1,015 matches
-
iar el se dă jos cu o expresie plină de importanță, se uită la Amnon, care ține punga în mînă, de ce nu ridici ochii spre casa care a fost a ta, spre fereastra mare pe care ai iubit-o, spre iedera care se cațără pe ziduri, abia cu două săptămîni în urmă i-ai tăiat vrejurile îndărătnice și fereastra cea mare s-a mărit pînă cînd puteai vedea prin ea toată strada, îngustă și cotită precum albia uscată a unui rîu
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
lui Cosmin Ciotloș. În comparație cu numărul pilot, acest nou număr este în creștere: mai bine structurat și mai substanțial. Simpla parcurgere a sumarului ne demonstrează că așa stau lucrurile. La pagina „Acceleratorul de articole”, citim două savuroase texte intitulate „Facultățile cu iederă” și „Le théâtre de la Huchette”. Alexandra Chiriță scrie o cronică deloc conformistă la romanul „Cine a câștigat Războiul Mondial al Religiilor?” de Daniel Bănulescu. Andreea Teliban semnează un amplu grupaj de versuri: „părul se grăbește să-mi crească și/ foarte
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4849_a_6174]
-
să urce și să se agațe de partea de sus a străzilor, zidurile de sprijin ascuțite și pantele abrupte încununate de garduri de magnolii sau straturi de lalele, povârnișuri pe care tot mai mult se plantează, în locul gazonului de altădată, iederă sau ienuperi, să nu mai trebuiască să tunzi iarba o dată pe săptămână cu cositorile alea antice și de demult. Unii își atașau o funie la cositoare și o lăsau să alunece la vale huruind, după care o trăgeau înapoi. Stând
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
tragic personaj din Nu știu alții cum sunt, piticului Paminot.) Nu-i vorbă, frazele lui Foarță rămân lungi, rămân elegante și scufundate în propria sintaxă. Însă tensiunea lor e dată de ruinele de poveste pe care acestea se cațără asemeni iederei. Nu știu câți se vor mai arunca să-l acuze (mai voalat sau mai buruienos) pe poetul timișorean de estetisme superficiale după, de pildă, un astfel de poem: "În '44, în vârstă de un an,/ și unșpe luni, în satul Ilovăț (în
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
leghe / Ca nimfele-ntre craci? // Balena, oh!, balena // Numită Moby Dick / (și mă apucă jena / Că trebuie să-ți zic.) // Plutește pe oceane, / I-e foame de harpon! / Trezește-te, Șerbane, / Roz nod de bulion, // Fute cuvîntul, dulce. / Zdrobit sub iederi moi, / Tu limbii țîța smulge / Și-o dă la marțafoi" (Scrisoare ameliorată, 1977). Urmează apoi infernul obscenității dezlănțuite. În mare parte producția lui Emil Brumaru se transformă într-o Priapee, într-o emisie de texte scabroase, puse - cum altminteri? - sub
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
Poeta se transpune experimental într-o postură geologică, nu fără o analogie cu rezistența oarbă a regnului vegetal: „pămîntul s-a despicat în urma ta / astupînd sunete și chipuri (...) îți tîrăști picioarele / trupul tău adăpostește / rănile multor anotimpuri / te încăpățînezi / ca iedera ca buruienile" (în noapte). Ori sare peste regnuri, din același imbold al recursului la paradigma naturală, precum un blindaj împotriva vidului ontologic: „acolo în visul lui de copil / am să mă nasc încă o dată/ efemeridă sau cactus sau / afectuos animal
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
peste 600 de școli și grădinițe din județ. Școlile și grădinițele în care cursurile sunt suspendate și marți sunt din orașele Târgoviște, Moreni, Pucioasa, Găești și comunele Aninoasa, Bezdead, Buciumeni, Bucșani, Cândești, Cornățelu, Dragomirești, Glodeni, Gura Ocniței, Hulubești, I.L. Caragiale, Iedera, Ludești, Malu cu Flori, Mănești, Niculești, Ocnița, Perșinari, Pucheni, Răzvad, Runcu, Tătărani, Văcărești, Valea Lungă, Vârfuri, Vișinești, Vulcana Băi și Vulcana Pandele. În municipiul Târgoviște rămân închise marți Liceul Teoretic ”Ion Heliade Rădulescu”, Liceul Teoretic ”Petru Cercel”, Școala gimnazială ”Mihai Viteazul
Vezi în ce județe școlile și grădinițele rămân închise și marți () [Corola-journal/Journalistic/47830_a_49155]
-
mitic al nimfelor. El se adresează partenerului său în termenii cei mai avântați: Iată-ne, junele și grațiosul meu faun, [...] sosiți la locul unde nimfele acestor păduri obișnuiesc a-și dezvăli, câteodată, comorile lor de grații; desfă deci cununa de iederă și de lăuruscă ce încinge fabuloasele tale tâmple, [...] și hai să cercăm dacă aceste unde de cristal răce și curgător mai păstrează încă urmele îmbălsămate ale vreunei nimfe spărioase cu sânuri crude și sălbatice. Păstrându-ș i capul pe umeri, companionul
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
-l văd pe Dumnezeu cum trece înalt și majestos, și-i ca un cocostîrc cu picioare lungi ce calcă de pe-un acoperiș de cîrciumă pe altul, de pe un horn de cîrciumă pe altul. Iar fumu-i urcă pe picioare ca iedera descrierii-n poeme” (Întoarcerea fiului risipitor). Despre asemenea momente privilegiate se vorbește uneori patetic. Cu riscul diluării lor prin încercarea zadarnică dea le transpune măreția transverbală în grandoare discursivă. Ion Mureșan evită o atare soluție. D-sa înlocuiește patetismul cu
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
târziu, ci dinspre dreapta, chiar dinspre extrema dreaptă. Este antiburgheză critica lui Sebastian, dar în felul în care fusese și aceea a mentorului său Nae Ionescu, omul de care Mihail Sebastian, spune sugestiv Marta Petreu, era „fixat afectiv ca o iederă”. Un subînțeles al acestei demonstrații: dacă este să fie absolvit Sebastian pentru poziția de dreapta de atunci de ce nu s-ar face același lucru și pentru Eliade sau pentru Noica, prietenii lui apropiați? Evreul improbabil, cartea lui Mihai Iovănel, se
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
și mă Întreb cum a fost posibil. Am plecat Într-o luni dimineața pe la ora zece. Am luat-o pe Maria Tănase de acasă, din strada Popa Nan. Era o vilă mare, frumoasă și Îmi amintesc că era acoperită În iederă. Avea acolo un apartament. Costache mă aștepta În curte cu cheile de la mașină: — S-aveți grijă de doamna ca de ochii din cap! Nu conduceți cu viteză și nu intrați În depășiri. E periculos pe drumuri de munte. Maria Tănase
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
locuința sa de vară”, ne sfătuiește un cunoscător. Trebuie să trecem pe lângă palatul ducilor de Weimar, a căror proprietate încă este acest mic, foarte mic Versailles. Cu un colț anacronic: un turn și un rest din burgul medieval acoperit de iederă, silueta întortocheată și încântătoare, decor ideal pentru o comedie de Shakeaspeare, de pildă „As you like it”: iedera. Rusalind, prințul fugit în pădure... Și Goethe care se înconjura de fantome clasice! Dar până la casa de vară a lui, mai trebuie
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
proprietate încă este acest mic, foarte mic Versailles. Cu un colț anacronic: un turn și un rest din burgul medieval acoperit de iederă, silueta întortocheată și încântătoare, decor ideal pentru o comedie de Shakeaspeare, de pildă „As you like it”: iedera. Rusalind, prințul fugit în pădure... Și Goethe care se înconjura de fantome clasice! Dar până la casa de vară a lui, mai trebuie străbătută grădina engleză, parc mare, în clipa aceasta luminat de un soare primăvăratec, deși suntem în decembrie (în
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
și popas, capătă valoare testamentară - căci „vrednicul Evandru“, strămoșul nostru al tuturor, trimite din depărtări o încurajare românilor, asigurîndu-i de solidaritatea culturii latine cu poporul de la Dunăre: El mă luă de braț, domol mă duse/ Pe prispa cu perdele de iederă și-mi spuse:/ „Știam că, hoinărind din vers în vers,/ Ai să sosești la mine din vremea ta tîrzie./ Nu cred că ești prea ostenit de mers,/ Că drumul l-ai făcut prin poezie./ Poți să vorbești latina ta stricată
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
-i desmierde. Și ei se vor țări spre mine pe mușchiul înflorit și verde, ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. Și iată că de pretutindeni aud un foșnet de tufișuri; erau încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederei vicleni; își plămădiau prin ierburi crude veninul lor de buruieni; dormeau că apele pădurii, ascunși subt grelele pietrișuri. Dar cand descântecu-mi departe zvârli întâiul sau fior, de-odată fiecare'n codru lăsat-a cuibul singuratic, - si'nvinsi de jalea prelungită
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
în reverie; ea emite un șuier, care nu e un simplu semnal, ci o modulare de sonuri - "o fluierare" ce se constituie în "necunoscutul cânt", "cantul ce chiamă șerpii". Or, aceștia se aflau pretutindeni: "Erau încolăciți pe ramuri că lanțul iederei vicleni;/ își plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni". Viclenia șerpilor este de ordin emblematic: ei nu uneltesc împotriva spetei umane, ei sunt embleme de putere pe care cei ce nu le cunosc le consideră ostile, "viclene". Atenție, însă
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
stare de grație a poeziei, dincolo de orice orgoliu cu care este natural investit poetul, acest perpetuu „prea cumsecade lucrător cu ziua”. La el, forța vine și din retragerea expresiei belicoase în favoarea unei abia șoptite rugăciuni, a unei contorsionări imaginative, așa cum iedera înlănțuie înfrumusețându-l trunchiul unui copac uscat. Oare, doar „înfrumusețându-l”? Zona imprecativă odată părăsită (reminiscențe ale agon-ului profesat în volumul anterior mai pâlpâie uneori, în special în capitolul Afaceri biografice), Jurebie redevine caligraful acut al unei noi resemantizări a
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
altă parte, stingherit de acel comentariu care i se păruse absurd, mult prea infantil pentru el. Concha deschise ușa de la patio. - E un loc minunat pentru vară. Ce ziceți, mâncăm aici după ce trece frigul? În patio începuseră deja să crească iedera și trandafirii. Și mai era și o fântână mică, în stil rustic. Într-o parte, o ușă misterioasă părea să se afunde în zidul vecinilor. Pardoseala era de ardezie roșcată, iar pereții erau dați cu alb. Dincolo de ziduri se vedea
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
este altfel și e suficient să citez la întâmplare pentru a mă face înțeles: „Îți amintești când ți-am spus că/ adolescenta aceea maghiară/ ar fi putut fi acum 1000 de ani/ Navamalika mea?// Între piatra tombală și/ sticla fotografiei iedera-și/ înfipsese stolonii printr-un/ miracol sordid.// Am revenit toamnă/ după toamnă căutând/ mormântul și piatra,/ iedera și sticla.// Pisicile din Hajongard/ mă urmează silențios peste tot/ îmbrăcate-n tunica/ lui Mao” (p. 30). Dincolo de aluzia la cunoscutul roman al
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
ți-am spus că/ adolescenta aceea maghiară/ ar fi putut fi acum 1000 de ani/ Navamalika mea?// Între piatra tombală și/ sticla fotografiei iedera-și/ înfipsese stolonii printr-un/ miracol sordid.// Am revenit toamnă/ după toamnă căutând/ mormântul și piatra,/ iedera și sticla.// Pisicile din Hajongard/ mă urmează silențios peste tot/ îmbrăcate-n tunica/ lui Mao” (p. 30). Dincolo de aluzia la cunoscutul roman al lui Rebreanu, oricum insuficientă, scenariul se complică, aglomerând trimiteri și mistere. Manasia e un calofil care, copleșit
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
Ada sau ardoarea etc). Pe strada Tannenberg, într-o cămăruță sordidă, locuință neiubită, visează Feodor la clipa consacrării literare, inventariind minuțios fiecare element de interes al străzii, cele trei magazine, o magazie de cărbuni, o casă cu fațada năpădită de iederă: „toate acestea alcătuiau, în sine, o priveliște, întocmai cum camera, în sine, era o entitate separată”. Treptat, peisajul urban, berlinez, devine parte a unei geografii personale, spirituale, integrându-se într-un peisaj mai complex, care este cel al memoriei: „Mergea
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
Emil Brumaru (monolog) Cîte întîmplări! Înghesuind dulce și-amar trecutul și viitorul în secunda subită. Și deodată înțeleg că voi repeta mereu cuvintele buchisite cu strășnicie, adăugînd bucurie, tristețuri, iluzii zănatice, realități trainice, turnuri de piatră, iederi învolburate tandru... Voi înflori rîndurile cu silabe lustruite temeinic în nădejdile și deznădejdile mele, ale altora... Numai să-mi revin din înfiorarea surprinzătoare, copleșitoare... Reîncep timid, fericit că pot ține în mînă, strîns cu cele trei degete ale rugăciunii, pixul
Zgîrie-mi viața pe un cristal (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15345_a_16670]
-
pământul de pe buze cu palmele deschise în evatai apoi îmi măsori cu aceleași palme aromate pântecele ca un țăran ogorul dimineața în fiecare zi el crește cu încă o cuantă, luminos și ascuns printre bărcile de santal valuri ușoare de iederă îmi înlănțuiesc mâinile din care picură strop cu strop trupul tău de apă abisală deschise-s ferestrele și fiara e acolo așa începe veșnica pribegie a muntelui ce urcă un abis nici eu nu știu ce să-ți mai spun atunci când prinzi
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
o clipă în jos, o, tu lună plină de zîmbete roua diavolului se usucă și rînjește pe ierburi de-acolo rînjesc și dinții lăptarului pornit acum două seri cel care nu ne-a mai adus laptele pe prag acolo rîde iedera dintre dinții cărămizilor roșii floarea-soarelui crește direct pe morminte în seri de vară învățătorul stă singur pe pragul școlii pustii el a văzut sacrificiul băiatului de lăptar îi e frică și lui acum în curînd el trece prin fața bisericii el
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
Sînzienele Preaplinul și Nimicul Țărmul și Valul. Mă ascund - Cald, Întunecat Și strîmt Gîndul acesta: Simt cum sufletul meu Mă adăpostește Împotriva oricui Zgomot. Între murmure, Cuvinte sfioase, Liniștea celui Care atinge orga Și aude înăuntru Pe Dumnezeu Oftînd ușor. Iedera îmbrățișînd Un munte - Arsura, Singurătatea, Pînda șopîrlelor Peste zi, Noaptea tuturor stelelor Apoi, Piatra ce se deschide Miraculos Ca pleoapele celui iubit Revărsînd răcoare.
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]