2,423 matches
-
avem în vedere deosebirea între intuiția creatoare și cea receptoare, pentru că opera, odată încheiată, depășește, într-un fel sau altul, intențiile inițiale ale creatorului său. În primul rând trebuie să facem o distincție între o comunicare reală și una imaginară, iluzorie și fictivă. Comunicarea iluzorie devine reală prin chiar faptul că este singura posibilă în poem. La fel, în locul tradiționalei distincții între eul empiric și eul poetic propun o alta, între poet și personajul care figurează ca poet, acestuia îi recunosc
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
între intuiția creatoare și cea receptoare, pentru că opera, odată încheiată, depășește, într-un fel sau altul, intențiile inițiale ale creatorului său. În primul rând trebuie să facem o distincție între o comunicare reală și una imaginară, iluzorie și fictivă. Comunicarea iluzorie devine reală prin chiar faptul că este singura posibilă în poem. La fel, în locul tradiționalei distincții între eul empiric și eul poetic propun o alta, între poet și personajul care figurează ca poet, acestuia îi recunosc posibilitatea unei comunicări reale
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
asupra lumii și ”oglindește” niște ”umbre” proiectate pe ecranul memoriei, pornind însă de la un fond existențial real, chiar dacă nu imediat verificabil. Pentru a ”aburi” ecranul ficțiunilor, autorul se folosește și de două citate din Cervantes care să maximalizeze convenționalul, jocul, iluzoriul. Sigur că, subdiacent, există și un sens polemic, pentru că protagonistul, Gabriel Dunea, ziarist la ”Demnitatea” rămâne, teoretic, un justițiar dincolo de rezoluțiile instituțiilor abilitate, adică în paginile gazetei sau pe ecranul televizorului, în luptă cu politicienii corupți. Finalul tragic aduce și
RECENZIE: ION MARIN, ”Vremea șacalilor” – Romanul vieții gazetărești [Corola-blog/BlogPost/94221_a_95513]
-
în registrul de cadastru la ce bun s-atingi o țintă dacă nu câștigi finala, că nu faci parte din cabala și n-o să pui mâna pe flintă pentru dreptul tău la Scala dacă nu ai certitudini orișice liman e iluzoriu iar guvernul provizoriu eșuează-n platitudini pe întinderi de ivoriu că sunt scrise și nescrise în mai noi sau vechi anale taine convenționale ce cuprind numai abise din reperele vitale cine știe unde duce labirintul în zig-zag că-ți e drag sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
în registrul de cadastru la ce bun s-atingi o țintă dacă nu câștigi finala, că nu faci parte din cabala și n-o să pui mâna pe flintă pentru dreptul tău la Scala dacă nu ai certitudini orișice liman e iluzoriu iar guvernul provizoriu eșuează-n platitudini pe întinderi de ivoriu că sunt scrise și nescrise în mai noi sau vechi anale taine convenționale ce cuprind numai abise din reperele vitale cine știe unde duce labirintul în zig-zag ... Citește mai mult orice pas
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
Oprea e tot pe un fotoliu cald, deși are un mort în spate, Tăriceanu, și el, cu „mortul lui” și al lui Mihai Răzvan Ungureanu (cedarea ilegală a „Moștenirii Gojdu”, Ungariei), Blaga nu mai încape în „veston”, Gorghiu, în teorii iluzorii, iar udemereul așteaptă tirul guvernamental la colț de stradă, gata să urce în cabina plăcerilor! Manifestațiile de stradă care au adus Guvernul Cioloș au avut intruși cu sarcini precise - mahări și șmecheri din O.N.G-urile sponsorizate de Sörös
COMISARI IDEOLOGICI DE EXTREMĂ PERICULOASĂ [Corola-blog/BlogPost/93077_a_94369]
-
cam exterioară și golită de sens, dacă nu împopoțonată cu reversul său, atunci cînd n-a mai putut fi dezlipită de fruntea filozofului-cizmar. Abia în această seară am înțeles ce înseamnă eroism, total, sacrificiu de sine necondiționat, în numele unei, poate, iluzorii speranțe. EROII sînt ei, cei din piața înecată de fum și incendiată de flăcările prin care venea, la o fatală întîlnire, glonțul pornit din armele pe al căror trăgaci apăsase, demult, degetul celui mai mare criminal din istoria acestei națiuni
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
țărmul exilului, e-acest Decor penitent. Lumea altor popoare moarte, a căror viță de luptători e îndoită de-o istorică oboseală. Peste puțină vreme, călătoriile în timp, fără nimic romantic, vor deveni una din rețetele de supraviețuire literară. Contestată și iluzorie. Cum ilozorie va fi și căința, pentru vini cît se poate de reale. În '47, începutul sfîrșitului, Mihail Crama făcea figură de debutant promițător. Pînă la următorul volum de versuri vor trece, însă, 20 de ani. Și fiecare din cele
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
volumului s-a văzut de fiecare dată, am senzația, trecută în fundal cu o seninătate greu de admis. Totul se schimbă în acest caz. Până și gradul de dificultate al titlului, în măsură să paralizeze intuiția. Postfață sau despre distanța iluzorie dintre ficțiune și realitate este o bucată care, parcursă corect, indică, cu suficientă precizie, programul teoretic al lui Dan Lungu. Iar aceasta fără a intra în fundături dogmatice. Un reportaj segmentat privitor la lumea - de o bizarerie revolută - închisă în
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
imită, obedient ori nu, viața, ci și aceasta din urmă se împărtășește, din timp în timp, din fantasmele scrisului. Riscul de a citi ficțiunea drept adevăr e aici, politic vorbind, imens. Iar precauția nu conduce numaidecât la anulare. După cum, chiar iluzorie, frontiera care separă cele două concepte tutelare, există fără doar și poate. Altceva decât concluzia aceasta mă preocupă. Anume intransigența cu care Dan Lungu își desfășoară, căutând-o, raționamentul. La cinci ani după publicarea, remaniată, a povestirilor din Proză cu
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
cumva din greșeală, peste o microantologie revuistică alcătuită parcă tocmai de prozatorul frăgezit cu sfaturi indirecte. E o întâmplare de care Dan Lungu se bucură, probabil, sincer. Și se amuză fățiș. Distanța de la comentariu la narațiune devine, la rândul ei, iluzorie. Cu atât mai mult cu cât întâiul aparține altora și cea de-a doua, sieși.
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
după care s-au desenat hărțile imaginare ale altor generații. Nordul lui Moș Crăciun - găsești DVD-uri cu povestea Crăciunului, deși e vară nu foarte caldă, peste tot în Finlanda - , al Laponiei cu reni și spiriduși e însăși fotografia fericirii iluzorii a consumului. Mult ajustată, nu mai seamănă nici cu morala, dură uneori, a poveștilor creștine, nicidecum cu aspra mitologie scandinavă. O mitologie căreia îi trebuie mult mai multe "efecte speciale" ca să facă o lume decît oricărui bun creator de animație
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
corupt) funcționărimea locală, au dirijat utilizarea fondurilor de dezvoltare după propriile interese. Stabilizarea "sistemului" și finalizarea (în favoarea reprezentanților lui) a privatizării economiei nu a dus, totuși, societatea românească la "staza" închipuită de gruparea lui Ion Iliescu, de aparentă armonie, de iluzorie echitate pe baza unei "democrații de vitrină". România nu a putut fi transformată într-o insulă față de un continent pe cale de unificare. Transformările obligatorii pe care țara a trebuit să le adopte au impus "sistemului" o serie de cosmetizări și
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
analizei ca atare, ci aidoma unor cadavre pe care nu s-ar putea efectua decît autopsii. Urmărită cu maniacală fervoare, "depărtarea de real" a eului poetic, înțeles într-un chip exiguu, se substituie criteriului estetic, îl uzurpă sub semnul unui iluzoriu "progres". Pseudodiacronia operată de exeget eșuează într-o scară de valori indubitabil grevată de prezumția extraestetică, de schema doctrinară. Dar e oare posibilă, Doamne, o justificare a poeziei prin expulzarea ontologicului? E oare acceptabil să hipertrofiezi limbajul în așa grad
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
încât să putem spera că vom deduce din paginile acelea oneste și inteligente o înțelegere proaspătă, adecvată momentului, a acestei literaturi. Dintre antologiile de poezie apărute la Editura Corint, Urcarea muntelui se arată a fi cea mai consistentă cantitativ. Aparent. Iluzoriu chiar. Fiindcă, dacă, sub raportul numărului de pagini, Nichita Stănescu și Ioan Es. Pop par deficitari, procentual lucrurile sunt cu mult mai echilibrate. Mai ales în privința celui de-al doilea. Nu e o remarcă meschină, ci - mă străduiesc - o radiografie
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
umanitate, la Shakespeare. Și un abandon al lui în voluptatea de a căuta în cuvînt, în vibrație, în clopot, în mare, în vînt, în ghiață, în foc și fum, în tot ce este atît de uman, de palpabil și de iluzoriu, în același timp. I-am văzut Hamlet-ul la un an după ce a fost făcut, în 1998 și, apoi, în 2000. An în care l-am și cunoscut la Limoges, invitat de Silviu Purcărete, pe atunci directorul teatrului de acolo și
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
vom avea dintr-o dată două aspecte de tempo: unul dat prin auzirea schimbărilor de sunete-înălțimi, celălalt, prin faptul că vedem o mai rapidă mișcare a mâinii. Întrucât suntem mai sensibili la imagine, vom fi tentați să credităm tempoul dirijoral, percepând iluzoriu că tempoul sonor este mai lent decât cel gestual, chiar dacă am ascultat înainte și varianta celor două în raportul tactării timpo-metrice (Ttm) de 1/1. Până la un anume prag al percepției noastre dirijorul poate comprima Ttm, generându-ne impresia unei
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
ce comasează obiectul contemplației cu realitatea: "Legionarul nu mai trăiește printre oameni, ci trăiește printre idei și icoane sau, mai bine zis, săvîrșește fapte în întregime supuse poruncii ideii contemplate, și nu cîntăririi rezultatului acțiunii". Orizontul spiritual, de o deschidere (iluzorie) fără precedent, era seducător. Mircea Eliade scria entuziasmat: "În nicio parte a lumii, astăzi oamenii nu-și propun un scop atît de puțin lumesc, atît de spiritual. Numai în așa-numitul Grup de la Oxford se mai speră astăzi într-o
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
Chiar dacă își demonstrează egolatria, compozitorul exhibă, de multe ori cu voluptate, mecanismele elaborării opusului, după toate regulile unui material sonor animat de drame, conflicte și, eventual, rezolvări, fie dispuse într-o cursivitate logică, rațională, fie orânduite printr-o discursivitate onirică, iluzorie. Creația lui Tiberiu Olah e ca o inimă preparată pentru a fi monitorizată, gata oricând de operație. Și nu orice fel de operație, ci una pe cord deschis. Puține sunt lucrările în care descoperirea soluției optime să nu conteze ori
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
absolut de negînditul, imposibilitate practic și teoretic de neocolit, nu numai că nu pune punct încercării de a-l gîndi, ci autentifică această încercare și, într-un anumit sens, o inaugurează. Confirmarea experimentală a faptului că de negînditul nu este iluzoriu constă tocmai în faptul că gîndirea nu reușește să-l gîndească. Gîndirea se întărește prin neputința ei în fața celui de negîndit. Această neputință îi devine un prim refugiu și o nouă incitare. - Prin urmare, afirmăm: nu numai că trebuie să
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
funcționează impecabil. Gabrea separă apele astfel încît să nu rămînă vreo umbră de îndoială, drepții cu drepții, răii cu răii, linia de demarcație îi va separa pe cei doi prieteni, Hans Adolf devenind un fervent nazist, uniforma conferindu-i o iluzorie demnitate și amortizînd un puternic complex de inferioritate. Exagerările fac să se piardă savoarea multora dintre scene, unele rămase suspendate, neclare. Regizorul se arată ezitant cînd construiește relațiile adolescentine, aluzia homoerotică, spre exemplu, este mai puțin binevenită într-un cadru
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
rar, cu ochii în gol, miș-când încet din fălci, - privindu-i, îți dai seama, poate prea târziu pentru ei, de rostul în ansamblul scheletului, de a zdrobi "victima" și care acum, la bă-trânețe, nu mai slujește la nimic. Prada este iluzorie; a rămas din ea numai ideea.
Caractere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8403_a_9728]
-
animat interpretarea. Am apreciat modalitatea originală în care pianiștii au realizat saltul de la stadiul decorativ al muzicii, caracterizat prin efecte de virtuozitate, la formele superioare de exprimare artistică. Cântul însuflețit, generos, surâzător și transparent a sugerat zborul înalt, solar, iluzoriu și fantastic. Cea de-a treia mișcare, Allegro molto, scrisă în formă de rondo a oferit muzicienilor posibilitatea de a dezvălui alte fațete ale talentului lor. Atmosfera dansantă, plină de vigoare și culoare, în care evenimentele muzicale se succed într-
Excelență pianistică by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84209_a_85534]
-
Todd Strasser, nu s-a lăsat cu victime. Lecția de autocrație este impecabil predată, însă demonstrația scîrțîie datorită teleologiei ei, pentru că este previzibilă de la un capăt la altul. Creat pe principiul acumulării de potențial, valul pierde pe parcurs această energie iluzorie cu toate că totul merge ca uns, iar în mod nefericit, regizorul simte nevoia să-l discrediteze pe lider relevînd existența unui complex de inferioritate care marchează derapajul său temporar. În fața Valului sunt plasate două eleve care încearcă o operație de dezintoxicare
Cînd vine Valul... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8129_a_9454]
-
la loc!ť Și toți își reluară horăiala." Astfel arată evenimentele istorice sub pana unui mare scriitor. Ca la Mallarmé, totul e destinat, calculat, blestemat să sfârșească într-o carte. "Conștiință și lumină", așa cum o vedem în rândurile finale, pesonajele iluzorii ale cărții dispar altfel decât universul care le-a generat, într-o explozie autoextinctivă. Ele se aneantizează făcând implozie, adică asigurându-și energia etern orbitoare și etern generatoare a luminii cuprinsă de flăcări. Îmi place Cărtărescu și pentru capacitatea unică
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]