489 matches
-
regenerator al naturii, foarte apropiat de cel cosmic: "Codrule cu râuri line/ Vremea trece, vremea vine,/ Tu din tânăr precum ești/ Tot mereu întinerești". (...) La Macedonski vremea este partea componentă a unui spațiu poetic care exprimă o altă formă de idealitatea impenetrabilă, dar și timpul ce influențează natura, ca la Eminescu: "E vremea rozelor ce mor,/ Mor în grădini, și mor și-n mine -/ Și-au fost atât de viață pline/ Și azi se sting așa ușor". (Rondelul rozelor ce mor
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
insurgențele formale, Lucia Olaru Nenati optează pentru tipare prozodice cvasitradiționale, atent distilate însă, și prilejuindu-i performanțe poetice de invidiat. Trăiri rafinat romantice și un misterios fior eminescian nu lipsesc, conferind atât înălțimea cât și adâncimea acestei poezii. Poeta decantează idealități rezultate dintr-o interpretare personală a lumii și apelând la simboluri coloristice și nu numai. Toate trebuie să întrețină sentimentul unei feminități neinhibate. Discurs fluid, luminos și curgător într-o albie de sonorități și armonii aproape edenice. Lucia Olaru Nenati
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
limite. O aducere la suprafață a esențialului uman, pe care foarte rar simte nevoia să-l abstractizeze. Lucia Olaru Nenati are uriașa capacitate de a construi viziuni profunde, explorând cu instrumente sigure teritoriile indicibile ale visului. În volumele mai noi, idealitatea de altădată intră adesea în coliziune cu o realitate vulgară și contondentă, război din care totuși poezia iese în câștig: ea dobândește, venind din acutizarea sensibilității poetice, o forță nouă, gata să înfrunte primejdii. Deși abordările devin directe, autoarea respinge
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
Grâul a crescut înalt”). Alt semn că poeta încearcă reglaje fine spre pragmatism ontologic este îndemnul „să nu treci plutind peste lucruri” („Învățăturile înaltei umbre către fiica ei, lumina”). Drumul (drumurile) spre real semnifică deci un amestec între materie și idealitate, „cu praf și cu stele” („Drumul spre lume”). Placheta „Floarea-ntre pietre” (1979), perpetuează o stare de vis, nu neapărat onirică, în care curge pasta aceleiași feminități: „Femeie ca o ploaie preacurată/ Netulbure-n nimic a ei tulpină/ Prin limpede durere
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
Pillat balada „Aci sosi pe vremuri”. Un poem absolut tulburător, unic în poezia contemporană, cu ritm de sarabandă și menuet, fermecător, plin de adrenalină dar și de melancolie eminesciană, de visare și nostalgie, de speranță și tulburare, de erotism și idealitate, într-un echilibru încântător. Cu o adevărată demonstrație de virtuozitate, poeta ne avertizează încă o dată că nu se teme de tiparul formelor clasice, sfidând parcă rețetele literare la zi: „De-aș învăța neprețuitul semn/ Prin care să mă schimb într-
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
cursul ei fenomenal,/ Din cenușa cea mai rece, izbucnește înfocată,/ Se va-ntoarce, se va-ntoarce, strălucitul Germinal". Dacă la Eminescu transcendentul era organic implementat în operă, ținând de placa turnantă a unui mod vizionar implacabil, la Macedonski - a cărui idealitate nu e deloc metafizică, transcendentă ori speculativă -, asemenea idei se ivesc în regimul unor opțiuni supreme, de unde semnul "tragic"al epopeii... Interesante rămân, dincolo de aceste paralelisme, afinitatea electivă a două moduri de gândire, concomitentă unor căutări spirituale, vizionarismul acut și
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
metafizică, transcendentă ori speculativă -, asemenea idei se ivesc în regimul unor opțiuni supreme, de unde semnul "tragic"al epopeii... Interesante rămân, dincolo de aceste paralelisme, afinitatea electivă a două moduri de gândire, concomitentă unor căutări spirituale, vizionarismul acut și accentul dramatic al idealității narative. Hyperionul poeziei române este creatorul unui limbaj poetic unitar, de armonie și figurație coerentă, bazat pe un fel de popularitate expresivă accesibil până la romanță și filosofic cu transparență. Cum a turnat Eminescu "limba veche și înțeleaptă"în adevărați "faguri
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
regenerator al naturii, foarte apropiat de cel cosmic: "Codrule cu râuri line/ Vremea trece, vremea vine,/ Tu din tânăr precum ești/ Tot mereu întinerești". (...) La Macedonski vremea este partea componentă a unui spațiu poetic care exprimă o altă formă de idealitatea impenetrabilă, dar și timpul ce influențează natura, ca la Eminescu: "E vremea rozelor ce mor,/ Mor în grădini, și mor și-n mine -/ Și-au fost atât de viață pline/ Și azi se sting așa ușor". (Rondelul rozelor ce mor
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
o selecție, oprindu-mă, întâmplător sau nu, la Toccata and Fugue (J.S.Bach); fata morgana; Mitul lui Narcis, Muntele vrăjit (Thomas Mann). Desigur, nu trebuie să uit de Paradisul pierdut : „Un Paradis nedefinit, însă, poate chiar inexistent, o stare de Idealitate, o Aspirație, o Proiecție a eului, o sete, o dorință de Perfecțiune și de Eternitate, în efemeritatea grosieră, funciar imperfectă, a lumii. Mai mult, nefiind vorba, neapărat, de viziunea biblică binecunoscută (care nu o preocupă decât, poate, cultural, și episodic
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
argintul razelor lunare, învăluind-o în șoaptele codrului și în murmurul apelor. El a exaltat poezia amăgitoare a trecutului peste sensibilitatea atâtor generații și a picurat în ea cântecul pătrunzător al nimicniciei eterne. Din nefericire și ură, din mizerie și idealitate visată, Eminescu a țesut în poezia sa o lume imaginară, o lume atât de ispititoare ca o realitate aievea ! Poezia sa este presărată cu cele mai rafinate culori, cu adâncimea simțirii, doririi și strălucirii geniale; din acest motiv ea va
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
acestea sunt pierdute/ în expoziția mea/ de verde, de brun, de albastru.” (Peisaj) Un cântec nespus de frumos preia forme distinctive prin puritatea naturii. Poeta valsează în dansul sublim al culorilor ascultând menirea naturii și înălțându-se tainic spre sferele idealității: “frumoasă și pură natură/ te privesc ca pe un sfânt./ cu pădurea ta cea mare/ și-adierile de vânt./ cu apele pastelate/ clătinându-și valu-n mal/ lotca, rătăcită-n stuful/ al bătrânului pescar,/ din domeniul fără margini/ și al dragostei
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
de admirabilă faptă culturală. Și este un ziditor eludând - este, cred, o stare funciară - bătăile de tubă, nu-i plac; și pentru că este un mereu revoltat de sine, de farisei, de proștii societății în care locuiește ca individ, dăruindu-și idealitatea corectitudinii sociale, în atelierul său de homo faber, el construiește. Încearcă să se construiască pe sine și pe cât este/ îi este posibil și pe alții. Operă teribil de grea aș zice, complicată până la disperare dar, vorba românului, încercarea moarte n-
O PALETĂ DE HARURI de GEORGE COANDĂ în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374357_a_375686]
-
a copilului, plimbarea cu familia în parc, cu prietena și prietenii, întoarcerea acasă cu un buchet de flori, pescuitul pe marginea unei ape, privirea unui tablou, etc. Poezia își dezvăluie existența și menirea în viața socială a omului, este inventarierea idealităților, iar poetul nu face decât, prin inspirație,transpirație și talent să o aducă în semiotic, în paradisul cuvintelor. Poezia nu este numai muzică și nici numai o suită de imagini. Nu este însă nici o simplă suită muzicală de gânduri. Este
INTERVIU CU SCRIITORUL AL. FLORIN TENE, PRESEDINTELE LIGII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de MAXIMINIAN MENUŢ în ediţia nr. 15 din 15 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344931_a_346260]
-
și însemnul) acestei sinteze (orizontalitate - verticalitate) este Crucea. Reproduc un scurt comentariu pe care l-am făcut cândva în legătură cu acest subiect pornind de la poezia lui Mircea Ciobanu : După convingerea noastră, nici clasica sferă, nici modernul (dar și străvechiul) cub, în idealitatea lor strict intelectuală, nu pot asigura, fie singure, fie - cu atât mai puțin - în coliziune, o formulă (și o soluție) de echilibru al lumii (al lumilor). Numai Crucea, model metafizic, sinteză a orizontalității și a verticalității, este în măsură să
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
merge înspre amestecul voit de autoflagelare, de transcendență și realitate: “am senzația că ne-am aflat în Trenul Foamei/ bloca'I undeva ]ntre Timi;oara și Iași/ sau mai precis în mizerias”( Mizerias). Lumea însăși e o imitație apocrifă a idealității. Poetul, care e un idealist hăituit de societatea sinistră în care trăiește, are chipul angelic “desenat” de sinceritate, pe fața lui se vede durerea martirului. Toate sugestiile merg în această direcție, a decăderii absolutului în speluncă. Poezia lui Sorin Grecul
SORIN GRECU-POETUL FERICIRILOR APOCRIFE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348360_a_349689]
-
înlătură efectele distanțării apăsătoare dintre cele două Eu-ri și decodifică în cheie tironiană rețeaua de semnificații a elementelor de continuitate în facultatea textelor. Dihotomia evocativă din poemul „Poate...“ este depășită de cutezanța figurației poetice, care gravitează între formula oraculară a idealității pure, la altitudinea „cântecului duios“ (nu sunt sunetele chei ale energiilor universale?) și „vaietul“ aprinderii sinelui singurătății: „A fost o naștere! / A fost o moarte! / și a mai fost.../poate / ceva-ntre ele... / un cântec duios / sau un vaiet! Spuneți
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
Șiugariu își alcătuiește, cu un deplin simț al construcției, volumul său de versuri“; Mihai Niculescu în „Universul literar”: „Reținem din această poezie, ca din lectura întregei cărți, vibrația unui elan sufletesc de o puritate cum rareori am întâlnit, dornic de idealitate și de tot ce depășește mărginirea impusă condiției noastre pământești“; Aurel Marin în Gazeta Transilvaniei: „Poesie de atmosferă, de suavități ca și de fericite ecouri folclorice, Paradisul peregrinar este lumea cu minunile ei nedeslușite, văzute cu un ochi avid de
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
ale indienilor. Mai ales sînt considerate divinități, cel puțin conform unor concepții, focul, aerul și soarele: acestea ar constitui baza tuturor celorlalte divinități. Astfel, conținutul concret este lipsit de spirit și risipit și mod haotic, fără a mai reveni la idealitatea pură a Brahmanului. Această diversitate haotică este apoi rezumată la deosebiri substanțiale, concepute ca subiecte divine. Visnù, Siva, Mahadeva se deosebesc în felul acesta de Brahmă. În făptura lui Visnù au loc încarnările, în care Dumnezeu a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pe această cale la o existență în sine, ei lasă și obiectele libere, concepîndu-le așa cum se prezintă, în determinarea și conexiunea lor. Indienilor, dimpotrivă, le este sortită, prin naștere, o determinație substanțială și, totodată, spiritul lor [219] este înălțat la idealitate, astfel încît ei reprezintă contradicția conform căreia ferma determinație a intelectului trebuie dizolvată iar, pe de altă parte, aceeași idealitate trebuie coborîtă la simplul rol de diferențiere senzorială. Acest lucru îi face incapabili de a scrie istorie. Toate cele real
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
conexiunea lor. Indienilor, dimpotrivă, le este sortită, prin naștere, o determinație substanțială și, totodată, spiritul lor [219] este înălțat la idealitate, astfel încît ei reprezintă contradicția conform căreia ferma determinație a intelectului trebuie dizolvată iar, pe de altă parte, aceeași idealitate trebuie coborîtă la simplul rol de diferențiere senzorială. Acest lucru îi face incapabili de a scrie istorie. Toate cele real întîmplate iau la ei forma unor vise încîlcite. Nedeterminarea conștiinței are drept consecință și nedeterminarea lumii exterioare. Ceea ce noi numim
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Țărănimea este cîntată ca fiind pură, sufletul ei simplu este un refugiu salvator al românismului. Și cu toate acestea, țărănimea n-a încetat să decepționeze și să neliniștească cînd cu violența ei primitivă, cînd cu conservatorismul său politic. Trecerea de la idealitatea națională la realitatea socio-politică a fost plină de deziluzii. Fiecare generație de intelectuali reînnoadă legătura cu trecutul, cu tradiția poporanismului apărut pe la 1848 și structurat abia la sfirșitul secolului al XlX-lea. Dar acest poporanism se află confruntat cu mizeria
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
unei nevoi de încredere care caută însemne familiare: opinia publică îl poate urma pe Ceaușescu atunci cînd el celebrează independența de la 1877 sau Dacia. Dar nu-1 va urma cînd va pretinde să îndepărteze din peisaj vestigiile trecutului care nu convin idealității națiunii pe care vrea s-o construiască. Mizînd pe conservatorism în numele viitorului socialist, conceput ca ineluctabil și predeterminat, Ceaușescu și ai săi se vor trezi respinși și de conservatorii pe care credeau că-i stăpînesc, dar și de reformiștii pe
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
concret"; "Cultura are o structură ideală: este mai mult o realitate potențială. Ea este ceva mai mult decât media statistică a personalităților concrete din sânul unui popor; este personalitatea ideală, la care fiecare personalitate concretă contribuie ca o componentă."197 Idealitatea culturii ca tip de personalitate nu înseamnă ne-realitatea ei. Doar că personalitatea individuală este mai concretă decât cultura; reale sunt, însă, amândouă, deopotrivă. Tipul de cultură reprezintă configurația sufletească a personalităților ce alcătuiesc o comunitate; determinarea lui vine de la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
232. Geneza vocației consemnează, pe de o parte, negarea prezenței exclusive a naturii, iar pe de altă parte, afirmarea dublei determinări naturale și culturale a vocației, plasarea acesteia într-o ordine de finalitate; ea îngăduie o existență culturală, dar neagă idealitatea pură și creația din nimic. Elementul din structura vocației ce cuprinde toate aceste operații într-o unitate pe care C. Rădulescu-Motru o desfășoară și o înfășoară pentru a o arăta în originalitatea sa este recunoașterea-de-sine. Structura vocației împărtășește dubla dimensionare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
permițând nu numai o echilibrare a forțelor, ci și atingerea unei tensiuni maxime. În acest chip, romanului de război, autentic și original în obiectivitatea lui, dar amenințat de monocromie, i se adaugă un veritabil roman de dragoste, de o firească idealitate și de un tragism deloc forțat. Fără să fie o capodoperă, Nebunia lumii se evidențiază în romanul românesc inspirat de primul război mondial, fiind apreciat de Perpessicius, de pildă, ca „una din întâile lui izbânzi”. SCRIERI: Simfonia morții, București, 1920
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]