342 matches
-
operează. Puterea politică se abilitează sacral în orizontul unei simbolistici rituale. Între profetul care dă binecuvântarea și iartă păcatele și necunoscutul care dă onorul la drapel stă o venerație comună pentru ceea ce fiecare în parte consideră a fi autoritatea absolută. Imago-ul politic este o „icoană” (instaurativă de sens) și se deosebește radical de simpla imagine. Imaginea este putere și sens pentru că poate trimite la un indicibil aflat literalmente dincolo de ea. (Edificatoare în acest sens este definirea icoanei ca anamneză de către
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cum pretinde, nu poate recurge la reprezentări superficiale, la o artă pusă doar în serviciul unei curiozități faustice. Nu este deci vorba în mod esențial, la Platon de un iconoclasm de esență, ci de o cenzură formală la nivelul unui imago amenințat de pierderea sensului prin excesul de imagini. Platon intuiește exact pericolul pe care îl poartă cu sine inconclasmul produs prin exces. Acesta „fură” imaginii demnitatea elementară, fără de care ea nu-și mai poate aloca un sens considerat esențial pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
iconoclastă. Occidentul a suspectat mereu imaginea de superficialitate sau chiar de irelevanță endemică și totuși este principalul ei producător și consumator. Referindu-se la acest iconoclasm endemic, Durand vede aici paradoxul fundamental al imaginarului în Occident. Acest statut deficient al imago-ului în lumea Occidentală este legat de o anume prejudecată a lumii europene față de procedurile eficiente de căutare a adevărului. Cuvântul (concept) se pliază mult mai bine pe acea logică binară (adevăr-fals) care, de la Aristotel încoace, întreține orgoliul raționalismului occidental
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
politică prin raportare la anumite repere preluate din orizontul de verosimilități plasate de administratorii câmpului mediatic al imaginii. E adevărat că imago-mitologia și-a pierdut poate strălucirea și farmecul prin devitalizare în spațiul mediocrității. Dar dincolo de „coaja” superficială a acestui imago semnificant, ochiul interior mai poate și trebuie să recupereze Ideea. Idee care de cele mai multe ori, așa cum se teme Platon, nici nu se poate plămădi în sufletul nostru decât renunțând la canoanele înghețate ale conceptului. E ușor de înțeles pentru ce
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
legenda biblică a Facerii. Celelalte texte se apropie, stilistic și tematic, într-un registru compozit (de parodie livrescă binevoitoare), de feeria shakespeariană (Kagemusha, împărăteasa fluturilor repovestește în stilul unui basm optzecist Furtuna), de parabola orwelliană sau de cea cantemirescă în Imago. Imaginea Egiptului nostru (poveste alegorică despre idila unui profesor de liceu cu o elevă) și în Templul poeziei (poveste-parabolă despre lumea scriitorilor). Alteori „stilul” se apropie, cu umor livresc, de cel al narațiunii picarești, în Întâmplări pe drumul mătăsii, basm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
flamand. Tot în latină mai redactează o carte de filosofie a cunoașterii (prin revelație), de alură medievală, despre nașterea universului și despre evoluție, despre timp, etică și destin. Spre a sugera orientarea metafizică a dezbaterii, o intitulează Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago [Imaginea de nedescris a științei sacre]. Este amintită aici disputa scolastică numită și „cearta universaliilor” (nominalism versus realism), C. părând să fie un adversar al nominalismului lui Guillaume d’Occam. Gândirea neoaristotelică a lui C., din care nu a dispărut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
tr. N. Iorga, îngr. Liliana Iorga, Craiova, 1942; ed. tr. și îngr. Radu Albala, pref. P.P. Panaitescu, București, 1960; ed. îngr. și tr. Radu Albala, pref. P.P. Panaitescu, București, 1969; Despre Coran, tr. Ioan Georgescu, Cernăuți, 1927; Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (Metafizica), tr. Nicodim Locusteanu, pref. Em. C. Grigoraș, București, 1928; Istoria ieroglifică, îngr. și pref. Em. C. Grigoraș, București, 1927; ed. I-II, îngr. și pref. P.P. Panaitescu și I. Verdeș, București, 1965; ed. (Melanholia neasemuitului inorog), îngr. și pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
mitului). Prin "autosacralizarea produsă de imaginea sa reluată fotografic la infinit", New York-ul reprezintă o fuziune între imaginea reală și cea mentală (Statuia Libertății fiind o "Gioconda modernă" prin reproductibilitatea sa fără limită, "totem new yorkez plin de clișee"), o "imago alimentată de formele culturii populare" (filme, romane polițiste, SF, benzi desenate), prin care se reactualizează marile mituri urbane de la origini (mândria deșartă din Babel, corupția Babilonului, perversiunea Sodomei, puterea Romei, distrugerea Troiei, moartea din Iș și revelația din Ierusalim). În
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
medium Nero tenebit. Tunc Babylon meretrix incinefacta fauilla. Inde ad Hierusalem perget, uictorque Latinus. Tunc dicit: „Ego sum Christus, quem semper oratis” 15 Et quidem conlaudant illum primitiui decepti, Multa signa facit quoniam cuius pseudopropheta. Praesertim, ut credant illi, loquetur imago; Omnipotens tribuit, ut spiritalis eradat. Recapitulantes scripturas ex eo Iudaei 20 Exclamant pariter ad Excelsum sese deceptos. (Isaia spune: „Iată omul care face să se cutremure întreaga lume Și regii deopotrivă, iar pământul sub el se va face pustiu”. Ascultați
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
autorul ne‑a pus‑o la dispoziție, preluând și traducerea sa. . Commodian scrie (și probabil pronunță) Antechrist, și nu Antichrist. Ca dovadă, acrostihul prezentat, al cărui titlu exact este De Anteccristo tempore. . Sbaffoni consideră că spiritalis este atribut al lui imago, în timp ce Durel îl consideră complement direct al lui eradat (în acest caz ar fi vorba de o formă veche de acuzativ plural în ‑is). Optăm pentru această din urmă soluție, pe care o considerăm mult mai logică. . Adoptăm aici lecțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
gândire. Dacă sensul oricărei expresii lingvistice este contextual, Augustin cunoaște și tehnica eliminării semnificațiilor parazite, care sufocă adesea speciile dialogului (între care lectura este genul cel mai important). Cheia acestei simplificări se află în puterea de actualizare a „chipului divin” (imago Dei), centrul de unitate al tuturor facultăților spiritului uman. În absența acestei apercepții, formele variate de limbaj nu fac decât să exploateze diferența dintre intenție și expresie. Odată reîntregit spiritual, omul aflat sub puterea cuvintelor face trecerea de la usus la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
do it, Sage Publications, California. Kurtz Norman R, (1982), Introduction to social statistics, Mcgraw-Hill, Boston; Lefter, Constantin, (2004), Cercetarea de marketing. Teorie și aplicații. Editura Infomarket, Brașov. Ludușan, N., Voiculescu, F., (1997), Măsurarea și analiza statistică în Științele Educației, Editura Imago, Sibiu. Mărginean, Ioan, (2000), Proiectarea cercetării sociologice, Editura Polirom, București. Mohr Lawrence B, (1990), Understanding Significance Testing, Sage Publications, London. Moser, C., A., (1967), Metodele de anchetă în investigarea fenomenelor sociale, Editura Științifică, București. Niculae, V., Mihăiță, (1996) Metode cantitative
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
Barthes: 2006b, 59). Mandala este o experiență personală sau personalizată, cel puțin pentu că ea reprezintă un act voluntar, profund interiorizat și individual. Interpretarea ca moment ceremonial pare des prinsă dintr-un discurs pe tema intertextualității: "O mandala reprezintă o imago mundi și totodată un panteon simbolic. O mandala poate deține cel puțin o dublă funcție, ca și un labirint. (...) Mandala concentrează, ea ferește de distragere sau de împrăștiere" (Eliade: 1994, 63). Intertextul înseamnă construirea Centrului, axul său valorează cât un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
anumite aspecte exterioare par să-i apropie”. Spre a ușura comparația cu alte liste, vom adopta ordinea alfabetică, specificând totuși între paranteze numărul de ordine corespunzător poziției lor din lista elaborată de Bergeret: Anularea (12) Condensarea (20) Contrainvestirea (1) Dedublarea imago-urilor (22) Dedublarea eului (21) Denegarea (13) Deplasarea (19) Evitarea (24)13 Forcluderea (15) Formațiunea de compromis (4) Formațiunea reacțională (2) Formațiunea substitutivă (3) Formarea de simptom (5) • Un moment important în recunoașterea poziției centrale ocupate de mecanismele de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de sine din a doua parte a lucrării noastre, precum și prezentarea făcută reliefării afectelor (v. infra, capitolul de față). 5) Bergeret prezintă separat dedublarea eului (mecanism de apărare de mod psihotic împotriva angoasei de fărâmițare și de moarte) și dedublarea imago-urilor, mecanism pus în evidență de școala Melaniei Klein (în principal cu privire la obiectul parțial al fazei schizoparanoide și la obiectul total al fazei depresive), sub denumiri diverse (clivaj al obiectului, clivaj al realității etc.). În a doua parte a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
iar traducerea acestei prime părți (Praefatio) aparține latinistului Dan Slușanschi. Avem, prin intermediul revistei mai sus citate, începutul republicării acestei opere „cunoscute până acum în copii defectuoase și în traduceri trunchiate”; vezi și Dimitrie Cantemir, Monarchiarum phisica examinatio sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (1700), ediție îngrijorată de N. Locusteanu, București, 1928; Dimitrie Cantemir, Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, traducere, studiu introductiv și comentarii de Virgil Cândea, Editura minerva, București, 1977. Al. Zub, Biruit-au gândul, Editura Junimea, Iași, 1983, p. 69. Virgil Cândea
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
din adâncurile înrădăcinate ale firii" care arată "cerul ascuns în matca izvoarelor"?18 Arătare în care natura vizibilă și natura invizibilă (cele două naturi ale imaginii) se conjugă în aceeași primultimitate a chipului și a asemănării. A deveni "imagine πρυδοπον - imago chip έικον"19 înseamnă a fi după chipul și asemănarea prototipului, a fi în vedere precum într-un început care te pune în lumină, te repune în lume cu o față nouă. Pe culmea unde "începe noul eon al Imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
face ca azi 6 miliarde să trăiască în condiții incomparabile. Expectativa de viață e de trei ori mai mare. Religia iudaico-creștină a depășit superstițiile, credința oarbă în caracterul ciclic al timpului și a introdus noțiunea lineară de progres. Imitația Creatorului, Imago Dei, obligatorie pentru fideli, face ca omul, devenind el însuși creator, să stăpânească el natura, nu invers, ca la păgâni. Mănăstirile au salvat cultura latină periclitată de năvălirea barbarilor, au propagat valorile muncii fizice și intelectuale, au devenit și întreprinderi
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
303 Indice de nume / 307 Fundamente ale imagologiei Corina Daba-Buzoianu, cadru didactic universitar, doctor în epistemologie, construiește cu structuri și imagini măiestrit alese o nouă arhitectură epistemologică a imaginii, folosind denumirea de imagologie, care mie îmi îndrumă gândul spre acel "imago" al lui Cantemir, o legătură fără legătură cu conținutul atât de actual al acestei cărți. Ea este o construcție teoretică proprie care evidențiază putere de selecție și de aprofundare, în care raportul epistemic dintre subiect și obiect este redat într-
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
exclusiv al reprezentărilor sensibile. El cuprinde, totodată, imagini percepute și inevitabil adaptate, pentru că nu există imagine identică cu obiectul, imagini elaborate și idei abstracte structurând aceste imagini"129. Jean-Luc Nancy adaptează raționamentul cartezian în planul imaginii, schimbând termenul cogito cu imago 130, în acest sens, gândirea devenind cunoaștere prin intermediul procesului imaginativ. Nancy reia distincția dintre imagine și obiect, însă îi atribuie noi semnificații, în opinia filosofului francez imaginea devenind un anumit tip de obiect, dar niciodată obiectul în sine, fiind o
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
asemenea, "Fereastra Cerului". Tibetanii numesc deschiderea din acoperișul caselor lor "Soarta Cerului" sau "Poarta Cerului". Simbolismul cosmologic al locuinței este atestat la un mare număr de societăți primitive, în chip mai mult sau mai puțin manifest, locuința este considerată o imago mundi. Întrucât găsim exemple la toate nivelurile de cultură, nu vedem de ce primii oameni neolitici din Orientul Apropiat ar fi făcut excepție, cu atât mai mult cu cât în această regiune simbolismul cosmologic al arhitecturii va cunoaște cea mai bogată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeițelor și ale zeului furtunii (cu epifaniile sale: taurul, bucranul); credințe și ritualuri în legătură cu "misterul" vegetației; asimilarea femeie-glie-plantă, implicând omologia naștere-renaștere (inițiere); foarte probabil, speranța unei postexistențe; o cosmologie comportând simbolismul unui "Centru al Lumii" și spațiul locuit ca o imago mundi. E de 43 Marija Gimbutas, "Old Europe c. 7000-3500 B. C.", p. 5. 44 De altfel, vitele, porcul și o varietate de grâu (einkorn whcat) au strămoși indigeni în Europa: M. Gimhutas, ibid. 45 Prin comparație, grupurile de locuințe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zis, asupra "Pământului" - o sanctifica și îi asigura prosperitatea și fericirea pentru anul care începea. Și mai importantă decât sărbătoarea Anului Nou era construirea templelor. Ea era, totodată, o reiterare a cosmogoniei, căci templul - "palatul" zeului - reprezintă prin excelență o imago mundi. Ideea este arhaică și abundent răspândită. (O vom regăsi în mitul lui Baal, § 50.) Conform tradiției sumeriene, după facerea omului unul din zei a întemeiat cele cinci cetăți; el "le-a clădit în locuri pure, le-a dat nume
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
spiritul său, ilu (literal, "zeu")54. Apoi, cu ajutorul riturilor și al rugăciunilor el speră să obțină binecuvântarea zeilor. Dar, mai ales, el știe că face parte dintr-un univers unificat de omologii; el trăiește într-un oraș care constituie o imago mundi, ale cărui temple și ziqquraâe reprezintă "centre ale lumii" și, prin urmare, asigură comunicarea cu cerul și cu zeii. Babilonul era un Bab-ilani, o "Poartă a zeilor", căci pe acolo zeii coborau pe pământ. Numeroase cetăți și sanctuare se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
victoria zeului contra Dragonului proclamă promovarea sa la rangul suprem. Zeii construiesc templul-palat în onoarea lui Marduk după înfrângerea lui Tiamat și creația lumii (cf. § 21). Dar simbolismul cosmogonic este și el prezent în mitul lui Baal. Templul-palat fiind o imago mundi, construcția sa corespunde întrucâtva unei cosmogonii, în fond, triumfând împotriva "haosului" acvatic, reglând ritmul ploilor, Baal "formează" lumea așa cum este astăzi 38. 51. Baal se confruntă cu Moț: moartea și reîntoarcerea la viață Când palatul este terminat, Baal se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]