KorAP: Find »[drukola/base=ienicer & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...38 >

930 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

mine, luat de iureș, când izbi voievodul garda lui Soliman. - ... noaptea asta vor fi strânși morții noștri și ai dușmanilor... , se auzi vocea curierului, luată de vânt. - Și, când Întoarse calul că auzi ceva, poate un semnal, Îl străpunse un ienicer cu sulița În umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu sulița În umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu, cu o săgeată În inimă. Mă uitai Înapoi și-l văzui pe căpitanul Petru, cu arcul Încordat. - Bun arcaș, căpitanul... ai văzut lupta de la Lipnic, Între Petru și mongolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În acest an, atunci În următorul, vor Încerca să ne acopere! În iarna În care noi opream urdia turcească, lovituri crunte erau date aliaților noștri. Principatul de Mangop, din sud-vestul Crimeii, a fost atacat și cucerit de un corp de ieniceri conduși de Ahmed Pașa. Această lovitură a fost Îndreptată asupra noastră, fiindcă Doamna țării reprezintă acest principat. N-am putut trimite În spijinul cumnatului nostru, Alexandru de Mangop, decât trei sute de călăreți. Cetatea a căzut. Cu doar câteva zile În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cei doi Apărători așteptau. - Spuneți! rosti grăbit Ștefan, așezându-se pe scaunul Înalt din capul mesei. Ceilalți se așzară În jurul lui. Oană rămase În picioare și Îi prezentă pe cei doi: - Gavrilă și Neculai, foști copii de trupă În corpul ienicerilor, eliberați cu opt ani În urmă de o acțiune a noastră În sudul Dunării. Membri În rețeaua de informații a Apărătorilor În Imperiul Otoman. Sosiți direct de la Istanbul, fără nici un răvaș, cu știri secrete. - Să trăiești, măria ta! spuse Gavrilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În față. Căzură trei cai sub noi până ajunserăm la Suceava. Sultanul se ridică din boală și adună vizirii. - Când? Întrebă Ștefan. -Acu patru zile. Îl dădu jos pe Soliman din rang. Puse să fie biciuit. Chemă toate regimentele de ieniceri Împrăștiate În imperiu. Îl chemă pe Ahmed Pașa de la Marea Neagră și Îi dădu puteri depline să adune o armată. Data adunării noii armate este 19 mai. La Adrianopole. Din porturile de la Marea Neagră și Marea Marmara s-au mișcat trei sute de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să Înghită fiecare câte un buzdugan la cină... -Adevărul e că Alexandru a progresat enorm, interveni Pietro. Este deja un luptător redutabil. Și apoi, să nu uităm, rolul lui la Istanbul nu este acela de a ucide un regiment de ieniceri. Nu trebuie decât să picteze... - Ai dreptate, răspunse Oană. Să se adune cei doisprezece pentru Istanbul. În mai puțin de un minut, cei doisprezece se aflau În jurul căpitanului Oană. - Pentru voi, aceasta a fost ultima zi de antrenament, spuse căpitanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ambarcațiunilor aflate În apropierea Istanbulului intraseră În golf, unde erau mai adăpostite de vânturile puternice din larg. Ademenit de noutatea imaginilor, Alexandru nu văzu decât târziu un caic cu doisprezece vâslași care aducea la bordul lor un grup de opt ieniceri. Căpitanul Morovan Îi primi și le arătă hârtiile conform cărora corabia transporta mărfuri din Europa spre țărmul Trebizondei. Transportul nu avea nimic ieșit din comun, fiindcă Genova Întreținea relații comerciale cu toate cetățile turcești de la Marea Neagră și adeseori navele ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fiecare zi de activitate la Istanbul era periculoasă pentru toți cei implicați. Deja, În aproape două săptămâni, trei dintre cei doisprezece fuseseră retrași. Unul fusese suprins În palatul Topkapî, imobilizat de gărzile sultanului, dar salvat de Îngerul păzitor, Îmbrăcat În ienicer. Ceilalți doi fuseseră arestați, independent unul de celălalt, În cartiere diferite ale capitalei turcești. Unul putuse fi salvat de Înger, căci nu era escortat decât de patru spahii. Celălalt fusese dus la Închisoarea Edikule, pentru interogatoriu. Oană ordonase, prin mesaje

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de salvare plănuită pentru seara Sfântului Ștefan va avea succes sau nu. Devenea destul de limpede, Însă, că misiunea nu va putea fi prelungită prea mult. Până acum, Pictorul scăpase. Cu cinci zile În urmă fusese Înconjurat de o patrulă de ieniceri, dar reușise să-i convingă că nu era decât un pictor genovez care voia să facă cunoscute În Europa minunile de arhitectură ale Istanbulului. Și, Într-adevăr, desenele de pe șevalet erau doar peisaje ale moscheilor, palatelor și superbelor grădini de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
traseul stabilit de Gabriel, dar găsea mereu câte un colț pe care nu-l remarcase. Istanbulul era aglomerat, pitoresc și puternic militarizat. Nu trebuia să fii un expert al informațiilor ca să-ți dai seama că, deși e iarnă, contingente de ieniceri, spahii, gemlii și achingii soseau neîncetat În jurul orașului. Mulți dintre ei primeau permisiunea de a intra În centru, ceea ce făcea ca bazarul și tavernele să fie permanent inundate de valuri de oșteni ai imperiului. Erau, pe malul Mării Negre și al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
străfulgerat de această idee. Dar nu, nu era posibil. Cerșetorul era acoperit de haine subțiri și roase, n-avea nici un loc În care ar fi putut ține o armă și nici nu putea scăpa de loviturile date În batjocură de ienicerii din patrule. Nu, Îngerul n-ar risca să stea acolo, În mijlocul pieței, fără nici o armă. Era doar un om bolnav și disperat, care cerșea un bănuț pentru o felie de kebap. 27 decembrie ora 12.30, conacul Brănești, Moldova de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
la cetate... - Acum, vornice! Vornicul păru puțin stânjenit, dar deloc speriat. - Acum e cam greu, căpitane, fiindcă, după cum vezi, am oaspeți... Pe zidurile de apărare ale conacului apărură peste o sută de arcași. În aceeași clipă, curtea fu năpădită de ieniceri. În crângurile din jurul casei se auziră tropote, iar În câteva secunde un mare număr de spahii Înconjurară Brăneștii. Apărătorii scoaseră săbiile, așteptând poruncile căpitanului. Dar porunca Întârzia. Dintr-o privire, Oană Își dădu seama că În jurul lor se află aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se află aproape două mii de războinici ai Semilunei, disciplinați și experimentați. La cea mai mică mișcare a Apărătorilor, arcașii de pe ziduri i-ar fi ucis pe toți. Sau, dacă vreunul ar fi scăpat, ar fi fost strivit de sutele de ieniceri care Îi Încercuiseră. Vornicul Isaia se retrase În pridvorul casei. Deasupra lui, pe scări, apărură doi oameni necunoscuți. Unul din ei avea trăsături turcești, era Îmbrăcat În uniformă de spahiu și părea a fi comandantul trupelor. Celălalt era tătar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cuvântul meu! - Cuvântul unui spahiu! scuipă cu scârbă Simion. - Ajunge! spuse căpitanul. Ați auzit! Nu e vorba decât despre un schimb de informații! Ne vedem după-amiază la cetate! Încolonarea și Întoarcerea la galop! Încet, parcă nedumeriți, Apărătorii ieșiră din formație. Ienicerii se dădură la o parte, făcând un culoar. Lacrămă Îl privi insistent pe Oană, Încercând să-și dea seama dacă este vorba de o strategie sau dacă ordinul era clar. - Întoarceți-vă... spuse, mai Încet, căpitanul. Luați-l pe Ștefan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
decât o râmă care Își caută ascunziș pe sub pietrele râului? La aceste cuvinte, Ogodai nu mai putu rezista. Își smulse brațul din Încleștarea lui Ali, coborî treptele și se repezi spre dușmanul său de o viață. - Opriți-l! strigă Ali. Ienicerii Închiseră drumul lui Ogodai, care se zbătea, spumegând, să ajungă la căpitan. - Trageți! se auzi deodată strigătul tătarului. De pe ziduri, patru arcași aflați chiar În fața căpitanului dădură drumul săgeților. Două i se Înfipseră În umărul stâng, una Îi trecu prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pridvor. Se târî cu prudență până la liziera crângului. Se afla la mai puțin de zece pași de cercul spahiilor, dar toți stăteau cu spatele la el, urmărind și ei mișcările din curte. Brusc, acolo se Întâmplă ceva neînțeles, tătarul năvăli asupra căpitanului, ienicerii Îl opriră, dar arcașii traseră. Simion Își ținu răsuflarea. Nu era nici o Îndoială. Căpitanul fusese lovit. Nu căzuse Încă, dar avea săgeți În umăr, braț și picior. -Dumnezeule... murmură Simion, Înfiorat. Dumnezeule mare... ce-am făcut cu căpitanul?... Cui l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
câteva clipe, fu incapabil să ia vreo decizie. Ceea ce vedea nu putea fi adevărat. Ridică din nou capul. Căpitanul era tot În picioare, cu spada grea trecută În mâna stângă. Șiroia de sânge. Făcu un pas spre primul rând de ieniceri, care se retrase tot cu un pas. Mai făcu unul. Din pridvor se auzi strigătul spahiului: - Nimeni nu intră În luptă cu căpitanul! Chiar și rănit, va ucide prea mulți dintre voi! Retragerea cu un pas! - Doamne... Doamne... repetă Simion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
vântul. O tăcere de catedrală coborâ asupra țărmului. 27 decembrie 1475, ora 13.30, Brănești, Moldova de Sud. - Viața mea pentru moartea ta, căpitane! spuse cu voce tare arcașul Simion. Se ridică, cu arcul Încordat, și ochi spre cei doi ieniceri care ridicaseră targa pe care se afla trupul căpitanului. Pusese În arc două săgeți, așa cum Îl Învățase Oană pentru cazurile În care arcașul se sacrifica În fața unui număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți, apoi alte două săgeți, Într-o cadență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
unui număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți, apoi alte două săgeți, Într-o cadență de o lansare la trei secunde. Aceasta e moartea cea mai frumoasă pentru un arcaș... ” Cele două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cea mai frumoasă pentru un arcaș... ” Cele două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând cu un sfârâit dincolo de crâng. Spahii Întoarseră caii spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
strânsă și ieșire din Încercuire! Apoi același lucru pe dreapta! Să nu-i lăsăm să iasă! Călăreții În mantiile albe cu semnul scutului și spadei se lansară la atac. - Ce curaj... murmură Ali beg. Păcat că vor muri toți... În mijlocul ienicerilor, comandantul turc se aplecă asupra căpitanului. Cu două minute mai devreme făcuse același lucru, dar nu depistase nici un semn de viață. Profitând de neatenția ienicerilor, Ogodai scăpase și, deși Oană era străpuns de săgeți, Îi tăiase pieptul cu iataganul. Tătarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se lansară la atac. - Ce curaj... murmură Ali beg. Păcat că vor muri toți... În mijlocul ienicerilor, comandantul turc se aplecă asupra căpitanului. Cu două minute mai devreme făcuse același lucru, dar nu depistase nici un semn de viață. Profitând de neatenția ienicerilor, Ogodai scăpase și, deși Oană era străpuns de săgeți, Îi tăiase pieptul cu iataganul. Tătarul fusese imobilizat de oamenii lui Ali, dar era prea târziu. Acum se aplecă din nou, sperând nebunește că o minune s-ar fi putut Întâmpla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
reluă detaliile din ultimele minute. Săgețile, apoi lovitura lui Ogodai. După adâncimea rănii, lovitura nu ajunsese la inimă, din cauza cămășii de zale. Dar forța ei sălbatică reușise să-i oprească bătăile. Dar apoi, ce se Întâmplase apoi? Arcașul acela lovise ienicerii, iar trupul se prăbușise pe piatră. Asta era... Șocul căderii pusese inima În mișcare. Asta nu Însemna că Oană va trăi mult, dar Însemna că trăia În acel moment. - Patru ieniceri! porunci Ali. Luați targa, cât mai Încet. O puneți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Dar apoi, ce se Întâmplase apoi? Arcașul acela lovise ienicerii, iar trupul se prăbușise pe piatră. Asta era... Șocul căderii pusese inima În mișcare. Asta nu Însemna că Oană va trăi mult, dar Însemna că trăia În acel moment. - Patru ieniceri! porunci Ali. Luați targa, cât mai Încet. O puneți În hamacul dintre doi cai. Două sute de spahii vor escorta rănitul până la Dunăre! Am să vă ajung pe drum! Să-i lichidăm Întâi pe nebunii aceștia care Își Închipuie că mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
săgeții se apropiau Într-un galop nebun. - Căpitanul Oană prins la Brănești! strigă unul din călăreți. Lacrămă Încearcă să-i Întârzie! Dar săgeata lui Simion era roșie! - Câți? Întrebă Pietro, strângând din dinți. - Să tot fie vreo două mii! Spahii și ieniceri! Conduși de un spahiu și de un tătar! - Două mii de oameni, pentru unul singur... spuse Pietro cu voce tare. Pe drumul cel mai scurt, spre Brănești! Cinci arcași la un zbor de săgeată În fața noastră! Semnal la orice mișcare! Galop

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]