484 matches
-
l’instrumentum domesticum et épigraphie lapidaire, în DHA, 25, 1999, 1, p. 81-99; C. Hasenohr et Ch. Müller, op. cit., p. 12 (cu bibliografia la notele 5-6), 18-19; É. Deniaux, Les gentes de Délos et la mobilité sociale à Rome au Ier siècle av. J.-C.: l’exemple de Marcus Seius et des Seii, în Les Italiens dans le monde grec..., p. 29-39. refuzând orice credibilitate numelui, întrucât formulele onomastice variază după epoci; prin urmare se apreciază că demersul bazat pe studiul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
East - Social and Political Aspects. Proceedings of the International Colloquium Organized by the Finnisch Institute and the Centre for Greek and Roman Antiquity, Athenes 7-9 September 1993, edited by A.D. Rizakis, Athens, 1996. • Les „bourgeoisies“ municipales italiens aux IIe et Ier siècles av. J.-C. Centre Jean Bérard. Institut Français de Naples, 7-10 décembre 1981, Paris-Naples, 1983; Parenté et stratégies dans l’Antiquité romaine. Actes de la Table ronde des 2-4 octobre 1986 (Paris, Maison de sciences de l’homme), textes réunis
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
trimiteri în notele și comentariile la ediția V. Pârvan, Scrieri de istorie romană, passim; adaugă: D. Noy, Foreigners at Rome. Citizens and strangers, The Classical Press of Wales, 2000; S. Follet, Les Italiens à Athènes (IIe siècle av. J.-C. - Ier siècle ap. J.-C.), în Les Italiens dans le monde grec..., p. 79-88; Ch. Müller, Les Italiens en Béotie du IIe siècle av. J.-C. au Ier siècle ap. J.-C., în ibidem, p. 89-100; A. Rizakis, L’émigration romaine
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Wales, 2000; S. Follet, Les Italiens à Athènes (IIe siècle av. J.-C. - Ier siècle ap. J.-C.), în Les Italiens dans le monde grec..., p. 79-88; Ch. Müller, Les Italiens en Béotie du IIe siècle av. J.-C. au Ier siècle ap. J.-C., în ibidem, p. 89-100; A. Rizakis, L’émigration romaine en Macédoine et la communauté marchande de Thessalonique: perspectives économiques et sociales, în ibidem, p. 109-132; • Bresson, Italiens et Romains à Rhodes et à Caunos, în ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Volusii ș.a.) ca negotiatores (pragmateuómenoi), mercatores (trapezítai), publicani (telônai), navicularii (naúklhroi), dar și 74 Str., IV, 6, 10; V, 1, 8. • G. Bandelli, Per una storia della classe dirigente di Aquileia repubblicana, în Les „bourgeoisies“ municipales italiennes aux IIe et Ier siècles av. J.-C..., p. 175-203; M. Verzár Bass, Contributo alla storia sociale di Aquileia repubblicana: la documentazione archeologica, în ibidem, p. 209, 211; R. Chevallier, Aquilée et la romanisation de l’Europe, Université de Tours, 1990, p. 48; F.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca și cum ar fi vorba de o „veche tradiție”. I se adresează lui Timotei, care devenise colaborator apropiat al lui Pavel cu mult înainte de discursul din Areopag când s-a convertit și Dionisie, și îi vorbește ca unui tânăr discipol (pais: Ier. Ecl. 1 369 A); apoi, dacă vrem să ținem cont de citatele din scrierile lui Ioan și să apărăm în același timp autenticitatea scrierilor lui Dionisie, trebuie să plasăm compunerea acestora cel puțin la sfârșitul secolului I, epocă în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Ignațiu de Antiohia scrisă nu mai devreme de 110-115, ceea ce ar face ca Timotei și Dionisie să aibă o vârstă imposibilă. Totodată, liturghia descrisă de autor nu se potrivește deloc cu ceea ce știm din secolul I. Ba chiar, potrivit Ier. Ecl. 436 C, la slujbă, înainte de miruire, adunarea cântă „un imn universal” numit de unii homologia, de alții simbol al cultului (tês thrêskeias to symbolon), iar de alții „transmitere ierarhică a harului” (hierarchikê eucharistia); e vorba probabil de Crez, introdus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1930, volumul de poeme Soveja ou Le Retour du coeur, care include, alternativ, poezii proprii, cât și traduceri din Tudor Arghezi, Ion Barbu și Adrian Maniu. Fără legătură cu sumarul cărții, introduce în avant-propos și un text encomiastic intitulat Michel Ier ou Le Visage royal de la Roumanie. Își încearcă talentul și în domeniul picturii, deschizând expoziții la București și Cannes, care stârnesc oarecare interes pentru noul procedeu exploatat, denumit „foto-pictură”. Îi trimite zece tablouri proprii lui Tristan Tzara, dar acesta, într-
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
Ioan și Apocalipsa ca o „veche tradiție”. I se adresează lui Timotei, care devenise un colaborator apropiat al lui Pavel cu mult înainte de discursul din Areopag, cînd s-a convertit și Dionisie, și îi vorbește ca unui tînăr discipol (pais: Ier. Ecl. 1 369A); dacă vrem să ținem cont de citatele din scrierile lui Ioan și să apărăm în același timp autenticitatea scrierilor lui Dionisie, trebuie să plasăm compunerea acestora cel puțin la sfîrșitul secolului I, epocă în care Timotei, admițînd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ignațiu de Antiohia scrisă nu mai devreme de 110-115, ceea ce ar face ca Timotei și Dionisie să aibă o vîrstă imposibilă. în plus, liturghia descrisă de autor nu se potrivește deloc cu ceea ce știm din secolul I. Ba chiar, potrivit Ier. Ecl. 436C, la slujbă, înainte de miruire, adunarea cîntă „un imn universal” numit de unii homologia, de alții simbol al cultului (tês thrêskeias to symbolon), iar de alții „transmitere ierarhică a harului” (hierarchikê eucharistia); e vorba probabil de Crez, introdus în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ei vor fi considerați aliații cei mai apropiați ai Anticristului pe toată durata domniei lui. Cele trei popoare nu par a fi fost alese la întâmplare. Într‑adevăr, aceștia sunt dușmanii mitici ai Israelului: Gen. 49,3; Num. 24,20; Ier. 49,35; Ps. 78,51; 105,36. Împrejurările morții lui Antiochos al IV‑lea îi sunt necunoscute autorului capitolului 11 din Cartea lui Daniel. Versiunea sa asupra faptelor nu corespunde realității istorice. Potrivit mărturiei lui Polibiu (Hist., 31,11), regele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ex. 28 și 29), cât și la podoabele statuilor zeilor din panteonul roman. Atribuirea epitetului infamant de „desfrânată” anumitor cetăți inamice Israelului este întâlnită în mai multe pasaje din Vechiul Testament: Is. 1,21 (pentru Sion); 23,15‑17 (pentru Tyr); Ier. 3,3 (pentru Ierusalim); Naum 3,4 (pentru Ninive). Există aici suficiente date sau aluzii de ordin simbolic pentru a identifica corespondentul din plan concret. Cine este, așadar, „desfrânata cea mare”, „Babilonul‑cel‑mare”? Versetul 9 ne sugerează răspunsul: cele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel”. Caracterul mesianic al răscoalei lui Bar Kokhba a fost minimalizat, chiar respins de anumiți cercetători contemporani. Argumentele lui Bauckham ne par totuși foarte convingătoare: 1) atitudinea favorabilă a lui rabbi Aqiba (Ier. Ta’anit 68d, 48); 2) mărturia lui Iustin (1 Apol. 31, 6); acesta scrie la mai puțin de treizeci de ani de la revolta iudaică, având informații de primă sursă. El confirmă atribuirea supranumelui mesianic de „fiul stelei” lui Bar Kosiva
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
face, încă o dată primul, sinteza între figura tiranului eshatologic și figura falsului mesia evreu. Anticristul zugrăvit de el va cuceri Ierusalimul, simulând, într‑o primă fază, protejarea coreligionarilor săi, după care va pustii lumea. Exegetul invocă, drept unică mărturie scripturistică, Ier. 8,16, făcând aluzie la omiterea lui Dan de pe lista triburilor din capitolul 7 al Apoc. (vv. 5‑8). Într‑un articol din 1995, „Antichrist from the tribe of Dan”, C.E. Hill analizează constituirea, în mediile creștine, a tradiției care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristul este iudeu, înseamnă că el trebuie să se nască în sânul unuia din cele douăsprezece triburi. Fără să ezite - ceea ce arată că există deja o tradiție pe care se întemeiază - Irineu invocă tribul lui Dan, aducând ca dovezi capitale Ier. 8,16, precum și argumentul ex silentio din Apoc. 7,5‑8. Dan este un personaj ambiguu, chiar în interiorul tradiției iudaice. Despre el există, pe de o parte, o serie de mărturii defavorabile. Fragmentul din Jud. 18,11‑31, de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Deși complotul sfârșește prin a fi descoperit, răufăcătorii scapă de pedeapsă grație intervenției generoase a stăpânei lor. La rândul lor, creștinii vor invoca împotriva lui Dan anumite pasaje din Vechiul Testament, reinterpretate în stil propriu: Deut. 33,22; Gen. 49,17; Ier. 8,16, deja menționat; Jud. 18,11‑31, precum și omisiunea din Apoc. 7. Origen raportează pasajul din Gen. 49,17 la figura lui Samson. Tradiția iudaică stabilește aceeași corespondență. Într‑adevăr, personajul Samson ne va permite elucidarea, cel puțin parțială
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Cristos (nouă opoziții); 7‑14 prima opoziție: leul ca simbol; 7‑13, al lui Cristos (Gen. 49,8‑12; Iuda); 14, al Anticristului (Deut. 33,22; Dan); 15‑18 Anticristul ca tiran eshatologic; dosar de mărturii scripturistice (în special Ier. 8,16); 19‑28 profeția din Iezechiel; introducere la comentariul celor două capitole (2 și 7) din Daniel; 29‑33 paranteză teoretică: despre primejdia de a revela ceea ce profeții au transmis în chip ascuns; o parte dintre profeții s‑au
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și pentru a vorbi despre adversarul lui Cristos. Exegetul se raportează la un mic dosar cuprinzând patru citate sau, mai bine zis, se străduiește să alcătuiască el însuși acest dosar (cap. 14‑15): Gen. 49,16‑17; Deut. 33,22; Ier. 8,16 și o profeție de origine necunoscută. Primul pasaj este citat, în manieră foarte sugestivă, dintr‑un alt „testament” (sau serie de binecuvântări), al lui Moise. Este vorba de Deut. 33,22: „Și lui Dan i‑a spus: «Dan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doar pe jumătate, Anticristul o va împlini integral. În opinia exegetului nostru, Samson este un tÚpoj al tiranului eshatologic, este în același timp un pre‑ și un semi‑Anticrist. În fine, cel de‑al patrulea fragment al dosarului este de la Ier. 8,16: „De la Dan se aude ropotul cailor și de nechezatul puternic al armăsarilor lui se cutremură tot pământul”. Acestor fragmente din Septuaginta li se adaugă următorul testimonium, a cărui origine este necunoscută: ΓΛ<ς>γ4 ΒΦ∀< ∗β<∀:4< ∀⇔ϑ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fragment din Ieremia: „Prepelița a țipat și și‑a adunat la ea pui pe care nu i‑a născut. Fiindcă își strânge bogăție fără dreptate, la jumătatea zilelor [puii] o vor părăsi și în cele din urmă ea va înnebuni” (Ier. 17, 11) (De Christo... 54, 2). Iată interpretarea, de o savoare cu totul aparte: Nu strică, pentru lămurirea subiectului nostru, să descriem un obicei al acestei vietăți. Căci nu degeaba a rostit profetul cuvintele de mai sus, folosindu‑se de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
învierii profetului și pe care a valorificat‑o în manieră proprie. Moartea prin lapidare era în perfectă consonanță, dat fiind că cei doi martori eshatologici din capitolul 11 al Apocalipsei au avut aceeași soartă. Exegetul descoperă, se pare, în Paral. Ier., un scenariu analog celui de la sfârșitul veacurilor (aceasta rămâne, desigur, o supoziție). Ca ultim argument, el citează un verset din Ieremia (1,5): „Mai înainte de a fi în pântecele maicii tale te‑am cunoscut, mai înainte de a veni pe lume
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
douăzeci de ani. Dar profeția a fost numai în parte împlinită de Samson; ea se va împlini cu totul în Anticrist, după cum spune Ieremia: „Auzi‑vom nechezatul cailor sprinteni [veniți] de la Dan; la nechezatul cailor călărimii lui a tremurat pământul” (Ier. 8,16). Iar Moise spune, la rândul lui: „Dan, pui de leu, care se va avânta din Basan” (Deut. 33,22). Trebuie să luăm bine seama și să nu ne înșelăm crezând că aceste cuvinte: „Dan, pui de leu” se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va trece, iar împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată” (Dan. 7,13‑14). Este potrivit, de bună seamă, să spunem iudeilor ceea ce profetul le‑a spus odinioară: „Chipul ți s‑a făcut de desfrânată, tuturor nerușinată te‑ai făcut” (Ier. 3,3). Oare ce este mai limpede decât aceste cuvinte? Căci profetul a spus acestea mai curând în chip evanghelic și apostolic decât profetic și enigmatic. Isus însuși spune în Evanghelii: „Veți vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înaintea dimineții deoarece la evrei ziua începea la apusul soarelui, cf. Neem. 13,19. În consecință, jertfa trebuia să lipsească fie de 2 300 de ori, fie pe durata a 1 150 de zile” (M. Delcor, Le Livre..., p. 177). . Ier. 25,11‑12; 29,10. . Cf. M. Delcor, Le Livre..., p. 200. . Termenul ∃∗Ξ8Λ(:∀ apare de 123 de ori în LXX. . ⎨6≅∗:0Φγ< ∃∗Ξ8Λ(:∀ ƒΔ0:φΦγΤΗ ƒΒℜ ϑ∈ 2ΛΦ4∀ΦϑΖΔ4≅<. Cf. de asemenea 1Mac. 6,7, unde apare doar termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întârzierea parusiei. ∗ Traducere după Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R., București, 1988 (n.t). . Expresia este întâlnită exclusiv la profeți: Is. 2,10‑22; 13,6‑22; 24,16‑23; 34,8‑17; Ier. 46,10; Iez. 7,7; 13,5; 30,1‑19; Am. 5,18‑20; 8,9‑14; Zah. 14,1‑20; Mal. 3,2‑5.19‑24; Ps. 110. În viziunea profeților, „ziua lui Iahve” se referă cu exactitate la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]