257 matches
-
a schimbului mutual în sferele tehnologiei, comunicației și educației. Modul pragmatic în care văd lucrurile și acționează asiaticii diferă în multe privințe de pragmatismul american și european. Țările asiatice abordează temele politice și de securitate într-o manieră realistă, evitând ideologizarea lor. Cele mai multe au avut în trecut statut de colonii și protectorate. Independența actuală a fost câștigată prin lupte sociale și dezvoltare economică. Plecând de la aceste experiențe istorice, țările asiatice privesc viitorul cu alți ochi decât americanii sau europenii. În viziunea
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
puțin, în epoca noastră. Există un puzzle de definiții, adesea contradictorii, nu o dată exclusiviste, unilaterale și reducționiste. Problema-cheie „ce este literatura?”, reapare mereu, Roland Barthes o consideră întrebarea secolului XX. Literatura este tot mai contestată, aflându se între formalism și ideologizare, politizare. Se constată o excesivă teoretizare în vest, dogmatizare și oficializare în est, urmată de o îndoielnică „liberalizare”. Proliferarea fără precedent a formulelor de creație, a scriiturilor, a școlilor, inventarea și extravaganța terminologică, explozia cantitativă și ponderea funcțională a metalimbajelor
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
este ideea-forță a activismului istoric iluminist. Literatura propagă și apără drepturile și virtuțile civice, naționale, patriotice. Relația dintre literatură și stat devine directă. Este o colaborare și o interdependență. În perioada luminilor, literatura se află într-un moment de maximă ideologizare. Înțelesurile ideii de literatură se modifică radical în sensul unei ideologizări generalizate, intensive, accelerate și sistematice. Noua situație produce o reformulare și o reierarhizare integrală a conceptului de literatură care începe să acopere sensuri tot mai disociate și heterogene. Literatura
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și virtuțile civice, naționale, patriotice. Relația dintre literatură și stat devine directă. Este o colaborare și o interdependență. În perioada luminilor, literatura se află într-un moment de maximă ideologizare. Înțelesurile ideii de literatură se modifică radical în sensul unei ideologizări generalizate, intensive, accelerate și sistematice. Noua situație produce o reformulare și o reierarhizare integrală a conceptului de literatură care începe să acopere sensuri tot mai disociate și heterogene. Literatura devine, în primul rând, un instrument de afirmare și difuzare al
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de vedere cultural la cel estetic este primul și cel mai important semn al „purității” literare. Acest secol contribuie în mod hotărâtor la conturul modern al ideii de literatură, care apare acum definitiv fixată în aspectele sale generale. Pe lângă puternica ideologizare a literaturii, se observă și începutul unei accentuate estetizări. Literatura își schimbă conținutul pur cultural. Apar și primele rezistențe împotriva accepțiilor pur ideologice, sociale și economice ale literaturii. Secolul al XVIII-lea deschide totodată epoca marilor valori heteronomice ale literaturii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Un tendenționism - moral, educativ, filosofic - regăsim începând cu romanticii. Literaturii i se recunoaște impactul ideologic pe care îl poate avea, ea este o adevărată putere „spirituală”, conduce politica, domină puterile statului. Mulți exprimă această convingere în epocă (Shelley, Hugo etc.) Ideologizarea literaturii cunoaște și o expresie populistă, „poezia socială”, care va deveni sub influența curentelor socialiste - „poezia muncitorilor”, „a proletarilor”. Va exista o literatură care exprimă și apără interesele clasei muncitoare. Un rezultat al acestor împărțiri este stratificarea și ierarhizarea literaturii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
simplă actualizare a unor presupoziții de lectură sub presiunea stereotipilor interpretativi. III.4. Idei și ideologie Secolul XX poate fi considerat dintr-un anumit punct de vedere și epoca marilor reducționisme: sociologice, economice, ideologice etc. Reprezintă un moment de maximă ideologizare a ideii de literatură și a tuturor conexiunilor sale. Ideologizarea secolului XX are cauze și urmări profund politice. Este un secol agitat, puternic „angajat” într-un sens sau altul. Este epoca marilor militantisme ideologice. Ele au fost totdeauna exprimate, dar
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
interpretativi. III.4. Idei și ideologie Secolul XX poate fi considerat dintr-un anumit punct de vedere și epoca marilor reducționisme: sociologice, economice, ideologice etc. Reprezintă un moment de maximă ideologizare a ideii de literatură și a tuturor conexiunilor sale. Ideologizarea secolului XX are cauze și urmări profund politice. Este un secol agitat, puternic „angajat” într-un sens sau altul. Este epoca marilor militantisme ideologice. Ele au fost totdeauna exprimate, dar niciodată cu vigoarea și intoleranța acestui secol, ceea ce are urmări
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
1948 a venit în răspărul tradiției încetățenite pe durata ultimului secol. Decretul nr. 175 pentru reforma învățământului din 1948 stipulează, încă din articolul I, principiul egalitar și nediscriminator al educației, caracterul "exclusiv de Stat", precum și "unitatea de structură" al acesteia. Ideologizarea învățământului este explicit afirmată în textul de lege, Statul asumându-și misiunea "educării tineretului în spritul (sic!) democrației populare" (art. I, lit. c). Ideea este preluată și radicalizată în programa școlară de istorie pentru clasele VIII-XI din 1952, care stabilește
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Zece ani mai târziu, Legea educației și învățămîntului din 1978 specifica, printre "obiectivele fundamentale ale învățămîntului", proiectul regimului de antropomorfoză socialistă. Formarea și educarea omului nou" devine un obiectiv tangibil în condițiile în care școala devine un agent explicit de ideologizare care acționează zilnic, vreme de cel puțin zece ani, asupra sculptării socialiste a sinelui, caracterului și mentalului copilului. Legislațiile învățământului din 1968, respectiv 1978, afirmă principiul politizării instituției școlare, care incumbă, pe lângă funcția sa strict instructiv-educațională, și rolul de modelare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
militanți ai construcției socialiste și comuniste". Mai plenar ca niciodată, școala devine un instrumentum regni. Desigur, dintotdeauna școala a fost pusă în slujba intereselor politice și instrumentalizată ca mijloc de atingere a unor scopuri extra-educaționale. Diferența ține însă de intensitatea ideologizării și explicitatea cu care s-a făcut acest lucru. Legislația comunistă a definit școala ca instituție ideologică. Mai mult, însăși funcția instructiv-educațională a devenit indisociabilă de funcția ideologică a școlii. În acest sens, legea din 1978 stipulează ubicuitatea educației ideologice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și Charles Maurras. Nu se poate susține că "naționalismul oriental" este exclusiv cultural, iar cel occidental doar politic. Pe de altă parte, holismul lui Herder nu neagă individualismul. Departajarea între "cosmopoliți" (occidentalii) și "naționali" (orientalii) este la fel de falsă ca orice ideologizare (maniheistă) a antitezelor. O spune, în alți termeni, și Dieckhoff: Nimeni nu este cetățean al lumii, suntem cu toții cetățeni francezi, americani, japonezi... A fi lipsit de patrie nu este împlinirea cea mai înaltă a umanității, ci negarea ei radicală"156
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că în opacitatea lumii adevărul e chiar cel ce nu poate fi. Și pentru a pune punctul pe i, filosoful postmodernist conchide: "Din punct de vedere politic, Eminescu este irecuperabil". Cu asta suntem luminați asupra ravagiilor pe care le declanșează ideologizarea și politizarea postmodernismului, după canonul Noii Stângi Americane. De aici și până la a spune, precum Călin Vlasie, că Eminescu este idiotul național n-a mai rămas decât un pas. IX. CLASICIZAREA POSTMODERNISMULUI 1. Retractări și excese. În varianta lui ideologizată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
civlizațiilor sunt menite să atragă atenția asupra dimensiunilor reale ale pericolului. Această confruntare de nivel planetar se face nu între marile religii, cum credea Huntington, ci între un Occident secularizat și o lume islamică radicalizată, ambele trădări ale religiilor prin ideologizare. Cu alte cuvinte, se ciocnesc un Occident postmodernizat și un Orient radicalizat în fundamentalism. Ateismul postmodern este ultima fază a secularismului început de mișcările protestante și amplificat de Revoluția Franceză, până în zilele noastre. Secularizarea a însemnat un lung proces de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-se dincolo de "măști" și de "simulacre", optând pentru transparența ordinii, care induce rolul prim al spațiului: "Supunându-te ordinii realizezi libertatea"258. Dar spațiul și timpul sunt antiteze complementare și orice tentativă de ruptură între ele poate duce la ispita ideologizării, ceea ce s-ar afla, totuși, în flagrantă contradicție cu intențiile lui Noica. Iată de ce poate gândirea teologică a Părintelui Stăniloae asupra spațiului și timpului (abordată într-un capitol anterior) e cu mult mai apropiată de exigențele paradigmei transmoderniste. Ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
rămas ca spațiu de desfășurare „decât” lumea extraterestră a OZN-urilor (semnalate Începând cu anul 1947) și a călătoriilor intergalactice. Revenind la imaginarul geografic al secolului al XIX-lea, putem aprecia așadar că acesta a fost puternic marcat de fenomenul ideologizării geografiei, respectiv de interpretarea și lectura datelor geografice din perspectiva unor interese ideologice. Nu doar științele umaniste, care se pretau mai ușor la o instrumentalizare ideologică (așa cum erau istoria, filologia sau etnografia), dar chiar și discipline aparent mai „exacte” de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ale adversarului, creează identitate și simboluri sociale pentru uzul colectivității, reprezintă o sursă inepuizabilă de putere simbolică pentru istorici sau politicieni. Aceste valențe ideologice nu au scăpat nici ele atenției cercetătorilor. Sunt de amintit, mai Întâi, lucrările dedicate mitizării și ideologizării figurii lui Horea XE "Horea" la nivelul folclorului, al publicisticii, al literaturii ficționale sau al reprezentărilor plastice. Ștefan Pascu și alți istorici marxiști au cheltuit multă energie În fastidioasa lor dezbatere cu privire la „caracterul” mișcării lui Horea, etichetată drept „revoluție”; este
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
istoria literaturii române se preda după niște broșurele ale lui Vitner sau ale altora. Erau, de exemplu, în cursurile unde se vorbea de Eminescu, trei patru pagini despre opera lui și douăzeci de pagini despre descrierea condițiilor social-economice. Or, asemenea ideologizare a constituit o frână în afirmarea obiectivității în aprecierea istoriei literaturii, istoriei științei, istoriei filozofiei. Dacă, însă, în istoria literaturii, în istoria științelor, lucrurile s-au normalizat mai repede, în filozofie a mers foarte greu, deși o perioadă mi s-
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
istoria literaturii române se preda după niște broșurele ale lui Vitner sau ale altora. Erau, de exemplu, în cursurile unde se vorbea de Eminescu, trei patru pagini despre opera lui și douăzeci de pagini despre descrierea condițiilor social-economice. Or, asemenea ideologizare a constituit o frână în afirmarea obiectivității în aprecierea istoriei literaturii, istoriei științei, istoriei filozofiei. Dacă, însă, în istoria literaturii, în istoria științelor, lucrurile s-au normalizat mai repede, în filozofie a mers foarte greu, deși o perioadă mi s-
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
aparent teologice, studiul istoriei intelectuale românești nu se poate decât îmbogăți, înțelegând mai bine, într-o perspectivă comparatistă, rolul elitei în procesul devenirii unei națiuni. Introducere După decembrie 1989, cultura română văduvită de izolaționismul regimului comunist și supusă unei sistematice ideologizări, s-a aflat, în primii săi ani de recâștigare a libertății, sub semnul unui nou patos recuperator. Era vorba de restituirea unor momente semnificative din istoria sa, pe fondul unui exercițiu firesc al recuperării memoriei colective. Dincolo de această practică absolut
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
religioasă și cea laică. Un demers interdisciplinar de istorie culturală va reuși să gestioneze aceste raporturi sui generis, relevând funcțiile lor esențiale în economia unei dezbateri serioase, deocamdată amânate, asupra acestei problematici importante. O istorie intelectuală autentică, lipsită de orice ideologizare sau de un fond resentimentar contraproductiv nu va putea ocoli un asemenea subiect major al spațiului cultural românesc. Abordarea interconfesională Problema interconfesională, mai ales cea a relației dintre Ortodoxie și Romano-Catolicism, Greco-Catolicism și Protestantism, constituie o temă predilectă a dezbaterii
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
exemplare pentru ipostazele artei producătoare de sens, a unei arte spiritualizate, din lunga imnografie a martirajului românesc. Desigur, că toate aceste lucruri ar putea constitui obiectul altor cărți, mult așteptate și necesare în cultura română, încă supusă unor probe de ideologizare. O observație de fond care nu impietează cu nimic asupra valorii și importanței cărții de față: abundența și lungimea citatelor împiedică, uneori, disocierea punctului de vedere al autorului de cel la care se face apel pentru a consolida argumentația propriu-zisă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Franței În privința republicii. Utilitatea unei definiții ternare: națiune politică, națiune culturală, națiune etnică Diviziunea binară a definițiilor este utilă, clară și contribuie la studierea națiunii. Însă acest avantaj antrenează și câteva defecte importante: o astfel de opoziție se pretează la ideologizare, la polemică interesată și la strategie politică. Conflictul franco-german a fost În acest sens o ilustrare extremă. Mai târziu, chiar dacă la un nivel mai mic, acest tip de opoziție se reproduce. Gellner, punând accentul mai curând pe naționalism decât pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu atât mai mult cu cât acest periplu se realizează fără a ignora partea obscură, întunecată a interbelicului, marcată de mutații ideologice și deviații naționalist-antisemite. Complementar, capitolul al VI-lea prezintă o serie de "recuperări simbolisto-secesionisto-decadente", urmând momentului maximal al "ideologizării radicale a criticii decadenței", broșura lui Sorin Toma, publicată în 1948, Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei. Ultimul capitol, al XVIII-lea, este și cel mai consistent sub aspectul exegezei concrete, al contactului cu textul literar. Autorul se angajează în misiunea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
1948 a venit în răspărul tradiției încetățenite pe durata ultimului secol. Decretul nr. 175 pentru reforma învățământului din 1948 stipulează, încă din articolul I, principiul egalitar și nediscriminator al educației, caracterul "exclusiv de Stat", precum și "unitatea de structură" al acesteia. Ideologizarea învățământului este explicit afirmată în textul de lege, Statul asumându-și misiunea "educării tineretului în spritul (sic!) democrației populare" (art. I, lit. c). Ideea este preluată și radicalizată în programa școlară de istorie pentru clasele VIII-XI din 1952, care stabilește
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]