1,748 matches
-
adevărat sublime. La trei zile după împlinirea vârstei de 74 de ani, Adam își notează în propriul jurnal: "Pasiuni, experiențe, tot ce e normal să trăiască la vârsta ei trebuie să trăiască, să încerce, nu să le suspende dintr-un idiot, rău înțeles sentiment de fidelitate, de recunoștință, de compasiune față de mine (...). Așa că am să o încurajez să aibă o viață alături de mine, dar am să o încurajez, discret, însă ferm, să aibă o viață numai a ei, de care să
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
șaua unui cal beat, diverși români care lucrează ("cinstit", după cum susținea reporterul) s-au dezlănțuit într-o veritabilă competiție a urii. Ideea era una singură: "animalele" care stricau imaginea țării erau invitate să părăsească Italia. Apelativul cel mai frecvent era "idioților", rostit cu o dezinvoltură care dovedea un intens exercițiu. Nici unul, absolut nici unul dintre cei solicitați să se "distanțeze" de practicile infractorilor români din Italia n-a avut altă abordare decât una de tip "soluția finală": închisoarea sau deportarea. Această perspectivă
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
grozăviile moralei. Pentru că nu cred în scrisul meu, oamenii mă fac mai fericit decât dacă m-ar adopta - asta nu înseamnă că pentru mine a fi fericit este altceva decât o stare de nepăsare față de a fi om. * Despre un idiot nu spui că și-a ratat viața, idiotul nu participă la agonia generală, triumful nu este pentru el ideal de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
oamenii mă fac mai fericit decât dacă m-ar adopta - asta nu înseamnă că pentru mine a fi fericit este altceva decât o stare de nepăsare față de a fi om. * Despre un idiot nu spui că și-a ratat viața, idiotul nu participă la agonia generală, triumful nu este pentru el ideal de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ratat viața, idiotul nu participă la agonia generală, triumful nu este pentru el ideal de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim al unei întregi clase de înțelepți risipiți? Să faci însă elogiul idiotului, excesul de subtilitate este prea mare; visând întruna la împlinire, cum să nu îți iei maniile drept revelații? * Mediocritatea este cea mai reușită ofertă libidinală de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim al unei întregi clase de înțelepți risipiți? Să faci însă elogiul idiotului, excesul de subtilitate este prea mare; visând întruna la împlinire, cum să nu îți iei maniile drept revelații? * Mediocritatea este cea mai reușită ofertă libidinală de care se bucură creatura civilizată. * Marie Bonaparte, strănepoata lui Lucien Bonaparte, artizanul loviturii de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
îi îmbolnăvește, se roagă pentru ca starea aceasta de lucruri să dureze la nesfârșit și să nu li se întâmple cumva să pățească nonșalanța divină, care ne-ar idiotiza pe toți, salvându-ne. Uităm că modelul de om a fost chiar idiotul divin. * Aberant de multe cărți uitate, ignorate, alcătuind o bibliotecă a nedreptății. * Destinele lipsite de miraj comportă arta devastatoarei conștiințe a corectitudinii. Acestor destine ambiguitatea le provoacă spaime care degenerează în accidente fiziologice. În această formă de proprietate a absurdului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
din antichitate. Atâta vreme cât va exista umilința, mizeria, vor exista și suflete de sclavi. Elitele sociale, la fel, există și astăzi... Refugiate într-o zonă neutră, de unde viața li se pare o poveste rostită "cu gemete, icneli și țipete, de un idiot" (ca în Faulkner). Totul rămas aproape ca odinioară. Formele s-au complicat numai... * Saint-Just. Poemul Organt, în douăzeci de cânturi, - alegorie a vremii. Spirit lucid, urmanist, dominat de măsuri... (lipsește).... Extras din capitolul XX... "La popoarele cu adevărat libere,... femeile
Sub pana lui Saint-Just by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8213_a_9538]
-
E îndeajuns ca una din variabile să lipsească sau să fie deficitară ca inteligența să aibă de suferit. Așa se face că nimeni nu poate fi tot timpul deștept. Toți avem clipe cînd, suferind sincope interioare, facem figura unor iremediabili idioți. Una din variabile esențiale ce stau la baza deșteptăciunii este emoția. Ea este sursa inteligenței și în același timp unul din criteriile după care o putem măsura. Cum s-ar spune, deșteptăciunea vine din suflet. E o prejudecată să ne
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
marxist, nu ducea lipsă de calități și de remarcabile intuiții literare. Era, într-adevăr, bășcălios, luându-i pe mulți peste picior, uneori, putând să se înșele, cum s-a întâmplat cu soții Anton, în niciun caz, un "prost" și un "idiot", cum îl "blagoslovește" autoarea Jurnalului, folosind epitete, extrase din zone joase, cu totul inadecvate limbajului critic, sub imperiul unei puternice reacții resentimentare. Trecând peste un asemenea pasaj apăsat subiectiv, într-o altă ordine de idei, chiar și în fugă, Eugenia
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
treabă de felul său Înțelese necazul șoferului și se oferi să-i Împrumute lampionul său vechi zicându-i: Las’ că-l aduci ’neta până poimâne, caii mei știu drumul și pe Întuneric! Șoferul depăși, mai spuse ca pentru el un „Idiotul!” și coti spre stânga, reduse viteza și Înaintă prin pădure prin spatele cantonului lui Ghiță Zota, pădurarul care nu prea Înțelegea de ce inginerul silvic, șeful său direct l-a invitat cam forțat să vină la Vaslui la o mică petrecere
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
profesionist. — E prima oară când apar la televizor în direct. Cât te-au plătit? — E confidențial: 24 000. — Pe mine 38 000. Dacă plăteam nota, ce făceai cu banii? — Îi băgam în buzunar. Cu tot respectul cuvenit, trebuia să fiți idiot să plătiți nota. — O să trebuiască să ne-nțelegem asupra drepturilor de imagine: mi-ați folosit imaginea. Ar fi păcat să ajungem la avocați. — De ce să aruncăm banii pe avocați? spune Robert și scoate un plic din buzunar. 8 000 e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
discutat relaxat, despre festival și arta românească. Pentru mine, au fost opt zile de neuitat, ramificat profitabile. Sper, repetabile... Directorul festivalului de păpuși din Praga, al cărui oaspete am avut plăcerea să fiu, nu o dată, are o Înjurătură tare nostimă:”Idiot! La pista matii!”... E drept, soția lui e din Bacău... Într-o revistă foarte interesantă, care apare la Focșani, citesc despre un spectacol ieșean din 2010. Aflu că regizoarea este Anca Ovarez. Calambur involuntar, nu foarte rău; pe artistă o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
imaginație. Rudimente de gândire tribală. E un număr care ar trebui scos la licitație. Cu ocazia asta, i-am strâge pe toți imbecilii la un loc. Și nu mai spun ce le-am face. Ce șansă extraordinară să strângi atâția idioți într-o aceeași încăpere. Stop sifon scrie pe un stâlp. Trebuie să ne oprim. Ca la semafor. Dac-ar fi să credem tot de citim... Cosmetică, frizerie, coafor, epilat, masaj. Avocat Tuică Gheorghe. Angajează barman, ospătar, fete, minim 10 clase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
am vârât în patul lui și i-am spus: "De acum eu comand aici, m-ai înțeles? Altfel află toată Bulgaria că te-ai comportat necuviincios cu mine. Am martori". "Și cum vă înțelegeați?" În rusește, bine-nțeles. Făcea pe idiotul, dar l-am pus sub papuc și l-am amuțit. Odată rezolvat hotelul, venea masa la restaurant. Nu erau de niciunele, aceeași sărăcie ca la noi, același jaf pe sub masă. L-am prins pe șeful de restaurant cu mâța în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Am venit și eu, un prăpădit, fără cunoștințe temeinice în domeniu, doar cu intuiții, și vreau să ajung un as peste noapte, un nabab. Visuri mălăiețe. Dar trebuie să găsesc și eu o cale de îmbogățire rapidă, doar nu sunt idiotul lumii. Mă bucur și de o școală temeinică în arta furatului. Neamul nostru nu a produs prea multe școli, dar cea a șmecheriei și a șmanglelii a fost dusă până la desăvârșire, așa că eu beneficiez de această prestigioasă tradiție așa cum polonezii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Știu că În Învălmășeala creată am simțit o vagă lovitură. Apoi n-am mai știut ce-i cu mine. M-am trezit În casa scării, lângă lift, cu dureri cumplite În stomac și cu fața tumefiată. Se spune că Bobică, idiotul acela tembel, m-a umflat și m-a aruncat pe scară ca pe un lepros, Înjurând și lovindu-mă cu descreierare, În timp ce Creț, alt idiot, dirija Întreaga scenă, fredonând ”Simfonia destinului”, a lui Beethoven. Începe să mă cucerească vodka asta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lângă lift, cu dureri cumplite În stomac și cu fața tumefiată. Se spune că Bobică, idiotul acela tembel, m-a umflat și m-a aruncat pe scară ca pe un lepros, Înjurând și lovindu-mă cu descreierare, În timp ce Creț, alt idiot, dirija Întreaga scenă, fredonând ”Simfonia destinului”, a lui Beethoven. Începe să mă cucerească vodka asta. I-am descoperit și aroma. O beau din pahar (e mai civilizat). Sorb sistematic. Sunt la al treilea acum și Plăcerea Începe să mă ia
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a părăsi cămăruța. Nu sunt deloc tare la înjurături, așa că repetam ca un premiant de a șaptea de pe vremuri știu, știu, copiii din ziua de azi sunt mult mai precoci în timp ce tremuram de nervi: "Morții morților morțișorilor mă-tii de idiot nenorocit!". Când ieșeam de la seminar, dau nas în nas cu Milena Stoica, lectoreasa de la "pătrunjelistică". E fată bună și n-am auzit pe nimeni din Institut să spună ceva nasol despre ea, ceea ce e de-a dreptul o performanță. Aveam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Și asta afișa o meclă foarte preocupată: "Te-au informat și pe tine?" "Ce?", se holbă moșul ca sculat brusc din somn. "Te-au anunțat și pe tine de dezinsecție și deratizare?" Da, m-au anunțat", face boșorogul sastisit. Niște idioți, ce mai! Îți dai seama în ce miros insuportabil o să se desfășoare examenele? Mi se întoarce stomacu' pe dos numai când mă gândesc, fir-ar să fie!" Da' nu puteau, dom'ne, să mai aștepte până-n vacanță ori după sesiune
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
toate bârfele ordinare care circulă prin școala asta? Ce Dumnezeu, dacă ai sta să asculți la tonele de porcării care se lansează despre fiecare dintre noi, ai crede că oricare dintre cadrele noastre universitare ori e o lepădătură, ori e idiot de-a dreptul." "Tertio non datur", sintetiză situația Corneluș, cu o față absolut ingenuă. Moșul era tare, indiferent dacă-i ieșise așa din întâmplare sau dacă dădea dovadă de un umor a cărui subtilitate n-aș fi bănuit-o vreodată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a Întîlnirii cu o rachetă Stinger, trasă de paza de coastă, după mai multe somații prin radio cărora Iuffo nu binevoise a le acorda atenția cuvenită. Primind de la căpitanul Jegg informațiile despre toate aceste evenimente, colonelul Pruritanal murmură pentru sine: — Idiotul! Ceea ce, În opinia lui Jegg, nu rezolva cîtuși de puțin problema, În cel mai bun caz o complica. Dacă Iuffo ar fi fost Într-adevăr idiot, n-ar fi reușit să-i păcălească pe toți În asemenea hal, decît cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
degrabă nehotărît, În sensul că era hotărît să-și schimbe Într-un fel viața, numai că nu știa deocamdată cum, cînd deodată, un alt maior Smith, mult mai inteligent, veni din urma lui, Îl prinse de ceafă și-i șopti: idiotule, nu ai avansat pentru că nu ai ucis! Nu o făcuse pentru că, pur și simplu, nu i se oferise ocazia. Oriunde În lumea asta, În serviciile secrete nu ajungi colonel dacă nu ucizi măcar un om. Era atît de simplu, elementar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dar În primul rînd serviciile secrete americane, din care el Însuși făcuse parte cîndva. Însă În cel mai Înalt grad ura democrația americană. — Personal, prefer tirania sau comunismul și cred că cei care se bucură de căderea comunismului sunt niște idioți. Într-o bună zi, va trebui Într-adevăr restaurat, dar nu așa cum a fost, ci așa cum ar fi trebuit să fie. Apoi Îi povesti de ce Îl admira pe Ceaușescu. Foarte simplu. Din cauză că Ceaușescu Îl trimisese la studii În Statele Unite, după ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un icnet scurt. Dintr-o dată se afla cu jumătate de metru mai aproape. Nu rămînea decît să repete de cîteva ori aceeași figură. — Te descurci binișor, Îl lăudă Pablo. — Păi da! Fac treaba asta de vreo zece ani, de cînd idioții de la CIA au simulat un accident de avion, ca să ne dea dispăruți. Repetă saltul și mai icni o dată, de parcă ar fi primit o lovitură Între coaste. De fapt, ne-au luat ostateci, adăugă, fiindcă aveau nevoie de noi pe insulă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]