1,506 matches
-
Z. Ornea , plăcut timbrată, a d-nei Monica Lovinescu la "Europa Liberă" rămîne, pentru mine, (dar numai pentru mine?) o amintire răscolitoare. În vremea aprigă, noptatecă a regimului Ceaușescu emisiunile d-sale (împreună cu cele ale soțului ei, dl. Virgil Ierunca) mi-au înseninat viața, întreținîndu-mi speranța. Niciodată nu-i voi putea mulțumi îndeajuns pentru tot ceea ce a reprezentat și a înfăptuit. Se remarcase, în cronicile ei, (pe lîngă vestita emisiune "Teze și antiteze la Paris"), drept un redutabil critic literar
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
literară a autoarei cărții pe care o comentez, sperînd să fie consemnat, prin înfăptuire, un "moment românesc unic". N-a fost, deși, atunci, se pregăteau, pentru marele lor triumf, Cioran, Ionescu și Eliade. A venit, apoi, momentul împrietenirii cu Virgil Ierunca (pe care îl știa din București ca troțkist și care, doctorand, refuzase, și el, în 1948, să se reîntoarcă în țară, devenind azilant politic). Dl. Ierunca are marele merit de a se fi trezit la vreme, încît, în mai 1949
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
marele lor triumf, Cioran, Ionescu și Eliade. A venit, apoi, momentul împrietenirii cu Virgil Ierunca (pe care îl știa din București ca troțkist și care, doctorand, refuzase, și el, în 1948, să se reîntoarcă în țară, devenind azilant politic). Dl. Ierunca are marele merit de a se fi trezit la vreme, încît, în mai 1949 se îngrijea de apariția primei reviste românești în exil, Luceafărul. Au urmat, apoi, Caiete de dor, Destin, Ethos, Limite, Ființa Românească. De-abia, în 1952, s-
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
a se fi trezit la vreme, încît, în mai 1949 se îngrijea de apariția primei reviste românești în exil, Luceafărul. Au urmat, apoi, Caiete de dor, Destin, Ethos, Limite, Ființa Românească. De-abia, în 1952, s-a căsătorit cu Virgil Ierunca. Acum renunțase definitiv la ideea obținerii doctoratului (în care crezuse pînă prin 1948-1949). Și, tot pe atunci, devine speaker la Radio-France, emisiunea în Vrea să spună că se pornesc atacurile din țară, în unele publicații. Iar, apoi, cînd, din 1964
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
Gafencu, Mihail Fărcășanu, Vișoianu împotriva ocupației țării de către sovietici, fiind solidară și participantă în lupta politică dusă cu curaj, deși, de la o vreme, mai nimeni nu mai credea în izbîndire. Dar aveau datoria morală de a nu dezarma. Și soții Ierunca au stat la post, salvatori și neînduplecați, pînă la izbăvirea din decembrie 1989. Am uitat să amintesc de tulburătoarele pagini despre exilul temporar al Mariei Botta care nu dorea să i se asigure, în capitala Franței, decît o prezență anuală
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
-i atrag neatenta luare aminte că noi n-am publicat dosarul de securitate al lui Caraion, ci două note informative, scrise caligrafic de mînușița poetului, care ar fi putut face parte, cel mult, din dosarele dnei Lovinescu și al dlui Ierunca (oculta pariziana). Titlul pus de noi - Dosar Caraion - este obișnuit în gazetărie și desemnează un caz. Cît privește rostul publicării notelor cu pricina, n-am urmărit să murdărim imaginea poetului (ar fi și foarte greu, după ce poetul însuși a murdărit
Candoarea dlui Breban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17910_a_19235]
-
nu a bănuit atunci că sub pseudonimul Ch. Séverin se ascunde cel pe care Occidentul îl recunoscuse că o somitate în domeniul clasicismului latin, iar exilul românesc - și ca pe un gazetar anticomunist plin de nerv. Nimeni, cu excepția lui Virgil Ierunca. În articolul-portret, publicat la două luni după moartea lui N.I.Herescu în Românul, el scria între altele: "s-ar putea, bineînțeles, să mă înșel - încerc totuși de a identifica pe Ch. Séverin, autorul, unui român apărut anul trecut la Paris
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
se grupase în jurul "Societății Academice Române", al cărei stîlp era Mircea Popescu împreună cu Bruno Manzone, fost director al Institutului de cultură italiană din București, prin anii '40. Cunoscîndu-i, am intrat prin ei în contact cu Parisul - Monica Lovinescu și Virgil Ierunca - și am inceput colaborarea în presa exilului. Contrar a ceea ce se crede, exilul politic era puțin numeros. Marea majoritate a emigranților erau exilați economic, veniți în Occident pentru a trăi mai bine, păstrînd relații utile cu ambasadele și cu regimul
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
ca piatra construcției", încearcă a masca tocmai incapacitatea fixării, nestatornicia precum o secretă infirmitate? Nu cumva temperamentul coleric pus în scenă, frecvent cu asupra de măsură, încearcă, prin iconoclasm, să "dreagă" un defect constituțional, funcționînd aidoma unei proteze morale? Virgil Ierunca scria în acest sens: " Există nu numai la omul Tudor Arghezi (...), ci în însăși opera să, în miezul ei, un fel de uvertura spre slavă, nu totdeauna discretă față de vremelnicia oficială. Există într-adevăr și un poet de curte Tudor
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
inclusiv a celor exilați, putea aduce modificări sensibile, dar nu atât an sensul unor ănlocuiri, cât al cuprinderii celor până atunci excluși. A-i situa pe Paul Goma sau Dumitru Tepeneag ori, din generațiile mai vechi, pe Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Vintilă Horia, Constantin Virgil Gheorghiu, Petru Dumitriu ș.a.m.d. an "tabloul" literaturii române postbelice, nu ănsemna câtuși de puțin a-i elimina pe alții, socotiți uzurpatori. Dar ceea ce nu se făcuse, ori se făcuse doar sporadic și exclusiv an
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
antinaționala -, iar aceștia nu cred că MEN l-a aprobat cu ochii ănchisi. Iată ansa că mai multe personalități ale culturii române care se află an Franța, dintre care o parte doctoranzi serioși, plus personalități precum Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, au protestat ămpotriva acestei stupide moțiuni. Nu e totuși bizar, ca să nu zicem ămpotriva naturii culturii, ca un dr. ing. incapabil să se exprime corect an propria să limba, precedat de diverși semidocți sau patrioți grăbiți poate declara drept antipatriotic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
face cunoscută din timp evoluția celor situați la un moment dat în prim-plan. Un adevărat tur de forță îl constituie portretizarea unor personaje foarte greu de portretizat, ca Eugen Lovinescu, Camil Petrescu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Petru Dumitriu, Maria Botta, Sorana Gurian sau Constantin Virgil Gheorghiu. Atitudinea față de aceste personaje merge de la duioșie până la respingere, de la admirație până la dispreț, insă totul în limitele sobrietății și bunului-gust. "Tata - povestește Monica Lovinescu - mi se părea un uriaș din
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
este extraordinară... densitate a acestui jurnal transcris, completat și comentat la distanță de aproximativ 30 de ani. În două cuvinte expediați cîte un episod de istorie literară, căruia le-ați fost în mod sigur martori unici, dumneavoastră și dl. Virgil Ierunca. De ce grabă asta? M.L.: Cînd am început să comentez jurnalele adolescenței nu mi-am dat seama că mă voi lansa în această lungă reconstituire. De ce grabă? Timpul se grăbește, nu eu. Pentru un al doilea volum, la care am început
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
Jurnal de tip clasic ce-ar suporta, la nevoie, publicarea necomentată. Cum de la moartea mamei în închisoare, timp de peste 20 de ani, n-am mai ținut jurnal șunt nevoită să reconstitui din corespondență, din cîteva note, din jurnalul lui Virgil Ierunca (care imi servește pentru un fel de plagiat din memorie) cele petrecute sau resimțite. Dacă aș avea pretenția să reconstitui toate episoadele de istorie literară cărora am fost martori, Virgil și cu mine, mi-ar mai trebui vreo 20 de
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
toți ceilalți însărcinați cu criticarea străinătății: spune despre Mircea Eliade că nu se jenează de tovarășii săi de altădată și că se află cu ei în „criminală cîrdășie” (aluzie la extrema dreaptă), vorbește despre „Virgilică de la Paris” (aluzie la Virgil Ierunca), îi numește pe toți „javre, pleavă, fasciști, legionari cărora le-au sfîrîit picioarele de mînia poporului”. Zaharia Stancu este cel care enunță la un moment dat, în paginile revistei, legea cea mai importantă a funcționării regimului, dovadă că îi înțelesese
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
sofism. Măcar pentru a le urmări evoluția și „avatarii” în stricta contemporaneitate. Principalul cap de acuzare îl constituie chestiunea operei (sau a Operei, cu majusculă), care, se grăbesc să conchidă nemulțumiții, le-ar lipsi și Monicăi Lovinescu, și lui Virgil Ierunca. Exigența e, vizibil, de tip Breban (chiar dacă nu Breban e numaidecât cel care-o proferează). I s-a răspuns în fel și chip de-a lungul timpului (integral citabil, în acest sens, mi se pare capitolul consacrat de Nicolae Manolescu
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
cu tristețe, un sfârșit. Pentru Gabriel Liiceanu, casa care-l aduce, tot cvasi-miraculos, în cartierul copilăriei, de care refuzase, tot timpul, să se desprindă, e în chip necesar legată de oameni. De prieteni, de marii dispăruți, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, transplantați, la propriu, în curte, sub chipul unui mesteacăn cu două tulpini concrescute. Ar fi multe de ales și de spus (și de învățat, spre împăcare cu locul și cu vremurile) din această carte cu nume mari, cu amintiri din
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]
-
impresia de vid care se lasă odată cu căderea nopții”. Devenind insomniacă și conviețuind cu neliniștile unor boli fără diagnostic clar, ea trăiește sentimentul kafkian al unei alienări tot mai pronunțate. Dar căreia îi rezistă. Agnosticismul ei și al lui Virgil Ierunca e pus, la un moment dat, sub semnul întrebării. Un înger familiar este așteptat, mai ales că acum, ca niciodată, gândurile despre sinucidere au motive să se concretizeze: „eu, care privilegiez sinuciderea - singura soluție împotriva îmbolnăvirii -, am fost cuprinsă de
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
atât de acută a trupului, cu excepția, poate, a brodărilor pe seama tentativei de intimidare din 1977. Împărțită între atâtea noi fragilități, ce par că o domină, ea e intimidată, în fond, de o singură realitate cu adevărat insuportabilă: boala lui Virgil Ierunca, un soț ce „tace, devine absent, se însingurează în nefericirea lui. Eu sunt aceea care trebuie să-i ridice moralul, ceea ce, cu pesimismul lui activ, e un travaliu sisific”. Despre ea, mai nimic. Pariul decenței e câștigat, deși are, apropo
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
bate conținutul, conceptul e doar «store» și arta e doar noaptea. Arta se privatizează prin «crowdfunding».” O farsă de altădată Dăm din întâmplare peste o notă din revista LIMITE (decembrie 1973), editată între 1969 și 1986 la Paris de Virgil Ierunca și Nicolae Petra, peste o poezie apărută în Tribuna României (1 iunie 1973), faimoasa oficină comunistă de propagandă literară, despre care s-a scris recent o carte, trimisă chipurile revistei de un român trăitor în Franța, Gheorghe Neagu. Tribuna României
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
au plecat înainte de război: Anne de Noailles, Elena Văcărescu, Martha Bibescu, Benjamin Fondane, Dinu Lipatti, Basil Munteanu, Ionel Jianu, Ștefan Lupașcu, Leonid Arcade Mămăligă, Horia Stamatu, Alex. Ciorănescu, Vintilă Horia, Brâncuși, George Enescu, Eugen Ioneoscu, Cioran, Eliade, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca și mulți alții. Lista celor care au părăsit țara după război este prea lungă, dar toți erau considerați "transfugi și trădători de țară". Trăiau o dublă fractură: interioară și exterioară. Prin munca de apostolat realizată de Monica Lovinescu și Virgil
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
și mulți alții. Lista celor care au părăsit țara după război este prea lungă, dar toți erau considerați "transfugi și trădători de țară". Trăiau o dublă fractură: interioară și exterioară. Prin munca de apostolat realizată de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca eram ținuți la curent cu cărțile și activitatea celor din exil, dar și cu noutățile din cultura franceză. Puține cărți ajungeau pe căi clandestine în România și numai așa am reușit să citesc Kostler, Zamiatin, Kravcenko, Orwell sau Soljenițîn. Rezumînd
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
mulți gazetari de azi par să fi uitat. Să precizăm, în treacăt, că intervievatorii "de serviciu" ar putea lua lecții de la doamna Tita Chiper de la Dilema. * în Cuvîntul din august evenimentul central este aniversarea unui "maître de dignité", domnul Virgil Ierunca. Paginile din mijloc ale revistei adună sub titlul Virgil Ierunca, cel mai tînăr optzecist. Lecția de onestitate și demnitate evocări și comentarii de carte semnate de Mihai Șora, Alexandru Paleologu, Vladimir Tismăneanu și Victor Neumann. Din amintirile lui Alexandru Paleologu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16832_a_18157]
-
în treacăt, că intervievatorii "de serviciu" ar putea lua lecții de la doamna Tita Chiper de la Dilema. * în Cuvîntul din august evenimentul central este aniversarea unui "maître de dignité", domnul Virgil Ierunca. Paginile din mijloc ale revistei adună sub titlul Virgil Ierunca, cel mai tînăr optzecist. Lecția de onestitate și demnitate evocări și comentarii de carte semnate de Mihai Șora, Alexandru Paleologu, Vladimir Tismăneanu și Victor Neumann. Din amintirile lui Alexandru Paleologu despre cel sărbătorit, o singură frază, deplin lămuritoare: "L-am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16832_a_18157]
-
Gheorghe Grigurcu Între alte învinuiri ce-l potopesc pe Virgil Ierunca (probă indirectă ele însele ale unei personalități puternice, cu atitudini deranjante, căci numai neantul nu iscă nici o adversitate), e și cea că n-ar avea o "operă". "N-a făcut nimic", îmi spunea cu seriozitate un notoriu teoretician literar. Dar
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]