744 matches
-
fază distinctă a istoriei relațiilor internaționale ale Rusiei. Istoriografia burgheză și, îndeosebi, nobiliară rusă atribuia caracterului distinctiv al acelei faze efigia domniei țarului Nicolae I. Un asemenea punct de vedere este împărtășit și astăzi de nu puțini istorici de concepție idealistă. Neîndoielnic că, după cum vom vedea, personalitatea țarului Nicolae I a înrâurit politica externă a țării sale. Istoriografia sovietică a demonstrat însă în mod indubitabil că factorii fundamentali care alcătuiesc esența, direcțiile și, în mare parte, metodele politicii externe țariste în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Paris de radicalii Revoluției Franceze. ¶ Are loc procesul și achitarea radicalilor Horne Tooke, Holcroft și Thelwall. ¶ Apare românul The Mysteries of Udolpho de Ann Radcliffe. ¶ J.G. Fichte publică lucrarea să fundamentală, Wissenschaftslehre (Doctrina științei), în care își expune doctrina să idealista. În scrierile care vor urma, Fichte va căutea realitatea nu în "eu", ci în "ideea divină care stă la baza întregii experiențe"; lumea simțurilor nu este altceva decît manifestarea acestei idei divine. Apare Zoonomia de Erasmus Darwin, în care se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a metafizicii, potrivit filosofului român: cum poate mintea limitată a omului să se ridice până la dobândirea adevărurilor universale și necesare?), este rezolvată în filosofia contemporană de regulă prin suprimarea unuia dintre cei doi termeni. De aici cele două ipoteze: cea "idealistă" și cea "energetistă", arată C. Rădulescu-Motru. Potrivit celei dintâi, doar conștiința există, iar lumea exterioară ei se originează în constrângerea logică a minții: "mintea omenească este așa constituită încât, prin sistematizarea elementelor sale, ea ajunge să-și constate propria sa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
iar în mod deductiv ea este dovedită din postulatul uniformității naturii"281. Ambele ipoteze întâlnesc obstacole pe care nu le pot trece, devenind insuficiente în raport cu ceea ce ele trebuie să explice: unitatea lumii (a fenomenelor fizice și a celor sufletești). Ipoteza idealistă ajunge la solipsism. Neputând să explice existența mai multor conștiințe omenești ca "realități de sine stătătoare", din ea se obține, dacă îi urmăm logica până la capăt, ideea că singura realitate este aceea a fiecărui om. Pentru a evita solipsismul este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acceptă valabilitatea postulatului uniformității fenomenelor naturii pentru "lumea reală", nu și pentru rațiunea omenească; de asemenea, inconvenient este și totala neexplicare a raportului dintre energia psihică și "energia totală". Așa încât, metafizic, ipoteza energetistă nu este superioară ipotezei unității materiei. Ipotezele idealistă și energetistă sunt unilaterale. De aceea ne trebuie o ipoteză care să conserve avantajele acestora, dar care, totodată, să evite unilateralitatea lor. Ipoteza aceasta "nouă" trebuie să facă posibilă o explicație monistă; ea va cuprinde, în fundamentele ei, următoarele idei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Ipoteza aceasta "nouă" trebuie să facă posibilă o explicație monistă; ea va cuprinde, în fundamentele ei, următoarele idei: singurul mod de cunoaștere pentru om este conștiința sa, prin urmare, doar datele conștiinței decid asupra realității exterioare (singura idee proprie ipotezei idealiste); afirmarea realității unei energii în afara conștiinței (singura idee proprie ipotezei energetiste). Nici una dintre acestea conștiința și realitatea unei energii în afara sa nu poate fi eliminată din unitate lumii fără a cădea în unilateralitate. Iar afirmarea unității lor presupune postularea "realității
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a fost la vremea să adoptat drept imn al mișcării Risorgimento ceeace îl va încuraja pe Verdi să continue pe aceeași linie în creațiile sale ulterioare. Din păcate cercetătorii din zilele noastre au găsit puține dovezi concrete în sprijinul imaginii idealiste de artist revoluționar atribuită lui Verdi. Anedoctica timpului revine mereu și mereu asupra demonstrațiilor populare din teatre sau de pe străzi cu care ocazii se strigă Viva Verdi dar puține dovezi există în sprijinul acestei idei. Ea s-a nascut mai
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
dispoziție. M-am opus lui și m-am despărțit În unele privințe. Am polemizat tare mult cu el, mai ales pe probleme de religie și de credință. Dacă inițial am mers pe aceeași linie cu el, din moment ce am aprofundat filosofia „idealistă”, la care totuși am avut acces (pentru că așa am vrut și se putea și În acele vremuri), precum și unele texte biblice, am devenit sensibil și la alte platforme ideatice, altele decât cele croite pe evidențe naturaliste și experimentaliste. I le-
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de articole politice sau literare (cronici, recenzii ș.a.), a mai colaborat cu versuri, schițe, cronici literare și dramatice, recenzii și note la „Povestea vorbei”, „Revista literară”, „Convorbiri literare”, „Secolul”, „Litere-științe-arte”, „Noua revistă română”, „Pagini alese”, „Ilustrațiunea română”, „Revista poporului”, „Revista idealistă”, „România ilustrată”. Va recurge și la numeroase pseudonime (Alan, Damian, Demeter, Elvira Santorino, Emir, Hialmar și Hyalmar, Lys, Lysandro, Pollux, Seraficus, Ulys, Vindex, Zara, Zaratustra). Adept al lui F. Brunetière, A. își făcuse un crez din teoria „falimentului științei” și
ANTEMIREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285380_a_286709]
-
Victorian, Victor Eugen, Wega ș.a., poezii și proze scurte, cronici literare și dramatice, note, studii biografice, mii de articole pe teme științifice, precum și nenumărate traduceri. Cu articole de știință popularizată colaborează la alte numeroase publicații: „Tribuna”, „Epoca”, „România ilustrată”, „Revista idealistă”, „Sămănătorul”, „Noua revistă română”, „Flacăra”, „Gazeta Câmpinei”, „Gazeta politică și literară” ș.a. A. scoate, între 1907 și 1912, revista de astronomie „Orion” și, între 1914 și 1916, „Bibliografia română”. Până la război, tipărește, de asemenea, zeci de broșuri și volume, cea
ANESTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
XXIV, 1901-1902; D. C. Ollănescu [-Ascanio], „Quatrene”, AAR, partea administrativă, t. XXVI, 1903- 1904; Cincinat Pavelescu, Versuri. Epigrame. Amintiri. Corespondență, îngr. George Zarafu și Victor Crăciun, București, 1972, 339-348; M. Carp, „Epigrame”, VR, 1908, 8; M. G. Holban, „Epigrame”, „Revista idealistă”, 1908, 7-8; Virgiliu Monda, „Zale roșii”, SBR, 1920, 38; I. Foti, „Zale roșii”, „Viitorul”, 1920, 3790; [Informații biobibliografice], DCL, II, 50, 373-375; M. G. Constantinescu, „Aripi albe”, U, 1933, 39; Paul I. Papadopol, „Aripi albe”, „Linia nouă”, 1933, 6; Cridim
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
ulterior apropiindu-se de cercul lui Ovid Densusianu. În afară de „Vieața nouă” a acestuia, mai colaborează cu versuri, proză, note și articole, iscălind și Grigore Sevastin sau Al. Croitoru (pseudonime la care târziu se va adăuga și Miron Cristea), la „Revista idealistă”, „Revista noastră”, „Bunul prieten”, iar după ce devine student, la „Revista celorlalți”, „Conservatorul”, „Românul literar și politic”, „Insula”, „Versuri și proză”, „Facla”, „Rampa” ș.a. Editorial, debutează cu placheta Spre Cetatea zorilor (1912). După ce își ia, în 1911, licența în drept și
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
dintre ce declară firmele și ce urmăresc în realitate, idee enunțată de Perrow încă din 1961, orientările oferite de acest tip de studii sunt rezonabile, pentru că sugerează o preponderență a obiectivelor de natură „materialistă” în comparație cu cele ce pot fi considerate „idealiste”, de tip responsabilitate socială, condiții de muncă sau bunăstarea angajaților, imaginea firmei sau conservarea resurselor. Se poate deduce că organizațiile își focalizează atenția în fixarea obiectivelor asupra ariilor ce li se par esențiale pentru industria în care operează. Aria importantă
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
ideea că există și în România organizații despre care se poate scrie „de bine”, adică organizații în care sunt oameni onești, interesanți și comunicativi, organizații ce operează corect și realizează produse interesante sau, mai general, pot exemplifica schemele teoretice, ușor idealiste, descrise în manuale. Dacă aceste organizații prezintă și elemente de excelență, atunci situația este cu atât mai interesantă. Pentru comparație, în Occident există o preferință față de studiile de caz care prezintă situații atipice pentru organizații, cum ar fi crizele, fuziunile
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
de Infanterie din orașul natal (1902), este afectat batalionului de vânători de munte însărcinat cu paza Peleșului. O vreme continuă să scrie poezii, dintre care unele, iscălite N. Corbu și N. C. Corbu, îi apar în „Revista modernă” și „Revista idealistă”. În 1914 va absolvi Școala Superioară de Război din București, unde predă, până în 1916, istoria militară. În timpul campaniei militare din 1916-1917 e încadrat în Biroul Operații de la Marele Cartier General. Avansat colonel, adjutant al prințului moștenitor, în 1920 C. îl
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
între 25 octombrie și 10 decembrie 1919. Nu are o casetă pentru echipa de redacție, dar rubricile fixe („Cronica teatrală”, „În treacăt”) sunt semnate la fiecare număr de Sandu Pop, Alex. Alexandrescu, Miron Negrea. Din O vorbă înainte reiese intenția „idealistă” a editorilor, doritori de „încurajarea tinerelor talente”, urmând „calea de mijloc”, care în numerele următoare se arată a fi un anticitadinism moderat, de sorginte poporanistă (sunt, astfel, primite extrem de favorabil nuvelele lui Vasile Demetrius, cu accent pe „obidita noastră țărănime
CRINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286494_a_287823]
-
Și tot poetul mai indică o sursă: Baco e o prescurtare de la Bacchus, la care adaugă latinescul via („cale”), așadar: Bacovia înseamnă și „calea lui Bacchus”. Frecventează cenaclul literar al lui Macedonski. Alte colaborări, la „Românul literar”, „Liga conservatoare”, „Revista idealistă”. Cele mai multe (și mai bune) poeme sunt scrise de B. în această perioadă (20-22 de ani). Numele lui este menționat de M. Dragomirescu în „Convorbiri” (februarie 1907), iar I. M. Rașcu (Evandru) scrie despre el (Un cântăreț al toamnei) în 1910
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Ieșanu, Juvenal, Rocambole, Telegrafistul X.Y., Zed, Zefirina ș.a., la „Foaia pentru toți”, „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei”, „Epoca”, „Convorbiri literare”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Revista modernă”, „Noua revistă română”, „Arhiva”, „Pagini alese”, „Ovidiu”, „Cronica”, „Jurnalul”, „Românul literar”, „Revista idealistă”, „Convorbiri critice” ș.a. În 1901, pe când era considerat de unii o mare făgăduință, i se tipărește, prin subscripție publică, volumul de versuri Vise și lacrimi, căruia îi vor urma Spre ziuă (1906), Poveste grozavă (1909) și În valuri (1911). Domnișoara
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
-și clipele de supraviețuire cu preparativele pentru moarte. Se vădește aici, în tristul ei spectacol, o viață ireală, vrând să compenseze ruinarea aspirațiilor fostului eterist. Beizadeaua râvnise tronul bizantin și îmbrăcase haina revoluționarului. Încă plin de vanități și de rămășițe idealiste, el trăiește cu obsesia marii iubiri și a datoriei de trimis, eșecul mișcării neanulându-i speranțele într-o Magna Hellas. Reîntors în București, Hrisant Hrisoscelu intră de fapt în intimitatea morții. El refuză trezia, viața și, după atâta risipă și
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
o rezolve. Doctrinele sînt întotdeauna împușcate pe la spate, fiindcă uită să privească în perspectivă. Fatalul dispreț al medierilor a grăbit moartea acestui sistem simbolic. Mai rămîn funeraliile, care pot fi transformate în exemple didactice pentru toți candidații la moștenire. Iluzia idealistă proprie profesioniștilor ideii îi determină să creadă că o ideologie socială reprezintă un corpus doctrinar plus rețeaua tehnică a socializării sale. Marxism-leninismul n-a fost Capitalul + Violul maselor. Protestantismul n-a fost Sfînta Scriptură + Gutenberg. Ism-ul consimțit nu este un
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o revenire nu este o repetiție, ci o nouă perspectivă”. Și încă ceva: Abordând un subiect atât de delicat, autorii au căutat să fie cât mai raționali cu putință, evitând/ încercând a evita atât excesele materialiste cât și pe cele idealiste și, mai mult, a căutat să fie nepărtinitori atunci când erau nevoiți a căuta corespondențe ale subiectului în diverse religii, actuale ori trecute. II.2. Scopul reîncarnării Considerăm existența a două Universuri, demonstrată teoretic.</footnote> paralele, adică suprapuse/interpătrunse: unul material
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
cele trei tipuri de cultură, senzorială (ce privilegiază valorile materiale, empirice, senzoriale), ideatică (ce pleacă de la premiza că natura realității este spirituală, imaterială și se centrează pe valori ce pot fi întâlnite în diverse religii și filosofii spirituale) și cultura idealistă (care este intermediară între primele două și face tranziția între ele, și care vede realitatea ca fiind atât de natură spirituală, cât și materială) (Sztompka, 1994, Biesanz și Biesanz, 1978, Schaefer, Lamm, 1994) Teoriile modernizării pornesc de la ideea schimbării sociale
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
dezvoltare În viitor. Ideile lor despre țărănime Încercau să creeze nu doar un sentiment de mândrie, ci și o responsabilitate mai mare În rândul noii elite. Perspectiva schițată În rândurile de mai sus era Însă În cel mai bun caz idealistă și În cel mai rău naivă. Crearea unei imagini a țăranilor ca participanți inocenți la transformările istorice sau ca sursă de vitalitate pură era În vogă În perioada interbelică și, de altfel, scriitori precum Nicolae Iorga sau Nichifor Crainic descriau
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
contează ca disciplină independentă, fără obligația de a se supune teologiei. Roger Bacon îsecolul al XIII-lea) propune o știință experimentală. Dante îsec. XIII-XIV) și Marsile din Padova îsec. XIV-lea) preconizează despărțirea spiritualului de temporal. Desigur, această gândire rămâne idealistă, spiritualistă, creștină în fondul său. Forma presupune discuții în universități, expuneri comentate, discutate, precizate, formatate și recopiate de studenți. Cărțile sunt scumpe - echivalentul unei luni și jumătate din câștigul unui meșter constructor, pentru un singur volum -, circulă puțin, sunt rareori
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
iubirea și faptele bune, simulacre și imagini, muzică și justiție, monarhie, viziuni, pipăit... Sistemul epicurian n-a lăsat nimic la o parte: fizica, etica, religia, epistemologia, estetica, politica - viziunea asupra lumii propusă de filosoful Grădinii oferă alternativă integrală gândurilor spiritualiste, idealiste și analiste care triumfă odată cu creștinismul. Este de înțeles că doctrina lui Epicur a devenit simbolul a tot ceea ce trebuie detestat: hedonismul, materialismul, necredința. De asemenea, se cunosc motivele pentru care corpusul epicurian constituie un adevărat rezervor de idei utile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]