7,075 matches
-
construct imaginar considerat anacronic: modelul idilic. „Emil Brumaru - spune Rodica Ilie - împacă, prin aderarea la grupul oniric, modelul idilic cu cel utopic, reprezentarea idilismului în poemele sale este una conștient și riguros cultivată, ca o asumare livrescă a acestui construct imaginar“. Constatare mai veche a criticii, dar pe care Rodica Ilie o duce într-un anume sens pînă la capăt în primul capitol al cărții. Excelent scris și cît se poate de convingător, eseul care deschide monografia, Arcadie și contrautopie, pune
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]
-
de inventivitate presupune un filmuleț ca Boborul; jocul actorilor (în rolul principal, Victor Rebengiuc, admirabil în generozitatea cu care se livrează și proiectelor “mici”, nu numai celor mari) se îmbină cu desenul animat, decorul real face corp comun cu “decorul imaginar”, umorul de extracție caragialiană e topit în retorta textualistă, plină de “clins d’oeils”-uri: în jurul celor 15 ore de uragan al libertății, sfîșiate de reacțiune, în august 1870, la Ploiești, cineastul de la începutul mileniului trei vine cu un întreg
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
noaptea, la lumina lanternei, sub plapumă, pentru că trebuia să dau impresia că dorm demult). Am citit întins pe spate, în iarbă, ignorând chemarea imperativă a vieții - soarele strălucitor, trilurile păsărilor, zborul grațios-stângaci al fluturilor - și lăsându-mă absorbit de lumea imaginară a literaturii. Am citit în tren, în avion, în mașină (când nu eram eu la volan). Am citit în săli de așteptare, în camere de hotel, pe bănci din parc, în dormitoarele cazone din unitățile militare unde am făcut stagiul
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
droghează, dar nu cunoaște formula chimică a drogului și nici modul cum acesta își exercită efectul asupra vieții lui psihice. În mod spectaculos, Ibrăileanu explica metodele subtile folosite de Eminescu pentru seducerea cititorului. Le explica didactic, scriind pe o tablă imaginară citate și analizându-le cu o uimitoare (pentru mine, atunci) sagacitate. Această descoperire nu a însemnat din punctul meu de vedere o demitizare a literaturii și nu a reprezentat o pierdere. Lectura unui text în cunoștință de cauză m-a
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
târziu am aflat (de la ei!) că au fost disidenți sau chiar opozanți, că au fost interziși de la publicare, opriți să călătorească, să primească burse în străinătate și încă atâtea alte necazuri îndurate în vechiul regim. Pe acest trecut mai degrabă imaginar și-au construit, însă, autoritatea morală postdecembristă, ni s-au și înfățișat ca modele etice, mai și mustrând națiunea din când în când, pentru că nu prea este la înălțimea lor. Atât că Ileana Mălăncioiu nu se împacă nici cu ideile
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
o definiție a totalitarismului de stînga pe care Cassian Maria Spiridon nu ezită a o socoti “poate cea mai cuprinzătoare și exactă”: “Totalitarismul nu înseamnă doar genocid (...), nu numai prigoana inocenților cărora li se impune sub tortură să inventeze crime imaginare, ci, în primul rînd, luarea în posesie totală a fiecărui individ”. Altfel spus, înrobirea nu numai cetățenească ci și morală. O înrobire exploatată de noile cercuri conducătoare. De unde rezultă că libertatea se cuvine recucerită în societatea românească, atît de mutilată
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
despre copilărie. Uimirile fetiței se împletesc cu verva și inventivitatea lui Humpty-Dumpty (“m-am zgâriat într-un câine și m-am împiedicat în până mâine”, este răspunsul pe care fetița îl dă la un moment dat, prinsă într-un dialog imaginar cu bunica), dar vocea care le pune în scenă poartă amprenta detașării și lucidității adultului. Ochiul copilului, cu viziunea lui adamică asupra limbii, în care cuvântul este lipit de lucru, trăiește permanent exasperarea ciocnirii cu lumea adulților, cu lumea substitutelor
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
vieților noastre, că numai cine a trăit Într-un port și a băut din Dunăre știe ce Înseamnă botezul dragostei eterne pentru locurile acelea fermecate. Apele Dunării noastre parcă făceau transcendența dintre toate continentele lumii și toate secolele purtându-te imaginar prin câteva dimensiuni În acelaș timp. Dacă am fi adunat toți vecinii de pe strada Ștefan cel Mare, numai de la Dunăre până la strada Primăverii, puteam face ceace astăzi s-ar numi „comunitate globală”, adăugând celor descriși mai Înainte mai mulți evrei
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
Uitând măsura clipei și secundei, - Și dac-ai vrea în schimb să afli prețul Pe alt cântar al amăgirii tale, Ar fi aceeași mână de cenușă Pe care-ar fi s-o-mprăștii peste toate Ori doar pe urma lor imaginară. Și-acesta încă nu-i decât un gând, Un joc târziu la masa ta de lucru în liniște și-n zarva citadină, Străin de câte-ai sta să te cutremuri De-ar fi să mai cunoști Apocalipsa - Răgazul tău, oricum
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
Fourastié, Ion Petrovici ș.a. Dar Încununarea eforturilor hermeneutice (și creatoare) este constituit de finalul eseului, conceput sub formă de versuri ce amintesc, mai ales prin datele lor prosodice, de strofele poemului analizat. Intitulat Lume și geniu, și purtând subtitlul Continuare imaginară la dialogul ceresc pe texte din Eminescu și Giordano Bruno, episodul respectiv Își depășește condiția de apendice prin profunzimea și frumusețea ideilor, relevând un George Popa deschis orizonturilor vaste ale gândirii. Cum strofa ultimă a Luceafărului are un pronunțat caracter
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
de recăsătoria mamei văduve, iubită cvasi-incestuos, cu un militar (generalul Aupick, generalul Knoyle în roman). Asta ar explica înclinația lor spre rău, spre viciu, spre autotortură, spre imaginația crimei etc. Numai că Baudelaire și-a transpus aventurile - în mare parte imaginare - din sfera răului în marea poezie a Florilor răului, pe cînd "dublul" său ratat, închipuit de Huxley, sfîrșește efectiv în crimă și sinucidere. Ciudățenia e că Mircea, deși nu-și mai amintește de pasajul pe care i-l citesc la
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
lui Mircea. Apoi l-am identificat în Artistul și moartea și abia acum în Point Counter Point, la recitire, dînd de pasajul din jurnalul lui Quarles. În romanul lui Huxley, repet, amuzant e că fraza cu pricina e un citat imaginar din jurnalul unui romancier imaginar, cu efectul de "punere în abis", exemplificat de autor, parcă în derîdere, prin reclama la marca de cereale de breakfast Quaker Oats: "... o cutie de fulgi de ovăz ținută în mînă de un Quaker care
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
identificat în Artistul și moartea și abia acum în Point Counter Point, la recitire, dînd de pasajul din jurnalul lui Quarles. În romanul lui Huxley, repet, amuzant e că fraza cu pricina e un citat imaginar din jurnalul unui romancier imaginar, cu efectul de "punere în abis", exemplificat de autor, parcă în derîdere, prin reclama la marca de cereale de breakfast Quaker Oats: "... o cutie de fulgi de ovăz ținută în mînă de un Quaker care ține în mînă o cutie
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
Leahu este într-atît de altfel, încît m-aș mira foarte mult să se fi găsit cineva care să o fi diagnosticat, toată, răspicat. Pe de o parte sînt bucăți de text care atestă clar un nivel evoluat de gîndire, de imaginare și indiscutabile capacități de exprimare a acestor abilități, de ex., "și-această oră lacomă imploră / cerșește dilatarea clipelor în oră / și înmiirea clipelor din clipă / ca rodul ei să fie și risipă", dar pe de altă parte - și asta se
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
Ion Simuț Vladia, ca provincie imaginară, este nucleul generator al prozei lui Eugen Uricaru. Proiectul exista fragmentar în povestirile volumului de debut Despre purpură (1974), dar a dobândit amploare, complexitate și coerență abia în romanul Vladia (ed. I, 1982; ed. II, 1997; ed. III, 2004), după ce
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
profesorul de naturale, le provoca întrebând oamenii dacă sunt fericiți, voia să înstăpânească ordinea și să potolească dorințele (p. 273). Dar Bașaliga era cel mai tare în Vladia prin puterea invenției, adică a minciunii, dovedită prin întreținerea încrederii în transportul imaginar de vin: "Bașaliga ținea mult la această idee, a reușit să o realizeze, e splendid, să știi că reușita fiecăruia se măsoară după numărul celor care se lasă convinși de invenție. În privința asta, inginerul e cel mai puternic, e cel
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
din urmă, într-o narațiune despre mecanismul ficțiunii. Vicol Antim își cheamă în Vladia prietenul din copilărie, pe Gelu Ravac, ajuns maistru constructor. În roman sunt prezentate alternativ episoade din biografiile celor doi, aflați, unul înlăuntrul Vladiei, adică al provinciei imaginare, altul în afara ei. Gelu Ravac este adeptul credinței tibetane în "tulpa, invenții, născociri de-ale noastre" (p. 45). Tulpa este dublura afectivă a unui om, o copie mentală, un fel de clonă îmbunătățită, un substitut imaginar al unei dorințe reale
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
Vladiei, adică al provinciei imaginare, altul în afara ei. Gelu Ravac este adeptul credinței tibetane în "tulpa, invenții, născociri de-ale noastre" (p. 45). Tulpa este dublura afectivă a unui om, o copie mentală, un fel de clonă îmbunătățită, un substitut imaginar al unei dorințe reale, proiecția în imaginația celuilalt. El însuși, Gelu Ravac, va constata că este invenția studentei Olga, care-i va deveni, pentru scurtă vreme, soție. Aceste ficțiuni se multiplică nu numai în Vladia, ci și în afara ei. Până la
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
traiectorie de unghi și a stabilit ecuația lănțișorului (1691), problemă propusă de fratele lui Jacques în 1690. Deși a scris multe lucrări fundamentale principala sa operă este considerată a fi Analyse démontrée (1708). Simultan cu Leibniz au integrat formal expresii imaginare după reguli pentru expresii reale (1702), moment ce marca începutul calculelor formale cu numere imaginare, calcule ce vor fi fundamentate riguros de Cauchy (1789-1857) un secol mai târziu. S-a ocupat de studiul convergenței seriilor alternate (1714). L-a inițiat
Johann I Bernoulli. In: În pas cu Știința by Doina Camerzan () [Corola-journal/Science/1312_a_2897]
-
în 1690. Deși a scris multe lucrări fundamentale principala sa operă este considerată a fi Analyse démontrée (1708). Simultan cu Leibniz au integrat formal expresii imaginare după reguli pentru expresii reale (1702), moment ce marca începutul calculelor formale cu numere imaginare, calcule ce vor fi fundamentate riguros de Cauchy (1789-1857) un secol mai târziu. S-a ocupat de studiul convergenței seriilor alternate (1714). L-a inițiat (în 1692) în calculul diferențial pe marchizul G. F. de l’ Hôpital (1661-1704), care a
Johann I Bernoulli. In: În pas cu Știința by Doina Camerzan () [Corola-journal/Science/1312_a_2897]
-
12 ianuarie, 2009 N.B. Toate formulările de răspuns ale lui Octavian Paler conțin un tragism asumat; este drept, la o vârstă care apasă timpul trecut, condensându-l În clipe, pe care autorul Îl derulează prin poemul Avem timp (din Scrisori imaginare). Sorescian, Încheie: „avem timp pentru toate/nu e timp doar pentru puțină tandrețe./ Când să facem și asta, murim”. Invoc aici o observație a lui Schlegel: „Subiectul tragediei e o luptă Între existența externă, finită, și aspirația interioară, infinită”.
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
au păstrat tânăr și , da, neliniștit, chiar dacă epitetul Îmi desenează un zâmbet pe buze. Undeva, Într-un colț, Îngerul albastru Își acordează harfa. Oare pe struna cântă sufletul Poetului la moment aniversar? George Filip: Sufletul meu cântă pe o struna imaginara, Într-o catedrală fără auditoriu. Lira, ambrozia, Parnasul sunt noțiuni abstracte. Și mai cred că poeții sunt cei mai mari păcătoși prigoniți din rai, din EDEN, deci, să cânte suferind pasurile altora, să-i mintă pe oameni că ei respira
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
neamului par adesea a se suprapune, căci fiecare supraviețuitor duce cu sine povestea celor care nu au mai apucat să-și rostească adevărul și nici să găsească țărmul primitor În care să-și refacă nu patria reală, ci pe cea imaginară - singura posibilă. Pierduți pe drumul suferințelor și al morții, În martirajele spre taberele de la Deirez-Zor, rătăciți În cele șapte cercuri concentrice ale Întâlnirii cu moartea, permanent prigoniți, armenii Cărții șoaptelor duc cu ei povara unui secol În care „ispășirea nu
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
neamului par adesea a se suprapune, căci fiecare supraviețuitor duce cu sine povestea celor care nu au mai apucat să-și rostească adevărul și nici să găsească țărmul primitor În care să-și refacă nu patria reală, ci pe cea imaginară - singura posibilă. Pierduți pe drumul suferințelor și al morții, În martirajele spre taberele de la Deir- ez-Zor, rătăciți În cele șapte cercuri concentrice ale Întâlnirii cu moartea, permanent prigoniți, armenii Cărții șoaptelor duc cu ei povara unui secol În care „ispășirea
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
că nu voiam să se termine niciodată și că totuși (...) s-a terminat. Tata a aplaudat (...) un sunet neplăcut pentru că era ascuțit și tare.” Dorința de a găsi o „rezolvare” gestului tatălui de a se sinucide e vizibilă odată cu pătrunderea imaginară a celor doi În cabana de pe Insula Sukkuan, În mijlocul naturii sălbatice, singura capabilă să explice atracția dintotdeauna a tatălui față de „spiritul de frontieră”, dar și incapacitatea acestuia de a se integra În societate. Narațiunea la persoana Întâi este Înlocuită de
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]