227 matches
-
Însuși Gaj folosea termeni vagi și romantici în legătură cu ținuturile care se întindeau "de la Villach la Varna", care cuprindeau Slovenia, Croația, Serbia, Muntenegru, nordul Albaniei, Bulgaria și sudul Ungariei. Principalul suporter al lui Gaj din rîndul nobilimii, Janko Drašković, scria că "ilirii sînt descendenții vechilor iliri din timpurile greco-romane", care au fost după aceea "divizați în croați, sîrbi, sloveni și bulgari."1 Indiferent de granițele și de populațiile implicate aici, principala semnificație a acestui program era constituită de afirmația că toți slavii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
vagi și romantici în legătură cu ținuturile care se întindeau "de la Villach la Varna", care cuprindeau Slovenia, Croația, Serbia, Muntenegru, nordul Albaniei, Bulgaria și sudul Ungariei. Principalul suporter al lui Gaj din rîndul nobilimii, Janko Drašković, scria că "ilirii sînt descendenții vechilor iliri din timpurile greco-romane", care au fost după aceea "divizați în croați, sîrbi, sloveni și bulgari."1 Indiferent de granițele și de populațiile implicate aici, principala semnificație a acestui program era constituită de afirmația că toți slavii de sud proveneau dintr-
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ținuturile maghiare. Puțini sîrbi vedeau vreun avantaj în ea, comparativ cu direcția strict sîrbească urmată de ei. Firește, concepția iliră nu le oferea prea mare lucru. Ei erau sîrbi și ortodocși, astfel încît ce nevoie aveau ei să fie și iliri? Nu exista nici un motiv de renunțare la accentul pus asupra zonei Kosovo și a regatului medieval sîrb pentru această bază mitică străveche. Majoritatea naționaliștilor sîrbi sprijineau ideile lui Karadžić, care credea că toți cei care vorbeau dialectul štokavian erau sîrbi
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
erau de acord cu principiile revoluționare asociate cu această mișcare. Cu toate acestea, influența iliră domina pe la 1848 activitățile culturale din Croația. Victoria ei în politică nu era la fel de vizibilă. Punctul ei de vedere era reprezentat de Partidul Național, sau Ilir, care a fost fondat în septembrie 1841. Deși avea să devină cea mai influentă organizație politică croată, o parte importantă a populației sprijinea încă unirea cu Ungaria. Un alt partid, care va respinge accentul pus pe ilirism sau iugoslavism în defavoarea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a fost episcopul Iosip Strossmayer, care colabora strîns cu Franjo Rački. Numit în 1849 episcop de Djakovo, Strossmayer a jucat un rol important în activitățile catolicilor. Crezînd cu ardoare în cooperarea slavilor sudici, el prefera termenul de iugoslav celui de ilir. Ca lider al Partidului Național, Strossmayer a avut un rol major în formularea deciziilor luate în privința aceasta. Să ne amintim că Patenta din februarie 1861 stabilea înființarea unei adunări centrale, Reichsrat-ul, în care urmau să fie trimiși delegați din provincii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
În răstimpul cît va dura această perioadă istorică, ce va fi desigur lungă, neamul nostru românesc va dispare, ca ființă viețuitoare; amintirea lui doar se va păstra în cîteva instituții culturale din Europa, așa cum se păstrează astăzi amintirea celților, a ilirilor, a bascilor și atîtor alte popoare dispărute". Iată, să subliniez din nou, o previziune exagerată, contrazisă de realitatea evoluției istorice. Aș adăuga că astfel de previziuni, cam fără acoperire, se fac azi despre fenomenele globalizării și mondializării. Dar nici ele
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
la 12 ianuarie 1999. Acest protocol va intra în vigoare după ce toate părțile vor notifica depozitarului îndeplinirea procedurilor lor interne legale. Semnat la București la 30 noiembrie 1999, în 7 exemplare originale în limba engleza. În numele statelor părți la acord, Ilir Bocka, adjunctul ministrului apărării Gueorgui Ananiev, ministrul apărării Nikola Kljusev, ministrul apărării Apostolos Tsohatzopoulos, ministrul apărării naționale Carlo Scognamiglio, ministrul apărării Victor Babiuc, ministrul apărării naționale Sabahattin Cakmakoglu, ministrul apărării Anexa A Contribuții naționale Națiunea nr. 1: o companie de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/126791_a_128120]
-
la 12 ianuarie 1999. Acest protocol va intra în vigoare după ce toate părțile vor notifica depozitarului îndeplinirea procedurilor lor interne legale. Semnat la București la 30 noiembrie 1999, în 7 exemplare originale în limba engleza. În numele statelor părți la acord, Ilir Bocka, adjunctul ministrului apărării Gueorgui Ananiev, ministrul apărării Nikola Kljusev, ministrul apărării Apostolos Tsohatzopoulos, ministrul apărării naționale Carlo Scognamiglio, ministrul apărării Victor Babiuc, ministrul apărării naționale Sabahattin Cakmakoglu, ministrul apărării Anexa A Contribuții naționale Națiunea nr. 1: o companie de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/126790_a_128119]
-
te așteptai: în mijlocul drumului, lângă cișmea, în ogradă, ba unul s-a încăpățânat să apară chiar în fața porții. E de la sine înțeles că acest curaj nebunesc l-a costat pe temerar viața. Mărăcinii aduceau cu ei moartea. Umblând hai-hui cu Ilir prin cartierele de sus, acolo unde muntele mărginește orașul, ne-a surprins prezența mărăcinilor printre casele dărăpănate și părăsite cu ani în urmă. Păreau niște animale mici, viclene, stând la pândă în jurul orașului. Noaptea le auzeam urletele, niște urlete înfundate
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
peste canalele căreia, în veacurile XVIII și XIX se arcuiau 30 din cele 42 de poduri ale orașului, legând malurile în dreptul hanurilor, morilor, cafenelelor și caselor mai răsărite“. O „Veneție“ pe care, în epocă și-o împărțeau românii, rascienii și ilirii, germanii, bănățenii noi (cum erau numiți țiganii în 1753), maghiarii, grecii, armenii, italienii, francezii și spaniolii. Amurg de burg Povestea se-nșiră mărgărite cu „Orașul dinspre apus“, Iosefin, cel căruia însuși împăratul Iosif II a acceptat, în 1773, să-i
Agenda2004-2-04-senza1 () [Corola-journal/Journalistic/281933_a_283262]
-
se va deschide o expoziție colectivă în Palatul D’Adda. O parte din lucrările realizate pe parcursul taberei vor rămâne la Varallo și vor constitui nucleul Muzeului de artă contemporană. IOAN STANCIU Vestigiu unicat expus la Muzeul Banatului l Un coif ilir a fost descoperit pe malul Timișului Un coif ilir datând din secolul IV î.Hr., singurul din România absolut intact, confecționat din bronz cu aplicații de argint, a fost descoperit recent pe malul Timișului, în dreptul localității Găvojdia. Găsitorul vestigiului este Petru
Agenda2003-30-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281283_a_282612]
-
Adda. O parte din lucrările realizate pe parcursul taberei vor rămâne la Varallo și vor constitui nucleul Muzeului de artă contemporană. IOAN STANCIU Vestigiu unicat expus la Muzeul Banatului l Un coif ilir a fost descoperit pe malul Timișului Un coif ilir datând din secolul IV î.Hr., singurul din România absolut intact, confecționat din bronz cu aplicații de argint, a fost descoperit recent pe malul Timișului, în dreptul localității Găvojdia. Găsitorul vestigiului este Petru Ioan Stoica, student la „Politehnica“ timișoreană. Articolul 45 al
Agenda2003-30-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281283_a_282612]
-
pregătește și o pagină proprie pe Internet. Primele școli Cele dintâi școli primare din Timișoara aparțin, surprinzător, românilor. În arhiva Primăriei timișorene stă scris că după ce turcii au părăsit Timișoara a rămas aici o școală cu elevi valahi, cuțovlahi și iliri. Nu se știe cât timp a funcționat această școală. Este cunoscut, însă, că în anul 1758, în Maierele Timișoarei era o școală confesională română, iar o altă școală, aflată în Mehala, este pomenită în 1763. După 1770 se începe o
Agenda2004-4-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281972_a_283301]
-
celtică decât germanică, după cum celtic este și it. becco. În dialectele italienești meridionale, se folosesc termeni care au la bază cuvinte grecești; unul dintre acestea, provenit din dialectele grecești nordice, este tsapos, care la origine este un termen trac sau ilir. Deci rom. țap poate avea această origine preromanică. De ce lat. capra s-a transmis în limbile romanice, dar lat. caper nu? Lat. capra a fost termenul generic, desemnând animalul care nu lipsea din gospodăriile de la țară, pentru că era important prin
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
mulți s-au asimilat cu românii, mulți sunt buni patrioți, bun români. Ei bine, așa fie. însă aci, etnologic vorbind, am zice cu Sf. Augustin: pater semper incertus. Etnologic vorbind oamenii aciia nu sunt greci: sunt albanezi ori în genere ilirii și tracii cei peninsulari cari s-au grecit, au trecut drept greci, dar n-au fost greci. Am zice că grecul se distinge prin miopie fizică, abstracție făcând de daltonismul intelectual pentru tot ce e virtute, pentru tot ce e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o construcție al cărei plan amintea de o potcoavă, ce avea în centru un turn masiv și, anexate lui, de o parte un dormitor, iar de cealaltă, un grajd. Nu fusese posibil nici măcar să adăpostească întreaga escortă - douăzeci de cavaleri iliri și zece arcași alani - astfel că o parte din oamenii săi trebuise să aștepte în curte. Odată, stațiunea fusese apărată de soldați romani și făcuse parte integrantă din splendida rețea de stațiuni și posturi militare ce veghease pe drumurile imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
escortei sale erau incomplete. — Unde e Matauro? îl întrebă iritat pe un soldat. Acela se întoarse către un pâlc de plopi, aflat la o distanță de o sută de pași de drum. Acolo, printre primii copaci, se intuiau siluetele câtorva iliri călări, ce păreau să caute ceva sau pe cineva. — E acolo, în desiș. Au prins pe cineva la catâri. Venise, între timp, heraldul, ce ținea stindardul roșu al lui Gundovek, împreună cu cei doi însoțitori; toți trei îi urmăreau cu curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
timp, heraldul, ce ținea stindardul roșu al lui Gundovek, împreună cu cei doi însoțitori; toți trei îi urmăreau cu curiozitate pe romani, căutând să-și facă o idee despre ce se întâmpla. Indispus de întârziere, Sebastianus era gata să strige la ilirii săi, însă nu fu nevoie fiindcă ei, avându-l în frunte pe căpetenia turma-ei, ieșiră dintre copaci, împingând cu brutalitate un bărbat aplecat, cu înfățișarea unui țăran. Nu fără oarecare satisfacție, Matauro îl aduse înaintea sa. — Omul ăsta se învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
E un țărănoi de marcoman care a făcut-o pe călăuza pentru hunii ce au pus la cale crima. E omul pe care-l vezi aici, în dreapta, cel acoperit. Alpinianus se răsuci imediat și, după ce îl găsi pe Audbert între ilirii care îl înconjurau, îl cercetă cu atenție; se întoarse apoi să privească drumul, clătinând din cap cu o expresie perplexă: — Etius mi-a scris că mama ta era burgundă; poți, așadar, să înțelegi cum stau lucrurile. Gualfard e o căpetenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întoarse o clipă să se asigure că Mataurus îl urmase, împreună cu Audbert și cu toți soldații. Se aflau la picioarele marii scări de la intrare; coborâseră de pe cai, dar fără să se îndepărteze de ei. Burgunzii îi cercetau cu curiozitate pe iliri, iar pe alani cu o ostilitate prost mascată - considerau întregul lor popor prieten al hunilor. Gundovek îl însoți pe Sebastianus înaintea celor două catafalcuri. Dezlegându-și coiful cu pene, romanul își descoperi chipul leonin și cârlionții deși, castanii, prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl văzu pe Gualfard palid la față, spunând cuvinte de protest, acoperite însă de rumoarea mulțimii. O clipă mai târziu, burgundul duse mâna la sabie. Sebastianus făcu la fel, dar între ei se interpuseră fulgerător gărzile lui Gundovek. și câțeva iliri de-ai lui Mataurus. Chiar și soldații ce-l escortau pe Gualfard își trăseseră armele și câteva minute mulțimea se frământă precum o mare tumultoasă, în vreme ce securi și săbii se ridicau amenințătoare, gata să lovească. Puternică, vocea lui Gundovek se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adresă fără a se opri din mers: — Urc un moment la Gundovek. Tu du-te în camera mea și termină de făcut bagajele, dar mai întâi caută-l pe Mataurus și spune-i să vină cât mai repede cu patru iliri; imediat trebuie să merg la episcop. Audbert continua să-l urmeze. Concentrat pe problema sa, nu-l slăbea deloc pe Sebastianus. — Și pe lângă asta, reluă el cu gravitate, ținând cu greu pasul, de acum e limpede că va fi război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
burgunzii își luau pozițiile, înșirându-se de la un versant la celălalt al văii, Sebastianus își dispuse oamenii: alanii din escorta sa și arcașii pe care-i primise de la Chilpericus, majoritatea dintre ei țărani obișnuiți din totdeauna să tragă cu arcul. Ilirii urmau să-i protejeze dacă atacatorii s-ar fi apropiat prea mult. îi ascunse pe toți în desișul ce îmbrăca panta domoală a văii, la o sută de pași mai în față de locul în care, pe două rânduri, se alinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că nu-l va mai revedea niciodată, îl bătu pe umăr cu afecțiune: — Adio, Vitalius, mult noroc! — Și ție, Prefectule! Acestea fiind spuse, soldatul întoarse spatele și dispăru printre copaci, căutându-și calul. Pe drum, se apropie de un combatant ilir postat între arbuști și se aplecă să-i spună câteva cuvinte, apoi amândoi se ridicară și se îndreptară spre luminișul unde se găseau caii. Sebastianus nu se mai gândea de acum la ei. își îndreptase din nou atenția către ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zadarnic, să-l deslușească pe Chilperic în vălmășagul de luptători și curând trebui să se preocupe de ceea se întâmpla în vecinătatea sa. într-adevăr, pe buza malului apăruseră dintre copaci câțiva huni, încercând să-i atace pe arcași. însă ilirii săriră de îndată asupra lor, îi răsturnară din șa și îi masacrară cu lovituri. Sebastianus însuși îl izbi, cu o lovitură violentă de aplicată de sus, un războinic care, scăpat de soldații lui, schimbase direcția și își îmboldea calul, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]