726 matches
-
elemente de actualitate, interes și motivație pentru ascultător, elemente de feedback, elemente de legătură între părțile sale principale, claritate și coerență internă etc.; - comunicarea orală presupune oferirea unor suporturi multiple de înțelegere a acestui mesaj: cel mai important este cel iconic, susținut de materiale adiționale care fac inteligibil și credibil mesajul, pe de o parte, și, pe de altă parte, de concordanța dintre mesajul verbal și cel nonverbal, acesta din urmă văzut aici în rolul său de întărire; - comunicarea orală este
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
se remarcă prin faptul că dispunerea în pagină a caracterelor grafice (ticluită de autor, cu minuție și ingeniozitate, pe o mașină de scris cu car mare, apoi fidel reprodusă tipografic în revistă) conferă textului tipărit și o valoare propriu-zis figurativă, iconică, conturul exterior al zațului închipuind silueta celebrei dansatoare în plin elan. E procedeul utilizat de Guillaume Apollinaire în Calligrammes, redescoperit pe cont propriu de T.-M., de vreme ce la data apariției poemului - preciza mai târziu Geo Bogza - cei doi tineri scriitori
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
echilibrarea întregii personalități. Imaginația este considerată un proces, aparținând cogniției superioare, analog cu gândirea, de operare cu imagini mintale, de combinare sau structurare imagistică, prin care acționăm asupra realului, posibilului, viitorului și tindem să producem noul, sub forma unor planuri iconice sau proiecte. Imaginația se află în strânsă legătură cu gândirea divergentă, a cărei principală caracteristică o reprezintă mobilitatea; ea interacționează cu reprezentarea și limbajul, procesele numerice, stările motivaționale, afective ale individului și cu alte laturi ale personalității, contribuind din plin
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
după opinia lui Bruner, trei modalități fundamentale prin care copilul descoperă lumea din afara lui și o transpune apoi în modele: modalitatea activă, realizată de subiect prin acțiune, prin manipularea liberă a realului din exteriorul lui, prin exersare și construcție; modalitatea iconică, bazată pe organizarea vizuală sau pe alt fel de organizare senzorială și pe folosirea unor imagini schematice fără manipulare efectivă; modalitatea simbolică în care locul imaginilor este luat de simbolurile lor, iar gradul lor de condensare reprezintă o proprietate semantică
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și al reprezentărilor generalizate pe baza achizițiilor senzoriale și senzorial‑motrice (în special vizual‑motrice), instrumente cu care deficientul de auz operează până la vârste înaintate, condiționând astfel caracterul concret al gândirii sale; gândirea surzilor nedemutizați operează în special cu simboluri iconice (imagini generalizate sau reprezentări), comparativ cu surzii demutizați la vârste mici și a căror gândire folosește simboluri verbale saturate de elemente vizuale; operațiile logice (analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea, comparația) se desfășoară de obicei la un nivel intelectual scăzut și în
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
din sugestia panteistă spre un spiritualism răsfrânt în sine - autocunoaștere matură și semn al schimbării viziunii lirice. Un ciclu din Salonul olandez (1979), alcătuit pe motive din maeștri pictori olandezi (dar și flamanzi și chiar Salvador Dalí), este metatextual: narația iconică este transmisă elegiac, în interpretări diafane. De altfel, N. a asigurat și comentariul câtorva albume de artă plastică universală publicate în anii ’70-’80 ai secolului trecut (Turner, Monet, Constable, Whistler, Caravaggio, Vermeer). O grădină pentru Orfeu (1982) și Semnătura
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
realizate pe baza lor, lucrarea vizează demontarea prejudecăților care au blocat viața teatrală firească a acestor creații. Exegeta evidențiază structurarea ca teatru antropologic și ca teatru-imagine a acestei dramaturgii, unde proiectarea în spațiu, specifică genului dramatic, se slujește de elementele iconice ale metaforelor, strâns aderente la situație, scenă, tablou, intrigă, semnificații mitice și simbolice, stabilind o dinamică interioară abil slujită de didascalii și profund teatrală. Analiza aprofundată a „misterului păgân” Zamolxe, de pildă, dezvăluie noutatea piesei de debut, concepută ca o
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
univers creștin, ne vom rezuma la sesizarea catolicității conștiinței „călătorului” nostru, descins dintr-o nobilă familie de protestanți din Breslau, la doar o lună după stingerea din viață, la 17 noiembrie, a influentului philosophus teutonicus Jacob Böhme. Tema recuperării asemănării iconice pierdută prin căderea adamică, precum și cea a renașterii condiției de filialitate revelată prin și de către Fiul Omului și al lui Dumnezeu se identifică cu teologia paulină a noii vieți în har (Galateni 2, 16) precum și cu învățătura petrină despre tainica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vestire a cuvântului lui Dumnezeu a fost tâlcuită, mai ales în mănăstiri, în acord cu tradiția Părinților purtători de Duh. Vastele posibilități tehnice de astăzi ar permite nu doar indicarea zilelor liturgice corespunzătoare diferitelor lecturi scripturistice, ci chiar ilustrarea lor iconică (pentru marile sărbători). S-ar obține astfel un dublu registru referențial (prin text și imagine) care ar mijloci mult mai eficace procesul de identificare a Scripturii nu cu un simplu vestigiu al trecutului, ci cu eterna veste bună a Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Prezența Cuvântului veșnic în cuvintele Scripturii revelează adâncimi imemoriale. Actul împărtășirii constă în această consumație a Cuvântului întrupat. În Euharistie, Cuvântul este prezent în chip substanțial și de aceea cuminecarea se însoțește cu tăcerea. Cuvântul din Scripturi are o prezență iconică, precedând și urmând evenimentului comuniunii euharistice. Atât în actul ruminației, cât și în taina Euharistiei, fără invocarea Duhului - adică în absența epiclezei - nu se poate vorbi despre prefacere. Conversația nevăzută cu Logosul presărat în câmpul creației și pământul Scripturilor seamănă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
istorice care privesc tradiția manuscriselor ebraice și grecești, rămâne evidența originii anistorice a sensului (înțeles aici ca logos) transcendental al Scripturii. Traducerea Scripturii este nu doar o posibilitate, cât mai ales o sarcină universală, fundamentată pe două realități: (1) transparența iconică a cuvintelor în raport cu Verbul ipostatic; (2) nelimitarea semantică a Verbului originar. În practica interpretării, această disponibilitate a Scripturii se mișcă între doi poli. Același principiu formal (interpretare fără limite) coordonează două atitudini fundamental contrare: (a) poziția adoptată - de la Origen, Grigorie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ireductibilitatea persoanei la definițiile substanțialiste ale scolasticii este marca antropologiei creștine. Opera lui J.-L. Marion 1 comportă câteva importante similarități cu gândirea lui Yannaras. Ambii gânditori au relevat riscul folosirii corpusului areopagitic în sensul acreditării agnosticismului 2, subliniind natura iconică a limbajului doxologic 3, caracterul non-aristotelic (sau anti-metafizic) al cauzalității divine 4 și ireductibilitatea apofatismului la stadiul simplei predicații negative 5. Caracterul relațional al persoanei salvează apofatismul iconologic al Părinților de riscul agnosticismului. Mobilizată de iubire și purificată prin asceză
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
existență al Tatălui, Fiului și Sfântului Duh nu pot fi definite categorial. „Iubirea”, așadar, nu este aici un concept, nici măcar o categorie, ci doar o „icoană” ștearsă care ne transmite lumina Vieții lui Dumnezeu. Numai într-un sens apofatic și iconic putem spune că, atât pentru om, cât și pentru Dumnezeu, iubirea devine principiul individuării 1. În planul revelației imanente a Sfintei Treimi, întrucât Tatăl este „izvorul dumnezeirii” (Sf. Vasile cel Mare), se poate spune că „persoana” (ori ipostasul) are un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cunoașterii revelate de Hristos în Scripturi, teologia cinstește dumnezeiasca Treime în tăcere. Tradusă într-un plan antropologic, teologia lui Zizioulas recunoaște urgența depășirii viziunii metafizice a omului ca „animal rațional” ori „substanță cugetătoare”; nici o determinare empirică nu poate epuiza dimensiunea iconică și vocația teologică a persoanei umane. Urmând intuițiile Sf. Maxim Mărturisitorul, Zizioulas afirmă tensiunea dintre „ipostasul biologic” (al morții) și „ipostasul eshatologic” (al Învierii). Aceste două borne jalonează drumul umanității dintre momentul pierderii „asemănării” și cel al infinitei și permanentei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
grad de comparație sau, În tot cazul, predominarea gradului pozitiv: În comparație cu limbajul cotidian, considerat indicial prin excelență (prezența deicticelor, a ostensiunii, a implicitului situațional etc., Bühler, definind limba naturală ca spațiu al „arătării” „monstrare”, discursul științific utilizează o bogată componentă iconică (cu o scară foarte nuanțată a simularității) și simbolică (Rovența-Frumușani, 1995, p. 71). Dacă extragem adjectivele din acest text pur științific (cotidian, indicial, situațional, naturală, științific, bogată, iconică, foarte nuanțată, simbolică), doar unul singur (foarte nuanțată) este la superlativ, celelalte
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
naturală ca spațiu al „arătării” „monstrare”, discursul științific utilizează o bogată componentă iconică (cu o scară foarte nuanțată a simularității) și simbolică (Rovența-Frumușani, 1995, p. 71). Dacă extragem adjectivele din acest text pur științific (cotidian, indicial, situațional, naturală, științific, bogată, iconică, foarte nuanțată, simbolică), doar unul singur (foarte nuanțată) este la superlativ, celelalte fiind la pozitiv sau pur și simplu refuzând comparativul. Dat fiind faptul că, așa cum spuneam, În stilul științific predomină funcția cognitiv-referențială, aici vom găsi puține adjective calificative sau
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de cuvinte; altfel spus, în primele trei rânduri, în primul paragraf. Consecințele acestei exigențe sunt nenumărate: un atac puternic, clar, incitativ și informativ în egală măsură, ca să nu mai vorbim despre numeroasele semne metapragmatice (elemente de titrare sau de ilustrare iconică), ce diferențiază hotărâtor jurnalismul de alte tipuri de texte. Criteriul de alegere a vocabularului nu va fi în acest caz nici lingvistic și nici semantic, ci comunicațional: a atrage atenția, a conchide prin reluarea mesajului principal, a convinge. În ciuda unor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
spus, o personificare („Conjunctivita bate la porțile Bucureștiului”), o metaforă și o metonimie („Lupta pentru Cotroceni”) etc. încetează să mai împlinească o funcție semantică propriu-zisă. Tropii și figurile de stil par a împlini, într-un articol de ziar, o funcție iconică de întărire, de subliniere a recuzitei discursiv, jurnalistice. (5) O pagină de ziar este o imagine, spune Robert Escarpit. În viziunea socio-lingvistului francez, analiza separată a figurilor expresive este o greșeală. Câtă vreme textul funcționează ca medium, limbajul jurnalistic are
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
discuție intră și gestionarea figurilor stilistice, forma suportului tipografic, decupajul, titrarea, chenarele etc. Media se comunică pe ea însăși. Puterea presei stă în ea însăși și nu în conținutul textelor, spune McLuhan. Și are multă dreptate. În acest caz, apăsat iconic și lipsit de finalitate estetică, discursul jurnalistic iese de sub tirania poeticului, câștigându-și un statut și o anume identitate. (8) NOTE (1) Este foarte greu să faci un portret complet al ziaristului. Grăbit și mereu în priză, el trebuie să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Iconul este acel semn care se află în raport de asemănare cu realitatea exterioară și care prezintă aceeași proprietate cu obiectul denotat (o picătură de sânge pentru culoarea roșie). Anumite ideograme antice (chineze, egiptene) par să fi avut un raport iconic cu realitatea desemnată: spre exemplu, semnul chinez desemnând omul, semnul hieroglific desemnând marea. Portretul va fi tipul cel mai evident de icon: acest semn traduce un anume nivel de asemănare cu obiectul model. Iconului i se opune «indicele» (fără raport
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
la început un gen mixt, articulat pe componentele care aparțin celor două categorii opuse ale ilustrației și limbajului, acest amestec transformându-se brusc în mixaje care atenuează eterogenitatea anunțurilor, rareori în avantajul sistemului verbal și cel mai adesea în profitul iconicului”. (J-M. Adam, M. Bonhomme, 2005, p. 110) (8) Riscul de a pierde și cele câteva trăsături specifice limbajului jurnalistic este mare. „A scinda modalitatea de percepere a lumii într-una științifică și alta artistică, a rupe legăturile intime care
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
asupra spațiului și timpului, asupra imageriei interne și reprezentărilor noastre despre lume. Tehnocultura actuală (este greu să mai distingi valoarea culturală de tehnica de transmitere a acesteia) predispune pe individul contemporan la o creativitate și la o capacitate de sinteză iconică. Imaginea în cyberspațiu nu numai că se tri-dimensionalizează (ca în realitatea virtuală, față de care teritoriile cyber pot fi privite ca forme mai complexe de organizare spațială), dar ea substituie în întregime componenta reală, organică a individului, o derealizează în magistralele
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
picioarele noastre (ideile, faptele, chiar semenii noștri). Reperajul spațiilor și timpilor fizici și obiectivi devine din ce în ce mai problematic în universul virtual. Și iată cum apare o nouă dilemă, de ordin existențial, cu accente schizo-ontologice: Ăse poate sau nu trăi prin dedublări iconice? În orice caz, remodelarea distributivă a ființei umane în cronotopii și moduri de existență alternative (virtuale, cyber, cu dimensiuni fizice și matematice adiționale) deschide calea fracturării tuturor normelor umane biologice, teologice, psihologice, etice, filosofice acceptate consensual în momentul de față
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
astfel încât caracterul tradiționalist al prozei e mai sesizabil decât și-ar fi dorit romanciera. Nucleul poemului dramatic Dioptrele sau Dialog la zidul caucazian (1975) este oglinda (simbol baroc al problematicii spiritului postmedieval, umanist și laicizant), care e un adevărat „semn iconic” al conștiinței prințului Dimitrie Cantemir, personalitate paradoxală, trăind drama cunoașterii și vocației. Evocarea prințului, participant la campania țarului Petru I în Caucaz, expune pe de o parte evenimente și gesturi, pe de alta reflexul lor în oglinda-conștiință a personajului, în
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
două metode: Analiza de conținut, în diversele ei variante, inclusiv după modelul denumit „analiza aserțiunilor evaluative” al lui Osgood, model pertinent pentru determinarea intensității evaluative cu care un text, o emisiune se pronunță asupra unor fapte și reprezentări verbale sau iconice ale acestora. Prin aplicarea acestui model care face apel la semnificațiile variabile pe care le au termenii (semnele dintr-un text, ca o emisiune de televiziune) pot fi evaluate intensitatea pozitivității violenței (să spunem, folosirea violenței pentru a pedepsi și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]