261 matches
-
27 martie 1918, rolul său fiind determinant prin discursurile rostite în Sfatul Țării, al cărui președinte va deveni. Drept recunoștință, regele Ferdinand îl va decora cu ordinul Coroana României în grad de Mare Ofițer, la 30 martie 1918. Curând însă idiosincraziile politice vor izbucni și Stere va fi acuzat de înaltă trădare (pentru rămânerea în București în timpul refugiului guvernului și regelui la Iași), adversarii săi provocându-i scoaterea din învățământul universitar și arestarea la 10 mai 1919, fără ca să i se
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
luminilor, viața bună și guvernarea bună, inspirate și conduse de rațiune, se situau deasupra tuturor acelor deosebiri WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 347 care se exprimă în mentalități și tradiții culturale. În exercițiul rațiunii, Russell vedea forța capabilă să dizolve pasiunile și idiosincraziile care îi despart și-i opun adesea pe oameni. Acel spirit raționalist pe care l-a promovat prin întreaga sa operă se opunea exaltării romantice și postromantice a artisticului și religiosului, adică a valorilor care particularizează culturile. Nu este greu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
economie unitară, unele țări fiind mai liberale, alte-le mai dirijiste. Astfel, în fața mesajelor confuze ale Uniunii Europene, țările estice, după o derută inițială de înțeles, au început să facă alegeri pragmatice și oportuniste, "optînd pentru ceea ce era mai aproape de idiosincraziile locale" (Roumen Abramov). Aceasta i-a inspirat pe americani să vorbească despre "vechea" și "noua" Europă. Potrivit "legii lui Greesham", într-o economie "moneda rea", cu putere de cumpărare scăzută, are tendința să elimine din circulație "moneda bună", cu putere
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
astfel identificate deci trei fenome-ne distincte: urîtul în sine, urîtul ca formă și reprezentarea artistică a amîndurora, al treilea dînd mărturie pentru primele două. Esteticienii ar trebui însă, în teoriile lor, să țină mai mult seama de variabilele individuale, de idiosincrazii și chiar, la limită, de aprecieri sau comportamente deviante. Să urmărim deci această Istorie a urîtului cu toată atenția, pentru că manifestările urîțeniei sunt extrem de variate, induc reacții și comportamente dintre cele mai diverse, ducînd chiar la devieri extreme. Cum declamau
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
boierului Calomfir. Marina, în schimb, are darul prezicerii. O lectură în filigran a fragmentelor de jurnal semnat de Virgil Ierunca "Trecut-au anii", face Gabriel Stănescu, chiar dacă nu este sută la sută de acord cu părerile diaristului. Marcat de exaltări, idiosincrazii, dar și de un deosebit simț al onestității și al discernământului, această radiografie a exilului românesc în Europa, cu luminile și umbrele lui, pune în vedetă rechizitoriul comunismului și al complicilor lui din Occident, demascarea fariseismului colaboraționist și a megalomaniei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o nulitate oficială", Geo Bogza, avangardistul ce va "face elogiul Canalului", George Ivașcu, "mare afacerist de atitudini", George Oprescu, "un laș bătrân", Toma George Maiorescu, "un homuncul al partidului", Marin Preda, scriitor de "romane propagandistice" ș.a.m.d. În siajul idiosincraziilor regretatului Virgil Ierunca, Gabriel Stănescu nu-și poate reprima el însuși săgețile în contra unor compatrioți tip Andrei Codrescu sau Norman Manea, ultimul fiind un "inginer hidroenergetician, devenit peste noapte profesor universitar la un colegiu de științe umaniste. Oare ce le
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nevroză și psihoză, dar situat între acest tip nosocomic și normalitate. Conotația narcisică nu lipsește din acest tablou, dată fiind năzuința permanentă a autorului "Exercițiilor de admirație" de a fi curtat, celebrat, iubit. Cartea lui Valentin Protopopescu va reactualiza multe idiosincrazii, dar și elogii, fiind prima sinteză în cheie hermeneutică despre viața și opera lui Cioran. Tradusă în câteva limbi europene, ea va redimensiona simțitor figura deja planetară a moralistului de la Rășinari. Horia-Roman Patapievici Beatrice, oglinda chipului divin Fizician prin studii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a cauționat-o". Dezavuându-i pe cei ce-l incriminează pe Croh ca promotor al realismului socialist, S. Damian nu ezită să execute necesarul "paricid", probând cu textele maestrului în față, mai vechi și mai noi, inflexibilitatea acestuia față de propriile idiosincrazii, infirmități, nostalgii. Servindu-se de limbajul figurat al unor iluștri eseiști și politologi occidentali, criticul descrie consecințele complicității cu răul, simbioza vănător-vânat, în care "abia după dispariția vânătorului, vânatul îi resimte absența, ba chiar își redescoperă și afinitatea cu el
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
USR abia prin 1994. Dar mai bine să punem capăt acestor însemnări ce nu prea au a face cu destinul exemplar al personalității în cauză, ele nefiind probabil decât reflexele unei subiectivități delirante, flagelată de o nemântuită susceptibilitate și varii idiosincrazii. Ca oricare critic de vocație dedicat în special prozei, Gabriel Dimisianu ambiționează să scrie roman, să dea un suflu epic scrierilor sale, să facă tipologie, portretistică și dacă se poate, frescă. Reușește, cel puțin în cazul acesti cărți, mai ales
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
opera camilpetresciană decât dinspre textele cu tentă autobiografică (jurnalul, fragmente disparate din Doctrina substanței, ca și confesiunile din câteva interviuri și conferințe) spre lumea ficțiunii. Notele zilnice ne apar de o aparent dezarmantă monotonie, notațiile alternând între privațiuni materiale și idiosincrazii literare. Lectorul avizat nu poate trece cu vederea o serie de amănunte dintre cele mai bizare. Însemnările au un caracter discontinuu, luni și chiar ani întregi Camil Petrescu nu notează nimic. E de presupus, și aici Mircea Zaciu are dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de un cer de plumb. E de necontestat că observația lui Al. Paleologu cu trimitere la oroarea pe care scriitorul o manifesta față de personajele care se complăceau într-o lene de a privi își are temeiurile sale. Însă, cauza acestei idiosincrazii trebuie căutată nu doar în convingerea romancierului că privirea trădează inteligența și viața interioară intensă a unui anume personaj, ci și în visul răspândit în operă. Probabil că s-ar putea evoca din nou și accidentul biografic (surditatea), fiindcă e
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în plan epistemologic și poietic, pe de o parte, înțelegere, integrare și efort de a sintetiza în operă principiile estetice enunțate. A doua trăsătură întru totul demnă de reținut este orientarea pragmatică a scriitorului, care, în pofida presupozițiilor ideologice și a idiosincraziilor inevitabile, transpune discursul in verbis în discurs in actu. Delimitând atent teritoriul în care este operantă opoziția "realitate" "aparență" ( ori adevăr vs. fals), Camil Petrescu conchide o pragmatică a discursului verosimil 382, tranșând în favoarea sa raportul dintre invenție și repetiție
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acesteia de clișeele bunelor sentimente paternaliste și clasiciste. Este un discurs, cu toate cărțile lumii pe masă, al scriitorului conștient că romanul său se scrie în postmodernitate prin rapel, juxtapunere și aglutinare de fișe de lectură, intuiții, probe de memorie, idiosincrazii, bricolaje în incurabil, morbid, visceral și umoral, totul în lumina obsesiilor sale, a râvnei sisifice de a da un stil și un viitor vieții și morții sale: Chiar de n-aș fi hotărât eu așa, sau n-aș fi voit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
luminilor, viața bună și guvernarea bună, inspirate și conduse de rațiune, se situau deasupra tuturor acelor deosebiri WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 347 care se exprimă în mentalități și tradiții culturale. În exercițiul rațiunii, Russell vedea forța capabilă să dizolve pasiunile și idiosincraziile care îi despart și-i opun adesea pe oameni. Acel spirit raționalist pe care l-a promovat prin întreaga sa operă se opunea exaltării romantice și postromantice a artisticului și religiosului, adică a valorilor care particularizează culturile. Nu este greu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cinci nume demne de luat în seamă!"), nici o critică venită din partea celor care, odată prezentați în carte, m-au determinat să cred contrariul nu mă mai poate mira. Cu atât mai mult cu cât știu prea bine că scriitorii au idiosincraziile, frustrările și, mai ales, orgoliile lor, în unele cazuri, gonflate peste măsură... Îi asigur, în orice caz, de faptul că, în ceea ce mă privește, le-am ignorat cât am putut pe ale mele. Un ultim aspect: cartea de față a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
om, Outopos, Iași, 1999 e mult mai puțin iconoclast decât s-ar crede, ținând cont de temerara sa intitulare. Încercând să inventarieze formele de raportare parodică sau cinică la modelul cultural invocat în titlul poetului ieșean, un cititor iubitor de idiosincrazii religioase nu ar putea să fie altfel decât dezamăgit de pauperitatea blasfemică a discursului. Evanghelia după om însumează de fapt poeme ale pătimirii în(-) și întru starea de a fi om. Împrumutând sonuri diverse, meditațiile lirice din carte se grefează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ne aflăm totuși în fața unei povești despre Holden Caulfield un Holden Caulfield în carne și oase, evadat din fascinanta ficțiune salingeriană și aruncat în dinamica Americii ultimelor șapte decenii, pornind de la Marea Depresiune și mergînd pînă la postindustrializare sau la idiosincraziile complicatului fin du siècle. Numele real al acestui Caulfield longeviv este Charles Bukowski, poet și romancier american, cu notorietate semnificativă în anii optzeci, născut în 1920 și dispărut în 1994. Singularitatea scriitorului în cauză vine dintr-o curioasă suprapunere a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ceea ce unește Într-o ‹‹umanitate›› (humanitasă ființând În forme diverse, istorice În ele Însele, dar marcate de ceea ce constituie clipa viețuirii lor În orizontul veșniciei.” Pentru aceasta se impune Însă să perseverăm În a ține sub control prejudecățile, stereotipiile și idiosincraziile culturale proprii pentru că nu este ușor să recunoști, adesea În pofida propriilor interese, că celălalt poate să aibă dreptate, sau poate să fi ales un mod propriu de a fi, superior. Într-o inspirată formulare de subtitlu, Nicu Gavriluță atrage atenția
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
desăvîrșească eliberarea sexuală în Statele Unite, crescuți de o bunică în spiritul elitismului republican și al străpungerilor libertare ale anilor '60. Primul dintre ei, biolog de vîrf, este convins că lumea a intrat într-o "apocalipsă uscată" tot luîndu-și drept adevăr idiosincrazia depresivă, și nutrește vise demiurgice despre mutația biologică; între timp, se agață cu disperare de o viziune pozitivistă, înconjurîndu-se de metereze teoretice de îndată ce un sentiment oricît de fragil iubirea, sau bucuria de a trăi încearcă să scape de regulile jocului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Scriu dintr-un fel de nevoie fizică"193, "dacă nu aș scrie, aș fi murit de multă vreme"194. Pagini întregi acoperite zi după zi, izolându-se de lume și refugiindu-se în propriile vise, în propriile himere, în propriile idiosincrazii. Când la întoarcerea familiei în Europa, la Paris, ia act de izolarea deplină, va trăi evenimentul ca pe o regenerare: "M-am născut pentru mine însumi între 1946 și 1948, atunci a fost când am deschis ochii spre lume, până
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care a exploatat-o în interes personal. Mă refer la transformarea institutelor de cercetare în anexe personale și a cercetătorilor într-un fel de iobagi, la cazul mutării Dicționarului Literaturii Române de la Iași la centru, la impunerea propriilor obsesii și idiosincrazii în forma finală a Dicționarului General al Literaturii Române ș. a. m. d. În ultimii vreo 15 ani, a cumulat atâtea funcții, poziții, cu veniturile aferente, că ar putea face invidioasă o mulțime de capitaliști serioși care-și pierde sănătatea încercând
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
numai obsesivii se fixează definitiv la un singur tip. Când eram foarte tânăr, nu știu de ce credeam că nu-mi plac femeile blonde, dar când am văzut-o prima oară într-un film pe Sharon Stone, mi-a trecut această idiosincrazie ciudată! Și eu am vizitat universitățile, pe unde am fost! N-am ajuns la Las Vegas, iar din ce-am văzut în filmele artistice ori în documentarele de pe Discovery Chanel, despre competițiile de biliard și poker de acolo, cred că
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
stilul eminamente scriptic al prozatorului publicistic (Vianu, Cioculescu). Lipsa de spontaneitate semnifică, și în actul gazetăresc, preocuparea obsedantă pentru rescriere, pentru elaborare meticuloasă și responsabilă, ca expresie a venerației în fața Cuvântului. Referindu-se la "schițele de portret" argheziene, Cioculescu semnalează idiosincraziile pamfletarului, stimulate de percepția sa consecvent-deformatoare asupra unor personaje ale căror merite și calități sunt totuși public recunoscute (V. Alecsandri, N. Davidescu, Iorga, Crainic, Brătescu Voinești, Pompiliu Eliade ș.a.): "când se înverșunează împotriva unui scriitor, fie chiar exclusiv pe temeiuri
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Dusseldrf, și, Înconjurîndu-i pe orbite proprii, David Lynch, Twin Peaks, plus Franck Darabont, În sens clasic (Închisoarea Îngerilor, The Green Mile). Mai sînt cîțiva. E un fel de listă a lui Schindler, a cîtorva oameni care-au scăpat, dezvoltînd o idiosincrazie de mult așteptată față de cîștig, pentru că sînt deja bogați, un limbaj și o mișcare filmică noi, cu cît mai puține compromisuri, Încercînd să creeze o breșă În Întunericul de fum al Terminatorilor, singura nădejde a cinefilului din lumea-ntreagă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
brusc, revendicativi, justițiari, autoritari și intoleranți. Ce-a urmat se cunoaște. Efectul se vede: ce viață literară avem? Cum arată viața literară românească? Arată ca un câmp de luptă. Lupte mărunte, epuizante, deloc creatoare, foarte provinciale. Aici se manifestă toate idiosincraziile, resentimentele, voința de putere. Voiam, în fapt, să vă spun că n-a fost ușor nici ieri, în vremea totalitarismului comunist, nici azi - în fervoarea și haosul libertății - să-i aperi pe Nichita Stănescu, Sorescu, Preda. Toată lumea se supără pe
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]