772 matches
-
însoțită de multe inscripții. Episodul are ca pandant alte trei pictate în timpanele pereților: Adormirea Sfântului Efrem, Lapidarea Sfântului Ștefan și Corabia creștinătății. Prima scena apare la Muntele Athos, în Mănăstirea Dochiariu, unde ocupă un perete întreg, într-o formă iconografică complexă, alături de Apocalipsă, dar este frecventă mai ales în pictura cretană. Originile Lapidării Sfântului Ștefan trebuie căutate tot într-o mănăstire athonită, la Xenofont, unde apare la 1554 în naosul catholiconului. Corabia creștinătății, scenă alegorică, apare pentru prima data în
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
realizarea lor s-a făcut începând din anul 1870 ("Isus Împărat ceresc") și 1873 ("Sfinții Nicolae și Dimitrie"). O singură excepție iese în evidență, "Învierea lui Isus" care este datată în anul 1881. O constatare importantă din punct de vedere iconografic în ce privește complexul de picturi murale de la Săcele, este înlocuirea în totalitate a reprezentărilor de tip bizantin cu motive ale iconografiei occidentale. Există doar trei excepții întruchipate de trei icoane ale Adormirii Maicii Domnului. Izvoarele cele mai prolifice de inspirație ale
Lista picturilor murale din Satulung () [Corola-website/Science/335315_a_336644]
-
timpuri, dar sunt extrem de metaforice. Primele referințe cu privire la relații sexuale între persoane de același sex apar în perioada Heian, pe la începutul sec.11. (Povestea lui Genji) Referințe fără echivoc apar totuși de-abia în sec. 18, atât literare cât și iconografice. Multe stampe cu tentă erotică ale marilor maeștri japonezi Katsushika Hokusai, Kitagawa Utamaro, Utagawa Kunisada, prezintă scene erotice violente, contacte sexuale anale cu bărbați și femei, sex în grup, lesbiene, scene de masturbare, reflectând moravurile sexuale ale epocii, adesea dintr-
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
epocii pătrund pentru prima oară subiecte laice, portretul de exemplu, reprezentat în serie în vaste galerii de caracter votiv, sau compoziții istorice precum "Călătoria lui Brâncoveanu la Constantinopol" din Palatul Mogoșoaia, în timp ce subiectele religioase tradiționale sunt îmbogățite de noi teme iconografice, preluate datorită răspândirii culturii scrise din scrierile apocrife și din literatura patristică. Nouă este și tendința spre un stil narativ, în pofida caracterului monumental-reprezentativ al picturilor. Aceasta se făcuse pentru prima oară simțită în pictura moldovenească, la Sucevița. Elementele decorative care
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
picturii. Școala principală de pictură brâncovenească este cea de la Mănăstirea Hurezi, reprezentanți de seamă ai stilului sunt Pârvu Mutu și zugravul Constantinos. Cea mai puternică influență care îmbogățește tradiția post-bizantină a epocii este exercitată de către așa-numita Școală Italo-cretană. Temele iconografice sunt influențate și de pictura apuseană. Capodopere ale stilului brâncovenesc în pictură sunt: Sculptura este precum în perioada medievală subordonată arhitecturii, de care se leagă organic. Sculptura decorativ-monumentală acoperă dens ancadramentele ușilor și ferestrelor, precum și coloanele. Ea este supusă unei
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
vechime, un valoros ansamblu pictural - lucrări de salvare a acestuia s-au derulat în anul 2001 - împodobea întreaga suprafață interioară a pereților bisericii. Aflate în prezent într-o avansată stare de degradare, fragmentele păstrate permit totuși reconstituirea parțială a dispoziției iconografice, în cadrul căreia un loc important îl ocupă scenele unui amplu „Imn acatist”. Zestrea de frescă a lăcașului, încadrabilă în atmosfera artei constantinopolitane a epocii Paleologilor, a fost realizată cândva între anii 1377 și 1450. Destinația inițială a edificiului a suscitat
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
după 1500) și nici edicifiu parohial (satul apare doar pe la sfârșitul secolului al XV-lea), ci lăcaș de cult al unei mănăstiri ortodoxe. Într-adevăr, „Viziunea Sfântului Petru din Alexandria”, redată pe peretele nordic al absidei altarului, reprezintă un element iconografic vehiculat cu preponderență în lumea monastică. De asemenea, în arhiva familiei Kendeffy, într-un document din secolul al XV-lea, Nicolae, fiul lui Ioan I Cândea, apare menționat ca Nicodim, antroponim cu profunde rezonanțe monahale, iar pe o piesă tombală
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
dintâi realizată, în 1859, este tâmpla, o tradițională și amplă Răstignire, cu Longhin sutașul și Mironosițele, urmată de friza apostolilor. Între uși și deasupra lor, ca pretutindeni în naos și în absidă, se remarcă bogăția de flori. În altar, temele iconografice și distribuirea lor, sunt în genere aceleași pe care le întâlnim de un veac: Sf. Troiță, Maria cu arhanghelii, soboarele îngerești, jertfa lui Avram; proorocii mesianici “Isus Hristos pâinea vieții”, arhierei și arhidiaconi. Pentru ea pisania consemnează cu data de 1
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
încumete a continua ideea predecesorului. Rămâne importantă înscrierea de pe ancadramentul superior al ușii, care indică expres anul realizării bisericii: „ANO 1809”. Vrând parcă să compenseze dimensiunile bisericii, interiorul acesteia a fost conceput ca o frescă murală în care, „...bogăția temelor iconografice, compunerea acestora, dezvăluie fără greutate, mâna unui harnic artist țăran, înzestrat cu fantezie, cu darul povestirii, cu dragoste pentru flori, pe care le adună în glastre, le presară pe veșminte, le anină de arcade și în părul fetelor înțelepte”. Acest
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
colaterală a picturii brâncovenești transilvănene. Asemănător celorlalți pictori care au activat în Transilvania, precum Toader Zugravul, Coman Zugrav, Gavril Zugrav și alții, Stențel Condrat nu este de formație brâncovenească, dar în compozițiile sale întâlnim numeroase elemente din ornamentica muntenească. Tabloul iconografic al bolții pronaosului, remarcabil prin compunerea și culoarea acestuia, este rezervat ciclului de povestiri ale patimilor apostolilor, ale căror scene sunt repartizate pe două registre suprapuse. Sunt înfățișate scene din viața și martirajul unor sfinți, ca ,Tăierea capului lui Zevedia
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
Programul picturii este bogat. În pronaos, sunt zugrăvite chipuri de mucenițe, inclusiv peretele despărțitor, pe cel nordic fiind reprezentată și Duminica Floriilor. Suprafața bolții naosului este împărțită în trei registre, pe cel superior fiind zugrăviți: Maria Orantă, Sf. Duh. Programul iconografic al altarului îl alcătuiesc temele: Sfânta Troiță; cete îngerești; Maria cu Pruncul, redată în întregime, zdrobind un balaur, ajutată de Is. Hs.; Jertfa lui Avram; arhierei și arhidiaconi; „Când s-au pogorât Is. Hs. în pustie 40 de zile”; proorocul
Biserica de lemn din Ociu () [Corola-website/Science/316821_a_318150]
-
foarte deteriorată - a fost atribuit pictorului lugojan Petru Nicolici. Aceasta, mai ales datorită analogiilor cu biserica din Poieni, unde artistul se va semna, dar și unei însemnări păstrate pe icoana Maicii Domnului de pe iconostas: Petre Zugrav. Artistul respectă doar schema iconografică tradițională și adoptă și elemente baroce și chiar neoclasice uneori prea încărcate. Cercetătoarea dr. Rodica Vârtaciu consideră că, prin lucrarea de la Curtea, Petru Nicolici este primul zugrav ce rupe canoanele tradiționale aducând în prim plan noutățile artistice ale epocii. Pe
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
intelectului și întelepciunii. Este invocat și onorat la începutul ritualurilor și ceremoniilor ca Patron al Literelor în timpul perioadelor ce implică scrisul, examene, proiecte etc. Mai multe texte conțin asociate cu nașterea sa și scot în evidență și explică particularitățile sale iconografice atît de distincte. Ganesha apare ca o zeitate distinctă în forma cunoscută în secolele 4-5 en, în timpul , deși există și mărturii vedice și prevedice . Popularitatea sa a crescut repede și a fost inclus chiar în primele cinci divinităti venerate în
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
din India încă din secolul 6. Figura pe care o vedem în dreapta este tipică pentru statuile lui Ganesha din perioada 900-1200, Ganesha devenind de acum o zietate independentă cu proprii săi adoratori. Acest exemplu scoate în evidență câteva din elementele iconografice commune tuturor reprezentărilor. O statuie aproape identică a fost datată de către Paul Martin-Dubost 973-1200, iar o alta ca aparținând secolului 12 de către Prapaditya Pal . Ganesha are capul unui elefant și o burta foarte mare. Aceasta statuie are patru brațe , ceea ce
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
Ganesha ține de obicei o bardă sau un instrument de dresare a elefanților, un fel de țepușă(en: ), într-una din mâinile de sus și o frînghie lasou în cealaltă mână din partea de sus. Influența acestor vechi constelații de elemente iconografice poate fi regasită și în reprezentările contemporane ale lui Ganesha. În formele moderne, singura variație a acestor vechi elemente este aceea că în mâna dreaptă de jos nu ține colțul de fildeș ci este mai degrabă întoarsă către privitor într-
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
reprezentat și de trei linii orizontale. Ganesha Purana arată ca "tilaka" poate fi reprezentată și printr-o semilună pe frunte. O formă distinctă a lui Ganesha, numită Bhalachandra (IAST: bhălacandra; "Cel care are Luna(semiluna) pe frunte") include acest aspect iconografic. Ganesha este uneori descris ca având culoarea roșie. Culori specifice sunt asociate diferitelor sale forme sau aspecte. Multe exemple de asocieri ale culorilor cu diferite forme de meditație sunt descrise în Sritattvanidhi un tratat de . Spre exemplu alb este culoarea
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
ferestre mici având chenare dreptunghiulare de piatră, cu baghete încrucișate. Pictura interioară a bisericii, datând de pe vremea lui Ștefan cel Mare, nu s-a păstrat. În secolul al XVII-lea, ea a fost refăcută, culoare peste culoare, respectându-se ordinea iconografică. În pronaos se află picturi din sinaxarul sfinților (îndeosebi figuri de pustnici și cuvioși), precum și scene din viața Sf. Prooroc Ilie (mânând un plug tras de 8 boi sau înălțându-se la cer într-un car de foc). Naosul prezintă
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
de un zugrav anonim, iar 1772 a fost rezugrăvită complet așa cum rezultă din inscripția de pe tâmplă. Repictarea iconostasului și a altarului a însemnat o retușare a chipurilor, mâinilor, nimburilor și cutelor de la veșminte, fără alterarea poziției inițiale a scenelor. Sistemul iconografic urmat de primul zugrav este foarte interesant, al cărui rezonanțe foarte vechi le-a transmis până în secolul al XVIII-lea. Pe lângă tradiția iconografică româno-bizantină, el a suferit influența apuseană în reprezentarea Sf. Petru pe tâmplă cu cheile cerului și pământului
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
o retușare a chipurilor, mâinilor, nimburilor și cutelor de la veșminte, fără alterarea poziției inițiale a scenelor. Sistemul iconografic urmat de primul zugrav este foarte interesant, al cărui rezonanțe foarte vechi le-a transmis până în secolul al XVIII-lea. Pe lângă tradiția iconografică româno-bizantină, el a suferit influența apuseană în reprezentarea Sf. Petru pe tâmplă cu cheile cerului și pământului în mâna stângă. Paleta cromatică este restrânsă (brun șters și gri) folosind culori stinse, reci, care dau un efect de reținere, de solemnitate
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
împrejurimi, perpetuează imaginea soarelui și a lunii scăldate în sânge. Apar diferite romburi și piramide în trepte, des întâlnite în țesăturile populare. Figurarea pe tâmplă a lui Iisus Arhiereu și a Apostolilor desculți, aplecați, stând în picioare este un model iconografic foarte vechi venit din Orient. În registrul poalelor bolții naosului apare o friză a sfinților mucenici militari sau făcând parte din cei 40 de Mucenici din Sevastia. În fruntea lor Arhanghelul Mihail ține crucea în mâna stângă și sabia ridicată
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
golașă sau brăzdată de dâre negre, semn că apa prelinsă pe boltă a ras orice urmă de culoare. Puținele porțiuni de pictură aflată în stare bună dezvăluie ceea ce pare să fie cel mai vechi, dar și cel mai interesant ansamblu iconografic din bisericile de lemn din Sibiu. Ușile împărătești sunt într-o stare neașteptat de bună. Datează de la 1769, iar autorul picturii este zugravul Pop Ivan din Rășinari, care și-a semnat și datat lucrarea. Tot aici este adăpostit unul dintre
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
bisericii. Partea de sus a pereților este zugrăvită în ulei cu chenare artistice decorative. Pe bolta naosului sunt pictați cei patru evangheliști (în medalioane) și Cina cea de taină, pe frontalul de deasupra catapetesmei. Catapeteasma este alcătuită din șase registre iconografice, icoanele fiind pictate în stilul Renașterii cu frumoase ornamente aurite. Pereții și bolta altarului sunt zugrăviți cu chenare și motive lucrate în mod artistic.
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
este sugerat prin descompunerea și deformarea structurii spațiului, tensiunea artistică destabilizează construcția formelor care recreează orașul, absorbindu-le în haosul spectacolului străzii. Pictorul urmărește redarea vacarmului, luminilor, culorilor și formelor orașului în mișcare. Boccioni inserează în această compoziție un motiv iconografic tipiv pentru futurism: deschizăturile ferestrelor care contribuie la sporirea intensității trăirilor senzoriale. Unghiurile ascuțite, formele concentrice, suprafețele tăiate ale perețilorîi servesc pictorului la redarea propriei viziuni a orașului modern, al cărui caracter brutal și amețitor este evidențiat prin exploatarea specifică
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
pictată în capela Sixtină de Fra Diamante și de alți pictori angajați de maestru să decoreze capela Palatină la cererea papei Sixt al IV-lea. În pofida cantității mari de reprezentări, nu s-a format totuși o adevărată și proprie tradiție iconografică de atribute; așa că nu s-a determinat nicio caracteristică particulară a sf. Alexandru I, papă.
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
-urile oferite arhiepiscopilor. Această ceremonie are loc în Biserica Sfintei Agnesa, bazilică construită pe Calea Nomentană de Constantina, fiica lui Constantin, în anul 345. Sărbătorită, în Biserica Catolică, la 21 ianuarie. Începând din Evul Mediu, Sf. Agneza a fost reprezentată iconografic însoțită de un miel, simbol al nevinovăției ei. La sărbătoarea ei, în biserica Sf. Agneza din Roma se binecuvântează doi miei, din a căror lână se fac pallium-urile trimise de papă arhiepiscopilor, ca simbol al funcției lor de păstori
Agnesa () [Corola-website/Science/303158_a_304487]