332 matches
-
valuri, de cercurile descrise de boobies cu labele late și albastre. În timpul acesta, cu mișcări mult prea lente ca ochiul nostru grăbit să le poată sesiza, se îndreaptă leneș spre mare. În locul în care a stat pentru o vreme o iguană, aerul este dislocat, peisajul pare pentru câteva clipe golit, decupat, ca un puzzle de umbre și lumini din care a dispărut o piesă. Iguana este o prezență de timp și nu de carne, mișcarea iguanei ne dă mai degrabă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poată sesiza, se îndreaptă leneș spre mare. În locul în care a stat pentru o vreme o iguană, aerul este dislocat, peisajul pare pentru câteva clipe golit, decupat, ca un puzzle de umbre și lumini din care a dispărut o piesă. Iguana este o prezență de timp și nu de carne, mișcarea iguanei ne dă mai degrabă o percepție a timpului decât a spațiului, pentru că ochiul nostru cu greu le poate sesiza mișcarea. Pe mal, leoaicele de mare se cambrează la soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
stat pentru o vreme o iguană, aerul este dislocat, peisajul pare pentru câteva clipe golit, decupat, ca un puzzle de umbre și lumini din care a dispărut o piesă. Iguana este o prezență de timp și nu de carne, mișcarea iguanei ne dă mai degrabă o percepție a timpului decât a spațiului, pentru că ochiul nostru cu greu le poate sesiza mișcarea. Pe mal, leoaicele de mare se cambrează la soare în cele mai senzuale poziții, își arcuiesc coloana aparent nevertebrată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu ochii pierduți în zare. Doar umerii bogați, depărtați și strălucitori îi zâmbeau din mulțime, doar ei păreau s-o recunoască printre pasagerii îngrămădiți la apus, pe punte. Ochii lui de azur, statuari, văzuți mereu din profil, ca cei ai iguanelor, întorși parcă de la lume, priveau absent peste întinderile de ape. Santiago este precum Lonely George, un exemplar rar, uitat în timp și proiectat în modernitate. El nu se poate lipi de nimic și de nimeni pentru că nimic ce ține de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care reprezintă locul preferat al albatroșilor uriași. Minusculul ei debarcader natural se numește În continuare „Golful lui Oberlus”, În amintirea unui om care a locuit acolo la sfîrșitul anilor o mie șapte sute și a fost cunoscut sub strania poreclă de Iguana. Acest roman se bazează pe povestea lui. AUTORUL Imensul albatros cu aripi fragile, ce păreau tivite cu alb, a dat ocol maiestuos, la două sute de metri Înălțime, planînd lent, fără demonstrații exagerate, ca și cum ar fi fost susținut În spațiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sluțenia absolut respingătoare, furibundă și Înfricoșătoare a acelui chip care speria copiii, le făcea pe femei să Întoarcă numaidecît capul, scîrbite, și Îi neliniștea pe bărbați, care nu erau În stare să-i susțină fățiș privirea. - Parc-ai fi o iguană, se aventurase un suedez să-i spună, la bordul celei de-a treia baleniere și, cu toate că Îl desfigurase pe loc, tăindu-i nasul, porecla rămăsese printre marinari și nu se mai găsise nici un vapor, port, bordel sau cîrciumă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bordul celei de-a treia baleniere și, cu toate că Îl desfigurase pe loc, tăindu-i nasul, porecla rămăsese printre marinari și nu se mai găsise nici un vapor, port, bordel sau cîrciumă În care să nu fie cunoscut, de atunci Încolo, drept Iguana Oberlus, cel mai Înspăimîntător monstru cu chip de om care străbătea mările. Din ziua În care un șiș mai iscusit decît al său Îi lăsase o cicatrice Înfricoșătoare care Îi atingea un ochi - singurul lucru decent pe care Îl pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
disprețul, repulsia și oroarea pe care le trezea la tot pasul fuseseră atît de mari, Încît Într-o după-amiază de iulie, cînd Old Lady II Încărca broaște-țestoase uriașe, ancorată În fața solitarei insule Hood, În Arhipelagul Galápagos, numit și Insulele Vrăjite, Iguana Oberlus se simțise incapabil să mai Îndure prezența unor ființe pe care le detesta și se hotărîse să rămînă acolo, naufragiat voluntar și pustnic fără credință, să conviețuiască pentru totdeauna cu focile, albatroșii și șopîrlele. Iar acum, patru ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iar el știa asta, dar măcar acolo, În Hood sau Insula Spaniolă, nu venea nimeni să-i strige În față că e un monstru, un „fiu al lui Scaraoțchi”, Întruparea Diavolului Însuși. Iar asta era mai mult decît avusese vreodată Iguana Oberlus. Îngrămădite ca niște struguri pe un ciorchine prea Îndesat, iguanele marine - de un negru murdar și cu o amenințătoare creastă spinoasă - se călcau În picioare, supărîndu-se și luptîndu-se pentru un centimentru din abrupta stîncă linsă de mare, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Spaniolă, nu venea nimeni să-i strige În față că e un monstru, un „fiu al lui Scaraoțchi”, Întruparea Diavolului Însuși. Iar asta era mai mult decît avusese vreodată Iguana Oberlus. Îngrămădite ca niște struguri pe un ciorchine prea Îndesat, iguanele marine - de un negru murdar și cu o amenințătoare creastă spinoasă - se călcau În picioare, supărîndu-se și luptîndu-se pentru un centimentru din abrupta stîncă linsă de mare, Într-un gregarism absurd fără nici o explicație logică, de vreme ce la doar cinci metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu reușise niciodată să priceapă, În pofida faptului că petrecuse ani Întregi cercetîndu-le, de unde venea această dorință nemăsurată de a Împărți un spațiu care nici măcar nu era același În fiecare zi și de ce dintr-odată, În perioadele de reflux, absolut toate iguanele marine de pe o anumită stîncă se puneau În mișcare la unison și se aruncau În mare, să pască pe cîmpurile de alge aflate la mare adîncime, unde le pîndeau cu nesaț rechinii lacomi. Aproape o oră mai tîrziu se Întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-se, și cele care ajungeau primele alegeau la Întîmplare noua locație ce avea să fie, din acea clipă, motiv de dispută. Era cu adevărat stupid comportamentul acelor oripilante ființe cu privirea sticloasă, inexpresivă și verde-albăstruie, care contrasta cu vioiciunea privirii iguanelor de pămînt, individualiste, șirete, aproape domestice și viu colorate. De multe ori se Întrebase ce anume stătea la baza unor asemenea diferențe, care fără Îndoială fuseseră asemănări la Început, și de ce unele aleseseră să mănînce alge și să Înfrunte rechinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unele aleseseră să mănînce alge și să Înfrunte rechinii, pe cînd celelalte optaseră pentru țepoșii cactuși cu rădăcini adînci sau pentru micuțele plante multicolore și lichenii pe care roua nopții Îi făcea să crească ici-colo, prin sălbatica lavă Întunecată. Detesta iguanele de mare, de neînțeles și obtuze, plăcîndu-i În schimb grația stîngace a verișoarelor lor de pămînt cînd veneau să-i mănînce din palmă, cu capul sus și coada bățoasă, apreciindu-le carnea albă și suculentă, fragedă și parfumată, mai gustoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să spună că avea ciumă, pricină pentru care i-au ars trupul... Și pe al fiului ei Împreună cu ea, a adăugat el ridicînd din umeri, fatalist. Poate că tu o să ai mai mult noroc, Încheiase. Acolo, singur cuc pe insulă, Iguana Oberlus repetase de mai multe ori În fiecare noapte cu lună plină sacificiile aduse zeiței, cerîndu-i să-i schimbe chipul În unul mai uman sau să-i dea măcar un sclav, un mort viu care să-l ajute la treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau un pescăruș de sex nedefinit, singurele victime Înaripate la care avea acces În singurătatea acelei insule părăsite. În cele din urmă, a ajuns la concluzia că zeița nu vedea cu ochi buni păsările marine și le-a Înlocuit cu iguane, broaște-țestoase uriașe, ba pînă și cu o focă enormă, pe care a dus-o În cîrcă vreo trei kilometri de la golful adăpostit de vînt, dar chiar și așa, totul a fost zadarnic și singurul lucru pe care a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mării de pe cea mai Înaltă stîncă a țărmului abrupt, implorînd-o ca soarele să Îi aducă În dar noul chip, cu care să poată părăsi pentru totdeauna exilul voluntar. Dar, În băltoace, apa Îi reflecta mereu nechimbata imagine cu trăsături de iguană. În fiecare dimineață, Oberlus repeta, ca și cum ar fi fost o Îndatorire, același traseu, Începînd din punctul cel mai Îndepărtat din nord-vest și Încheindu-și drumul În dreptul cotiturii pe care o formau pietrele aflate sub stînca Înaltă de la miazăzi, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Împreună cu plantațiile de cartofi minusculi, tipic andini, și cu cîteva livezi Îi Îngăduiau să supraviețuiască În singurătate fără să ducă lipsă de nimic. Frugal, aproape ascetic, dur ca acele stînci și obișnuit cu lipsurile Încă dinainte de a avea uzul rațiunii, Iguana Oberlus preschimbase cu timpul Insula Hood sau Insula Spaniolă Într-un loc În care a rămîne În viață nu reprezenta o problemă prea dificilă, dedicîndu-și, prin urmare, o mare parte din timp acelei chestiuni care Îl frămînta cu adevărat: negrăita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Pierre, bucătarul de pe ultimul vapor, mi-au trebuit peste treizeci de ani pînă să o cunosc, și te asigur că sînt singurul din satul meu care a văzut-o... Acolo, optzeci la sută din an aveam parte numai de zăpadă” Iguanei Oberlus Îi trebuiseră aproape treizeci de ani ca să Învețe ce e aceea zăpadă și Încă Își mai amintea profunda uimire ce-l Încercase Într-o dimineață, cînd, după trei luni de luptă cu valurile și curenții puternici de la Capul Horn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că nici măcar În cel mai Împuțit bordel din portul cel mai uitat o femeie nu ar fi acceptat să facă amor cu primul harponier de pe Old Lady II, fiindcă, pentru a pune capac la toate, cînd punea piciorul pe pămînt, Iguana Oberlus nu mai avea de obicei nici un sfanț din leafa pe care o pierduse În Întregime la zaruri. Era cît se poate de logic, prin urmare, că pînă În acea clipă Iguana Oberlus nu păstrase nici măcar o singură amintire frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
capac la toate, cînd punea piciorul pe pămînt, Iguana Oberlus nu mai avea de obicei nici un sfanț din leafa pe care o pierduse În Întregime la zaruri. Era cît se poate de logic, prin urmare, că pînă În acea clipă Iguana Oberlus nu păstrase nici măcar o singură amintire frumoasă din trecerea lui prin viață. Își petrecuse noaptea oferind sacrificii Elegbei, alegînd de data asta o broască-țestoasă uriașă de uscat, una dintre țestoasele enorme care dau numele arhipelagului și ale căror imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Uneori, cei mai cruzi muși se amuzau să-i smulgă creierul - care abia dacă atingea mărimea unui bob de mazăre -, lăsînd-o să bîntuie pe punte luni Întregi după aceea. Pentru toate astea și cunoscîndu-le cum le cunoștea, după miezul nopții Iguana Oberlus, mînjit de sînge și cu mintea Încețoșată de alcool, zvîrli cît colo cuțitul și se lungi pe o stîncă, ferm convins că zeița Elegbá nu fusese cîtuși de puțin mișcată de efortul lui obositor și de sacrificarea unui animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau nebun. Bătrînul dădu energic din cap, neîncrezător, Îi dădu tîrcoale prizonierului, exact cum făcuse acesta cu un ceas cu negrul, apoi tăgădui, spunînd foarte rar, convins: - Nu. Nu cred să fie nebun... Am mai auzit vorbindu-se de el... Iguana Oberlus, harponierul roșcovan... Ai fost pe același vapor cu Harrison, pe Old Lady II, nu-i așa? Iar Înainte de asta, cu Guyenot pe Dynastic... Mi s-a povestit despre tine, a adăugat el. Rebel, bețiv, mare amator de jocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fiecare clipă să se arunce În mare definitiv, ca să le Îngăduie rechinilor să pună capăt odată pentru totdeauna nesfîrșitului lanț de nefericiri. Însă fu numai un gînd trecător; o ispită alungată curînd, căci mai presus de orice pe lumea asta Iguana Oberlus era o ființă care se agățase de viață, un supraviețuitor Înnăscut pe care părea să-l Însuflețească un sentiment indestructibil de a-și lua revanșa, ca și cum În adîncul sufletului nu și-ar fi pierdut nici o clipă speranța că Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care, văzînd că nu Întîmpină nici un fel de Împotrivire la fapta sa, păru să constante inutilitatea faptei sale, se liniști pe dată și preferară să se Îndepărteze, șontîc-șontîc, pe plajă. O primă analiză nepătimașă a situației sale Îl Încredință pe Iguana Oberlus că nu putea Înfrunta lumea și nici nu avea cum să năzuiască la a o Înfrînge dezarmat și singur, părăsit În mijlocul unei insule vulnerabile, Înconjurat de o cohortă de păsări marine, a căror unică abilitate autentică părea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i Înfrunte Într-o zi pe restul oamenilor. Timpul trecu. Văzu două vapoare, baleniere probabil, care treceau În larg și un al treilea, care după toate probabilitățile era un vas ușor de pirați ce ancorase În golf pentru a depozita iguanele și broaștele-țestoase uriașe În fostele lui peșteri, acum pustii. Oberlus Își căută refugiu În adîncul pădurii de cactuși, dar Își dădu curînd seama că aceasta nu mai era o ascunzătoare sigură și nimerită, iar cînd vocile se Îndepărtară și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]