1,611 matches
-
iar apoi să se pensioneze pentru că ar fi făcut afirmații rasiste despre două studente de culoare. De fapt, studentele lipsiseră nemotivat de la curs, iar apetitul lor pentru studiile universitare era foarte scăzut. Singurul element care le susține la școală este idealismul corectitudinii politice. Acest iluzoriu sistem poate fi și el privit prin prisma urmei derridiene. Sistemul se bazează pe o anume idealizare a grupurilor sociale dezavantajate ceea ce duce la o permanentă căutare în realitate a unui limbaj care tinzând spre un
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
unele episoade par de sine stătătoare, fără legătură între ele, dar fiecare spune câte ceva despre ipocrizie și viclenie, despre mărginire și rea credință, despre prejudecăți și limitări intelectuale, despre încrederea naivă în semeni și despre iubiri frustrate, despre disperare, camaraderie, idealism - pentru ca în final să ne dăm seama că pretutindeni și întotdeauna oamenii sunt cam la fel și în bine și în rău. Tonul calm, neimplicat al relatării nu se schimbă nici atunci când este vorba de fapte cumplite. In timpul războiului
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
Se vede limpede că toată discuția e purtată în termeni tehnici, de sorginte scolastică, noutatea față de optica medievală stînd în procedeul dialecticii, adică în optica unei gîndiri care încalcă regulile lui Aristotel (de aici spiritul calcitrant, încălcător de norme, al idealismului german). Totul în lume e paradoxal, inclusiv ființa divină, prin urmare Domnul e act și contra-act, e gest creator și recul al lui. Oricît de puțin intuitive sunt distincțiile stipulate de Schelling, dacă intri în logica viziunii, lucrurile decurg în
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
să urmeze un alt făgaș. Iar secretele îndeletnicirii sale aveau să îmi rămână cvasi necunoscute. Am înțeles însă că meseria de „cărțar” (cum îi place să-și spună, adică de filolog îngrijitor al cărților altora) nu se poate face fără idealism, generozitate, devotament și fără un dram de nebunie frumoasă. 18 aprilie, ora 10:45, 2010. Sun la ușa apartamentului în care locuiește domnul Pienescu. Îmi deschide un bărbat nu prea înalt, elegant, cu părul, mustața și barba albe, aranjate impecabil
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
care ființa în plinătatea ei s-ar putea regăsi, cum o sugerase Kafka. Or, dacă scriitorul româno-francez se voia și el eliberat de sub dictatura unor asemenea „evidențe”, întreaga sa biografie umană l-a obligat să-și pună în joc acest idealism sui-generis, provocându-l la o necontenită problematizare a raporturilor cu lumea din jur, cu vremurile tot mai dramatice și mai irațional dezlănțuite contra valorilor profunde ale umanului. Avec Benjamin Fondane au-delà de l’histoire are în vedere tocmai această luptă
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
Marea sală a Ateneului român, arhiplină de oameni de toate vârstele, doritori să-i audă pe poeții din trei generații citind sau recitînd din versurile lor, îmi risipea în bună parte pesimismul cu privire la marginalizarea poeziei într-o societate lipsită de idealism și tot mai cinică. Numai cine n-a fost acolo mai poate nutri ideea că ignorați sunt poeții de azi și uitați cei de ieri. Retrezite la viață de vocea lui Ion Caramitru, versurile lui Nichita Stănescu și Marin Sorescu
Gala poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5091_a_6416]
-
spre deosebire de acelea, simplă comandă de partid, operă a unor mercenari ideologici. Un element care merită totuși a fi notat este, în studiul lui Ion Vitner din 1948, Opera de critică și istorie literară a d-lui G.Călinescu, învinuirea de „idealism subiectiv” și, firește, retrograd, ca și de a folosi o „metodă opusă celei dialectice”, anume „metoda de gândire și de lucru metafizică” (subliniat în text). O lume nouă, o ideologie nouă, așa dar. Trebuie precizat că, deși politicos, studiul lui
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
cel de corespondent, datorită unei împrejură ri vitrege cunoscute. Din uitarea și disprețuirea în care trăiam, dșumneațta, scumpe prietene, ai voit să mă scoți cu orice preț și ai reușit. Te felicit pentru curajul tău și pentru elanul tineresc de idealism, care îți stăpânește sufletul tău. Fără aceste puteri psihice nu se poate face vreo propășire în sânul unui neam, al unei țări. Sunt fericit, că pot constata că mai există la noi insule de idealism în oceanul dezlănțuit de furtuna
Oreste Tafrali și Academia Română by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5401_a_6726]
-
și pentru elanul tineresc de idealism, care îți stăpânește sufletul tău. Fără aceste puteri psihice nu se poate face vreo propășire în sânul unui neam, al unei țări. Sunt fericit, că pot constata că mai există la noi insule de idealism în oceanul dezlănțuit de furtuna urilor și a nedreptăților. Îți trimit alăturatele pagini cu indicația titlurilor și a lucrărilor mele. Te rog să transmiți distinsei mele colege și scumpei tale soții sărutări respectuoase de mână. Soția mea vă trimite la
Oreste Tafrali și Academia Română by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5401_a_6726]
-
Grofová este un film dur, lipsit de eufemisme, ca și filmul lui Markovics, relatând povestera de un banal împins spre glacialitate a eșecului unor tinere slovene plecate la muncă în Cehia. Chiar dacă în primplan se află povestea Dorotkăi, al cărei idealism se dizolvă rapid în contact cu lumea reală, regizorul ne oferă și un studiu de caz, despre migrarea forței de muncă și despre eșecul aproape programat pentru populația regiunilor mai sărace. Existența Dorotei glisează de la relativa promiscuitate la prostituție alături de
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
Kissinger, fost ministru de externe al Statelor Unite, în cartea intitulată 'Diplomație' declară la un moment dat că Tratatul de pace de la Paris a fost sortit eșecului dintr-un motiv foarte simplu - s-a realizat un compromis mult prea facil între idealismul american și paranoia europeană. Consider că mesajul conferinței de pace e valabil și astăzi și cred că mesajul pentru România e că ar trebui să renunțe la câteva elemente de paranoia. Consider că e o dovadă de paranoia că după
Senator UDMR: E o dovadă de paranoia că România încă se defineşte ca stat naţional by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37122_a_38447]
-
printr-un fenomen de deviere a talentului, să se consacre criticii. „Am păstrat decenii la rînd în minte planul secret de a abandona critica literară și de a redeveni poet. Acum e prea tîrziu.” (p. 111) A cincea formă de idealism e candoarea, care departe de a fi o formă de naivitate cronică, se definește prin puterea de a nu te înrăi sub tăișul răutăților pe care le-ai suferit. Candid e scriitorul prin excelență luminos, care nu-și pierde entuziasmul
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
limita obscurității. Undeva în jurul lui 1800, satistit de clișee, șvabul s-a hotărît să calce strîmb, în tactul unei sintaxe personale, iar textul cel mai timpuriu care prevestește metamorfoza provine din 1797 și se numește Cel mai vechi program al idealismului german. Numai că aici tînărul de 27 de ani izbește nu atît prin linia frazelor, cît prin îndrăzneala ambițiilor. „Sînt convins că cel mai înalt act al rațiunii, în stare a cuprinde toate ideile, e un act estetic. Filosoful trebuie
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
de a repudia cartea din cauza asperității indigeste a limbii, și de aici imboldul de-a o povesti ocolind crusta respingătoare a codului. Ce a rezultat sînt două comentarii a căror calitate amintește de ambiția tînărului Hegel din fragmentul privitor la idealismul german: adevărul filosofic poate fi spus în chip estetic, într-o limbă în care profunzimea și frumusețea încetează să fie rivale. Hegel nu a scris niciodată frumos, și cu toate acestea fascinația jargonului îi e indubitabilă, grație atracției venite din partea
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
vulgarizări facile, să dea capodoperei o formă agreabilă sub unghiul acurateții expresive. Rezultatul va fi Povestiri despre om, o carte din care Hegel, dacă ar fi avut prilejul s-o citească, și-ar fi amintit de reveria din fragmentul despre Idealismul german „adevărul și binele se înrudesc numai în frumusețe“. Dacă la noi mai sînt cititori care își înfrîng disperarea de a-l citi pe Hegel e fiindcă Noica a scris Povestiri despre om, cea mai directă pledoarie în favoarea Fenomenologiei. În
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
sincer într-un ideal obștesc; dar omul politic își împrumută totdeauna credințele de la omul de stat. Poate fi mare orator, mare tactician, mare realizator; însă lumina ideilor sale este o lumină reflectată, de satelit. De regulă, îi lipsește viziunea originală, idealismul, forța morală și autoritatea, îl lipsesc adică atributele omului de stat; iar ceea ce îi prisosește e pasiunea puterii. Căci omul politic trăiește pentru și prin exercițiul puterii. Și totuși el nu este cel mai respingător exemplar al faunei politice. Există
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
omului de stat: e fioros de interesat și pune în slujba interesului propriu toate infamiile, toate intrigile și toate fără-de-legile; atacă mai puțin pe adversar, decât pe prieten; își începe cariera prin a se declara "soldat credincios", fiind înțeles că idealismul lui e condiționat de "soldă"; moare pentru șef în discursuri și e fericit că nu i se dă ocazia să moară într-adevăr; are comun cu omul de stat - câmpul de activitate, iar cu omul politic - apetitul puterii. Și dacă
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
cu cât își găsește refugiu într-un hobby incontrolabil: citește și scrie la un misterios jurnal cu „destinatar” pe care-l intitulează Caietele Constantin (din paginile căruia ni se oferă, în această primă parte, numeroase și prețioase secvențe). Un anume idealism estet însuflețește, de fapt, toate personajele. Nici Constantin nu e, în pofida ocupației sale, chiar o brută. Ucide la ordin, dar se comportă artist. Umple, de pildă, un album cu fotografii inexistente („fotografii pe care aș fi vrut să le am
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
și circumspect ca Fărcășanu. Editorialele zilnice din „Viitorul“ o dovedesc. Încrederea în intențiile bune ale Aliaților vestici și chiar în ale URSS încă nu fusese pierdută. Până a fi fost impus Guvernul Groza Mihail Fărcășanu putea încă să creadă , din idealism, în ceea ce se spunea oficial despre înțelegerea celor patru mari puteri (războiul încă nu se încheiase) de a nu comite ingerințe în țările ce aveau să fie eliberate. Vor fi lăsate să aleagă singure formele guvernării. Nimeni nu avea știință
Idealism și realism by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2961_a_4286]
-
vechimea acestei dispute: „a-i osândi pe românii de astăzi, care se plâng că nu au ce mânca și găsesc alimentarele pustii și nu au căldură și lumină ș.a.m.d., (...) e o dovadă de insensibilitate crasă ori de «fals idealism». Iar de Calvin să nu aud!”. Un lucru e cert: mâncarea, hrana de zi cu zi, nu mai e privită cu ochii burghezului sau ai gurmandului de altădată, ci redusă la esența ei sacră: pâinea și vinul. Pe urmele teologiei
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
ai gurmandului de altădată, ci redusă la esența ei sacră: pâinea și vinul. Pe urmele teologiei lui Nikolai Berdiaev și în posibila descendență a unor Peter Wust sau Gabriel Marcel, cum crede Ion Vartic, Steinhardt ripostează cu înflăcărare împotriva „falsului idealism”: „Pâinea aproapelui meu e o datorie spirituală, nu se cade să-i țin flămândului cursuri de idealism și să-l acuz că e materialist și rob pântecelui! Și cu atât mai puțin să-l insult și să-l batjocoresc, aruncându
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
Nikolai Berdiaev și în posibila descendență a unor Peter Wust sau Gabriel Marcel, cum crede Ion Vartic, Steinhardt ripostează cu înflăcărare împotriva „falsului idealism”: „Pâinea aproapelui meu e o datorie spirituală, nu se cade să-i țin flămândului cursuri de idealism și să-l acuz că e materialist și rob pântecelui! Și cu atât mai puțin să-l insult și să-l batjocoresc, aruncându-i sentința: vrednic de flagelare...”. Și, pentru a-și adapta polemic discursul pre limba lui Noica, monahul
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
acum unele lucruri din Filosofia istoriei, măreția concepției sale fundamentale este și astăzi vrednica de admirație (...)"34. Observăm că, deși îi recunoaște meritele în ceea ce privește descoperirea unei înlănțuiri cauzale a istoriei și dezvoltării umane în general, Marx îi reproșează lui Hegel idealismul, faptul ca metodă să dialectica cuprinde doar contradicțiile existente la nivelul gândirii, al filozofiei, nu și cele aflate în procesele de productie reale, răsturnate la diferite intervale prin revoluții și transformate astfel în noi moduri de producție. "Metodă mea dialectica
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
materiei în plină evoluție nu erau vrednice de arătat tineretului studios precum și oamenilor de treabă. Din contră, cu ajutorul cenzurii, am fi cunoscut doar partea în care materia ar fi avut doar calități decente, în ciuda dialecticii ei infernale". Așadar reflexul unui idealism imprevizibil, paradoxal (cinic!) apărut în chiar miezul dirijismului celui mai limitativ, mai dur, al conștiinței inchizitoriale. Și încă un exemplu, tulburător, al contrariilor care se atrag integrîndu-se într-un fel de fatală circularitate, aptă a asigura binelui revanșa uneori - e
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
întoarce, se apropie de nevasta colonelului și îi întinde floarea. Cu buzele de sub mustața lui groasă, tiranul își sugea un deget înțepat de un spin". Fața suavă a cinismului... Să aibă oare dreptate Aldous Huxley cînd caracteriza cinismul drept ,un idealism eroic întors pe dos, cu căptușeala pe față"? Opera importantului scriitor care este Constantin Țoiu se mulțumește, așa cum îi șade bine, a da un răspuns sibilin.
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]