338 matches
-
zis "Bloc Pamuk" (o clădire impozantă unde locatari erau doar membrii familiei lăr gite), moștenire (alături de o avere considerabilă) rămasă de la bunicul Pamuk (dispărut la o vîrstă timpurie), "bloc" pe care îl transformă într-un spațiu sacru, axis mundi și imago mundi în același timp. Acum, copilul Orhan trăiește întîile experiențe estetice, îmbinînd, prin intermediul imaginației sale bogate, realul cu ficționalul. Evocarea mitologizantă (sacralizantă, pînă la urmă!) a locului nașterii reprezintă, pentru Orhan Pamuk, un factor de poetică epică implicită. În amintita
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
izoleze, între criticii literari, o elită. "Simțul critic" e dat numai unor aleși." Afirmația reapare acolo unde sunt analizate Dioptrele Alicei Botez, în contextul general al criterionismului interbelic și în cel special al redescoperirii metafizicii cantemiriene din Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, lucrare de care, să recunoaștem, doar inițiații știau: "Ceea ce interesează, după didascalii [...], este funcția personajelor, în raport cu figura centrală și construcția dialogului, care trebuie condus spre o finalizare a discursului textului, oricum adresat unei elite cunoscătoare." (Subl. n. Șt.B.) Elitiste și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
reorientare tematică, propulsând imaginea către dobândirea puterii absolute în societate, prin intermediul unor modele"23 fie preluate din realitatea concretă, fie din miturile mentalului colectiv. Cuvântul grecesc είκών, de la είκω (a semăna) are, la origine, sensul de asemănare (în limba latină imago; în slavă ikona sau obraz) și poate avea mai multe înțelesuri: imagine, reprezentare, chip, portret. Vorbind despre discurs, imaginea ca reprezentare văzută, nu cea imaginată (imaginară), a fost și rămâne întâiul locutor. Susțin acest aspect de prim locutor al imaginii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
scopurile sale inițiale"126. La scriitorii naturaliști − notează Nicolae Manolescu − eșecul pare să fie înțeles ca punct terminus al unui parcurs existențial. Această opțiune definitorie a lor e născută din scopul declarat al zoliștilor de a face din roman o imago mundi. De aceea în naturalism, destinul coincide cu neșansa, cu eșecul atroce al omenescului. Personajele-victimă, patologicul senzualității, violența abrutizantă, obsesiile care copleșesc caracterele sunt câteva dintre elementele definitorii care așază orice text în perimetrul naturalismului. Cine e sămădăul?" se întreba
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de aur, am văzut, e inseparabil de nostalgie, adică de fixația în valorile copilăriei, de persistența lor în vîrsta adultă. Chemarea Salvatorului e replica la o situație de vacuitate, e vorba de căutarea unui tată absent sau de substituirea unei imago părintești idealizate, celei a unei paternități refuzate. Speranța în revoluția mesianică este expresia pulsiunilor unei voințe megalomane care modelează lumea după propriile sale modele. Imaginea contradictorie a Orașului, protector sau tentacular, corespunde celei a Mamei, a locului închis și sigur
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
303 Indice de nume / 307 Fundamente ale imagologiei Corina Daba-Buzoianu, cadru didactic universitar, doctor în epistemologie, construiește cu structuri și imagini măiestrit alese o nouă arhitectură epistemologică a imaginii, folosind denumirea de imagologie, care mie îmi îndrumă gândul spre acel "imago" al lui Cantemir, o legătură fără legătură cu conținutul atât de actual al acestei cărți. Ea este o construcție teoretică proprie care evidențiază putere de selecție și de aprofundare, în care raportul epistemic dintre subiect și obiect este redat într-
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
exclusiv al reprezentărilor sensibile. El cuprinde, totodată, imagini percepute și inevitabil adaptate, pentru că nu există imagine identică cu obiectul, imagini elaborate și idei abstracte structurând aceste imagini"129. Jean-Luc Nancy adaptează raționamentul cartezian în planul imaginii, schimbând termenul cogito cu imago 130, în acest sens, gândirea devenind cunoaștere prin intermediul procesului imaginativ. Nancy reia distincția dintre imagine și obiect, însă îi atribuie noi semnificații, în opinia filosofului francez imaginea devenind un anumit tip de obiect, dar niciodată obiectul în sine, fiind o
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de obsesivele preocupări de natură psihologică, înclinăm a crede că Lovinescu nu aprecia teatrul ca pe un gen de artă autonomă, cu norme și trăsături specifice, cât mai curând ca pe "o formă mentală și esențializată a realității subiective"46, imago mundi, metaforă atotcuprinzătoare a existenței în sine. Să nu uităm că tot pe un pattern de conflict dramatic (între "temperament" și "voință") și-a construit Lovinescu, după cum am văzut, sistemul critic, precum și "teoria" despre personalitate. Apoi, dacă literatura, sau măcar
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
grecesc eikon, ale cărui sensuri erau cele de imagine și reprezentare, iar pe de altă parte, în eidolon, un termen aparte al vocabularului vizual și spiritual. Totodată, originile semantice ale noțiunii de imagine se îmbogățesc și prin sensurile termenului latinesc imago. (Vezi Jean-Jacques Wunenburger, Filozofia..., pp. 9-22.) 304 Ibidem, p. 237. 305 Ibidem, p. 238. 306 Marie-José Mondzain, Imagine, icoană, iconomie: sursele bizantine ale imaginarului, Editura Sophia, București, 2009, p. 102. 307 Ibidem, p. 102. 308 Régis Debray susține că imaginea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cupolele albăstrui ale orașului. Abia atunci, în Facultate, m-am familiarizat cu Centrul, de parcă aș fi trăit până atunci sub pământ, ca larvă în copilărie, pupă în adolescență, și abia acum aș fi ieșit în noul mediu 20 străveziu, ca imago. După orele de curs, care nu-mi spuneau mare lucru, hoinăream până seara în Centru, în piața cu statui, prin magazinele de la coada lui Mihai Viteazul, pline cu gablonzuri și parfumuri, prin fața Inter-ului și Teatrului Național, pe la Sala Palatului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spațiul public semnificativ. 11.2.1. Spațiile religioase Ele prezintă o predispoziție nativă pentru a facilita realizarea unor preziceri. Pe lângă marile temple grecești, de exemplu, viețuiau preoți care se ocupau cu arta divinatorie și prezicători. "Templul nu este doar o imago mundi, ci reproducerea terestră a unui model transcendent. Iudaismul a moștenit această concepție paleoorientală despre Templu ca o copie a unui arhetip celest, idee care este, probabil, una dintre ultimele interpretări pe care le-a dat omul religios experienței primare
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în timp ce noi trebuie să le întrerupem pe ale noastre ca să vizităm mausoleele. Întrerupere târzie a preocupării absolut practice pentru supraviețuire pe care am botezat-o Estetică. După album, dicționarul. Dacă etimologia nu dovedește, ea indică. Mai întâi latina. Simulacrum? Spectrul. Imago? Mulajul în ceară al chipului celor morți, pe care magistratul îl purta la funeralii și pe care-l așeza, acasă la el, în nișele atriumului, la adăpost, pe poliță. O religie întemeiată pe cultul strămoșilor cerea ca aceștia să supraviețuiască
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
zile de agonie, înconjurat de doctori și bocitoare. Imaginea nu este o imitație, iar funeraliile acestea nu-s o ficțiune: manechinul defunctului este cadavrul (încât un sclav este postat lângă manechinul lui Pertinax ca să alunge muștele cu un evantai). Această imago este un hipercorp, activ, public și strălucitor, ale cărui rămășițe se vor înălța în fum spre a se alătura zeilor în empireu (când rămășițele adevărate au fost coborâte sub pământ), deschizându-i porțile divinizării 6. În imagine se înălța împăratul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Așa cum sugarul își strânge pentru prima dată membrele privindu-se în oglindă, noi opunem descompunerii morții recompunerea prin imagine. Așadar imaginea vine în sens propriu de dincolo de mormânt, ca statueta fang așezată pe capacul sipetului-relicvariu în care odihnesc osemintele strămoșilor (imago și ossa, în latină, sunt adesea echivalente). Ea iese pentru ca strămoșul să rămână acolo, îmblânzit și ținut în loc; pentru a-l împiedica să revină ca să-i hărțuiască pe oameni, pentru a-i prinde sufletul zburător și hoț într-un obiect
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
contagioasă, mai virală decât scrisul. Dar, dincolo de virtuțile recunoscute în propagarea sacralităților, care n-ar face din ea, la limită, decât un expedient recreativ, mnemotehnic și didactic, ea are darul capital de a suda comunitatea. Prin identificarea membrilor cu o imago centrală a grupului. Nu pot exista mase organizate fără suporturi vizuale ale adeziunii. Cruce, Păstor. Steag roșu, Marianne. Oriunde se adună mulțimi, în Occident, procesiunile, defilările, mitingurile pun în față icoana Sfântului sau portretul Conducătorului, Isus Christos sau Karl Marx
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de credincioși năpădesc orașul ca să privească o imagine miraculoasă a lui Christos). Nu este aceeași chimie imaginară, fiindcă dinamica privirii nu mai este aceeași. A pretinde să izolezi o idee de imagine ar fi tot o idee imaginară. Nu există imago o invariantă sub forfota nesfârșită a vizibilului, căci diversitatea este de esență, iar invarianta speculativă. A spune precum Gombrich, în incipitul la Istoria Artei, că nu există artă, ci numai artiști înseamnă să muți problema: de când există artiști și de ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
iudeo-creștin. Occidentul imaginar este eleno-creștin (teologia catolică a imaginii trece practic peste Vechiul Testament). În limba greacă, nu în latină, a salvat creștinătatea imaginea marii nopți monoteiste, și asta cu mult înainte de schisma ortodoxă. În actele conciliilor, eikôn este tradus prin imago. Iar eikôn derivă de la eidôlon, având aceeași rădăcină, eidos. Icoana nu este un portret asemănător, ci o imagine divină, teofanică și liturgică, care nu are valoare prin forma ei vizibilă, ci prin caracterul deificant al vederii ei, adică prin efect
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
semnele ritmice, începe să cânte sau să danseze. Această exprimare elementară, actorul trebuie să o regăsească, este "semnul organic". Lungul drum interior pe care îl înfăptuiește actorul duce la descoperirea unei corporalități vechi legate de niște imagini arhaice, de niște "imago" primitive ale unor personaje înrudite, care se află la originea formării psyché-ului. "Unul din drumurile spre calea creatoare, scrie Grotowski, constă în descoperirea în sinele propriu a unei corporalități străvechi de care suntem legați printr-o puternică relație ancestrală. Atunci
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mitului). Prin "autosacralizarea produsă de imaginea sa reluată fotografic la infinit", New York-ul reprezintă o fuziune între imaginea reală și cea mentală (Statuia Libertății fiind o "Gioconda modernă" prin reproductibilitatea sa fără limită, "totem new yorkez plin de clișee"), o "imago alimentată de formele culturii populare" (filme, romane polițiste, SF, benzi desenate), prin care se reactualizează marile mituri urbane de la origini (mândria deșartă din Babel, corupția Babilonului, perversiunea Sodomei, puterea Romei, distrugerea Troiei, moartea din Iș și revelația din Ierusalim). În
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ca extrem de incitant este pătrunderea tot mai adâncă în mecanismele intime ale acestor procese de creație, având în același timp grija de a nu le vulgariza, oferindu-le totodată o dimensiune proaspătă în perspectiva înțelegerii actuale a fenomenelor sonore (vezi Imago mundi și expresia muzicală, în rev. "Muzica", nr. 3, 2007). în definitiv, Tudor Misdolea demonstrează prin scrierile sale că este un fenomenolog. O mărturisește însuși autorul în rezumatul studiului Pentru o fenomenologie a muzicii. Idee și act de gândire în
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
sunt drumurile, adică cetățile oamenilor (...) iată deci care este natura iubirii (...) cu cât ne apropiem de Dumnezeu În iubire față de El, cu atât ne unim Întreolaltă prin iubirea lui Dumnezeu”80. Iubirea, din punct de vedere creștin, are ceva din imago Dei inscripționată În viața noastră și În elementele consti‑ tutive ale universului. Omul, prin Însăși firea lui, simte nevoia de a intra În legătură directă cu Dumnezeu Cel per‑ sonal, prin continua transcendere spre Absolut, căci i s‑a sădit
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
om decât dacă este luat de suflet. Feciorul de Împărat blestemat să fie șarpe este găsit de către un moș; pus pe cuptor și hrănit bine, ajunge balaur. Șarpele, după Ivan Evseev, este simbol arhetipal și totalizator, un adevărat model simbolic, imago mundi În concepțiile și În reprezentările arhaice despre univers. Este legat de cele 4 stihii ale naturii: trăiește În pământ sau În apă; veninul său are proprietățile focului celest sau ale celui htonian, iar În ipostaza sa fantastică de șarpe
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
logica terțiului inclus, în contrapunct cu logica terțiului exclus care a dominat gândirea occidentală a pozitivismului, a nominalismului și a materialismului. Raportul dintre logos și mythos care guvernează tradiția filosofică și culturală europeană este mediat de un al treilea element, imago, specific logicii contradictoriului. Nu putem înțelege această ipoteză de lucru dacă nu facem apel la gândirea filosofului român Ștefan Lupașcu. Logica sa este strâns legată de apariția epistemologiilor moderne ale "noului spirit științific", anticipat de Hegel și reluat de Bachelard
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
simultan cu realul și irealul 2. Teoria lupașciană a logicii contradictoriului rămâne esențială pentru fundamentul antropologiei Imaginarului, în măsura în care structurează principiile de organizare ale logicii imaginative, prin revalorizarea ecuației dintre narațiune și discurs, într-un raport de consubstanțialitate cu termenul de imago. 1. Funcția imaginii Orice teorie antropologică se circumscrie unei dimensiuni a Imaginarului în care aventura simbolică a imaginii este urmărită în cadrul unei sintaxe specifice, dominată de imaginația simbolică. Gilbert Durand propune două metode hermeneutice ale imaginii: mitocritica face trecerea spre
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a scientismului, un fel de "Muzeu imaginar" ca mod virtual de reechilibru. Spațiul occidental este chemat să cunoască "gândirea critică". Între tendința iconoclastă a vechii civilizații și supraabundența imaginii, specifică actualei civilizații, trebuie să existe o modalitate prin care funcția imago-ului să devină creatoare, în sensul unei deschideri spre umanismul interdisciplinar. De aceea, ne punem întrebarea firească dacă imaginile sunt generatoare de sens și de valoare, capabile de a concura percepția și gândirea. Jean-Jacques Wunenburger se întreabă dacă "viața imaginilor
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]