13,885 matches
-
o modalitate vizionar descriptivă și vizionar anecdotică, ce reprezintă un mijloc al subminării al desființării realului în forul interior. Materia lui Brumaru e una artificioasă la culme, avansînd pînă la acel artificiu în raport cu sine însăși care poartă numele de manierism. Iluzia este a unui inventar de-o subordonare atentă la obiect(e), în pofida sclipirilor festive, a fioriturilor ce amplifică entuziasmul părelnicei aderențe: „Bucătării, bucătării de vară,/ Creme de zahăr ars strălucitoare,/ Mari șervete de-azur dulapuri-sfinxe,/ Dulci utopii din linguri vechi
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
cămașă,/ Bucătării încinse, pătimașe...” (Elegie). Acest miraj amintind pictura flamandă al unui concret similireal (de facto opus realului, în stare polemică cu cel din urmă) apare amplificat de renunțarea la factorii ce l-ar putea contraria, la „idei” și la „iluzii”. Așadar o cochetărie antiintelectualistă: „Sînt sticle cu toracele îngust/ Și umeri transparenți neluate-n seamă/ De cei ce au idei” (Sticle). Ca și: „Doar în alcool exploziile fine/ Ale iluziilor se aud distinct” (ibidem). Atitudinea morală adecvată a unei asemenea
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
factorii ce l-ar putea contraria, la „idei” și la „iluzii”. Așadar o cochetărie antiintelectualistă: „Sînt sticle cu toracele îngust/ Și umeri transparenți neluate-n seamă/ De cei ce au idei” (Sticle). Ca și: „Doar în alcool exploziile fine/ Ale iluziilor se aud distinct” (ibidem). Atitudinea morală adecvată a unei asemenea înscenări este umilitatea. „Excesul” materialității vehiculate în discursul liric trădează o spaimă de materie a ființei neajutorate care se-aruncă în vîrtejurile lor, paradoxal, spre a scăpa de ele. Circumscris
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
interesului mediatic față de atari scrieri? Este foarte probabil că așa-zisele staruri care acceptă să-și exhibe intimitățile în scris, dictînd scribilor detaliile care ulterior vor fi ambalate biografic, nu sunt animate atît de ambiții literare cît sunt îmbătate de iluzia accesului la o notorietate așa-zis „intelectuală”, care să dăinuie mai mult decît gloria efemeră pe care le-o asigură cinematografia sau televiziunea. Publicarea acestui tip de scrieri este condiționată și determinată însă și de instinctele voyeuriste ale publicului larg
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
Prima contestată de Parchet pentru defecțiuni de încadrare - ca să vezi vigilență! În corectitudinea funcționării mecanismelor Justiției nu cred. Dacă un asemenea proces a avut nevoie de 13 ani pînă să se dea sentința, nu văd de ce ne-am face mari iluzii despre buna funcționare a acestor mecanisme. Poliția a recunoscut că cei doi foști ofițeri de Miliție primeau informații din interiorul acestei instituții. Încît, atunci cînd Creangă și Stănică ar fi trebuit arestați, preveniți fiind, amîndoi au fugit de acasă. A
Și totuși unde au fost coloneii Creangă și Stănică? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13446_a_14771]
-
periferic e pretutindeni, mai mereu stăpîn. E cît se poate de vizibil și în centru, singura parte a orașului care, pentru scurt timp, între 1920 și 1940, reușește să se sustragă atmosferei de margine. Bucureștiul, spune Adrian Majuru, e o iluzie de oraș: Capitala „nu a reușit să se descotorosească de amprenta unei adunături de sate transformate în aparente periferii ale unui tîrg negustoresc. Dintre aceste așezări, spații moderne au devenit doar mahalale din centrul Tîrgului, ce s-au aflat în
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
fost, oare, mai ușor să nu mă toarne? Sunt situații câteodată inutile, câteodată incomode, răutăcioase, dar nu trebuie să le lași să te copleșească. Dacă poți, e bine să le depășești cu zâmbetul pe buze. - Câteodată, nu ne rămân decât iluziile. Bunul dumneavoastră prieten, Corneliu Baba, spunea că preocuparea dumneavoastră este jocul cu iluziile. - Sigur că da. Fără iluzii, viața parcă ar fi mai seacă. Dar așa, iluziile însoțesc toată activitatea noastră, toate eforturile și gândurile noastre. Că se vor realiza
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
incomode, răutăcioase, dar nu trebuie să le lași să te copleșească. Dacă poți, e bine să le depășești cu zâmbetul pe buze. - Câteodată, nu ne rămân decât iluziile. Bunul dumneavoastră prieten, Corneliu Baba, spunea că preocuparea dumneavoastră este jocul cu iluziile. - Sigur că da. Fără iluzii, viața parcă ar fi mai seacă. Dar așa, iluziile însoțesc toată activitatea noastră, toate eforturile și gândurile noastre. Că se vor realiza sau nu, asta e altceva. Ne rămâne, însă, speranța. - De politică ați încercat
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
să le lași să te copleșească. Dacă poți, e bine să le depășești cu zâmbetul pe buze. - Câteodată, nu ne rămân decât iluziile. Bunul dumneavoastră prieten, Corneliu Baba, spunea că preocuparea dumneavoastră este jocul cu iluziile. - Sigur că da. Fără iluzii, viața parcă ar fi mai seacă. Dar așa, iluziile însoțesc toată activitatea noastră, toate eforturile și gândurile noastre. Că se vor realiza sau nu, asta e altceva. Ne rămâne, însă, speranța. - De politică ați încercat să vă țineți cât mai
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
bine să le depășești cu zâmbetul pe buze. - Câteodată, nu ne rămân decât iluziile. Bunul dumneavoastră prieten, Corneliu Baba, spunea că preocuparea dumneavoastră este jocul cu iluziile. - Sigur că da. Fără iluzii, viața parcă ar fi mai seacă. Dar așa, iluziile însoțesc toată activitatea noastră, toate eforturile și gândurile noastre. Că se vor realiza sau nu, asta e altceva. Ne rămâne, însă, speranța. - De politică ați încercat să vă țineți cât mai departe. - Am făcut și eu un fel de politică
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
solicitat adesea să intervină pe lângă autorități, dar el se arată neputincios (și nu era singurul dintre „tovarășii de drum”): „Bieții oameni! Ei pierd din vedere că puterile mele sunt falimentare și că trecerea mea pe lângă autoritățile de azi este adesea iluzie” (18 sept. 1954). Firește, Galaction era, cum spuneam, un figurant, un simplu personaj decorativ, lipsit de orice influență pe lângă politrucii comuniști. Jurnalul său din ultimii ani este o lungă tânguire, cauzată de boală și bătrânețe, de remușcări, preocupat mereu de
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
Tudorel Urian Mulți dintre politicienii români de azi visează să-și vadă numele tipărit pe o carte. Unii scriu cărți (în mod direct sau prin tocmirea pe bani grei a unor oameni specializați) cu iluzia că în felul acesta intră direct în istoria gîndirii politice românești. Alții, mai pragmatici, își imaginează că urmînd această cale se va produce o creștere instantanee a capitalului lor de imagine. În fine, există și politicieni care scriu cărți (doar
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
Himerele musafiri). Sau: „Speriată de incendiu e pînă și umbra umbrei. Cît sînge curge/ în tomuri și pravile? Cît sînge curge pînă și din ziduri/ și din himere?” (Șira spinării). O dialectică a originalului și simulacrului, a realului și a iluziei, modelată de dispoziția scepticismului care nu-și admite puncte de reper absolute, conturează încă mai apăsat depășirea rolului de bufon în favoarea celui de paradoxal meditativ care e „nebunul”: „Devine adevăr ce-i simulat/ cu artă și în joacă, te pomenești
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
tragedia” eșecului de la europene nu mi se pare chiar atât de mare. În fond, urmează calificările pentru mondiale și atunci vom avea prilejul să dovedim dacă suntem cu adevărat buni (eu cred că da) sau am trăit în fața televizoarelor o iluzie colectivă. Învățați cu pomeni, cu „eșalonări”, „facilități”, „compensări”, intrăm în sevraj imediat ce dispare de lângă noi medicul-asistent, fie că se numește guvern sau organism internațional. Există, însă, zone în care bacșișurile n-au nici un fel de trecere. Dl. Meier ne-a
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
de multe ori cu tentă paradoxală, destinate însă a surprinde substanța intimă a unor opere romanești atît de comentate pînă acum și pe seama cărora s-au scris zeci de monografii. „...în textele sale percepem ironia și tristețea autorului care, refuzînd iluzia idealistă, apără totuși, cu reținerea care-i este proprie, posibilitatea infinitesimală de existență a pudorii și a demnității” (p. 290 - Flaubert); „din cînd în cînd, lumini supranaturale traversează povestirea ca și cum, în spatele acțiunii vizibile, diavolul și Dumnezeu se luptă, ca într-
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
orașului pierdut în imensitatea Cîmpiei Bărăganului. La Nicolae Stan, ca și la James Joyce, autenticitatea este dată nu de excepție, ci de regulă. El nu caută figuri ieșite din comun, ci oameni obișnuiți, cu pasiuni și sentimente, bucurii și dezamăgiri, iluzii invariabil transformate în înfrîngeri, pe deplin reprezentativi pentru atmosfera din urbe. Uneori, aceștia trebuie să facă față unor situații neprevăzute, dar și atunci acționează în virtutea propriului lor sistem de valori, adesea depășit, ceea ce îi plasează în situații tragi-comice. Văzuți de
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
o bună parte din intelectualitatea occidentală. Netrăind nici o clipă oroarea lagărelor bolșevice și nici exterminarea prin înfometare sau prin miile de ore petrecute la cozi în speranța kilogramului de zahăr și-a sticlei de ulei, ei păstrează o stranie, bolnăvicioasă iluzie privind „binefacerile” comunismului. Am avut nenumărate discuții cu astfel de personaje și, în afara unei suverane incredulități, nu puteai scoate de la ei nici o iotă aprobatoare. Se întâmpla chiar să te considere puțin țicnit, un tarat incapabil să treacă dincolo de propriile complexe
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
Despre monumente și eroi (II) În cei treisprezece ani care s-au scurs de la prăbușirea structurilor și a instituțiilor comuniste din România, nimic nu a cunoscut o manifestare mai dezlănțuită (nici măcar lăcomia și raptul economic) decît năzuința reprezentării simbolice și iluzia proiecției în eternitate. De la victimele celor cincizeci de ani de teroare comunistă la supraviețuitori, și de la victimele recente, din decembrie ’89, la răniți și la urmași, ca să nu mai punem la socoteală și scadențele timpurilor istorice, s-au întrecut cu toții
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
noastră în Uniune în 2007, și bate la ușă momentul în care România va deveni membru NATO cu drepturi și îndatoriri depline. Politicoși, dar greu de prostit, occidentalii nu acceptă ca România să li se alăture oricum. Nu-mi fac iluzii că din acest motiv Bucureștiul s-a hotărît să-și facă curat în bătătură. Mai curînd aceste demisii și cele care probabil vor mai urma, indică faptul că Puterea de la noi se joacă în continuare de-a băgarea gunoiului sub
Demisii la ordin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13559_a_14884]
-
și pe cele „mici”, într-un post-restant rezervat dvs. în întregime. Sper să nu vă deranjeze amânarea. Și mai sper să nu vă deranjeze ca data viitoare să vă redactați epistola la persoana întâi. Nu de alta, dar se creează iluzia că am fi trei laolaltă, când de fapt suntem doar doi. În fine, pare ciudat că vă faceți dvs. înșivă serviciul de a vă scrie păsurile ca prin intermediar. (Victor Savin, Boldești, Grădiștea) * Găsesc în plic un singur text. De ce
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
și să-i fac să înțeleagă și să simtă că teatru e un lucru complicat. Mulți dintre ei vin la teatru, crezînd că e suficient să ai zece clase terminate și astfel devii artist. Vreau să-i tratez de această iluzie. - Teatrul american poate influența teatrul european? - Greu de spus. Pot remarca însă influența teatrului american asupra mea, în sens pozitiv, și anume că am început să prețuiesc altfel timpul. Eu am asistat la repetiții care durau foarte mult și 80
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
se vor termina atît de radical, eram foarte sceptic”. Nimic din această stare de spirit nu transpare în Jurnalul de la Tescani. Nici măcar din întîmplare nu apare vreo referință la realitatea politică a zilei sau la lipsa de alimente și de iluzii din ultimele luni ale regimului Ceaușescu. Cel puțin la nivelul acestei cărți, spiritul de frondă al lui Andrei Pleșu se manifestă prin revelarea firescului, a zîmbetului (vorba lui Mihai Șora), a libertății de gîndire, în detrimentul încrîncenării, crispării, imbecilității cinice a
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
schimbării poziției versurilor în poem, astfel, sau în așa fel încât tensiunea să nu scadă, demonstrația să nu se bifurce și să se rarefieze în anemii și presupuneri. Pentru cel ce se crede nevăzut, neauzit și nebăgat în seamă, inventez iluzia că sunt asemenea lui, și cu iluzia îl însoțesc până ce vedem împreună, auzim împreună și ieșim victorioși împreună din suferință și sfială: Te voi face văzut de cei asemenea ție și te voi face auzit. Îmi simți dezmierdarea? Nu ești
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
în așa fel încât tensiunea să nu scadă, demonstrația să nu se bifurce și să se rarefieze în anemii și presupuneri. Pentru cel ce se crede nevăzut, neauzit și nebăgat în seamă, inventez iluzia că sunt asemenea lui, și cu iluzia îl însoțesc până ce vedem împreună, auzim împreună și ieșim victorioși împreună din suferință și sfială: Te voi face văzut de cei asemenea ție și te voi face auzit. Îmi simți dezmierdarea? Nu ești o ființă interzisă, frate al meu... Abia
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
cel de lîngă mine, e momentul să profit eu, să-mi fie mie bine. Cine analizează cu luciditate ce se întîmplă nu găsește decît descurajare. Trăim o criză perpetuă. Nu poți fi lucid într-o criză perpetuă. Mi-am pierdut iluziile.” (p. 93) Chiar dacă în cariera profesională a eroului (organizarea faimoaselor campanii de televiziune „Votezi și cîștigi”, campania pro-NATO etc.) își fac loc multe momente luminoase, sentimentul general este cel de eșec existențial. La această impresie contribuie și ratarea marii iubiri
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]