492 matches
-
Artă Argeș, Pitești. „Descoperindu-și de câțiva ani înclinația către arta naivă, lucrând cu real talent atât în ulei cât și în tempera, pe diferite suporturi (lemn, carton, pânză, coji de ouă sau sticlă), Valentina Acasandrei merge dintr-un spațiu idealizat, dar fără a zugrăvi o strălucitoare lume iluzorie, așa cum fac mulți artiști naivi. Lucrările ei degajă o sobrietate generatoare de liniște interioară, ea nefiind în căutarea paradisului pierdut, ci a virtuții de reechilibrare a visului cu culori, atât de promițător
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
de actualitatea extremă a problemei pe care acesta o constituie. Apoi, din punct de vedere estetic, îl agresează „retrăindu-l”, adică reprezentându-l printr-un lung monolog interior în care avem contaminarea lingvistică dintre personajul ce spune „eu” (un mic-burghez idealizat care doar până la un anumit punct coincide cu autorul) și personajele ce vorbesc în dialect. Se naște, astfel, în cadrul cărții, o tensiune violentă între „centrul” evoluat - și ce vorbește o italiană groaznică, tehnică și școlărească - și „periferie”, ce vorbește un
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mi-e dor de străzile cu magazine dormitând / Și în care parfumul ierbii tremură-n văzduh"110. În tangou se explorează regiuni care nu sunt pe hartă, peisaje dintr-o realitate minunată, o a doua realitate, existentă doar în imaginea idealizata a personajului. Tangoul este expresie universală, ca și jazzul și flamenco, surorile sale de epocă. Cuprinde patru arte frumoase: muzică instrumentala, dansul, poezia și vocea. Personalitatea și protagoniștii săi ajung pe ecran, pe scenă, în gândire, în literatura, teatru, român
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca să insulte viața, iar rezultatul a fost că "m-am suportat mai ușor și am suportat mai usor viață", adăugând că este vorba, aici, de o chestiune de vitalitate, de originile sale de țăran, de copilăria mirifica sau poate doar idealizata, pentru că a trăit la distanță de origini. Susțineți că scrisul este terapia dumnevoastră, dar de ce publicați?"96 Chiar așa: de ce își publică Cioran aceste mici pilule de natură a infiltra în doze homeopatice otravă? "Să publici este extraordinar de tămăduitor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
speră într-o altă geneză, sub „cețuri”. De fapt, el visează la perfecțiunea cuplului și la un nou reper pentru altarul dragostei, imaginând o scurtă istorie adamică, uzând de versuri ceremoniale despre lecții de zbor angelic, dialog epistolar cu iubita idealizată, de toposul marin, oniric, de grădini și fluturi, toate mixate dintr-o perspectivă s-ar zice optzecistă, cu rime imprevizibile și neologisme. Poema reprezentativă, și cea mai amplă, e 4 zile de dragoste, despre Euridice și mitul orfic. T. se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
tensiune, a frustrărilor, la exteriorizarea stărilor de suferință și stres. Preocupările artistice sunt un remediu pentru diminuarea stărilor devastatoare provocate de diverse complexe. „Artă are menirea de a tămădui, de a purifica, de a-l înaltă pe om în sfere idealizate” (E.Macavei, 2002, p.257Ă. -funcția educativa: pentru a crea o relație de comunicare între opera de artă și receptor este necesara inițirea prin educație. Prin educație se formează și se dezvoltă modul de a reacționa la mesajul estetic, modul
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
tiermondism, fără a-și mai avea a pune întrebări asupra cauzelor orbirii din trecut. „A fost nu atât o schimbare a stării de spirit cât un transfer de jurământ de credință”, scrie Tony Judt. Foștii staliniști reconstruiesc astfel o memorie idealizată a angajamentului lor mai vechi, care îi reprezenta ca „eroi reticenți ai unei situații imposibile”; sau după cum se exprimă ziaristul Pirre Courtade de la l’Humanitî, „Am avut dreptate să greșesc”. Anii 1960 și 1970 sunt marcați de o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
politice și sociale de care partidul se simte amenințat. Aceste procese de damnatio memoriae și de răscumpărare merg mână în mână cu implementarea unei liturghii care incarnează un alt aspect al ortodoxiei comuniste: construirea unor vieți de comuniști ideale sau idealizate. Astfel, autobiografiile lui Harry Pollit - Serving My Time - sau Maurice Thorez - Fils du peuple (1937) -, secretari generali ai PC din Anglia și PCF, aduc în prim-plan edificatoarea relatare a vieții acestora pentru a-i da ghes poporului comunist să
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de criticii neomarxiști și islamiști ai societății civile, că tot ce are loc în societățile civile existente este cel mai bun lucru din toate lumile posibile cunoscute pînă acum de umanitate. Societatea civilă este tratată ca un fel de imagine idealizată, opusă instituțiilor de stat, ca simbol al virtuților sociale în opoziție cu viciul politic. Societatea civilă este asemeni unui răsărit care se apropie, tărîmul libertății, în opoziție cu acela al coerciției, este expresia pluralismului, a participării, a purității și a
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de sub 4%. Genomul uman, sau setul de gene, este conținut în cele 23 de perechi de cromozomi. În celulele germinative cromozomii se înjumătățesc în două jumătăți haploide, pentru a realiza cromozomii celulei germinative a noii progenituri. În stânga este reprezentat graficul idealizat al cariotipului diploid al omului, separat în cromozomi, cu cele 2 tipuri de cromozom sexual, aliniați conform centromerilor Decodificarea genomului uman a permis realizarea de mari progrese în biotehnologie, antropologie și medicina judiciară. Culoarea pielii, ochilor și părului, fizionomia, înălțimea
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ați ascuns este o alegorie despre trecere, o elegie, un "joc subtil": Puii mei, bobocii mei, copiii mei!/ Așa e jocul,/ Îl joci în doi, în trei/ Îl joci în câte, câți vrei,/ Arde-l-ar focul! Tânjirea după femeia idealizată e o temă frecventă (Cântare, Creion, Dor dur); fata din Lingoare s-a îmbolnăvit de dragoste, înțepată cu otrava din "spinul prins de crin și laur"; o alta participă la o "erotică fugoasă" în Rada. Vulgaritatea frustă are farmecul ei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
foarte român, Eminescu e universal" (T. Arghezi). Sara pe deal Sara pe deal face parte din prima fază a poeziei erotice eminesciene, cea a aspirației spre iubirea absolută și este un poem al dorului de dragoste, o idilă care prezintă idealizat iubirea. Ea este și un pastel care înfățișează un tablou din natură unde are loc visul eminescian asupra "iubirii dureros de dulce". Folosind tehnica paralelismului, poetul interferează planul natural cu cel erotic, starea naturii cu starea de suflet, în această
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
osatura pe care el s-a construit, dar acesta nu a fost invocat permanent ca o temă sărbătorescă, ci doar analizat, înțeles și, mai ales, trăit în mărunta responsabilitate zilnică. Bătrânul Slavici își va supraveghea permanent conduita, realizând un portret idealizat sau construind o poză. Îi va lipsi sau va pierde pe parcurs spontaneitatea morală prin excesul inteligenței, rafinament psihanalitic, înțelegere dialectică sau "talentul" relativității. Se va așeza permanent sub semnul eticii "maximaliste", hiperelaborată și crispată. Placiditatea etică înseamnă însă absența
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aforism. Versurile ei, desen liniștit, limpede, aproape caligrafic, închid însă mărturisiri, reflecții și glose care vin dintr-o zonă a căutării continue, neliniștite. Înstrăinat, refractar și disprețuitor față de banalitate și prozaism, eul se regăsește pe sine într-un Ev Mediu idealizat. În multe reverii sentimentale este contemplată dragostea, trăire gravă, unică, însoțită de gesturi solemne sau eroice. Atunci când presentimentul morții se intensifică, din voluptatea renunțării, a jertfei în numele iubirii închinate lui Dumnezeu, se naște o beatitudine contemplativă specială. Versurile înscriu astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
nu-mi întoarcă un chip, o amintire (Amintirile, vv. 52-59).323 Inspirate din această tehnică leopardiană, creațiile quasimodiene stau adesea sub semnul cufundarii eului în timpul copilăriei și în spațiul, peisajul, atmosfera locurilor natale numite de el: pământul fără seamăn. Sicilia idealizata, proiectată în mit, sustrasa trecerii timpului și progresului civilizației umane constituie punctul terminus al frecvențelor reîntoarceri imaginare. În mod similar cu unele contexte leopardiene imaginile auditive însoțesc aici deplasările, asemenea unor șoapte venite din vechime: Mă cheamă din nou uneori
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
un joc al instanțelor poetice implicate - unii-eul-voi. "Unii credeau că stelele sunt niște globuri frumoase și colorate/ înfipte în pari în grădina lui Dumnezeu,/ așa povesteau poeții/ și de fapt așa credeam și eu". Imaginea puerilă ironizează, în realitate, reprezentările idealizate ale spațiului cosmic, zonă a purității, așa cum o consacră literatura. Ridicolul imaginii justifică poate violenta demitizare din restul textului, în care se prezintă o imagine a unui spațiu ceresc orgiastic. Diferența se realizează între conceperea înaltului ca pe un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
N. Iorga, el o transferă în plan literar, asumându-și condiția de poet-tribun, convins de rolul său mobilizator. Versurile se polarizează în jurul unei tematici comune: evocarea satului natal și a figurii luminoase a părinților, marcarea evenimentelor religioase, decorul idilic și idealizat al naturii. Uneori sunt evocate, în felul lui George Coșbuc, conflicte rurale în care fetele urâte își plâng soarta sau se bucură de prima ieșire la horă. Erotismul e însă convențional, diluat de barierele educației conservatoare și de propria cenzură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290638_a_291967]
-
de sofisticarea și perfidia Lumii Vechi (Portretul unei doamne sau Ambasadorii). Humbert Humbert, un european cosmopolit, își folosește talentul literar pentru a-i convinge pe cititori și pe jurați de sentimentele sale nobile și de vulnerabilitatea sa. Lolita, deși aparent idealizată uneori de cel care de fapt o denigrează și o acuză mai puțin direct, poate fi percepută ca o figură emblematică a vulgarității și materialismului american, deja evidente chiar la un copil al acelei lumi. Pledoaria în fața juraților nu mai
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
produce un număr important de versuri, creația a lui C. cunoaște două etape distincte: una, până în preajma anului 1820, este bogată în compuneri ocazionale, acrostihuri, cântece de lume, stihuri erotice declarative; muza inspiratoare, mereu alta, a acestui permanent îndrăgostit este idealizată și impersonală, frumusețea ei, „nurii” îl îndeamnă la extaz și la exclamații superlative adunate în strofe sufocate de lamentări, oftaturi și leșinuri, pentru uzul saloanelor, dar și al serenadelor cu lăutari. În cea de a doua etapă, de după 1820, tonul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
de Bigness - o intenție de a Înlocui lumea cu niște mega-structuri, proiectate ca fragmente de oraș, nu ca obiecte urmând principiile proiectării de arhitectură. În loc să privească potențialul sprawl-ului drept sursă pentru o nouă urbanitate, Koolhaas Îl Înlocuiește cu varianta sa idealizată. Structura pe care o propune este independentă de miezul istoric, poate exploata „condiția de tabula-rasa―, permite o varietate mare de funcțiuni și nu este constrânsă de nicio tramă, pentru că nu face parte dintr-un țesut urban. Ca răspuns la manifestul
Polarităţile arhitecturi by Ilinca PĂUN (CONSTANTINESCU) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92982]
-
artă, în predici. Cultura pune accent pe aspectele corporale ale descompunerii, scoțînd în evidență amănuntele capabile să trezească oroarea și spaima, determinîndu-1 pe credincios să se gîndească la mîn-tuirea eternă. Astfel, în biserici, gisanții de pe morminte nu mai sînt reprezentările idealizate a ceea ce a fost cel mort în timpul vieții, ci niște cadavre, uneori roase de viermi sau mîncate de broaște rîioase. Dacă tema Judecății de Apoi17 nu dispare din sculpturile religioase, cea a Dansului macabru începe să triumfe: acesta duce cu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
dăruirea și jertfa permanentă a mamei pentru copil. în cunoscuta baladă populară „Miorița”, impresionează durerea resimțită de măicuța baciului moldovean, îngrijorată că nu mai primește de la acesta nici o veste, iar afecțiunea ei pentru copil este evidențiată și de portretul elogios, idealizat, pe care i-l face, căci mama este capabilă să vadă în feciorul ei întrupate toate calitățile fizice și morale: „Cine-a cunoscut, Cine mi-a văzut Mândru ciobănel Tras printr-un inel? Fețișoara lui, Spuma laptelui, Mustăcioara lui, Spicul
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
negarea/depășirea categoriilor mundane, ar face pandant teologiei afirmative, abordării catafatice. Ca simplu complement al abordărilor de tip afirmativ, demersul prin negații ne dislocă, e adevărat, din confortul mental al analogiilor directe ; ne interzice să figurăm divinul după chipul nostru idealizat. Dar de aici rezultă totuși o conceptualizare care nu produce decît imaginea în negativ a portretului nostru. Deși renunță la soluția afirmațiilor extrapolate, mintea își stăpînește totuși bine subiectul transcendent, îl poate cuprinde în tabloul dual al contrariilor, fără ca posibilitățile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cerințele estetice ale scrisului.” Ca temă cardinală se anunță întoarcerea cu „pietate spre epopeea războiului”, „tragic și înălțător”, „punctul cel mai luminos al istoriei întregului nostru neam” pe care „mulți l-au hulit”, dar care se cuvine preamărit, cântat și idealizat „în eroii lui umili și în căpeteniile lui destoinice”. „Programul nostru e mare”, suna concluzia, dar în indigența postbelică, „mijloacele materiale mici”. Modeste se vor dovedi și resursele literare angajate în realizarea programului. Cu poezie colaborează G. Caïr, Radu Cosmin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
acțiunile lui Gusti au fost matricea versiunii românești a fascismului, nu atât printr-un corpus doctrinar definit, cât prin efectele organizatorice propuse, permise de o lipsă de reflecție critică"39. Or, tocmai cercetarea socială a satului românesc, care era fie idealizat ideologic, fie prea puțin cunoscut în epoca, proiectul monografiei pentru cunoașterea realităților societății românești, relevă spiritul critic și practic al sociologiei gustiene. O cercetare care era gândită iluminist în sensul implicării și acțiunii de stimulare a inițiativelor locale și de
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]