288 matches
-
în anul 842 a convocat un Sinod local, la Constantinopol, la care au luat parte numeroși episcopi, egumeni și preoți care au avut de suferit de pe urma persecuțiilor. Aceștia au restabilit pentru totdeauna cultul icoanelor și au rostit anatema asupra tuturor iconoclaștilor. Tot atunci, sinodalii au alcătuit un text special de anatemizare a tuturor ereticilor, începând cu Simon Magul, care trăise în timpul Apostolilor, continuând cu Arie, Macedonie, Nestorie, Eutihie și alți eretici, până la patriarhii iconoclaști din veacurile ce s-au scurs până
Agenda2004-9-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282134_a_283463]
-
icoanelor și au rostit anatema asupra tuturor iconoclaștilor. Tot atunci, sinodalii au alcătuit un text special de anatemizare a tuturor ereticilor, începând cu Simon Magul, care trăise în timpul Apostolilor, continuând cu Arie, Macedonie, Nestorie, Eutihie și alți eretici, până la patriarhii iconoclaști din veacurile ce s-au scurs până atunci. Și pentru că această hotărâre s-a luat în ajunul primei Duminici din Postul Mare al Paștilor, din anul 843, a fost numită „Duminica Ortodoxiei“, ea fiind prăznuită până azi ca o amintire
Agenda2004-9-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282134_a_283463]
-
na Emilia Drogoreanu-David, care a extins și aprofundat investigațiile de până acum în cartea sa despre Influențe ale futurismului italian asupra avangardei românești (2004) -, știu ce impact a avut în lumea noastră literară de început de veac XX acest program iconoclast și radical novator. Înainte de a se răsfrânge în practica literar-artistică locală, el s-a bucurat de timpuriu de relativ numeroase și consistente comentarii, într-un mediu intelectual informat la zi despre tot ce se întâmpla semnificativ în Europa momentului. De la
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
urme definitive în viața fiecăruia. Dan Ciachir este un om norocos. Pentru că în anii primei tinereți a avut șansa de a cunoaște oameni aflați astăzi în mitologia noastră culturală. De la Petre Țuțea, cunoscut în anul 1969, a învățat că spiritul iconoclast poate conține infinit mai multă înțelepciune și farmec decît lecțiile de corectitudine culturală și politică. De la părintele Dumitru Stăniloae a deprins noblețea smereniei, iar de la Iosif Sava arta gentileții și a dialogului. {i ce șansă mai mare poate avea un
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
serviciu între care se aflau Paul Georgescu, Savin Bratu, Sergiu Fărcășan, Nicolae Tertulian, Mihai Gafița, Nestor Ignat. Unii dintre ei au avut parte de-o "altă evoluție", N.Tertulian manifestîndu-se ca un neomarxist lukacsian, iar Paul Georgescu, devenind unul din "iconoclaștii de la extrema stîngă", în a cărui optică "N.Ceaușescu era Neo-Căpitanul și care bănuiesc că și-ar fi dorit să avem în fruntea țării un Neo-Comandante de tip Marcos de la zapatiști", după cum se rostește Vladimir Tismăneanu. Sîngele apă nu se
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
Rotunde. A căror concluzie, ieșită de neunde, e că în poezie originalitatea e prima care devine stereotipă. Poate că, dezvoltată pe un spațiu mai mare, observația lui Eugen Negrici ar suna mai convingător. Așa cum se întâmplă cu un alt eseu iconoclast, Resursele populiste ale Luceafărului, care, din punctul de vedere al argumentației, nu are cusur. (De altfel, Negrici ilustrează aici, în Simulacrele normalității, o priză excelentă la poezia lui Eminescu.) Revenind la întrebarea de la- nceput. E Negrici, cel din Simulacrele
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
școală” - tinde să confirme o atare ipoteză, în frunte cu ciclurile Herța, Cîntece simple, Provincie ș.cl. „Antipeisajul” sau „antipastelul” au sens doar prin raportare la noțiunile „tradiționale” de peisaj sau pastel. Iar combinația de insolitare imagistică radicală, senzorialitate frustă, dinamism iconoclast, contingență existențială și recuzită naturist-campestră, tradiție biblică și „livrescă” profund asimilate, rigoare formală clasicizantă etc. indică o modernizare a tradiției, dar și o asumare a ei prin ruptură, ca referință obsedantă sau ca umbră, în orice caz ca prezență. Oricît
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
două zile, cu opriri scurte, apoi, înghesuiți într-un mărfar, 30 de oameni într-un vagon, timp de aproape 16 zile; și din nou la drum spre ceea ce urma să fie valea pierzaniei, într-un lăcaș de cult, pe care iconoclaștii bolșevici îl transformaseră încă din 1917 într-un gulag. O mănăstire pentru captivi Mănăstirea Oranki de pe Volga, într-o pădure, 3 000 de prizonieri. Acolo a trăit timp de 4 ani clipe care și acum îl urmăresc uneori. Pe un
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
în România literară: «Strădania de a face de unul singur procesul comunismului, sub o ploaie de insulte, râsete batjocoritoare și amenințări este mai evidentă în Tigrul de hîrtie». Remarcile sînt flatante. Am adoptat poziția «ereticului neîmblînzit» și am fost alături de iconoclaștii și revoltații solitari. Vremea donquijotismului a fost depășită, este nevoie de «revolta maselor» cum era de părere José Ortega Y Grasset. Rezistența și revolta intelectualilor disidenți pînă în 1990 a fost individuală și nu s-a întîlnit cu revolta muncitorilor
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
la deja a șaptea spiță de cititori. Au pățit-o și-o pățesc în continuare nume mari și apreciate, cu atît mai mult i se poate întîmpla unuia precum Jacques G. Costin, coîntemeietor al reputatei reviste Contimporanul, frondist și "spirit iconoclast", autor al unui unic volum publicat și decedat în exil amar la Paris, care prea puțin în ultimii ani (cîteva zeci) a stîrnit curiozitatea bietului cititor, rămînînd, și el, în galeria marilor necunoscuți ai literaturii româ-ne din vremuri nu foarte
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
S-a spus îndelung că Pinter e profund de stânga, ceea ce ar implica în cele din urmă și ateismul, nevoia de a fi mai puternic decât Dumnezeu. Un poem precum cel ce urmează ne dezvăluie fața ascunsă a polemistului și iconoclastului: Dumnezeu a căutat în străfundul sufletului lui o vorbă Să binecuvânteze viețuitoarele de sub el. Dar oricât a căutat Cerând duhurilor să trăiască iar Nici o muzică în odaie Și cu aprigă arzătoare durere a aflat Nu avea vorbe de binecuvântat. Martin
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
S-a spus îndelung că Pinter e profund de stânga, ceea ce ar implica în cele din urmă și ateismul, nevoia de a fi mai puternic decât Dumnezeu. Un poem precum cel ce urmează ne dezvăluie fața ascunsă a polemistului și iconoclastului: Dumnezeu a căutat în străfundul sufletului lui o vorbă Să binecuvânteze viețuitoarele de sub el. Dar oricât a căutat Cerând duhurilor să trăiască iar Nici o muzică în odaie Și cu aprigă arzătoare durere a aflat Nu avea vorbe de binecuvântat. Martin
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
îl poate influența, dar nu oricît de mult. Credea, totuși, că "bagajul" acesta, periodic dezorganizat de influențe, trebuie adaptat "călătoriei" pe care te pregătești s-o faci și, mai ales, momentului cînd pleci la drum. De aici nevoia de "revizuiri". Iconoclaștii care am devenit îi răzbună pe iconodulii care am fost. Despărțirile necesare, modelele lăsate în urmă (și, uneori, privite de sus) pe măsură ce ajungi să te "pricepi" (amintindu-mi, fără să fie vreo legătură, de "creșterea" intelectuală, deodată cu "descreșterea" afectivă
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
două Surori/Sestry - ființe fragile hărțuite de o societate coruptă plină de pericole - menită să-i decanteze tînărului cineast rus Serghei Bodrov jr. propriile trăiri într-o Rusie în degringoladă. Un impact puternic la public are în schimb Bully al iconoclastului cineast american Larry Clark care, plecînd de la un caz real, îngheață sufletele detaliind deviațiile comportamentale ale unui adolescent omorît de prietenii săi ce comit deliberat asasinatul în grup ca pe un act de justiție. În această defel aleatorie trecere în
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
7 ianuarie 1937) și păstrează intactă durerea fostului elev la dispariția dascălului iubit (Valeriu Anania l-a avut profesor de limba română și de limba franceză). Un prozator de subtilitatea lui Anton Holban nu putea să fie decât un profesor iconoclast. și amintirile despre el se țin lanț de la portretul fizic în momentul intrării la ore ,fără catalog, cu mâinile depărtate de corp, cu degetele întinse, cu părul zburlit, neglijat, spunând obișnuitul Ťbonjourť, câte o glumă sau câte un spirit de
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
Spiritul cămilei simbolizează perioada asimilării culturale, cînd, asemenea unui animal de povară, filosoful poartă cu sine valorile prestabilite ale moralei. E perioada fidelității față de statuile trecutului. Urmează stadiul leului, etapa emancipării, cînd frîna valorilor inițiale este înlăturată grație unui elan iconoclast: statuile sînt doborîte, regulile sînt încălcate. În fine, stadiul copilului simbolizează spiritul ludic care își creează liber propriile valori, în cazul lui Nietzsche ele fiind: voința de putere, reîntoarcerea identicului și supraomul. Cele mai atrăgătoare pagini sînt cele privitoare la
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
transformînd doar ipotetic pe unul dintre bărbați, nu într-un porc, ci într-o broască. Există și un minus comun, în aceste jocuri de planuri: preeminența spectaculosului, a efectelor și subtilităților de gen, nu este egalată ca altădată de nonconformismul iconoclast. Prevalează complezențele cu gustul comun și convenabil, în ambele partituri. E unul dintre răspunsurile la întrebarea: de ce privilegiul oferit de cele două filme - a nu lipsi din agenda nici unui cinefil - nu e totuși de prim plan? Critica internațională și festivalurile
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
livre lui-même. Cu drag, Luțu, Paris 24 novembre, 1986." Convins că dedicația nu are nevoie de traducere, Cronicarul e doar uimit de cîtă memorie afectivă arată Cioran afirmînd că, dintre toți, doar Jeni Acterian s-a arătat îngăduitoare față de tonul iconoclast al cărții, cu atît mai mult cu cît istoria și conținutul volumului i se păreau atunci, în 1986, vane și nesemnificative. Deviza carteziană Larvatus prodeo! (Să te arăți cu mască) i se potrivea întocmai și lui Cioran.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6267_a_7592]
-
a ne opri în prezentele însemnări asupra a ceea ce s-ar putea numi lupta poetului cu realul, pe care o înfățișează în litera ca și-n atmosfera ei, în ceea ce autorul însuși numește ,modalitatea aceasta de a scrie violent și iconoclast, ireverențios", precizînd prudent: , Sigur că inconformisul nu se confundă întotdeauna cu valoarea, bineînțeles că jocul nu poate cuprinde lumea de la A la Z (după cum și bineînțeles că jocul poate cuprinde lumea de la A la Z)". Dar revenind de îndată, revelator
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
pironiți în ecran; o emisiune în care s-ar face cea mai onestă și mai lucidă contrareclamă tocmai instituției care, în zilele noastre, și-a făcut din reclamă și din audiență un principiu de existență; o emisiune al cărei conținut iconoclast ar acoperi de deriziune însuși etosul pe care se sprijină edificiul planetar al imaginilor televizate: etosul recunoașterii publice. Cu alte cuvinte, obsesia celebrității. Nu-ți trebuie cine știe ce fler ca să-ți dai seama că o asemenea emisiune nu ar avea prea
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
moartea în sine apare ca o evadare din Babelul cotidian: Nu plânge,/ la capăt e moartea,/ în sfârșit același/ grai./ Acum/ șoptim/ limbi străine/ unul celuilalt,/ împotmoliți mereu/ din spuse,/ în nespuse,/ în răuspuse." Nimic din zbaterea dureroasă a poeților iconoclaști, pentru că orice început de dilemă este anulat de conștiința unei omniprezențe divine care sfârșește întotdeauna prin a repune gândurile rătăcite în matca lor: "Vaporul se clatină/ cu valurile,/ între mare și cer/ sunt călătorul care/ transpiră privind/ prin hubloul împăienjenit
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
pantă (cei doi băieți sunt la schi) și, mai ales, un moment (extrem de bine surprins) de cruzime infantilă. O povestire, memorabilă, scenarizată ca la carte. Am vorbit până acum numai despre abilitățile „distructive” ale lui Ionuț Chiva. E caustic, e iconoclast. Sunt trăsături care-l individualizează, dar care, singure, nu pot legitima un prozator. Din fericire, pe Chiva îl ajută, în sensul acesta, alte două calități: perfectul control al „melodiei” frazei (care se remarcă imediat și care hipnotizează stilistic de la un
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
în vîrful ierarhiei, iar nu pe cele cufundate în umbra de jos a palierelor inferioare. Preferă celebritățile, notorietățile incontestabile, pe scurt tot ce înseamnă efigie încrustată în panteonul culturii germane. Literați, filozofi, muzicieni sau pictori, nimeni nu scapă de elanul iconoclast al austriacului: Stifter, Brueckner, Mahler, Heidegger, Beethoven, Furtwaengler, Klimt, Schiele sau Kokoschka sînt cîteva din victimele elanului demolator al lui Bernhard. O excepție este Tintoretto și tabloul său Bărbatul cu barbă albă, și asta pentru că în jurul lui gravitează întreaga acțiune
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
istorie a culturii americane în secolul al XX-lea. Prea puțini creatori din acest secol vitezoman au avut șansa de se nutri cu toate roadele pământului (apud André Gide), precum artiștii Renașterii. Favorizat de circumstanțe și de multilateralitatea îndemânărilor lui, iconoclastul Donald Barthelme a strâns și a cheltuit fără reținere comori inestimabile de cunoștințe, jucându-se și jonglând cu ele ca și când ar fi fost cel mai lesnicios lucru din lume. Nimic nu i-a lipsit, nimic nu i-a rămas străin
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
universal, moștenitor al frumoasei tradiții savante și nomade a evreilor din Europa Centrală și de Est (s-a născut în 1929, într-o familie de evrei austrieci emigrați în Franța iar acum predă literatura comparată la Geneva și la Cambridge); iconoclast, anticonformist, autor al unei opere fremătătoare, eclectice, pasionate și pasionante, axate pe o credință, aproape o certitudine: cuvintele au un sens, operele au o necesitate. Cartea sa După Babel din 1975 (tradusă în românește de Valentin Negoiță și Ștefan Avădanei
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]