204 matches
-
Eugen Ionescu a denunțat mereu, încă din tinerețe, cultul forței ca dezumanizant și a combătut ca stupidă și falsă teoria că totul în lume se decide numai prin raportul de forțe. În teoria aceasta nu cred decât imbecilii, impotenții morali, idolatrii, adoratorii minciunii. Exaltarea energiei și dominației, a pretinsei „vitalități”, nu duce decât la pustiirea vieții. Unde domnește forța, dragostea nu există. Unde domnește forța, nimic nu există. Decât neadevărul. Cine e refractar la retorica forței, acela, vulnerabil desigur, e invincibil
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Sfântul, cel care dă mărturie creștină, e un creștin botezat, chemat de Isus Cristos să provoace un șoc spiritual printre cei care l-au cunoscut personal ori citind această operă; sfințenia nu cultivă idolatria și nici nu se regăsește printre idolatri. Sfântul Ioan Calabria. Biografia oficială (Alba, IT), 1999), scrisă de pr. Mario Gadili, din Congregația Sfântului, ne descrie, simplu și natural, istoria unui preot cu totul decis pentru Dumnezeu. Descrierea și tonul povestirii este intensă, transparentă, limpede și fără echivocuri
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nimeni și nimic n-o împiedică toate să le primească ori să le creadă. Cel mai viguros între acești tineri poeți este Mihai Beniuc, înrudit cu O. Goga și Aron Cotruș prin mesianism, spirit de revendicare socială și aer amenințător, idolatru al lui Eminescu, asemeni căruia formulează fraze lirice de o îndrăzneață nuditate, trecând fără spaime prin păduri de proză. Din cauza gâlgâirii torentului liric, poetul nu poate consolida poemele, și volumul reprezintă în întregul lui o singură sonată informă. Poetica e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bogată am moștenit de la cuceritorii crunți... Aceștia străbăteau cu pași mari teribilii munți, Americile înspumate, în căutarea cartofilor, cîrnaților, fasolei, tutunului negru, aurului, porumbului, ouălor prăjite, cu o poftă devoratoare nicicînd văzută în lume... Înghițeau absolut totul, religii, piramide, triburi, idolatrii asemeni celor pe care le aduceau în marile lor ranițe... Pe unde treceau, pămîntul rămînea pîrjolit... Dar barbarilor le cădeau din cizme, din bărbi, din coifuri, din armuri, precum pietricelele, cuvintele luminoase ce au rămas aici strălucitoare... Limba. Am pierdut
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
Dumnezeul lui Israel. Așa a făcut fetița israelită care era roabă în casa lui Naaman. Gândiți-vă că sirienii îi răpiseră familia, libertatea, poporul ei drag. În mod firesc, nu poți să ai decât revoltă și ură pentru un neam idolatru care îi taie în bucăți pe cei iubiți de tine. Dar această copilă cunoștea mai mult decât jucăriile, prăjiturile sau alintările copilăriei. Ea cunoștea un profet, cunoștea un Cuvânt venit din cer și văzuse puterea cu care Iehova poartă de
GHEHAZI de RODICA STOICA în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349726_a_351055]
-
a făcut două greșeli: - prima, nu a primit bogăția și cinstea cuvenită pentru vindecarea leprei. De ce să scape gratis? - a doua, i-a îngăduit sirianului să intre în templul lui Rimon. Cine este Naaman pentru Domnul? Un creștin slab, păcătos, idolatru. Cine este Ghehazi pentru Domnul? Un creștin puternic, vechi, cu experiență.” Și Ghehazi acționează, hotărât să îndrepte situația. Nu putea să stea locului, l-a apucat să alerge după Naaman, proaspătul convertit - ce binecuvântare avea să-i dea? Era inima
GHEHAZI de RODICA STOICA în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349726_a_351055]
-
însă nu cu orice preț, i. e. prin constrângere. Furkânul afirmă: „Nu este silă în credință” (II, 257); (ii) Dar al-Harb (reședința Războiului), restul lumii, care se împarte în două: - Ahl al-Kitab - „Poporul Cărții”, format din Evrei și Creștini; - Mushrikun - politeiștii, idolatrii (sau kafirun - păgânii). Cei dintâi păstrează o revelație adevărată, chiar dacă incompletă sau nedesăvârșită, de aceea beneficiază de toleranță, cu condiția să accepte statutul de subordonați (dhimmi) și să plătească un tribut (jizya). Acesta este sensul în care este interpretat îndeobște
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
fost negat de către guvernul chinez pentru mai mulți ani istoria literaturii se referă la evoluția artei scrisului din momentul apariției primelor texte literare și până în zilele noastre cu toate acestea nu a fost cultivat pe scară largă venerarea cu caracter idolatru a acestui templu a fost preluată de islamici de la hanifi primii monoteiști arabi influența celtă nu a fost atât de puternică precum în nordul celtiberic sau demoni nocturni care fură copii și cauzează boli un exemplu de paranoia ar fi
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
din nou livezi de palmieri), cu această ocazie însușindu-si încă o concubină evreică, pe frumoasa Safia, de numai 18 ani (el avea pe atunci 59 de ani). Mahomed va sfârși prin a-și domina adversarii mecani, cucerind finalmente orașul idolatrilor. Inamicii săi cei mai aprigi se vor converti pentru a-și scăpa pielea (de ex.: Abu Sufian, Kalid ibn al-Walid, Amr ibn al-As). Mahomed, la intrarea în oraș va executa o parte dintre inamicii săi neconvertiți, în special dintre
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
astfel încât supușii lor agricultori, meșteșugari și negustori din feluritele localități cucerite și-au putut vedea în continuare de viața și munca de zi de zi. În problemele religioase erau extrem de toleranți. Când au apărut prima dată în Europa, mongolii erau idolatri sau samaniști și de aceea nu erau fanatici religioși. Atunci când au adoptat islamul, au rămas la fel de îngăduitori ca mai înainte, iar hanul Hoardei de Aur, care a trecut primul la religia musulmană, le-a permis rușilor să înființeze o eparhie
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
localitate aflată la întretăierea drumurilor comerciale ce legau regiunile din sud, Yemenul (locul de obținere a mirodeniilor), de cele din vest, Egipt, Jedda, și de cele est Golful Persic și Mesopotamia. Totodată, Mecca era și locul de pelerinaj al arabilor idolatri. În perioada preislamică (până la începutul secolului VII), Mecca este condusă de puternicul trib al kuraișiților (ar.: "qurayš") din care făcea parte și profetul Muhammad. În 622, Muhammad părăsește Mecca stabilindu-se la Yathrib, viitoarea Medina. După ce recucerește Mecca, se întoarce
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
sfinte, fără să pretindă titlul de "șarif". Mecca, locul nașterii profetului Mahomed, este leagănul islamului. În perioada preislamică (înainte de secolul VII), Mecca era un puternic centru caravanier și comercial, precum și un loc de pelerinaj - la sanctuarul Ka'ba - pentru arabii idolatri care se închinau la pietre. Profetul Muhammad transformă Ka'ba în locul de pelerinaj ritual ("hağğ") pentru musulmani. Totodată Ka'ba este punctul spre care trebuie să-și îndrepte fața orice musulman în timpul rugăciunii ("salăt") rituale. Direcția, către Ka'ba numită
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
Hristos, prezent în euharistie, este singura imagine a lui Dumnezeu acceptată de către Pavel. În timpul reformei acuzația formulată de Pavel împotriva cultelor păgâne devine actuală, ea se îndreaptă de această dată împotriva catolicilor, care celebrează conform lui Martin Luther un cult idolatru ("Götzendienst"). Acest cult jignește sentimentele religioase chiar dacă este dedicat imaginilor cu subiecte din Biblie. În critica fenomenelor mass-media Jean Baudrillard va folosi termenul de "simulacru" pentru a descrie acele manifestări mediale care anihilează relația între imagine și realitate, substituind raportul
Idolatrie () [Corola-website/Science/312293_a_313622]
-
după obiceiul străbun, tăieturi până la sânge în propriul trup. Niciunul nu reușise miracolul pogorârii focului din cer care să mistuiască vitele de sacrificiu ritual. A reușit numai Ilie, cu rugăciunile sale. El a convins poporul să-i masacreze pe preoții idolatri, tot după obiceiurile sângeroase ale epocii. Seceta încetă, dar Izabela, voind să-și răzbune păstorii spirituali, a jurat să-l nimicească pe Ilie. Profetul fu nevoit să ia din nou calea pribegiei, la Beer Șeva și apoi până la muntele Horeb
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
lîngă orizont," "și copacii opriți, din fugă crivatului..." "Îmi tremura nările" "și nici o mireasma," "și nici o boare," "doar mirosul îndepărtat, de gheață," "al sorilor." "Ce limpezi sînt mîinile tale, iarna!" "Și nu trece nimeni" "doar sorii albi se rotesc liniștit, idolatru" "și gîndul creste-n cercuri" "sonorizînd copacii" "cîte doi," "cîte patru." Winter song "You are șo beautiful în winter!" "The field stretched on its back, near the horizon," "and the trees stopped running from the winter wind ..." "My nostrils tremble
Cântec de iarnă () [Corola-website/Science/309905_a_311234]
-
să readucă în discuție lupta împotriva ,necredincioșilor’’. Cronicarul Bernold de Constance relatează că: ambasada împăratului de la Constantinopol a venit la acest conciliu și a implorat pe papă și pe toți creștinii să vină în ajutorul bisericii din Răsărit pe care idolatrii aproape au distrus-o în aceste regiuni, pe care le-au cucerit până aproape sub zidurile cetății Constantinopol. Papa a susținut apelul, cerînd la rându-i ca împăratul Alexie I Comnenul să fie ajutat. Nu este vorba nici de data
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
teocratice de la Athos, militarii ruși debarcând și cu violență (istoricii încă n-au reușit să se pună de acord dacă a existat sau nu moarte de om datorită intervenției armatei țariste) deportând sutele de elemente cel mai rebele ale taberei "idolatrilor", scoase din celulele lor sub forța convingătoare a jetului tunurilor de apă, asta de îndată ce într-un efort al ultimei șanse, un arhiepiscop adus la Moscova se declară incapabil să pacifice părțile în conflict. Conflictele între călugării ortodocși n-au dispărut
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
la Islam sau erau pedepsiți cu moartea ( se știa că în perioada lui Abu Bakr au fost duse războaie împotriva apostaților). Atitudinea comunității musulmane față de aceștia se asemănă cu cea a pe care au avut-o la început asupra arabilor idolatri. Un musulman major și în deplinătatea facultăților mintale era pedepsit cu moartea dacă renega credință musulmană. Timp de 3 zile, acesta avea dreptul de a se reîntoarce la Islam, iar dacă nu făcea acest lucru în termenul celor 3 zile
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
notificarea pretențiilor și declarația de război. Astfel că întâi, musulmanii trebuiau să prezinte condițiile care, dacă erau îndeplinite de necredincioși, putea duce la o rezolvare pașnică a unui conflict. Somațiile erau adresate infidelilor, care erau împărțiți în două categorii: „arabii idolatri” - nu aveau decât două variante: convertirea la Islam sau moartea ( în această categorie intrau și apostații), și „oamenii Cărții” - creștinii și evreii, care dacă refuzau să se convertească la Islam, puteau plăti o taxă, djizya ( bineînțeles, că dacă refuzau una
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
neamurile păgâne (13-23), marele apocalips (24-27), amenințări care încep cu „vai” (34-35) și o completare istorică (36-39). După o veche tradiție iudaică, Isaia ar fi trăit până la începutul domniei lui Manase și ar fi fost ucis din ordinul acestui rege idolatru fiind tăiat cu fierăstrăul (690). Isaia a trăit într-un timp când marea putere asiriană a ajuns la culmea sa prin anul 722 î.Cr., anul prăbușirii regatului de nord. Isaia a avut un rol atât religios cât și politic iar
Isaia () [Corola-website/Science/298059_a_299388]
-
unei seminții fiului său (11.11-13). Dumnezeu îi mai ridică și doi vrăjmași pe Hadad, Edomitul(11.14-22) și pe Rezon, fiul lui Eliada, împărat al Siriei(11.23-25) Cartea continuă cu evocarea domniilor succesorilor săi, în general nelegiuiți și idolatri (Israel-Ieroboam I, Nadab, Baeșa, Ela, Zimri, Omri, Ahab și Ahazia; Iuda- Roboam, Abia; cei mai răi dintre ei fiind Ahab și apoi Omri-16.25,30) cu câteva excepții notabile (Iuda-Asa și fiul său, Iosafat). Ultima parte a cărții aduce
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
fiul său, Iosafat). Ultima parte a cărții aduce în prim-plan pe profetul Ilie, făcător de minuni (învie fiul unei văduve, face ca untdelemnul și făina acesteia să nu se împuțineze), aducător și opritor de ploaie și conflictul său cu idolatrul împărat Ahab, care a făcut ,ce este rău mai mult decât toți cei ce fuseseră înaintea lui’’. Ilie îl lămurește pe idolatrul Ahab, în fața întregului popor, că Dumnezeul lui Israel este adevăratul Dumnezeu și poporul se întoarce la adevărata credință
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
ca untdelemnul și făina acesteia să nu se împuțineze), aducător și opritor de ploaie și conflictul său cu idolatrul împărat Ahab, care a făcut ,ce este rău mai mult decât toți cei ce fuseseră înaintea lui’’. Ilie îl lămurește pe idolatrul Ahab, în fața întregului popor, că Dumnezeul lui Israel este adevăratul Dumnezeu și poporul se întoarce la adevărata credință. Ahab se face ucigaș și hoț pentru o vie (consimțind la o judecată mârșavă, cu martori mincinoși, pusă la cale de Izabela
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
căldură, statornicie și puritate, recunoscând că Dumitru este mai aproape de Dumnezeul adevărat decât toți ceilalți. Eseistul concluzionează că nuvela este o Mărturisire de credință ortodoxă și românească, iar "„biruința lui Dumitru (relativă ce-i drept, căci pastorul tot îl socotește idolatru și naiv) e în fapt biruința Ortodoxiei, așa cum a fost mărturisită la Chicago, în 1959, nu mai puțin limpede și de tare decât de Petru Movilă și Sinodul de la Iași din 1642”". Academicianul Eugen Simion considera că nuvela „O fotografie
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
regelui Amon al Iudeei este identică cu Yodfat. Totuși, ruinele cele mai vechi găsite la fața locului datează abia din epoca elenistică timpurie, din secolele IV-III î.e.n.. După relicvele arheologice, în această perioadă Yodfat era o așezare mică locuită de idolatri și doar după cucerirea Galileei de către regii Hasmonei a început stabilirea evreilor în localitate. În vremea marii revolte a evreilor împotriva stăpânirii romane, în anul 67, cetatea Yodfat a fost asediată timp de 47 zile de către forțele romane de sub comanda
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]