484 matches
-
saci cu var și ciment ... da' cîte alte ocazii nu se pot ivi - și, la gîndul ăsta, muncea parcă și mai cu spor, săpa gropi ca un apucat iar Lilicuța lui cea bună ascuțea parii cu toporișca asemenea unui bărbat, icnind scurt și Neacutare zîmbea pe sub mustață, fericit că, nici dacă și-ar fi făcut el calcule amănunțite, ca atunci cînd era miner și trebuia să se gîndească cum să atace peretele de cărbune, ca să dea jos bucăți cît mai mari
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
a plonjat pur și simplu spre „cobra” apucându-l puternic cu o mână de ceafă și cu cealaltă peste bărbie și gură. L-a strâns atât de tare, când l-a ridicat în aer, încât inculpatul a eliberat roba judecătorului icnind de durere și balansându-și haotic picioarele. Aruncat la podea, a mai icnit încă odată mai puternic și a rămas nemișcat sub greutatea celui de al doilea mascat. L-au târât până la grilaj și l-au aruncat în boxă. Jandarmul
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
de ceafă și cu cealaltă peste bărbie și gură. L-a strâns atât de tare, când l-a ridicat în aer, încât inculpatul a eliberat roba judecătorului icnind de durere și balansându-și haotic picioarele. Aruncat la podea, a mai icnit încă odată mai puternic și a rămas nemișcat sub greutatea celui de al doilea mascat. L-au târât până la grilaj și l-au aruncat în boxă. Jandarmul se trezise și privea indiferent la spectacolul inedit. „Nu mai e nevoie de
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
piele, și‑a desfăcut nasturele mare de la betelie și fermoarul. Rânjind, s‑a aruncat asupra ei printr‑un salt scurt, ca într‑o luptă. I‑a depărtat picioarele inerte și a violat‑o cu greutate, râzând nefiresc a satisfacție și icnind la fiecare pătrundere. Durerea ascuțită a trezit‑o pe Iuliana. A încercat să‑l împingă, să‑l lovească peste față și să‑l zgârie pentru a se elibera. Nu a reușit. Nu avea putere în brațele pe care le avea
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
năravu' și gustu' subțire. Acolo, unde văz că te-o trimes Soarta, nu-s-există prăvălii cu chiloți-șnur și cu pijamale de mătasă. - Nici nu-i nevoie. Eu dorm goală pușcă ... Se împăună copilărește Dacia, dar, când văzu sticlirea din ochii țigăncii, icni, zicându-și: M-am țicnit! Eu, Diva, celebra Dacia Diugan, îmi pun mintea cu una care, sigur nu are habar nici ce-i aia ,,globalizare”?! - Mă vezi așa, zdreanță și cu riduri pe față, da' am fost și eu ,,cineva
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
netulburat, Doldora de semeție. Pietrele-n stele se prefăcură. Cu irizări blonde-aurii, Scăpărau sub pașii ei. Mă uitase: Atât de repede, Atât de neașteptat, Atât de dureros mie, Mă uitase. Cât de rândunică-mi fusese Inima- Și-acum O căram Icnind, Cum Atlas osândit A purtat veșnic pe umerii săi Bolta cerescă. Mersul În urma-i Îmi deveni greoi, Ezitant... Umerii-mi renunțaseră La fâșia de soare; Întreg trupul îl aflai- O nemernică boccea Luată de ape dușmănoase Și-mpinsă-n hăuri, În ticăloșie
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
o dată într-un vis adevărat, de nesperat. Cu gândurile încă răvășite de trăiri contradictorii m-am lăsat pe spate, am închis ochii și am întins mâna spre ea. În scurt timp am simțit mâna ei între degetele mele. Am spus icnind ușor: - Alina ... ești o femeie minunată ! Și nu greșeam. În acel moment al timpului fizic, în acel spațiu tridimensional material, chiar era. Mai mult decât atât. Visul prea frumos al unei veri pe malul mării, în șoaptele valurilor înspumate și
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
latente și leneșe. Eram ușor vlăguit. Am întins cu grijă mâna, am băgat-o sub cearșaf și am început un periplu fin peste corpul ei gol, superb, sculptat parcă de un artist clasic al veacurilor trecute. Brusc tresări în somn, icnind ușor. Un zâmbet abia vizibil îi apăru pe buzele-i pline. Visa frumos. În orele care au trecut am posedat-o cu sălbăticie și poftă, penetrând-o de mai multe ori cu sete. Trupurile noastre goale deveniseră instantaneu un tot
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
născută ? - Sunt o vomitătoare. Debordez de energie și când vreau, dar și când nu. Simți ? Își strecură mâna sub cearșaful imaculat, poposi pe pieptul meu, după care o lăsă să alunece cu voie în jos. Peste câteva minute - îmbrățișați vulcanic - icneam amândoi printre mișcări spasmodice. ************************** - Ai o aură interesantă, mi-a spus ea dintr-odată. Am zâmbit. - Poți să-mi vezi aura ? - Sigur, îmi replică ea. Uite, spre exemplu partea ta stângă este mai închisă la culoare decât cea dreaptă. Asta
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
o dată într-un vis adevărat, de nesperat. Cu gândurile încă răvășite de trăiri contradictorii m-am lăsat pe spate, am închis ochii și am întins mâna spre ea. În scurt timp am simțit mâna ei între degetele mele. Am spus icnind ușor: - Alina ... ești o femeie minunată ! Și nu greșeam. În acel moment al timpului fizic, în acel spațiu tridimensional material, chiar era. Mai mult decât atât. Visul prea frumos al unei veri pe malul mării, în șoaptele valurilor înspumate și
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
latente și leneșe. Eram ușor vlăguit. Am întins cu grijă mâna, am băgat-o sub cearșaf și am început un periplu fin peste corpul ei gol, superb, sculptat parcă de un artist clasic al veacurilor trecute. Brusc tresări în somn, icnind ușor. Un zâmbet abia vizibil îi apăru pe buzele-i pline. Visa frumos. În orele care au trecut am posedat-o cu sălbăticie și poftă, penetrând-o de mai multe ori cu sete. Trupurile noastre goale deveniseră instantaneu un tot
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
născută ? - Sunt o vomitătoare. Debordez de energie și când vreau, dar și când nu. Simți ? Își strecură mâna sub cearșaful imaculat, poposi pe pieptul meu, după care o lăsă să alunece cu voie în jos. Peste câteva minute - îmbrățișați vulcanic - icneam amândoi printre mișcări spasmodice. ************************** - Ai o aură interesantă, mi-a spus ea dintr-odată. Am zâmbit. - Poți să-mi vezi aura ? - Sigur, îmi replică ea. Uite, spre exemplu partea ta stângă este mai închisă la culoare decât cea dreaptă. Asta
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
Și moaaare! * Cortegiul dinspre viață în vaiet îl petrece. Un soare la crepuscul degrabă se scoboară și-n mantie întunecată pământul învelește... Un plânset în cutremur se dilată, pământul în durere zguduind... Prăpăd domnește-n templu... coloane cad în geamăt icnind... catapeteasma se frânge cu zgomot de urgie... e zbucium... și e groază... e durereee!!! Iudeii se încurcă vrând scapare!! * Sub îmbeznata boltă, dincolo de miezul nopții, vremea-i prielnică grijirii mormintelor celor plecați. Urcușul se alină. Tot greul smeritele îl poartă
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
în care gerul era parcă mai tăios decât afară. A aprins lumina și a împins‑o pe pat. Ea ținea ochii întredeschiși ușor, atât cât reușea să distingă obiectele și mai ales omul care a adus‑o acolo. Nu vorbea. Icnea greu din când în când, convingând că nu și‑a revenit din leșin. Bărbatul a tras pătura și a încercat să o acopere, după ce i‑a ridicat picioarele și le‑a aruncat pe pat. A ieșit apoi din încăpere. S
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
-se amenințător de el. El se clătina când de o parte când de alta până când un picior s-a lăsat cu totul pe o parte a calului. A scăpat coama din mâini și a căzut în colbul încins al drumului icnind dureros de lung. Abia a avut timp să întindă mâinile la contactul cu pământul, să nu se lovească la cap. După o rostogolire a rămas lat, culcat pe spate. Într-o clipită a văzut copita unui picior din spate deasupra
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
înfricoșați. Fiara prinsese contur. L-au înșfăcat de păr, de barbă și de brațe și l-au izbit de stâncă: se scurgea sângele lui dintre colți, pe blană... A fugit, s-a ascuns... Acum încleșta pumnii, legăna capul, se tânguia icnind, își smulgea de pe creștet și din barbă șuvițele gelatinoase adunându-le în căușul palmei, mesteca lemn galben și scuipa sucul în palmă. Împrejurul lui, în scobiturile pietrelor, musteau culorile preparate. Toată dimineața adusese apă de la izvor, alesese nisipuri fine, mâl
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
ezitarea. Dom' locotenent! strigase. Dom' locotenent, sunteți rănit! Stați așa! Lăsați-vă mereuț pe mine!... Îl ridicase pe tata în cârcă, aplecându-se adânc sub greutatea lui. Acesta, vlăguit, se lăsase cu totul în voia sa. Hai, dom' locotenent, spusese, icnind la fiecare mișcare, noul venit, hai că răzbim noi cumva la liman!... Mie nu-mi aruncase nicio privire, de parcă nu aș fi fost de față. Îmi trebuiseră câteva clipe bune ca să-mi revin după cele întâmplate. Atunci mă repezisem și
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
de afară. Băiatul a mâncat liniștit și cu gesturi delicate prăjitura. A băut un pahar cu apă rece, gratuit, din partea firmei, a plătit la casă și a ieșit. Când vânzătoarea a venit să curețe masa, dintr-o dată am auzit-o icnind și lacrimi am văzut udând obrazu-i tânăr. O puternică emoție i-a zdruncinat sufletul ei de fetișcană... pe masă a găsit 5 lei lăsați de băiat pentru ea. Băiatul se mulțumise cu cea mai ieftină prăjitură tocmai ca să-i poată
ÎNTR-O NU ŞTIU CARE VARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358568_a_359897]
-
hoașcă ofilită! Mi-ați mâncat tinerețea! Soacră-sa tremura din toate încheieturile. -Te-ai drogat! -Nu! M-am deșteptat. Îmi recuperez viața. N-am timp de voi, iau lucrurile și plec. -Ești o destrăbălată, te-ai întins cu bagabonții prin localuri, icni de pe podea soțul. - Vrei să spui.. vagabonzii. H ipopotam analfabet. Si erau streapperi tineri, frumoși ... capabili. Își îndesă în geantă, cardurile, banii ascunși, pusi deoparte, câștigați prin munca ei. Afară, se auzea sirena poliției. Vecinii sunaseră alertați de scandal. Bătăi
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
este, Doamne, număi că unchiul lui, Stolnicul învățat Constantin Cantacuzino, fratele mamei lui Brâncoveanu, unchiul lui, cum ar veni, l-a vândut turcilor ca să-l pună în locul lui Domn în Țara Românească, per fiul său, Ștefan! - Aha, a zis Domnul icnind, după ce a oftat iar lung, clătinând trist din cap. Bine, dar apoi l-am trimis pe Tudor Vladimirescu să-i ridice la luptă și să-i alunge pe turci, ca să poată să își pună domni pământeni... - Așa e, Doamne, și-
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
e băbuța, că-ncep s-o cred și eu ce spune, când știu prea bine că minte de-nghață apele” și, ca să nu care cumva să-i observe vreunul zâmbetul din colțul gurii, își scoase batista din buzunarul hainei, se tamponă, icnind de „durere”, pe frunte și pe fața plină de broboanele, care-i ieșeau datorită vinișorului de fragă aleasă, fiind scos de razele unui soare de tomnă caldă... cum nu mai fusese de mult prin locurile astea. - Bine c-ai venit
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
dreaptă și în ochiul său care i se încețoșă pe loc nu mai vedea mai nimic cu ochiul său drept. Încercă să întoarcă capul, însă urmă o nouă lovitură, apoi mai primi o lovitură de picior în piept și căzu icnind pe jos, geanta îi căzu în drum, simți cum cineva îl pipăie pe la buzunare, încercă să se apere, însă primi încă o lovitură de picior în piept, iar în acel moment simții că se înăbușă, respirând greu de tot. „Lasă
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
îmi pari a fi jidov, mai suspină regele de sub perucă... - De fapt sunt juvete, preastrălucite, și sunt din România, încercă inconștientul Verdunel, o glumă oltenească considerată perfectă pentru a mai dezgheța atmosfera împuțită din toate punctele de vedere. - Eram sigur, icni un fel de râs de sub blană, iar curtea începu iar să ofteze și să leșine de admirație... - Roma, Roma, înseamnă că ați fost trimis de către bunul nostru prieten, papa. Dar unde ați studiat medicina de v-a dat ilustrul părinte
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
neagră s-a transformat în aspirator conectat la voltaj prea mare și s-a aruncat nemiloasă în urmărirea mea. Ajunge în lateral. Mă uit cu milă amestecată cu ușoară panică spre ghemotocul de tablă care vâjâia, se supraîncălzea, tușea și icnea, gata să mă scoată de pe bandă și caut personajul. Aș fi pariat după cum urmează: unu - puști de 18 ani care e convins că poate să „facă o motocicletă”, doi - șofer de curier rapid căruia i s-a stricat mașina, trei
Femeie la volan. Revoluția sexuală metalică () [Corola-blog/BlogPost/338360_a_339689]
-
pe Creangă!“ Și zicând acestea, înșfacă caietul de sub pernă și începu să rumege febril cuvintele... M-am uitat la ceilalți. Mușcau din cearceaf și se chinuiau să nu râdă; cât despre mine, rădeam cu lacrimi, dar imediat am inceput sa icnesc că un necuvântător urecheat, prefacandu-ma scuturat de un zdravăn acces de tuse. Și cum nu mi se părea că am fost prea convingător, m-am simți dator să mă explic: M-a tras curentul pe tren...În cele din
Liviu Florian Jianu: Et in Arcadia ego. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339486_a_340815]