234 matches
-
preluate din credințele păgâne (regele−soare), nu poate fi decât basileul; el are o cunoaștere specială a naturii christice, fiind un "trimis", "vicar" sau "uns al divinității". Acest concept politic al împăratului-sacerdot, reinterpretat în spiritul creștinismului, a fost în perioada iconoclasmului una din cauzele conflictului politico-religios dintre Constantinopol și papalitate și chiar, în interiorul imperiului roman de răsărit, a înfruntării fără precedent dintre instituția basileică și instituția monahală iconodulă (cum spuneam mai devreme). Cele două mari conflicte instituționale, unul finalizat, în occident
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ortodox), stau la baza desprinderii definitive a occidentului de orientul creștin; totodată, ele au dus la formularea a două tipuri de teorii politico-creștine ale puterii, fiecare cu un imaginar aparte, tot mai diferit unul de celălalt odată cu secolul XI. Criza iconoclasmului a lăsat însă urme adânci și în teocrația bizantină: regalitatea sacerdotală, pentru că a reprezentat marea pârghie politică a iconodulilor bizantini (partida monahală a rămas atentă și la patriarh, dar și la papalitatea aliată, opunându-se sacerdoțiului regal), a ajuns să
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
desprins în timp formulele identitare ale occidentului și, separat, ale spațiului post-bizantin ortodox. Din momentul în care modelul imaginarului a suportat modificări structurale majore (și tendința este de a căuta cauzele tot mai adânc în istorie, mult dincolo de 1054, în iconoclasm), se poate spune că mentalitățile unei perioade s-au epuizat și au fost depășite de altele noi, polemice și creative. În cazul românesc însă, această desprindere a fost una foarte lentă, date fiind transformările târzii, de tip umanist, apoi iluminist
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
al lui Ioan VI Cantacuzino (împărat care nu a excelat prin știința de a practica puterea, ci prin anvergura sa culturală, dovedită și ca monah, după ce a ieșit din funcția basileică), a reprezentat cea de-a doua înfruntare constantinopolitană după iconoclasm cu o importanță majoră pentru civilizația ortodoxă. Într-un context politic, social și militar dezastruos pentru dinastia paleologă, teologia palamistă a întărit decisiv argumentația antiunionistă a partidei monahale, implicit și anti-basileice. Tocmai acest conținut dogmatic a fost transmis apoi lumii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
comunităților medievale - unele mult influențate de disputele constantinopolitane −, atât prin ecoul și demarajul său general post-bizantin în lumea ortodoxă (chiar și la nivelul puterii autocrate, cum e cazul lui Neagoe Basarab), cât și prin practicarea sa în mediul monastic. Precum iconoclasmul, curentul isihast a rămas în istoria imperiului și a lumii ortodoxe atât ca rezultatul unei crize teologice de anvergură, cât și al unei crize a puterii înseși. Instituția basileică a ieșit înfrântă în ambele momente istorice. Dacă însă, în prima
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Mazilu, Recitind literatura română veche I 42-43). Activitatea intensă de copiere a acestor scrieri isihaste atestă forța curentului de idei și a teologiei pe care le-au cunoscut instituțiile religioase românești încă de la înființarea lor. Bineînțeles, ca și în cazul iconoclasmului - deși, istoric, mai aproape (lucru decisiv) −, lista acestor texte nu reflectă polemica propriu-zisă și, în consecință, nimic din atitudinea radicală și creativă a poziției unioniste. "Biblioteca" ecclesiatică românească se înscrie, chiar de la momentul inființării ei, în cea mai conservatoare tradiție
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
direcțiile fundamentale ale gândirii religioase post-bizantine, cât și pe cele ale teoriei puterii laice. Cum în toată istoria imperiului bizantin summum-ul întâlnirii dintre teologie și teocrație l-a constituit persoana împăratului-sacerdot, este aproape imposibil de discutat conținutul ideatic al iconoclasmului sau cel al isihasmului în absența precizărilor legate de implicarea politică a instituțiilor puterii. Oamenii de cultură bizantini, deopotrivă teologii și scriitorii laici, pentru a întări teoria puterii Imperiului și a Ecclesiei, s-au referit cu consecvență la aceleași nume
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dinspre Roma înspre Bizanțul lui Constantin I. Pe tot traseul, ne-am oprit doar asupra a patru perioade (secolul V-IV î.Ch, ultima vârstă a democrației grecești; secolele I-IV d.Ch, principatul roman; secolul IV constantinopolitan; secolele VIII-IX, iconoclasmul; secolul XIV, isihasmul) și am trimis, punctual, către un moment sau o mărturie relevantă în analiză. De fapt, culisările est-vest au fost mai numeroase, iar influențele la distanță, interferențele, disocierile și rupturile de până în anul 1054, chiar 1453, au fost
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
production politique de la foi au Moyen Âge. București: Babel, 1998. Belting, Hans. La vraie image. Croire aux images? Paris: Gallimard, 2007. [2005] Benoist, Stéphane. Rome, le prince et la cité. Paris: PUF, 2005. Besançon, Alain. Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky. București: Humanitas, 1996. [1994] Boulnois, Olivier. Au-delà de l'image. Une archéologie du visuel au Mozan Âge (Ve-XVIe siècle). Paris: Seuil, 2008. Boulogne, Jacques. "Le statut de l'image dans les systèmes de pensée grecs". Thomas
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
București: Univers, 1999. [1969] Gilbert, Felix. Machiavelli e Guicciardini. Pensiero politico e storiografia a Firenze nel Cinquecento. Torino: Einaudi, 1970. Gilson, Étienne. La filosofia nel Medioevo dalle origini patristiche alla fine del XIV secolo. Firenze: Scandicci, 1998. [1922] Grabar, André. Iconoclasmul bizantin. București: Meridiane, 1992. [1957] Grabar, André. Les origines de l'esthétique médiévale. Paris: Macula, 1992. Giorgini, Giovanni. "Il pensiero politico greco dai sofisti a Platone". Dolcini 1-34. Hannestad, Niels. Monumentele publice ale artei romane. 2 vol. București: Meridiane, 1989
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Paris: Bibliothèque Nationale, 1977. 31-38. ---. Pentru un alt ev mediu. Valori umaniste în cultura și civilizația evului mediu. București: Meridiane, 1986. 2 vol. [1977] ---. Imaginarul medieval. București: Meridiane, 1991. [1985] ---. Sfântul Francisc din Assisi. Iași: Polirom, 2000. [1995] Grabar, André. Iconoclasmul bizantin. București, Meridiane, 1991. [1957] Guran, Petru (coord.). L'Empereur hagiographe. Culte des saints et monarchie byzantine et post-byzantine. Actes des colloques. București: New Europe College, 2001. Guțu, Gh. Dicționar latin-român. București: Humanitas, 2003. Guyon, Gérard. Le choix du royaume
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
understanding of politics in classical Athenian antiquity. This interpretation at the core of the Greek Byzance, combined with the political organization of the Roman Empire and the Christian discourse, will bring forth the imperial theocracy and a specific iconography. Neither iconoclasm, nor hesychasm (two currents of thought attached, albeit in different manners, to the Platonic tradition) will therefore be able to diminish the role of the image in the relationship between the believer and the sacred power. The present research is
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
vieții politice după 1789 presupunea: a) absența sprijinului financiar pentru Biserică din partea statului; b) rangul social nesigur al personalului de cult; c) regimul privat al studiului teologic; d) admiterea limitată a religiei în școlile publice. radu Preda numește acest model iconoclasm social. Astăzi, în Franța se dialoghează mai mult cu Biserica, dar starea este cea a unei laicități calme. Statul secular nu privilegiază - cel puțin oficial - o anume religie sau un anume cult religios. în Olanda, separația radicală Biserică-Stat ca urmare
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și istorici de artă de a se salva, prin conservare, icoanele seculare din bisericile dărâmate de un spirit edilitar fără frâul valorilor culturale vechi, episcopul Roman Ialomițeanu răspunde: Nu ne interesează icoanele ieșite din cult. Nu este aceasta expresia unui iconoclasm grosolan mascat? Când aceeași delegație afirmă public și întristată că de la consilierul Bria și până la episcopul Roman se izbește de aceeași nepăsare față de credința și grija culturală, ce se mai poate gândi? Iată, câțiva preoți, nomina odiosa, s-au întrunit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nemaiîntâlnit, nici măcar În cazul său, entuziasm, despre fabuloasa călătorie În fabuloasa țară a libertății care Îl fascinase instantaneu. Exaltat, rezuma fericita Întâlnire: dezinhibarea, lipsa de convenții și de prețiozitate, contactul imediat și direct, curiozitatea, Înțelegerea pentru diversitate, pentru extravaganță, pentru iconoclasmul oricărei opțiuni. Îl contemplam intrigat În vara Întoarcerii și Îmbolnăvirii sale surprinzătoare. Tot ce știam atunci despre America mă intriga și timora, și nu s-ar Întâmpla, probabil, altfel nici astăzi, după peste zece ani de când nu ne-am văzut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
volumul de Interventions colecționează luările sale de poziție În calitate de „intelectual” francez, devenind o referință euristică a romanelor sale de succes și o cale de acces către o personalitate histrionică. Orgoliul scriitorului nostru este acela al recent dispărutului intelectual francez. Iar iconoclasmul aserțiunilor, cinismul abordărilor, tonul flegmatic și oazele parcimonioase de tandrețe l-au impus ca atare pe un front unde n-a mai rămas decît el. Dar asta cred mulți, cei pentru care Rațiunea occidentală intră mereu În impas și drumul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
oprimați; preia decorul din filmele lui Jacques Tati fără să poată construi un Monsieur Hulot. Pe de altă parte, „literatura Amélie Poulain” (Jean-Pierre Salgas) aduce În pagină o magie a intimității, redecorează clișeele franceze ale literaturii de consum - iubirea romantică, iconoclasmul - dar le determină ideologic. Literatura modernă a Început prin a rezona cu sublimul, a trecut prin absurd pentru a rămîne undeva Între cinism, cruzime și umor, În miezul sensibilității de avangardă. Or, minimalismul soft și literatura Amelie Poulain țintesc un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ei este imposibil: asimilarea rupturii de către continuitate. Un discurs nu poate fi revoluționar decît În momentul apariției. Orizontul În care se Înscrie deci literatura modernilor este dispariția. Nu dăinuirea. Ceea ce dăinuie din ea, odată cu trecerea timpului, sînt dovezile ei de iconoclasm, vii În diferite momente ale istoriei, ajunse relicve astăzi. Un discurs care Își explicitează intenția de a deveni model și deci de a transcende prezentul este lovit imediat de invaliditate estetică pentru că derogă de la legea imanenței: literatura nu contează decît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o atitudine dogmatică, de respect neștirbit față de valorile tari ale ortodoxiei, revelate prin intermediul unui sistem de simboluri care funcționează, într-un context favorabil, ca niște teofanii iconografice. De ce o face? Se va vedea, nu din spirit de frondă, nu din iconoclasm, nici din cauza unei modernități cu mult peste cea a cadrului cultural din care provine (deși această detașare nu e de neglijat), ci dintr-o concepție sceptică legată de istoria care se confundă cu propria biografie. II. DIMITRIE CANTEMIR: LITERATURĂ ȘI
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
au avut mai puțin succes în Europa, unde au suferit eșecuri împotriva bulgarilor si au trebuit să renunțe la Exarhatul de la Ravenna , pierzand influența asupra Italiei , iar papalitatea a ajuns sub mana francilor . Dinastia isauriana este în principal asociata cu iconoclasmul bizantin , o încercare de a restabili favoarea divină prin purificarea credinței creștine . Până la sfârșitul dinastiei isauriene în 802, bizantinii au continuat să lupte cu arabii și Bulgarii . Tot atunci, bizantinii isi vad prestigiul amenintat cand papa Leon al III -lea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
să scadă în vest cu încoronarea lui Carol cel Mare (800-814) ca Împărat Roman de către Papa Leon al III - lea , la Bazilica Sf . Petru de la Roma în anul 800. În 813 Leo al V Armeanul (813-820 AD) a restaurat politica iconoclasmului care va dura de la 813 până in 842 . In 843, împărăteasa Teodora a restabilit cinstirea icoanelor cu ajutorul patriarhului Metodie. Iconoclasmul a jucat rolul în înstrăinarea ulterioară a estului de Vest, relatie care s-a înrăutățit în timpul așa-numitei Schisme fotiene
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
la Bazilica Sf . Petru de la Roma în anul 800. În 813 Leo al V Armeanul (813-820 AD) a restaurat politica iconoclasmului care va dura de la 813 până in 842 . In 843, împărăteasa Teodora a restabilit cinstirea icoanelor cu ajutorul patriarhului Metodie. Iconoclasmul a jucat rolul în înstrăinarea ulterioară a estului de Vest, relatie care s-a înrăutățit în timpul așa-numitei Schisme fotiene , când papa Nicolae I l-a provocat pe patriarhul Fotie. Economic, imperiul a pierdut cele mai bogate provincii în urma invaziei
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a o apăra. Populația s-a refugiat la biserica către divinitate, pentru a-și asigura măcar viață de după moarte. Mulți bogați și-au donat averile bisericilor și s-au călugărit. Astfel, biserica începea să aibă un prestigiu tot mai crescut. Iconoclasmul a fost declanșat prin edictul emis de Leon III Isaurianul în 726. Era interzisă venerarea icoanelor, relicvelor și moaștelor . Portretul lui Hristos de pe poartă de bronz al palatului imperial a fost distrus. S-a declanșat o revoltă care a fost
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
lui Constantin VI, cultul icoanelor a fost restabilit de către patriarhul Tarasios în urma conciliului ecumenic de la Constantinopol din 786 și de la Niceea în 787. Relicvele au fost reașezate în biserici, mănăstirile au fost reabilitate, dar încă mai erau numeroși susținători ai iconoclasmului. În 815 s-a revenit la iconoclasm sub Leon V Armeanul după ce l-a înlăturat pe patriarhul Nichefor și în urma conciliului de la Constantinopol. Dar iconoclasmul își pierduse din susținere. În 843, în tipul regenței preluată de Teodora în numele lui Mihail
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
restabilit de către patriarhul Tarasios în urma conciliului ecumenic de la Constantinopol din 786 și de la Niceea în 787. Relicvele au fost reașezate în biserici, mănăstirile au fost reabilitate, dar încă mai erau numeroși susținători ai iconoclasmului. În 815 s-a revenit la iconoclasm sub Leon V Armeanul după ce l-a înlăturat pe patriarhul Nichefor și în urma conciliului de la Constantinopol. Dar iconoclasmul își pierduse din susținere. În 843, în tipul regenței preluată de Teodora în numele lui Mihail al III-lea , cultul icoanelor a fost
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]