199 matches
-
luni) și 1850. În 24 mai 1851, când s-a redeschis seminarul, Pann află cu uimire că nu mai figurează printre profesori, în locul său fiind numit, la clasa I de psaltichie ierodiaconul Calistrat, iar la clasa a doua de cântări, ierodiaconul Ironim. Tot acum va tipări un "Tipic bisericesc", tradus din grecește împreună cu preotul Ioan Călărășanu de la Biserica Lucaci, dat la lumină în tipografia sa, cu binecuvântarea mitropolitului Nifon. În anul 1852 tipărește alte cărți cu conținut politicesc. După o întrerupere
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
pentru că ar fi deținut în podul Mănăstirii Cernica materiale legionare și arme. La 2 februarie 1942 s-a călugărit la Mănăstirea Antim din București, dându-i-se numele de "Bartolomeu". În același an, la 15 martie 1942, a fost hirotonit ierodiacon, slujind în această calitate la Mănăstirile Polovragi și Baia de Arieș. În toamna anului 1944 s-a înscris ca student la Facultatea de Medicină și la Conservatorul de Muzică din Cluj, după ce Ardealul de Nord a revenit sub administrație românească
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
Ortodoxă din Cluj-Napoca; - 1997: a sustinut licență în teologie cu lucrarea: „Validitatea hirotoniilor anglicane în contextul relațiilor dintre Biserică Ortodoxă și Biserica Anglicana”; - 24 martie 1998: a fost tuns în monahism la Mănăstirea Nicula; - 25 martie 1998: a fost hirotonit ierodiacon; - 14 iunie 1998: a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Nicula; - octombrie 1998 -februarie 1999: a urmat cursurile Facultății de Medicină și Farmacie din cadrul Universității „Iuliu Hațeganu” Cluj-Napoca; - martie 1999-mai 1999: stagiu la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” - Franța; - octombrie 1999 -ianuarie
Timotei Lauran () [Corola-website/Science/313266_a_314595]
-
Institut Teologic pe care le-a absolvit în anul 1991, susținând teza de licență cu titlul: “Preocupări privind canonizarea sfinților români în trecut și astăzi”. În acest timp a fost hirotonit de către Preasfințitul Episcop Calinic Argatu pe seama Mănăstirii Curtea de Argeș că ierodiacon, la data de 18 aprilie 1987, si ieromonah, la 11 septembrie 1988. La 8 noiembrie 1991 a fost hirotesit protosinghel de către Preasfințitul Arhiereu Casian Crăciun, cu binecuvântarea și aprobarea Preasfințitului Episcop Calinic al Argeșului. În toamna anului 1991 a susținut
Mihail Filimon () [Corola-website/Science/313267_a_314596]
-
din mormânt Viață a dat pe pământ”". Cel care a dat banii pentru construirea crucii a fost ieromonahul Ierodion Chifan (1840-1887), originar din Vicovul de Jos, cojocar de meserie, intrat ca frate în mănăstire (1880), tuns în monahism (1875), hirotonit ierodiacon (1878) și ieromonah (1880), venit în 1881 de la Mănăstirea Putna ca asistent la moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. A murit la 17/29 august 1887, în urma unei paralizii. În partea sudică a zidurilor bisericii se află o altă
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
În 1973 a fost decorat cu crucea cu podoabe. A fost tuns în monahism la data de 18 martie 1971 cu numele de Onufrie (în memoria Cuviosului Onufrie Egipteanul, prăznuit în fiecare an la 12/25 iunie). Este hirotonit ca ierodiacon la 20 iunie 1971 de către arhiepiscopul Filaret Vakromeev de Dmitrov, vicar al Eparhiei Moscovei și rector al Seminarului și Academiei Teologice din Moscova (actualmente mitropolit de Minsk și Slutsk) și ca ieromonah la 29 mai 1972 de către arhiepiscopul Serghie Golubțov
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
în frescă după proiectul prof. univ. Victor Brătulescu, lucrările fiind executate între anii 1959-1960 de către pictorii Iosif Keber (1897-1989), Gheorghe Teodorescu-Romanați (1891-1980), Ion Taflan (n. 1912), S. Hermineanu și A. Keber. Vopsitoria artistică este opera lui Marin Nițescu și a ierodiaconului Lavrentie Movileanu. Lucrarea prezintă valoare prin compozițiile ample, coloritul cald, umanizarea figurilor și ornamentația sobră. La executarea lucrărilor de terminare a construcției și de pictare a acestui lăcaș s-au ostenit protopopul Ioan Breabăn și preoții Oreste Gherasim și Ilie
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
Vârnav, s-a născut în jurul anului 1790 într-o familie de boieri moldoveni, fiind frate cu logofătul Scarlat Miclescu, tatăl mitropolitului Calinic Miclescu. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Secu (1818), apoi trecut la Mănăstirea Neamț; a fost hirotonit ierodiacon (1821) și apoi ieromonah (1824). Pentru merite deosebite este ales episcop de Huși la 26 mai 1826 și hirotonit la 3 iunie același an. Va păstori până în 1851, când este ales mitropolit al Moldovei. În primul an de la alegerea sa
Sofronie Miclescu () [Corola-website/Science/314866_a_316195]
-
A tradus din grecește lucrarea episcopului lnochentie de Kamceatca (devenit apoi mitropolit al Moscovei): Au rămas în manuscris: Ca mitropolit, a tipărit la mănăstirea Neamț câteva ediții ale unor cărți de slujbă, precum și Viețile Sfinților, în 12 vol. după traducerea ierodiaconului Sefan de la Neamț (1854-1855).
Sofronie Miclescu () [Corola-website/Science/314866_a_316195]
-
localitatea Kykladen. Din 1934 se mută în localitatea Messolongi unde devine secretarul mitropolitului Ierotheos (Paraskevopoulos) (1934-1961) din Aetolia și Acarnania. În aceeași perioadă este și protosinghel al aceleiași mitropolii. În 1935 este tuns în monahism primind numele de Augusinos , hirotonit ierodiacon diacon. Din 1941 a trecut la mitropolia din Ioannina. Este prizonier de război între 1941-1942 fiind deținut în lagărele italiene. În 1942 este hirotonit ieromonah de mitropolitul Panteleimo, titular al eparhiei din Edessa și Pella în localitatea Yannitsa. S-a
Augustinos Andreas Kantiotis () [Corola-website/Science/320496_a_321825]
-
ținea. S-a mutat apoi la Mănăstirea Esfigmenu, care tocmai primise printre metoacele sale și schitul Florești din Moldova, din partea mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei; acolo a trăit patru ani, fiind făcut schimnic cu numele de Antipa și apoi hirotonit ierodiacon. Schimonahul Antipa s-a retras în pustie ca sihastru, petrecându-și timpul în rugăciune și dobândindu-și renumele că ar avea darul vindecării bolilor și al înaintevederii. A fost hirotonit preot ieroschimonah la Schitul Prodromu. În anul 1860 starețul Nifon
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
de cântăreți bisericești (1846-1859, 1892-1939) și Seminarul Eparhial (1851-1859, 1919-1931). La sud de clădirea bisericii este amplasată o cișmea veche din piatră, de forma unui obelisc cu o cruce în vârf. Cișmeaua veche din curtea Episcopiei a fost refăcută de ierodiaconul Agatanghel, iconomul Episcopiei Hușilor, în anul 1864, în timpul păstoririi arhiereului Melchisedec Ștefănescu "Tripoleos" ca locțiitor de episcop (1861-1864). Pe latura vestică a obeliscului se află următoarea inscripție: "“Această fontană s'a prefăcut sub pre sfințitul archiereu Melchisedec în 4 anu
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
arhiereului Melchisedec Ștefănescu "Tripoleos" ca locțiitor de episcop (1861-1864). Pe latura vestică a obeliscului se află următoarea inscripție: "“Această fontană s'a prefăcut sub pre sfințitul archiereu Melchisedec în 4 anu allu locotenenței prin iconomul Episcopiei D(e). H(uși). ierodiaconul Acatancel 1864 ”". Degradându-se în timp, cișmeaua a fost refăcută din temelie cu cheltuiala PS Veniamin Pocitan "Bârlădeanul" (arhiereu-vicar al Episcopiei Hușilor), fiind sfințită la 24 iunie 1930, la împlinirea unui an de la hirotonirea acestuia ca arhiereu. Sub pisania veche
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
pronaosul este și el mic și are doar două ferestre. Zidul dintre pronaos și naos a fost dărâmat pentru lărgirea spațiului. Naosul are două abside laterale sprijjinite de patru contraforturi din piatră. Catapeteasma a fost realizată în anul 1785 de ierodiaconul Veniamin Velicu. Absida altarului este sprijinit și el de un contrafort din piatră ridicat până la mijlocul peretelui. Altarul are o singură fereastră. Deasupra naosului se află o turlă octogonală pe exterior și cilindrică pe interior. Ea este așezată pe o
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
construiseră deja aproximativ 40 de biserici. În anul 1936, acțiunea forțelor de poliție a dus la demolarea tuturor lăcașurilor de cult pe stil vechi, iar ieromonahul Glicherie a fost arestat. Eliberat în anul 1939, ieromonahul Glicherie s-a refugiat împreună cu ierodiaconul David Bidașcu în pădurile din munții Moldovei. Cei doi au ajuns în preajma localității Slătioara, cu drumuri greu accesibile. După al doilea război mondial, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a fost recunoscută prin actul Ministerului Cultelor nr. 38955 din
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
dinaintea bisericii la stâlpi e realizată de zidarul Horvath. În ședința din 18-30 decembrie 1838, la recomandarea lui Ioan Popazu este adus la biserica Sf Nicolae preotul Ioan Petric din Zărnești. În ședința din 30 noiembrie 1841 îl aduce pe ierodiaconul Varlaam (vestit revoluționar pașoptist) să fie psalt al Bisericii. Prințul Grigore Brâncoveanu lasă jumătate dein venitul legatelor sale, al moșiilor de la Sâmbăta și Poiana Mărului să se împartă săracilor. În 1842 gândește o nouă organizare a Bisericii prin care fiecare
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
numărul preoților slujitori a fost sensibil mai mic decât în mitropoliile din celelalte Țări Românești. Lipsa documentelor din primele veacuri de existență ale Mitropoliei Proilaviei face ca prima mențiune a unui preot să apară abia la 4 august 1758, când "ierodiaconul Alexandru Ureache, preot desăvârșit la schitul Nalt al Episcopiei Hotinului", este hirotonit de mitropolitul Daniil al Proilaviei. De remarcat că marea majoritate a documentelor care atestă numele preoților din această mitropolie provin din surse rusești și se referă la Ucraina
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
este cunoscut primul document în care Mitropolitul Proilav Daniil își adaugă în titulatură și Hotinul. În hrisov se precizează că: „"Daniil cu mila lui Dumnezeu mitropolitul Proilaviei, Tomarova Hotinul și a toată marginea Dunării și a tot Nistru"” hirotonește pe „"ierodiaconul Alexandru Ureache preot desăvârșit la schitul Nalt al mitropoliei Hotinului. Leat 1758, August."” Pe perioada păstoririi sale, Daniil avea să numească doi episcopi ai Hotinului, pe Neofit, menționat la 1765 și Amfilohie (1767-1769), care arată într-o scrisoare din 1768
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
va păstra pentru sine scaunul Episcopiei Hotinului timp de 7 ani, până în 1765 când numește ca episcop Neofit și apoi, în 1769 pe Amfilohie. Mitropolitul Daniil al Proilaviei va face la 04 august 1758 prima hirotonie din noua episcopie, a "Ierodiaconul Alexandru Ureache, preot desăvârșit la schitul Nalt al Episcopiei Hotinului". Amfilohie Hotiniul s-a născut în jurul anului 1730. A fost călugărit la Mănăstirea Secu. A studiat probabil la Academia duhovnicească din Kiev; de asemenea a efectuat călătorii de studii la
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
Ierodiaconul (n.1922 Brănești, Dâmbovița - 2008, Cernica), pe numele de mirean Vasile Iugulescu, a fost un monah ortodox român. Acesta este considerat de creștinii ortodocși români ca fiind unul dintre cei mai mari misionari din perioada comunistă din România, atrăgând un
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
Gafton, pe scriitorul Alexandru Lascarov-Moldovanu, pe Vasile Ionescu, pe părintele Toma Gherasimescu de la Mărgăritarele lumii, unul din cei mai mari misionari din țară. Simțind nevoia de liniște și, totodată, dorind viața pustnicească, se retrage în munții Reteiului, și este hirotonisit ierodiacon, cu numele Visarion, pentru mânăstirea Balaciu, de Prea Sfințitul episcop Antim Angelescu al Buzăului, pe 25 decembrie 1950 la catedrala episcopală din Buzău. Aici, cu binecuvântarea starețului a desfășurat aceeași activitate de întărire sufletească, făcându-și mulți ucenici. Mulți dintre
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
în cadrul Bisericii lui Hristos, zelul său misionar, asemenea unui adevărat apostol, stăruința sa pentru luminarea sufletelor și renașterea spirituală a credincioșilor, au avut un răsunet puternic în rândul credincioșilor Bisericii ortodoxe. Prof. diac. dr. Petre David îi contestă treapta de ierodiacon, numindu-l purtător de rasă (rasofor). A fost criticat că a încurajat așa-numitele căsătorii albe (abstinență sexuală între soți). Mai este criticat și pentru faptul că a militat pentru un stil de viață ascetic, nerecomandat mirenilor, precum nuntă fără
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
Mănăstirea Sâmbăta de Sus la 12 iunie 1983, fiind închinoviat la 10 august 1983, tuns rasofor la 18 iulie 1984 și tuns în monahism la 12 noiembrie 1984, primind cu această ultimă ocazie numele monahal de Ilarion. A fost hirotonit ierodiacon (17 noiembrie 1984) și apoi ieromonah (15 august 1987) pe seama Mănăstirii Sâmbăta de Sus de către mitropolitul Antonie Plămădeală, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu. A îndeplinit mai multe sarcini în cadrul mănăstirii: iconom (1984-2000) și duhovnic (din 10 iulie 1992). Mai apoi
Ilarion Urs () [Corola-website/Science/334384_a_335713]
-
Sofian Boghiu care i-au fost colegi de facultate. De-a lungul întregii sale vieți a legat o strânsă prietenie cu Teoctist Arăpașu care l-a denumit „Patriarhul Cărții”. Grigorie Băbuș a fost slujitor al Catedralei Patriarhale din București ca ierodiacon, cântăreț și ieromonah. Ulterior, a fost directorul fondator al Bibliotecii Sfântului Sinod din București din cadrul Mănăstirii Antim la inițiativa Patriarhului Justinian. Aici a lucrat împreună cu prietenul său, Arhimandritul Bartolomeu Anania. În anul 1950 a fost hirotesit protosinghel de către episcopul-vicar patriarhal
Grigorie Băbuș () [Corola-website/Science/333410_a_334739]