561 matches
-
află sub influența condițiilor climatice cu pronunțat continentalism și a unui relief cu o morfologie variată. Vegetația și fauna sunt specifice zonei de stepa, silvostepa și a pădurilor de foioase. Vegetația de stepa și silvostepa propriu-zisă e dominată de specii ierboase de talie mică și mijlocie. Pădurile alcătuiesc areale compacte răspândite pe o suprafață de 61.000 ha în Munții Măcinului, Podișul Babadagului și dealurile Niculițelului. Ele alcătuiesc două etaje de vegetație: unul între 150m și 250m delimitează pădurile exofile și
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
dealurile Tulcei și mai restrâns la poalele Munților Macin și în marginea sudică a Podișului Babadag. În mare parte vegetația naturală a fost înlocuită prin culturi, încât acum se mai păstrează doar în izlazurile rămase necultivate, unde cresc numai plante ierboase de talie mică și mijlocie rezistente la secetă că: firuța, păiușul, negara, pelinița, coada șoricelului, scaiul dracului, rostogolul sau tăvălugul. Silvostepa formează un spațiu de tranzite între vegetația de stepa și cea forestiera. Ocupă un areal foarte restrâns, între 50
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
între 50 și 100m altitudine (Munții Măcinului în sectorul sudic și flancul de Nord al Podișului Babadagului, dealul Consul). E prezenta prin păduri de stejar brumăriu și pufos și tufărișuri alcătuite din scumpie, păducel, porumbar, tufe de stejar pufos. Plante ierboase sunt cele specifice pajiștilor stepice: păiușul, negara, osul iepurelui. Pădurile din Dobrogea de Nord ocupă o suprafață de 61.000ha adică 19,2% din tritoriul acesteia și sunt răspândite în Munții Măcinului (8.600ha), Dealurile Niculitelului (20000ha) și Podișul Babadagului
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
rendzinelor, de slabă productivitate, care necesită lucrări agrozootehnice pentru îmbunătățirea calității. Vegetația naturală este reprezentată de întinse păduri de foioase (fag, gorun, carpen, mesteacăn etc.), conifere (molid, brad, pin), arbuști (alun, păducel, corn, porumbar), zmeurișuri, murării, alături de numeroase specii de ierboase, care alcătuiesc bogatele fânețe și pășuni existente pe întreg arealul satului. De menționat este prezența unor plante rare, ocrotite de lege, precum bulbucii de munte (trollius europaeus) etc. Satul Damiș a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1264
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
soc (Sambucus nigra) etc. Răspândirea în trecut a pădurilor este atestată și de o serie de fitonime ca: Dumbrăveni, Ipotești, Lisaura, Plopeni, Salcea, Tișăuți și altele. Vegetația de luncă a Sucevei cuprinde plante hidrofile lemnoase (salcie, răchită, plop, arin) și ierboase (rogoz, pipirig, izmă, piciorul cocoșului etc). Pe teritoriul municipiului și în împrejurimi se găsesc și plante rare, veritabile monumente ale naturii, ocrotite de lege. Astfel, la circa 9 km de oraș și la 1 km lateral de drumul european E85
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
o specie de ciuperci comestibile saprofită, descompunând resturi vegetale. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe soluri de preferință nisipoase la marginea de păduri, de-a lungul drumurilor de țară, cel mai mult în zone ierboase, pe pajiști, prin luminișuri, deseori prin grădini și parcuri, de la deal până la munte, din mai până în octombrie (noiembrie). Adesea oară se uită, că unul dintre primii botaniști și micologi britanici, William Hudson (1734-1793), a descris această specie sub denumirea "Agaricus
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
sistematice. În mod izolat, vegetația lemnoasa este reprezentată de exemplare de Quercus cerris (cer), Q.robur (gorun), Acer campastre (jugastru), Tilia spp. (tei), Ulmus foliacea (ulm), Crataegus pentagyna (păducel), Cornus sanguinea (sânger), Evonymus europaea (voniceriu). În pâlcurile de arbuști, vegetația ierboasa cuprinde specii că Tamus communis (fluierătoare), Polyfonum spp. (troscot), Lithospermum spp. (mărgelușa), iar în culturi, Agropyron repens (pir), Lolium perenne (raigras), Cirsium arvense (pălămida), Rubus caesius (mur), Setaria viridis (mohor), Dactylis glomerata (golomăț). În pășuni și fânețe sunt prezente graminee
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
de lacul Ciad, în vârful nordic al țării. Această regiune se bucură de un climat plăcut, și conține câteva din cele mai feritle soluri ale țării, mai ales în zona Muntelui Camerun. Din platoul împădurit se ridică către nord dealurile ierboase și accidentate Adamaoua (Adamawa). Întinzându-se peste Camerun din zona muntoasă vestică, Adamaoua formează o barieră între sud și nord. Altitudinea medie este de 1 035 m, iar climatul este relativ plăcut. Câmpia de savană din nord cuprinde teritoriul de la
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
m. Rezervația naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000", se întinde pe o suprafață de 7,10 hectare, reprezintă o zonă de protecție pentru specia arboricolă de larice ("Larix decidua"), precum și pentru mai multe specii ierboase. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice rare (unele ocrotite prin lege), dintre care: floarea-reginei ("Leontopodium alpinum Cass"), smârdar ("Rhododendron kotschyi"), angelică ("Angelica Archangelica"), iederă albă ("Daphne blagayana"), clopoțel de munte (din specia "Campanula serrata") albăstriță ("Centaurea coziensis
Pădurea Latorița () [Corola-website/Science/326301_a_327630]
-
naturală, tip forestier), situată în partea nord-estică a județului Galați, pe teritoriul administrativ al comunei Băneasa, în satul Roșcani. Rezervația naturală cu o suprafață de 78,30 ha, reprezintă habitate de pădure xerofilă (adaptate la zonă aridă), arbuști și plante ierboase, precum și specii de animale: căprioara ("Capreolus capreolus"), mistrețul ("Sus scrofa") și păsări: uliul ("Accipiter nisus"), fazanul ("Phasianus colchicus"), pițigoiul ("Parus major").
Pădurea Breana - Roșcani () [Corola-website/Science/324254_a_325583]
-
și în zona exterioară a pădurilor întâlnim măceșul (Rosa tomentosa). În zonele cultivate și în cele de pășune sunt grupări de măr pădureț (Malus silvestris), porumbarul (Prunus spinosa), sîngerul (Cornus sanguinea), alunul (Corylus avelana). Primăvara în pădurile noastre înfloresc plante ierboase : păstița (Anemone ranunculoides), brebeneii (Corydalis solida), fragii (Fragaria vesca), vioreaua (viola sp.), laleaua pestriță. La fiecare pas dai de ciuperci de marimi, forme și culori diferite. Cele comestibile: hribul (Botelus edulis), gălbiorii (Cantharellus cibarius), iuțiarii (Lactarius piperatus), vinețica (Russula vesca
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a zone protejate"), reprezintă un abrupt al pârâului "Valea Românească", acoperit pe alocuri de vegetație forestieră și ierboasă, unde în stratele de roci formate din gresii, pietriș și nisipuri, au fost descoperite importante depozite fosilifere atribuite Pleistocenului superior, constituite din resturi vertebrate ale unor specii de mamifere preistorice (cerbi, căprioare, antilope, maimuțe, rechini, șarpi, păsări, etc).
Locul fosilifer Mălușteni () [Corola-website/Science/326123_a_327452]
-
pe o lungime de 6 km, Valea Chijicului, care traversează hotarul satului Borșa și Sacadat, pe o lungime de 10 km, Valea Sărandului (Hodiș), Valea Borșa și Maghișa, care se varsă în Crișul Repede. Vegetația este una de stepa, plantele ierboase cele mai răspândite fiind graminoidele iar dintre arbuști porumbacul și măcieșul. La cultura plantelor cele mai răspândite sunt grâul, secara, orzul, ovăzul, porumbul, floarea - soarelui, cartoful etc. Animalele specifice zonei sunt vulpea, iepurele, dihorul, șoarecele de câmp, cârtita, iar dintre
Comuna Săcădat, Bihor () [Corola-website/Science/310207_a_311536]
-
Stepa reprezintă o zonă de vegetație în care flora este reprezentată de plante ierboase și condițiile climaterice sunt semiaride. Stepele sunt caracteristice regiunilor euroasiatice, dar pot fi întâlnite, cu unele modificări, și în Africa, Australia, în America de Nord și în America de Sud. În România, regiuni de stepă sunt cele din estul Câmpiei Române, o parte din
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
unor diverse tipuri de atelaje, dresaj și pentru carnea lui, care poate fi consumată. Conform ultimelor cercetări, se pare că domesticirea cailor s-a petrecut în urmă cu circa 6.000 ani, într-un vast perimetru care cuprinde astăzi stepele ierboase din Ucraina, sud-estul Rusiei și vestul Kazahstanului. Rasele de cai sunt împărțite în trei categorii în funcție de temperament: cai cu „sânge fierbinte” cu viteză și rezistență la oboseală; cu „sânge rece”, cai folosiți pentru munca grea și anevoioasă; și cu „sânge
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
pe insulele Taiwan și Hainan, peninsula Indochina și Malacca, insulele învecinate Sumatra, Java, Kalimantan. Mangustele au fost aclimatizate în Indiile de Vest, pe insulele Hawaii, Fiji. Mangustele trăiesc în diverse habitate, atât în păduri dese din zone deluroase, prin pajiști ierboase, cât și prin locuri deschise, nisipoase, până în deșerturi. Nu au o periodicitate în activitatea lor de 24 ore, fiind active atât ziua, cât și noaptea. În căutarea hranei parcurg distanțe mari. De obicei, sunt solitare, dar uneori se pot aduna
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
întâlnesc cele mai interesante asociații din tot cuprinsul Bucegilor. Aici sunt întrunite majoritatea elementelor specifice masivului, precum și cele mai multe endemisme și rarității floristice. Remarcabilă din acest punct de vedere este vegetația ce acoperă brânele, câmpurile înierbate ce înlănțuie abrupturile stâncoase. Crestele ierboase și brânele de pe versanții abrupti și însoriți sunt aproape în întregime acoperite de asociații de graminee, caracteristice pe soluri scheletice. Aceste specii sunt făcieșul, păiușul și feruța. Dintre speciile însoțitoare amintim: limba (plantă), ura (plantă), lâna caprelor, garofița - endemisme ale
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
Șoimului. Rezervatia forestiera “Pădurea de smarald”, face parte din Parcul Natural Vânători Neamț și este așezată între valea pârâului Ozana și cea a pârâului Nemțișor. Arboretul este interesant prin dimensiunile și aspectul exemplarelor de stejar, prin particularitățile subarboretului, bogăția florei ierboase, infiltrațiile de conifere etc. Vârstă acestor arbori variază între 150-200 ani. Codrii de Arama sunt situați în comuna Agapia pe dealul Filioara, fiind alcătuiți în cea mai mare parte din goruni seculari. La poalele dealului se află pârâul Filioara cu
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
La Fontal” s.Cobani, cu suprafața de 24,4 ha. Fitocenozele acvatice din rezervație reprezintă forme destul de variate. Fauna rezervației „Pădurea Domnească” este bogată și variată. Starea și structura arboretului de luncă cu numeroase poieni acoperite diferite specii de plante ierboase creează condiții favorabile pentru dezvoltarea multor specii de plante, animale și păsări. Flora bogată și variată creează condiții pentru dezvoltarea și înmulțirea mamiferelor, în special a copitatelor. Cei mai tipici reprezentanți ai copitatelor sunt Cerbul nobil ("Cervus elaphus"),cel mai
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
medie anuală de 976 mm. Vânturile nu prezintă caracteristici deosebite. Datorită imobilizării maselor de aer în depresiune, se înregistrează perioade lungi de calm atmosferic, fapt ce influeteaza negativ starea de poluare a orașului. Vegetația cuprinde o gamă variată de specii ierboase și arborescente, în funcție de varietatea terenului, a solului și a climei. Pădurile ocupă 80% din suprafața localității. Depresiunea Baia Mare face parte din arsenalul pădurilor de foiase (fag, carpen, stejar) - astăzi în mare parte defrișate și înlocuite de culturi agricole și pajiști
Baia Mare () [Corola-website/Science/296949_a_298278]
-
cuprinde 2300 specii de plante sălbatice : din acestea circa 13% sunt specii rare. Printre arbori, stejarul, fagul, jugastrul și teiul domină. Republica Moldova este situată între două zone de vegetație : pădurea și stepa, care în trecut au fost acoperite de plante ierboase și vegetație forestieră. Cea mai mare parte din teritoriul Republicii Moldova este acum modificat de activitatea umană. Stepa a fost arată, scăzând semnificativ suprafața de pășune, cea mai mare parte a pădurilor a fost tăiată în secolul XIX, iar mlaștinele au
Geografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298793_a_300122]
-
de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 20 de hectare. Aria naturală aflată în nordul Munților Harghitei, reprezintă o zonă umedă (mlaștini) ce adăpostește o mare varietate forestieră și ierboasă de turbărie cu specii de: răchită ("Salix pentandra"), bumbăcăriță ("Eriophorum vaginatum") sau churechi de munte ("Ligularia sibirica").
Lacul Dracului () [Corola-website/Science/329968_a_331297]
-
verde în congelator, prin congelare își păstrează mai bine aroma, sau se poate conserva prin uscare, și se păstrează în săculeți de pânză sau în cutii metalice etanș închise, însă uscat își pierde din aroma și din calități. Tulpina este ierboasă, moale, crește până la 60-70 de cm înălțime, frunzele verzi sunt fragile cu un aspect lucios, florile sunt mici albe, așezate în buchețele în vârful tulpinii. Sub formă de infuzie, lăstarii tineri de hasmatuchi au efecte diuretice și stimulative. Universitatea Regală
Hasmațuchi () [Corola-website/Science/314273_a_315602]
-
conțin uleiuri eterice, acizi organici, alcaloizi etc., unele fiind utilizate în fitoterapie pentru proprietățile lor emenogoge, antireumatismale etc. "Aristolochia clematitis" L. (cucurbețică, mărul lupului). Crește frecvent prin locuri cultivate sau ruderale. în pământ are un rizom galben-brun, cilindric, iar tulpina ierboasă, erectă, înaltă de 20-50 (100) cm, este îndoită în zig-zag în partea superioară. Frunzele sunt mari, profund cordate iar florile sunt galbene, situate câte 2-8 la subțioara frunzelor. Este o plantă toxică, provocînd inflamația rinichuilor, a intestinului, dar rizomul și
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Fagus sylvatica și altele. Stratul arbustiv al pădurii de molid este slab dezvoltat, acoperind 5% din suprafață, și fiind format din exemplare tinere ale speciilor menționate anterior, mai cu seamă molid Picea abies, precum și exemplare rare de "Sorbus aucuparia". Stratul ierbos are o acoperire neuniformă, apărând mai pregnant în luminișuri, unde putem vedea o acoperire mai mare spre exemplu cu macrișul iepurelui "Oxalis acetosella", afin Vaccinium myrtillus etc. Stratul muscinal este reprezentat de specii de mușchi care se instalează pe trunchiurile
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]