755 matches
-
în care aș fi putut cădea. Nu spun că dejunurile noastre erau congrese de îngeri sau înțelepți. Ar fi absurd. La vârsta noastră, în cadrul și în condițiile în care ne găseam, ele se terminau adesea în libațiuni prelungite. Cât de idealistă să fie, tinerețea rămâne în primul loc senzuală. Ceea ce pot afirma însă, e că dezordinea noastră, în lucrurile aceste, n-a mers niciodată până acolo unde ne-ar fi putut pune sufletele în mare pericol. Și apoi, de ce mi-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
după ziarul "Le Temps" din Paris importantul articol de mai la vale asupra politicii cabinetului Gladstone. Din acest articol, plin de vederi mature și de o adâncă cunoștință de cauză, se poate vedea cât de nenorocite sânt pornirile optimiste și idealiste exagerate în politică, unde omul de stat nu-i chemat să construiască o lume după propria-i fantazie, ci să conducă niște interese pozitive ținând seama de firea lumii reale. Una dintre iluziunile filantropice și optimiste ale d-lui Gladstone
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pp. 369-370; sublinierea Îmi aparține). Luxemburg, „Mass-Strike, Party, and Trade Unions”, p. 236. Ibid., p. 237. Ibid., p. 241. Ibid., p. 241-242. Luxemburg, „Organizational Questions”, p. 306. Luxemburg, „The Russian Revolution”, p. 389. Punând mereu accentul pe latura etică și idealistă a clasei muncitoare, Luxemburg subestima probabil importanța preocupărilor materiale cotidiene care puteau foarte ușor, cel puțin În 1917, conduce și la acțiune revoluționară și la un sindicalism mărginit. Nici Rosa Luxemburg, nici Lenin nu aveau acel respect pentru materialismul clasei
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
pe un alt palier să fie discutată chiar apartenența lui Eminescu la mișcarea romantică. Eminescu nu aparține unei grupări romantice ci romantismul a însemnat pentru el un mod de a fi, conjugat în termenii lui Jonathan Blake drept o viziune idealistă asupra vieții, o minte-înaintea-materiei. Deși deopotrivă întrucâtva descendenți din Schopenhauer, Nietzsche și Eminescu nu vor cunoaște același drum. Această realitate este explicată de Theodor Codreanu nefăcând apel la statutul de cultură minoră, ci arătând că suferința la Eminescu e pătimire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sadism. Teribila pasiune pentru sacrilegiu se explică prin refuzul violent, total, fără rest, „a tot ce există”. Autorul își ia libertatea de a nu iubi o imagine, o ființă creată. În opoziție cu „una din acele tumori parfumate ale filosofiei idealiste”, femeia iubită este increată, este fructul imaginației și al reflecției. Iubirea devine în felul acesta mijlocul de a atinge miraculosul, le merveilleux, cuvânt-cheie și punct de sosire al oricărei creații suprarealiste. Moartea moartă este negarea morții „cu o singură dimensiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
poziția sa caracteristică, Paulsen se află mai aproape de Schopenhauer și de psihologul Fechner. Nu este Întâmplătoare atitudinea hipercritică a lui Paulsen Împotriva naturalistului Ernst Haeckel, coautorul expresiei pertinente: „ontogeneza repetă filogeneza!” Paulsen și-a centrat efortul filosofico-axiologic pe o metafizică idealistă a voinței, am spune: pe lucrările maestrului Kant Întemeierea metafizicii moravurilor și Critica Rațiunii Practice. Unii interpreți ai filosofiei gânditorului neokantian, au identificat accente de influență, provenind din Spinoza și Schopenhauer - desăvârșite sub influența lui Fechner. Se mai simte puternica
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În sine, pe care știința ca atare nu-l conține (Ă) În acest Înțeles, vorba lui Sf. Augustin fides precedit rationem este un adevăr general omenesc, ba chiar adevărată pentru Înțelegerea și a filosofiei, a oricărei filosofii, materialistă ca și idealistă, optimistă ca și pesimistă”. Al. Boboc, releva peremptoriu: „În concepția lui Friedrich Paulsen posibilitatea unei veritabile autonomizări a filosofiei În sistemul celorlalte valori ale culturii spirituale este aproape exclusă dată fiind absolutizarea factorului credință”. În această interpretare, cum spune istoricul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
contractată de ei în Vârsta de Aur, pe care ar trebui s-o achite în cursul vieții, transformându-și existența într-o vale a plângerii, în durere și în suferințe pentru ca astfel să-și răscumpere greșeala. Această interpretare transcendentă și idealistă nu i se potrivește nicidecum gânditorului planurilor de imanență: răul echivalează cu suferința, care se reduce la niște condiții existențiale reperabile în viața cotidiană. Unde? Și când? în dezechilibrul atomic, în pierderea de materie, în distrugerea naturii. Epicur o știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența, materialismul, atomismul, relativismul, ateismul. A vorbi despre Epicur ca un platonician permite aplicarea noțiunilor de suflet și de trup definite după ordinea idealistă, și nu după principiile formulate de filosoful din Samos. -14- Geniul vieții filosofice. Dar dacă opera lui Epicur s-ar afla în viața filosofică pe care o postulează? Departe de texte, de suluri și de hârtii care ar urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
simplu... De același autor, Histoire de la Rome antique. Les armes et les mots, Tallandier. Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din Campania -, precum și despre Seneca: Jean-Marie André, La Philosophie à Rome, PUF. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Imediat Însă Îi păru rău că se lăudase cu asta. Dar știa că Ea ar fi fost fericită. Uneori avea chiar impresia că măcina Întruna examene doar pentru a nu o dezamăgi - căci Maja Îi recomanda să nu facă greșeala idealistă de a abandona universitatea din graba de a trăi și de a se implica În problemele lumii. Trebuia să se gândească la viitorul lui. Chiar dacă voia să meargă În Africa, cu vreun ONG, sau să devină infirmier sau fotograf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
direct Întîlnire cu Fericirea. — Într-adevăr, cîteodată Bill guiță ca porcul, cînd facem dragoste. — Naggie, lucrurile astea trebuie să rămînă numai Între voi doi! o certă Christina, frisonată de dezvăluirea unui detaliu atît de intim. — Ah, Christina, tu ești o idealistă, zău!... Deși Naggie avea dreptate, n-ar fi fost capabilă să găsească explicația acestei stări de lucruri. Christina știa Însă că devenise idealistă datorită unor traume psihice din copilărie. Ziua ei de naștere fiind la Începutul lunii iulie, cădea de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
doi! o certă Christina, frisonată de dezvăluirea unui detaliu atît de intim. — Ah, Christina, tu ești o idealistă, zău!... Deși Naggie avea dreptate, n-ar fi fost capabilă să găsească explicația acestei stări de lucruri. Christina știa Însă că devenise idealistă datorită unor traume psihice din copilărie. Ziua ei de naștere fiind la Începutul lunii iulie, cădea de fiecare dată după terminarea anului școlar, ceea ce o făcea să sufere Îngrozitor. Toți colegii de clasă aveau o zi a lor, cînd aduceau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ceva rotund care nu există. Ceea ce e rotund nu are nevoie de vreo dimensiune pentru a fi astfel. Dr. Thomas fu atît de uimit de răspunsul ei, Încît uită ce voise să spună. Strigă aproape exasperat: — Aha, tu ești o idealistă! — Ba nu s idealistă deloc. Spun ce gîndesc. De fapt, pe ea o preocupa spirala, nu cercul. Numai că, printr un șiretlic propriu formei sale neterminate, spirala se dovedea a fi, În cele din urmă, tot un cerc, și anume
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
există. Ceea ce e rotund nu are nevoie de vreo dimensiune pentru a fi astfel. Dr. Thomas fu atît de uimit de răspunsul ei, Încît uită ce voise să spună. Strigă aproape exasperat: — Aha, tu ești o idealistă! — Ba nu s idealistă deloc. Spun ce gîndesc. De fapt, pe ea o preocupa spirala, nu cercul. Numai că, printr un șiretlic propriu formei sale neterminate, spirala se dovedea a fi, În cele din urmă, tot un cerc, și anume, un cerc imposibil, cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
răspuns. Dar dumneavoastră personal credeți În extratereștri? Kissinger a oftat și a dat din mîini, ca și cum Întrebarea mea l-ar fi pus Într-o mare dificultate. De fapt, dificultatea lui de a Înțelege se datora ideologiei de dreapta, filosofiei sale idealiste și educației burgheze pe care o primise. În anul 1975, tovarășa Elena a fost numită director al Institutului de Cercetări Chimice, ICECHIM. Felicitînd-o cu acest prilej, am Întrebat-o dacă nu s-ar putea ca făurirea omului nou, constructor al
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
arte frumoase și graficianul. Ronnie explica toată asta, zicând că fusese „iubire la prima vedere“. Abia după ce relația lor s-a mai dezvoltat, și-au dat seama că erau perfect complementari și formau un Întreg. Ea era tânăra și pansiva idealistă, În timp ce el era mai practic și cu picioarele pe pământ. La câteva luni după ce s-au cunoscut, Ronnie a aflat că rămăsese Însărcinată. Nici unuia nu i-a trecut prin cap să nu păstreze copilul. Așa că s-au căsătorit la starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
conturează figura bătrânului profesor din episodul Zi grea. Plănuia o carte de amintiri și gânduri despre teatru, Pe urmele lui Thespis. A colaborat, de-a lungul vremii, la „Revista modernă”, „Patria”, „Evenimentul”, „Alarma”, „Viața literară”, „Dreptatea”, „Sămănătorul”, „Floarea darurilor”, „Revista idealistă”, „Neamul românesc”, „Luceafărul”, „Societatea de mâine”, „Hyperion”, „Națiunea română”, „Românul”. O anume facilitate se observă în traducerile la care B. se încumetă, ceea ce nu înseamnă că încercările lui nu vădesc acuratețe și uneori chiar eleganță. S-a simțit atras de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
Literatură și artă română”. După obținerea licenței în 1903, H. activează ca profesor secundar la Calafat, de unde se transferă curând la Liceul „Mihai Viteazul” din București. Colaborează în continuare la câteva dintre periodicele amintite, la care se adaugă „Conservatorul”, „Revista idealistă”, „Vieața nouă”, „Săptămâna”, „Buletinul Seminarului Pedagogic” ș.a. Scoate volumul Studii de literatură română (1910), precum și numeroase ediții din operele scriitorilor pașoptiști și o suită de manuale școlare. În 1911 este numit inspector pentru învățământul secundar și decorat cu ordinul Coroana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
-și clipele de supraviețuire cu preparativele pentru moarte. Se vădește aici, în tristul ei spectacol, o viață ireală, vrând să compenseze ruinarea aspirațiilor fostului eterist. Beizadeaua râvnise tronul bizantin și îmbrăcase haina revoluționarului. Încă plin de vanități și de rămășițe idealiste, el trăiește cu obsesia marii iubiri și a datoriei de trimis, eșecul mișcării neanulându-i speranțele într-o Magna Hellas. Reîntors în București, Hrisant Hrisoscelu intră de fapt în intimitatea morții. El refuză trezia, viața și, după atâta risipă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Litere. Științe. Arte”, „Foaia populară”, „Evenimentul”, „Secolul XX”, „Literatorul”, „Noua revistă română”, „România jună”, „Revista modernă”, „România ilustrată”, „Adevărul”, „Pagini alese”, „Observatorul” (1902-1904), la care a fost redactor, „Viitorul”, „Lumina” (Ploiești, 1904-1905), unde a lucrat ca secretar de redacție, „Revista idealistă”, „Românul literar și politic”, „Depeșa Prahovei” (Ploiești, 1907-1908), pe frontispiciul căreia figurează ca director-proprietar, „Opinii” (1908-1909), „Minerva”, „Minerva literară ilustrată”, „Seara” (1910- 1916), în redacția căreia a activat, „Presa”, „Ilustrațiunea română”, „Flacăra”, „Rampa”, „Dreptatea”, „Gazeta Bucureștilor”, „Cuvântul liber”, „Hiena”, „Gândirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
în evocarea, presărată cu inspirate descrieri, a lui „Il Poverello”, „noua întruchipare a lui Iisus pe pământ”. O apariție enigmatică acest sfânt, cândva dedat unei vieți ușuratice, de petreceri, și căruia zguduirea unor revelații avea să-i stârnească „sublima nebunie idealistă” ce îl aureolează. Spiritul franciscan, de euforică înfrățire cu toate ale firii, de exaltate renunțări și absolută dăruire, e detectat și în manifestările lui târzii, în Țările Române. O ofrandă lirică, s-ar putea spune, este transpunerea în românește a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
purta, în general, într‑un anumit fel acasă, între prietenii apropiați, și în alt mod (care să o securizeze) în cadrul interacțiunilor sociale; e) eul spiritual: reflectă valorile existențiale ale unei persoane; din această perspectivă, persoanele sunt caracterizate ca fiind pragmatice, idealiste, religioase, altruiste, pacifiste etc. Eul viitor (eul posibil) vizează modul în care persoana își percepe potențialul de dezvoltare personală și se proiectează în viitor. Eul viitor cuprinde aspirațiile, motivațiile, scopurile pe termen mediu și lung, el având o structură importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Iași, modulul Învățământ Deschis la Distanță. Se poate ca unui cititor avizat și critic momentele înfățișate în acest volum să-i pară simple construcții imaginare, „frumoase”, curățate de puncte negre. Imaginarul joacă însă un rol decisiv în stimularea acțiunii, construcțiile idealiste constituie adesea suportul implicării și participării. Este exact ceea ce am dori să producem. Bârnova, septembrie 2004 Autorul De la pedagogia socială la educația adulțilortc "De la pedagogia socială la educația adulților" Dimensiunea socială a educațieitc "Dimensiunea socială a educației" Orice sistem educativ
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
contează ca disciplină independentă, fără obligația de a se supune teologiei. Roger Bacon îsecolul al XIII-lea) propune o știință experimentală. Dante îsec. XIII-XIV) și Marsile din Padova îsec. XIV-lea) preconizează despărțirea spiritualului de temporal. Desigur, această gândire rămâne idealistă, spiritualistă, creștină în fondul său. Forma presupune discuții în universități, expuneri comentate, discutate, precizate, formatate și recopiate de studenți. Cărțile sunt scumpe - echivalentul unei luni și jumătate din câștigul unui meșter constructor, pentru un singur volum -, circulă puțin, sunt rareori
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]