432 matches
-
reminiscențe din Baba Hârca a lui Matei Millo, titlul vorbește de la sine. Dincolo de sentințele morale, comedia conține note de critică socială. Începutul comediei-vodevil Ucenicul șarlatanului (1851), unde sunt puși față în față un june franțuzit, abia întors din străinătate, cu ifose cosmopolite, și bătrânul său părinte, păzitor al vechilor și bunelor obiceiuri, amintește de Iorgu de la Sadagura a lui V. Alecsandri. H. este un antibonjurist convins, suspicios și ricanator în fața unor semne de înnoire. Un fel de cânticel comic ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
rigori coexistă sub semnul unei cuceritoare libertăți de spirit. Dramaturgia lui F., multă vreme rămasă necunoscută, a surprins întrucâtva la apariția volumului de Teatru (1994). Între îngândurare și surâs, erudiția, trecută prin filtrul gândirii proprii, și o fantezie ce refuză ifosele și crisparea dau consistență unui text lucrat cu un remarcabil simț al limbii, într-o versificație ireproșabilă. Drama istorică Alexandru Lăpușneanu propune o reabilitare a domnitorului pe care alte scrieri l-au zugrăvit ca fiind de o cruzime înfiorătoare. Într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
citești Blaga, dar știi că "veșnicia s-a născut la sat", nu citești Kant, dar știi chestia cu "cerul înstelat deasupra și legea morală din interior". Există și ignoranți cinstiți, dăruiți cu inteligența bunului-simț. Nu se obrăznicesc, nu-și dau ifose într-un domeniu pe care nu-l cunosc. Cu proștii trebuie să manifești o mare prudență. Nu pot fi evitați pentru că sunt prea mulți. Nu trebuie să-i ofensezi. Dacă ești prea politicos, riști să creadă că le ești dator
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cu pățaniile și matrapazlîcurile a fel de fel de terchea-berchea ajunși pe post de vedete naționale, când presa scrisă și mulțime de trăncănitori în spațiul public, politicieni sau mai puțin, ne invadează intimitatea, când spectacolul jalnic al unor mediocrități cu ifose și conștiințe ale națiunii române sunt propagate ca proiecte de țară, dramele istoriei consumate în ultimii 50-60 de ani și istoriile atâtor oameni de valoare striviți de tăvălugul comunismului ajung să nu mai intereseze pe ( mai) nimeni. Apar mereu cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai există parteneri potriviți; psihiatrii sunt mai grăbiți, iar bolnavii s-au schimbat și ei, și-au pierdut farmecul. Parcă ar fi o lipsă de curaj din partea ambelor părți; medicul nu are curajul de a ieși din carapacea sa profesională (ifosele unei caste străvechi), iar bolnavul nu-și mai permite să-și dea pe față boala în întregul ei, fiind temperat de medicamente mai eficiente, oarecum "educative". Adevărul este că astăzi nici psihiatrii, nici bolnavii nu mai sunt destul de nebuni. * Paradoxal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în strânsă legătură cu artele plastice. În ceea ce mă privește, deși îmi dau seama de calitatea de "kitsch" a celor mai multe produse din Place du Tertre (aflată în inima lui Montmartre), mă simt mai atras de lumea artiștilor diletanți decât de ifosele snobului cu gusturi artistice confirmate de modă. * In Place du Tertre se simțea toamna. Odată cu rărirea frunzelor, se răriseră și oamenii. Era cald, de departe se auzea, uriașă, respirația orașului, pictorii își vedeau de treabă, mă simțeam, cum se spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acatistele marilor trusturi de presă independente (independente de realitate, probabil) ar fi bine să aparțină trecutului. Asta dacă vrem să vorbim serios despre viitor. Dacă nu, vorba altei mari anecdote: dacă nu, nu. (Adevărul literar și artistic, nr. 600, 2002) Ifose transatlantice S-a spus că pentru a reuși în politică, ai nevoie de trei lucruri. Primul - bani. Al doilea - bani. Al treilea - bani. Doamna Lia Roberts îndeplinește doar prima dintre condiții. În rest, Domnia sa riscă să lase impresia unei colecții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
S-a spus că pentru a reuși în politică, ai nevoie de trei lucruri. Primul - bani. Al doilea - bani. Al treilea - bani. Doamna Lia Roberts îndeplinește doar prima dintre condiții. În rest, Domnia sa riscă să lase impresia unei colecții de ifose. Exact ceea ce îi mai trebuia României în acest șăgalnic an electoral 2004, care, din punct de vedere doctrinar, arată exact ca un papagal ciufulit: Stolojan liberal, Vadim filosemit, Băsescu președinte al Academiei de Vals și Bune Maniere, Roman gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
este un nume țigănesc, așa cum și alte cuvinte și expresii ca baragladină, cioroipan, cioropină, mânca-ți-aș ciocu’, mișto și sanchi au cam aceeași origine? O să mă întrebați, care este, totuși, morala acestei fabule cu un senator român plin de ifose? „Oo-key, oo-key”, cred că domnul senator este dintre cei care, vorba lui Arghezi, una spun și alta fumează. În discursuri politice, e mare admirator al statului de drept, dar când dă cu nasul de unele reguli - statul la coadă, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
a hotărât că vrea să călătorească în „țara tuturor posibilităților”, domnul senator ar trebui să învețe că America e și un fel de Țară a minunilor, în care trendul este respectarea de către toți a regulilor, fără crampe de orgoliu și ifose de primadonă. Excepțiile există, și nu sunt puține, dar România are nevoie să scape de păgubosul ei „excepționalism”, nu să importe ifosele altora. Până România va reuși să trimită o Leona Helmsley (care credea că doar prostimea trebuie să plătească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de Țară a minunilor, în care trendul este respectarea de către toți a regulilor, fără crampe de orgoliu și ifose de primadonă. Excepțiile există, și nu sunt puține, dar România are nevoie să scape de păgubosul ei „excepționalism”, nu să importe ifosele altora. Până România va reuși să trimită o Leona Helmsley (care credea că doar prostimea trebuie să plătească taxe) autohtonă după gratii, aș recomanda domnului senator practicarea istoricei terapii de șoc: „Ciocu’ (mai) mic, cocoș!”. Comunicat: Poporul american îi este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
sacrificiu: mucles) dl Cornea uită că nu toți cei care fac gargară cu pietre de râu, asemeni lui Demostene, devin oratori celebri. Cei mai mulți rămân fără dinți. Se ia drept altcineva, când ar fi destul și cine este, dacă ar lăsa ifosele la garderobă. Poate că nu ar fi târziu ca domnișorul Cornea să tragă cu ochiul la ilustrul său tată, dascăl eminent, plin de umor și cu totul lipsit de morgă academică. Elitist, dl Cornea jură pe dictonul: „Quod licet Iovi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
iar acum nu fac altceva decât să dezamăgească permanent. Totuși, cine sunt, ce au facut, „dezamăgiții” de azi? Ce merite au astfel de „notari” automandatați cu emiterea de certificate? Un om de mare talent dar tot mai des scuturat de ifose de playboy parlamentar îmi adaugă numele pe lista dezamăgirilor sale. Aș fi uitat, zice dânsul, să zâmbesc. Asta e prea de tot. Eu, care pot să râd chiar cu lacrimi, așa cum am făcut recent, când un prieten bucureștean mi-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pentru credințele și idealurile mele.” II. Baobabul românesc Criza de identitate - între umlaut și miakhii znak Iluzii costisitoare Pluta Baobabul românesc (I) Baobabul românesc (II) Gleznele doctrinare III. Alegeri, catindați, urmări Macaroane pe urechi sau anecdote mari despre oameni micuți Ifose transatlantice Chix Morris Falsele analogii Crucea lui Geoană Omul fără voie Contabilul liniștit sau Theodorică I? Mârlanul general al capitalei O lovitură cumplită pentru Partidul Național Liberal De la politician la om politic Unde-i baba, să-i rup laba Excesul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
opinie culturală în emisiuni de radio și TV. Având ca punct de pornire cronicile sale scrise pe marginea acelui volum de corespondență, el reia lectura, din perspectiva studiului literaturii epistolare ("corespondența mijloc terapeutic, loc de liniștire, zonă de stilistică ludică, ifose introspective, tandrețuri în oglindă și alinturi capricioase /.../ scrisoarea face bună medie/re/ între oglindirea necruțătoare, crudă și nudă, a jurnalului și travestiul oficial al operei publicistice. Este un interstițiu, un limb, spațiu filtrant al extremelor, care estompează, dar nu falsifică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o provoacă aceste evenimente. Cu aceeași emotivitate cu care am fost dăruit până la maturitate - când mă țineam de braț cu Ion Minulescu, amândoi În pas cu muzica militară, tăcuți și Înduioșați de amintirea copi lăriei noastre - voi Încerca acum, fără ifose istorice, să evoc câteva peisajii din pitorescul vieții de toate zilele a Bucureștilor din această primă jumătate de veac, cu frământările sale lu mești interesând mai mult istoria măruntă a moravurilor unei epoci, oricum, Îndepărtate În multe privințe, și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nici unul dintre colaboratorii noștri evrei de la Noua Revistă Română nu ne-a dat vreodată de rușine În prietenia și devotamentul reciproc și de lungă constanță ca acei dintre românașii noștri, abia făcând tulee În redacție și trecuți, repede și cu ifose sfidătoare, la prăvăliile literare cu tiraj de peste drum, sau la pamfletele cu mare răsunet de stradă, din pra gul cărora persiflau, acum, pe directorul prea milostiv cu „biletele de recomandație“ care serviseră mizerei lor pregătiri școlărești; și venindu-mi greu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dată În grija Învățătorului din Ciocănești-Ilfov, iar alta În a unui funcționăraș al Asigurărilor Sociale, din Turtucaia. După ce-am privit cu jale la dulapul cu cărți prăfuite, cu registrul-inventar rămas intact de la donația, primă și unică, a bancherului cu ifose culturale Aristide Blank și cu registrul de Împrumut al cărților virgin de orișice Însemnare, inspecția noastră din Ciocănești s-a Încheiat cu o masă aleasă și vin negru În „cămașa“ lui, la conacul domnesc al lui Grigore Ghica Vodă, cel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
copilă cres cută, la fel ca frații ei, cu strașnică rigoare părintească, din pri cină că locuiau lipit de hotelul Duca, plin numai cu femei și cu perdelele mereu lăsate, din inima mahalalei noastre cu lume amestecată; crescuți apoi cu ifose mari de tot, fiindcă taică-său, cusătorul de dosare, se dădea a fi șef de birou În minister, iar mai că-sa, bucătăreasa, profesoară de pian În casa Lahovăreștilor. Vecinătatea relelor exemple, cum le-ar numi un pedagog fără copii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
au botezat vrăjmașii: "Ucigător al neamului moldovenesc"! Se împiedică în cârpele ce-i oblojesc piciorul. Daniil, îmbufnat, bombăne ironizându-l: Alta acum! "Ucigător"... Da, mai stai locului, Măria ta! Faci vânt și-mi stingi lumânările! Poate... poate trebuia să las ifosele! Trebuia să mă plec! Să ling papucii padișahului! Un domn adevărat pentru țara lui face orice mârșăvie! N-am putut s-o fac! N-am putut! Îmi dau palme pentru trufia mea nesăbuită! Și-acu eu... eu ce să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îl vezi lepădat, cetluit într-o cușcă zăbrelită, ca pe-o lighioană spurcată, dat în târg prin toată Împărăția, ca orice nespălat de osmanlâu să-l poată scuipa minunându-se cât de pricăjit și împuțit e "ghiaurul moldovan" plin de ifose, că s-a dat mare crezând o clipă că poate umbri gloria nepieritoare a "Marelui Fatih Fratele Soarelui", ce, numai cu un deget, l-a trosnit ca pe un păduche scârbos?!" Iisuse! Ajută-l! se cutremură Daniil frângându-și mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
război așa de mare". Ha! Ha! Ha! Mi-am găsit un rege! Să-mi trăiască! rânjește Ștefan cam strâmb. De mult n-am râs cu mai multă pohtă! Boierii, revoltați, protestează: Mârșăvie! Halal "demnitate regală"! Un înfumurat! Prea plin de ifose. Se mânjește cu sângele altuia! Îl mușcă de inimă pizma! Îți poartă zâmbrele că i-ai răpit laurii, gloria! -Laurii aiștea-s stropiți cu sânge! Nedreptate strigătoare la cer! Curată batjocură! Ștefan tace copleșit de o surdă mânie pe care și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar năravul nu! ș.a. Ca, mai târziu, I.L. Caragiale, C. pătrunde, cu destulă agerime și nu fără umor, în mediul pestriț al mahalalei bucureștene, plămadă de pitoresc, ridicol și vulgaritate, unde mica burghezie cu pretenții se străduiește să imite, cu ifose și fandoseli, protipendada. Acțiunea, cu un curs firesc, e condusă cu destulă iscusință. Personajele au nume sugestive, cu tentă caricaturală. Nu lipsit de un anume antren, dialogul este presărat cu ticuri și formule caracteristice, dintre care unele vor reveni în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
duios, fără să mai aștepte întrebarea care țâșnea din ochii lui: «Îhî: o coconiță mică». Iar el, lăsând jos căldările pline cu apă rece, și-a făcut semnul crucii, spunând înfocat: «Să ne trăiască». Sus, pe prag, Maia, plină de ifose, o întrebă pe Mitrana: «Mai vii odată, sau muriși acolo?»“ (Cronică Muma) [...] Îți trimit amintirea noastră, a tuturor, morți și vii. Mamie III Sâmbătă, 12 martie [1949] Azi-dimineață, pe când eram încă adormită - sau, mai bine spus, pe când mă aflam între
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu atât mai puțin pentru că m-aș socoti mai bun decât alții. N-am renunțat din îndărătnicia pe care o au, sau mai bine zis o aveau altădată, unii meșteșugari când primeau o co mandă mai pretențioasă și mai cu ifos. Și am încheiat cu durere, dându-mi seama că singurul impecabil jude cător al acestor traduceri nu mai este printre noi, să ne facă cinstea mustrărilor sale. Și, vorbind de Cioran, citim în antologia aceasta a lui, uitată de el
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]