintea ei copilăroasă. Pe neașteptate, goana și munca asiduă de la antrenamente începură s-o plictisească. "Cariera" de sportivă se sfârși brusc, într-o zi când Luana acuză dureri sâcâitoare în burtă. Savinschi opri exercițiile. Luana se întoarse acasă icnind. Mama o văzu palidă și se grăbi să-i pregătească patul. Fata aruncă hainele și intră în baie. Încăperea mică era locul în care descoperise toate semnele transformării ei și fiecare, în parte, îi crease un sentiment ambiguu de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a speranță și ajutor spre cer, chinuindu-se să se arcuiască, cu mâinile zvârlite în lături și cu grimase îngrozitoare pe chip. În momentul când credeai că sunt gata să reușească, le vedeai căzând grămadă pe spate. Se ridicau anevoie, icnind, cu mândria șifonată. Dar chinurile nu se sfârșeau aici. Urma coșmarul șpagatului. Picioarele se depărtau încet, cu o infinită grijă și alunecau ușor pe covor. În clipa în care "V"-ul întors pe care-l formau devenea dureros, chinul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
hemoragie. Se rezemă de perete și ceru ajutorul Nuții. Șefa prognostică, surâzând: Gata. Asta a fost. După încă o lună, cei doi soți merseră iar la circă, să ia concediul prenatal. Doctorița consultă gravida apăsându-i pe burtă până când aceasta icni de durere. Îi spuse plictisită: Nu știu, dragă, ce ai tu acolo, eu ți-am zis să-l dai afară, dar să știi, copilul tău nu are cap. Radu o aștepta în fața ușii. Când Luana ieși, speriată de moarte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și gândindu-se că avusese dreptate să se simtă imensă și greoaie în Singapore, pentru că așa și era. Dar, încercând să se ridice, își dădu seama că suferința fizică era mai acută. Durerea care îi săgetă brațul era chinuitoare și icni, simțindu-se scăldată în sudoare rece. Își spuse că își va reveni într-un minut, că era de vină șocul și că nu fuseseră atât de multe scări, așa că, dacă o lua încet, totul avea să se rezolve. Dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
era în stare să miște încheietura. Nu se poate, murmură ea. Nu se poate să fi fost atât de proastă și de neîndemânatică încât să-mi fi rupt mâna, nu? Nu aici. Nu acum. Atinse cu delicatețe partea umflată și icni din nou de durere. N-are rost să rămân aici, își spuse. Trebuie să mă ridic și să mă duc la un doctor. Dar pe când încerca să se ridice de pe jos, își dădu seama că, pe lângă că-și lovise încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am nimic, repetă Darcey iritată. Minette îi aruncă o privire piezișă. —Ești foarte palidă, ma petite, zise ea. — Spre deosebire de tine, care te-ai înroșit toată de atâta amor, i-o întoarse Darcey. —Pentru Dumnezeu! Minette schimbă brusc viteza, iar Darcey icni de durere simțind hurducătura mașinii. Doar nu ești geloasă că mă distrez puțin cu Malachy, nu-i așa? — Sigur că nu! exclamă Darcey. Știi că te-am încurajat mereu să ieși în lume și să te distrezi de când tata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
RTE ca să vadă dacă postul național făcuse vreun reportaj pe tema asta. Tipic RTE, se gândi ea, după ce trecuse în revistă mai multe știri și nu menționase nimic despre Ennco. Lumea internațională a afacerilor nu apare pe radarul lor. Apoi icni îngrozită la vederea unei transmisii de la biserica din Rathfinan; imaginea se focaliză pe reporter. —Știrea din Statele Unite de săptămâna asta, conform căreia Mike Horgan, directorul firmei financiare americane Ennco, a fost arestat sub acuzația de fraudă, are efecte negative pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de filosofic! Bărbatul se agăță mai tare de scaun. —N-ai ce-i face, zise ea ridicând din umeri. E ca și cum ai rămâne blocat în lift. Poate c-o să fie bine, poate nu. Nu schimbi nimic dacă îți faci griji. Icni și ea când aeronava se îndreptă dintr-odată spre pământ, coborând cu repeziciune; dar de îndată se opri și începu să zboare la același nivel. Ar fi un adevărat șoc pentru InvestorCorp să piardă și fostul, și actualul director de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mea ar fi fost perfectă. M-am folosit de el ca să-mi justific fiecare greșeală. Dar el e acum alt om și eu la fel. Așa că bineînțeles că nu-l mai iubesc. Smucitura cea mai puternică scutură avionul, iar Darcey icni. Deși de obicei nu avea o problemă cu tulburările atmosferice, nu i se mai întâmplase niciodată așa ceva. Și probabil că nu era exclus ca pilotul să facă vreo greșeală elementară, transformând zborul banal înapoi spre Dublin într-un titlu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ar fi citit un text scris: — Bucurați-vă. Astăzi, stăpânul nostru, Akechi Mitsuhide, va deveni conducătorul țării. Să nu aveți nici cea mai mică umbră de Îndoială. Glasul său ajungea până departe, la pedestrași și la purtătorii de sandale. Toți icniră, ca și cum ar fi tras aer În piept pentru ultima dată. Dar acel gâfâit nu conținea nici un dram de bucurie sau de aclamare. Era mai mult ca un fior. Toshimitsu Închise ochii și ridică tonul aproape ca și cum i-ar fi certat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe Regele căzut; Că nu cumva din moarte să-nvieze în toată groaznica-i putere. Pune-l în fiare; pe Enitharmon ia-o drept gíngașă răsplată, în timp ce eu Purtat sînt în zadar de o speranță mincinoasă, speranța soră-a deznădejdii". Icnind se nalta grozăvia și stîncile-i solide nainte le împinse 125 Peste șuvoi, pînă ce sub picioarele lui Los o Lume-ntunecată Îngrozitoare se nalta, si Enitharmon se întinse la picioarele lui Los. Se bucură îndurerata umbră; slabă speranța se zări
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
identitate: " Ah, mamă/ Mamăăăă/ MAAAMĂĂĂĂĂĂ/ știu că n-a depins de tine/ dar de ce nu m-ai făcut bărbat?/ Aș fi putut acum/ să tai porci și să beau țuică fiartă/ să sparg lemne/ să car în spinare saci/ să icnesc/ să răcnesc/ să râgâi/ să sudui/ să fut femei/ Nu să stau aici/ ascunsă sub farduri ieftine/ făcând schimb de rețete pentru/ prăjituri și cozonaci/ când de fapt/ Vai ce m-aș îmbăta!/ Vai ce-aș mai sparge niște lemne
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
Lângă el, pe jos, o pușcă lungă. Înainte de a ajunge pe marginea crestei de piatră, bătrânul Maftei strigă în jos, cu voce tare: - Sunt eu, Maftei! Am adus brânza! Maftei se opintea din greu prin zăpadă să iasă din pădure, icnea din rărunchi în timp ce-și potrivea, cu mare prudență, picioarele în treptele săpate natural în peretele de stâncă. Cocoș îl urma îndeaproape. Ajuns lângă foc, se așeză cu mare greutate, gemând ca tot omul bătrân. Nici nu dădu binețe
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
desfăcu de pe umeri desaga și o izbi de pământ, de parcă ar fi fost supărat pe ea. - Iacătă brânza, Gavrilă. - De ce l-ai adus cu tine pe copilandrul ăsta? - întrebă Gavrilă Lung întunecat, arătând cu bărbia către Cocoș. Dar bătrânul doar icnea, așa că Gavrilă Lung repetă întrebarea. - Sunt lupi mulți, frățioare, sunt mulți lupi - răspunse în sfârșit Maftei și i se dezlegă, brusc, limba. Începu să povestească cu multe amănunte, rar, cum i-au sfâșiat lupii noaptea trecută, cea mai frumoasă vacă
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
răspunse Maftei pe tonul cel mai liniștit, și scuipă în foc. Focul sfîrîi cu putere. Aceia se apropiară încet, greoi, fără grabă. Salutară după cuviință. Să dea Domnul o seară bună și liniștită! Și se așezară în cerc, în jurul focului, icnind din greu. Lîngă Gavrilă, Dumitru cel cu pușca, de cealaltă parte a lui Cocoș, mai încolo cei doi din Giurcuța, dincolo bătrânul Maftei, stăpânul gaterului din Tosărat. Erau consăteni Gavrilă și Dumitru, arieșeni. - Ești tu, fratele lui Mitu? - întrebă Gavrilă
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
iubirea vieții mele") cu exprimări inculte ("Aș vrea să știu dacă se merită să fac acest pas", "sîn-tem decît noi doi" etc.). Cînd încep însă scenele-cheie (flagrantul trădării, năvălirea în scenă a partenerului înșelat), personajele răcnesc, se în-jură, se insultă, icnesc și se reped să dea pumni, palme, ghionturi. Se desfășoară astfel, minute în șir, un fel de balet repetitiv, cu mișcări sacadate, în care personajele sînt împiedicate de mascați să lovească mai tare, se smucesc și îmbrîncesc, urlînd cam aceleași
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
primită. Ceea ce o scoase pe Flora din minți a fost atunci cînd unul dintre docheri îi cedă o valiză enormă - aproape un cufăr - unei genoveze înalte și puternice, dar cu o sarcină avansată. Înconvoiată, cu greutatea pe umăr, femeia înainta icnind, cu transpirația șiroindu-i pe fața congestionată de efort, spre diligența care aștepta pasagerii. Docherul îi întinse douăzeci și cinci de centime. Și cînd femeia, într-o franceză stîlcită, îi ceru restul de douăzeci și cinci de centime, începu s-o amenințe și s-
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
de către poetul preferat al Elenei Ceaușescu șefului statului. Adică lui Pingelică, analfabetul care, prin șiretenie, crimă și intimidare, a preluat puterea în România. Ei bine, în fața acelui avorton al istoriei, Vadim se prosternează cu o grețoșenie inimaginabilă, lingând tălpile și icnind fascinat de „magnifica personalitate” a prostănacului din Scornicești. Rareori am avut un sentiment al jenei atât de profund: dacă un purtător de pix poate scoate din delicatul instrument efecte atât de grosolane, înseamnă că ne aflăm în zona patologicului. Cum
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
alde ăștia că ține, uite-aici, la destu^mi..., și-mi bagă degetul mic în nara, ba, tu pe cine...? și iar, de la capăt, simt că mor, în sala miroase tot mai tare a dos de maimuță, ăia de-afară icnesc, asta începe să se moaie, nu mai are forță. Gata. E rîndul meu. Asculta, frumosule, mă plec în fața marelui anonim, știu, ai dreptate, fără ține, istoria-i vax, îngăduie-mi să-ți cad în genunchi, să-ți mingii coadă, să
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani se opinteau să ridice un bloc imens de piatră. Sau să-l tragă într-o parte, după cum icneau sub chingile cu care erau încinși. Au văzut că-i urmăream. Unul, masiv, într-o bluză de gărzi patriotice, a venit lângă mine. A făcut gestul de a duce o țigară la buze. I-am dat una. "Maistore", a oftat
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
ceva, nu știu precis ce, dar am senzația că aș putea comunica, aș putea bucura, aș putea să fiu iar viteaz și pur printre cuvinte, ah, nu, nu, ci acum, după ce am cărat un frigider la gară, l-am urcat icnind în vagonul de bagaje și-am înjurat din toată inima obiectul! "Umiliți și obidiți", dar nu de oameni, de obiecte! Poate că de asta am încercat permanent, din răsputeri, să mă pun bine pe lîngă ele. O clanță care nu
Dar mai ales sînt contra șurubului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14302_a_15627]
-
-i cotrobăie, cum spunea Jean-Pierre Richard, „pivnițele”: „dar ce ochi mai limpede ca al meu vede lumina în sine,/ cu venele ei negre gata să plesnească,/ mai tulbure ca o placentă aruncată la gunoi,/ mai grea ca mercurul când fată icnind,/ și-atunci când o vede, care ochi trebăluiește/ în jurul ei ca în jurul unei căldări de asfalt?/ cu un ochi ca al meu nu vezi lumina luminând,/ în schimb îi vezi alcătuirea bolnavă,/ greutatea mai grea ca a întunericului./ doar prin ochiul
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
aureolei. Dând, răbdător, lecții unei grămezi de râme, despre cum să deprindă dreptatea liniei. Iată întrebarea Iată, da, și Întrebarea: Ce fel de sânge va fi curgând, totuși, dintr-o linie rănită? Lucrez foarte mult Lucrez foarte mult, izbesc și icnesc, transpir aproape până la sânge, din zori de zi până-n miez de noapte, trudesc grozav și cu mare zgomot, atât de mare, încât ( Doamne-ajută!) s-ar putea să mă audă, într-un târziu, chiar și leii de piatră, ce moțăie lângă
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
in nostra (zic nuostra) scuola non si puo piu vivere, mi ha dato un quatro per la Matematica..." Somma Lombardo... o fată blondă cu trei valize uriașe a urcat și nimeni n-a mișcat s-o ajute. Ea nici măcar nu icnea, le trăgea pe scară fără să gâfâie. Și le urca în trei timpi, ridică, așează pe cap, cu o mișcare elastică, fermă și grațioasă le azvârlea în plasă. Și-a plătit biletul în tren - genial, o să mă tot mir de
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
ultima oară, la vorbitor, de acolo ți-a trimis biletul (Mă privea ironic? Nu știu, era întuneric), la ieșire, pe un coridor îngust și întunecat - căpătase și o răceală la plămâni - trei supraveghetoare au sărit pe ea, au călcat-o icnind în picioare. La dispensar nici nu și-a mai revenit. Asta se întâmpla în ziua în care eu trecusem pe la tine (se referea la mine) și-ți lăsasem biletul". Cea de-a treia fată din grupul de prietene deținute era
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]