963 matches
-
basca și bretona, având o conotație depreciativă. Elitele adoptă definitiv limba franceză, iar parțial și păturile mai modeste ale populației. În sud numai aristocrația renunță la limba occitană. În orașele din regiunile cu idiomuri "oïl", oamenii de rând vorbesc acele idiomuri și înțeleg franceza, dar la sate se cunosc numai graiurile locale. În secolul al XVIII-lea crește totuși treptat numărul celor care vorbesc sau înțeleg franceza, progres favorizat de un început de urbanizare în urma dezvoltării manufacturilor, de circulația mai intensă
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
care ține până la instaurarea celei de-a III-a Republici în 1870. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, franceza este vorbită de numai circa 3 milioane de locuitori din 28 de milioane. La începutul Revoluției, noul regim este tolerant față idiomurile locale, în numele libertății, existând chiar tendința de a se traduce documentele oficiale ale autorităților în acele idiomuri, dar începând cu 1794, orientarea se inversează. Începe combaterea înverșunată a idiomurilor locale, guvernul adoptând pentru prima oară în Franța o politică lingvistică
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
-lea, franceza este vorbită de numai circa 3 milioane de locuitori din 28 de milioane. La începutul Revoluției, noul regim este tolerant față idiomurile locale, în numele libertății, existând chiar tendința de a se traduce documentele oficiale ale autorităților în acele idiomuri, dar începând cu 1794, orientarea se inversează. Începe combaterea înverșunată a idiomurilor locale, guvernul adoptând pentru prima oară în Franța o politică lingvistică clară de impunere a limbii franceze ca limbă națională, cu rolul de a realiza unitatea națiunii. Se
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
28 de milioane. La începutul Revoluției, noul regim este tolerant față idiomurile locale, în numele libertății, existând chiar tendința de a se traduce documentele oficiale ale autorităților în acele idiomuri, dar începând cu 1794, orientarea se inversează. Începe combaterea înverșunată a idiomurilor locale, guvernul adoptând pentru prima oară în Franța o politică lingvistică clară de impunere a limbii franceze ca limbă națională, cu rolul de a realiza unitatea națiunii. Se ajunge până la instituirea pedepsei cu închisoarea pentru funcționarii publici care redactează documente
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
adoptând pentru prima oară în Franța o politică lingvistică clară de impunere a limbii franceze ca limbă națională, cu rolul de a realiza unitatea națiunii. Se ajunge până la instituirea pedepsei cu închisoarea pentru funcționarii publici care redactează documente în alt idiom decât franceza. În Franța exista deja de la sfârșitul secolului al XVII-lea un învățământ obligatoriu, cu care se ocupa biserica, dar o făcea în idiomurile locale acolo unde se vorbeau acestea. În timpul Revoluției, învățământul public devine laic și se decretează
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Se ajunge până la instituirea pedepsei cu închisoarea pentru funcționarii publici care redactează documente în alt idiom decât franceza. În Franța exista deja de la sfârșitul secolului al XVII-lea un învățământ obligatoriu, cu care se ocupa biserica, dar o făcea în idiomurile locale acolo unde se vorbeau acestea. În timpul Revoluției, învățământul public devine laic și se decretează că trebuie să se predea peste tot limba franceză, iar celelalte cunoștințe în franceză și în idiomul local. În realitate, acest obiectiv nu se poate
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
care se ocupa biserica, dar o făcea în idiomurile locale acolo unde se vorbeau acestea. În timpul Revoluției, învățământul public devine laic și se decretează că trebuie să se predea peste tot limba franceză, iar celelalte cunoștințe în franceză și în idiomul local. În realitate, acest obiectiv nu se poate realiza, din lipsă de mijloace. Prin urmare, franceza nu se răspândește în acest fel. Totuși, ea progresează pe alte căi: adunările în care se vorbește franceza, fiind prezenți mulți delegați din diferite
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
aibă același prestigiu ca înainte, rămânând numai limba diplomației și a lumii științifice. În 1830 se înființează un învățământ de stat neobligatoriu în franceză, deschis tuturor și menit să contribuie la realizarea unității politice și sociale prin limba națională. Combaterea idiomurilor locale devine din ce în ce mai intensă prin intermediul învățământului. O înverșunare deosebită se exercită împotriva limbii bretone. "Regulamentul școlilor primare elementare din arondismentul Lorient" adoptat în 1836 și aprobat de inspectorul general în 1842 interzice elevilor să vorbească bretona chiar și în recreații
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
este adoptarea în 1881 a legii propuse de ministrul învățământului Jules Ferry. Aceasta instituie învățământul primar public, laic, gratuit și obligatoriu numai în limba franceză. În acest fel se ajunge ca practic toți locuitorii să cunoască franceza, cu prețul înăbușirii idiomurilor locale. La începutul secolului al XX-lea, în școlile, autobusele și alte locuri publice din Bretania se putea vedea inscripția „Interzis vorbitul în bretonă și scuipatul pe jos”. În școli, copiii erau pedepsiți dacă vorbeau bretona. Totuși, idiomurile locale nu
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
prețul înăbușirii idiomurilor locale. La începutul secolului al XX-lea, în școlile, autobusele și alte locuri publice din Bretania se putea vedea inscripția „Interzis vorbitul în bretonă și scuipatul pe jos”. În școli, copiii erau pedepsiți dacă vorbeau bretona. Totuși, idiomurile locale nu dispar. În acea perioadă, la sate sunt încă mijlocul de comunicare cotidian. Deși astăzi franceza s-a impus pe tot teritoriul Franței și în țările francofone, ea nu se vorbește la fel în toate regiunile. Variantele regionale ale
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
la sate sunt încă mijlocul de comunicare cotidian. Deși astăzi franceza s-a impus pe tot teritoriul Franței și în țările francofone, ea nu se vorbește la fel în toate regiunile. Variantele regionale ale francezei sunt influențate de trăsături ale idiomurilor locale chiar în vorbirea celor care nu le mai cunosc. În secolul al XIX-lea, franceza se răspândește și în lume prin extinderea imperiului colonial francez în Africa, Asia de Sud-Est și Oceania, în cadrul unei pretinse „misiuni civilizatoare” a Franței. Începând cu
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
sa nu poate fi urmărită, pentru că nu prevede sancțiuni. În Québec, deși nu este stat suveran, este totuși în vigoare "Carta limbii franceze" din 1977, conform căreia franceza este limba oficială a provinciei. În secolul al XX-lea, concepția despre idiomurile locale se schimbă treptat. Lingviștii și, sub influența lor, o parte tot mai mare din opinia publică nu le mai consideră inferioare limbii franceze. De exemplu, idiomurile altele decât franceza vorbite tradițional pe teritoriul Franței pot fi predate în învățământul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
franceza este limba oficială a provinciei. În secolul al XX-lea, concepția despre idiomurile locale se schimbă treptat. Lingviștii și, sub influența lor, o parte tot mai mare din opinia publică nu le mai consideră inferioare limbii franceze. De exemplu, idiomurile altele decât franceza vorbite tradițional pe teritoriul Franței pot fi predate în învățământul de stat. Revoluționarii de la sfârșitul secolului al XVIII-lea fiind burghezi instruiți în franceza clasicismului, normele gramaticale și ortografia rămân cele fixate în secolele XVII-XVIII. Doar lexicul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
scrierii nu a dus la un sistem alfabetizat, posibil din cauza complexității limbajului, iar principiul ideografic a rămas fundamental neschimbat până astăzi. Scrierea ideografică a atins în China funcționalitatea maximă a funcționării sale. Limba vorbită s-a despărțit în mai multe idiomuri, ceea ce a dus la fărâmițarea națiunii în popoare diferite care nu puteau comunica între ele în niciun fel. Spre deosebire, limba scrisă nu a cunoscut trecerea de la semne-cuvânt la semne-sunet și a permis întărirea oligarhiei ai cărei membri comunicau între
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est. Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică. În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii (al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice) ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi. În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California, s-a tras concluzia că femeile
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
nu putea veni decât din partea unui romanist profund cunoscător al limbii române, așa cum, între romaniști, puțini mai sunt”. (Alexandru Niculescu, p. V) O secțiune importantă și care constituie partea finală a lucrării o reprezintă descrierea și evoluția limbilor descendente din idiomul italic. Întâi cercetătorul prezintă Romania Orientală și - în mod firesc - începe cu limba română (p. 285 sqq.), însă nu mai este firesc faptul că el este nevoit să redacteze întinse note de subsol (care, practic, dublează textul de bază!) prin
Carlo Tagliavini () [Corola-website/Science/310084_a_311413]
-
Interesele conjuncturale, în acest caz de natură politică, nu se pot suprapune și nu trebuie să deformeze receptarea realităților lingvistice. Totuși, „cum fiecare națiune suverană și independentă (nu era pe atunci cazul Moldovei sovietice) are dreptul de a-și alege idiomul pe care îl consideră potrivit”, Carlo Tagliavini oferă exemplul Marelui Ducat al Luxemburgului, unde - ca limbă oficială, alături de franceză și germană, există și Lëtzebuergesch (adică un dialect al limbii germane, aproape identic cu cel din regiunea vecină din Germania, inclusiv
Carlo Tagliavini () [Corola-website/Science/310084_a_311413]
-
pe sărăcăcianii ca aparținând unei ramuri a aromânilor numită "rămâni fărșeroți" care a adoptat limba greacă gradual, în ultimă instanță sub influența prozelită a călugărului grec (ulterior sanctificat) Cosmas Etolianul care a fost foarte activ în zonele locuite de sărăcăciani. Idiomul grec vorbit de sărăcăciani este greu inteligibil restului populației grecești și cuprinde vocale specifice limbii române cum ar fi 'ă' și 'â' inexistente ca atare în greacă. Mai mult decât atât, el conține numeroase cuvinte de origine aromână dar și
Sărăcăciani () [Corola-website/Science/299729_a_301058]
-
de termeni artificiali. Vocabularul ar trebui să fie bazat pe limbile existente (câteva dintre cele care au multe cuvinte în comun, în ciuda ortografiei și pronunției diferite). Gramatica ar trebui să fie cât mai simplă cu putință, fără toate excepțiile și idiomurile care îl suprasolicită pe cel care studiază limbile naționale existente. Aceasta idee a inspirat printre alții și pe părintele Schleyer, inventatorul limbii Volapük și pe Dr. L. L. Zamenhof, inventatorul limbii Esperanto, care, la mai bine de un secol de când
Ido () [Corola-website/Science/299310_a_300639]
-
oameni de știință și lingviști a creat limba . Comitetul respectiv a fost format de ligvistul danez, Profesorul Otto Jespersen și de matematicianul și filozoful francez, profesorul Louis Couturat. Aceștia au luat ce are mai bun esperanto și o altă invenție, Idiom Neutral, creând o limbă care este probabil cea mai ușoară din lume și în același timp cea mai precisă. Altă ameliorare a fost una pe care Zamenhof însuși o observase ca fiind foarte logică și convenabilă. În limba esperanto cuvintele
Ido () [Corola-website/Science/299310_a_300639]
-
Marcello al Corso (1682-63). Abordarea solemnă a lui Fontana, deși lipsită de inventivitatea uimitoare a predecesorilor din Roma, a exercitat o influență substanțială asupra arhitecturii baroce și prin însemnările prolifice și prin arhitecții pe care îi îndrumase care au răspândit idiomurile Baroce în Europa secolului al XVIII-lea. În acest secol capitala europeană a arhitecturii s-a mutat de la Roma la Paris. Stilul Rococo, care a înflorit în Roma după anii 1720, a fost influențat profund de ideile lui Borromini. Cei
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
fost repertoriați, în ordine alfabetică: aforism, citat celebru, clișeu, clișeu lingvistic, colocație, comparație proverbială, compus, eponim, expresie, expresie frazeologică, expresie idiomatică, expresie la modă, expresie perifrastică, expresie proverbială, expresii în limbi clasice, expresii în limbi moderne, formulă convențională, frazem, frazeologism, idiom, idiom funcțional, idiom lexemic, idiomatism, idiotism, izolare, izolare livrescă, locuțiune, locuțiune figurată, locuțiune proverbială, maximă, parimie, parte de vorbire cu determinare obligatorie, perifrază proverbială, proverb, sentință, sintagmă, unitate frazeologică, wellerism, zicală. Acestora li se adaugă „construcție idiomatică” și „entitate frazeologică
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
repertoriați, în ordine alfabetică: aforism, citat celebru, clișeu, clișeu lingvistic, colocație, comparație proverbială, compus, eponim, expresie, expresie frazeologică, expresie idiomatică, expresie la modă, expresie perifrastică, expresie proverbială, expresii în limbi clasice, expresii în limbi moderne, formulă convențională, frazem, frazeologism, idiom, idiom funcțional, idiom lexemic, idiomatism, idiotism, izolare, izolare livrescă, locuțiune, locuțiune figurată, locuțiune proverbială, maximă, parimie, parte de vorbire cu determinare obligatorie, perifrază proverbială, proverb, sentință, sintagmă, unitate frazeologică, wellerism, zicală. Acestora li se adaugă „construcție idiomatică” și „entitate frazeologică”. Printre
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
ordine alfabetică: aforism, citat celebru, clișeu, clișeu lingvistic, colocație, comparație proverbială, compus, eponim, expresie, expresie frazeologică, expresie idiomatică, expresie la modă, expresie perifrastică, expresie proverbială, expresii în limbi clasice, expresii în limbi moderne, formulă convențională, frazem, frazeologism, idiom, idiom funcțional, idiom lexemic, idiomatism, idiotism, izolare, izolare livrescă, locuțiune, locuțiune figurată, locuțiune proverbială, maximă, parimie, parte de vorbire cu determinare obligatorie, perifrază proverbială, proverb, sentință, sintagmă, unitate frazeologică, wellerism, zicală. Acestora li se adaugă „construcție idiomatică” și „entitate frazeologică”. Printre toți acești
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
fost repertoriați, în ordine alfabetică: aforism, citat celebru, clișeu, clișeu lingvistic, colocație, comparație proverbială, compus, eponim, expresie, expresie frazeologică, expresie idiomatică, expresie la modă, expresie perifrastică, expresie proverbială, expresii în limbi clasice, expresii în limbi moderne, formulă convențională, frazem, frazeologism, idiom, idiom funcțional, idiom lexemic, idiomatism, idiotism, izolare, izolare livrescă, locuțiune, locuțiune figurată, locuțiune proverbială, maximă, parimie, parte de vorbire cu determinare obligatorie, perifrază proverbială, proverb, sentință, sintagmă, unitate frazeologică, wellerism, zicală. Acestora li se adaugă „construcție idiomatică” și „entitate frazeologică
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]