594 matches
-
sta la Îndemână: „Cum de ne-am cunoscut, cum de ne-am Întâlnit...”, „De ce Îți place de mine, ce mă atrage la tine...”, „Ce se Întâmplă cu noi, ce trebuie să facem mai departe...”. Explicația rațională se Îmbină cu misterul. Imanența relației este dublată de zările transcendentului, ce se revarsă benefic asupra a ceea ce este și va fi. Ceea ce e spus este Întărit prin nespus. Trupescul este revigorat prin poziționarea ființei cu fața către perspectiva duhovnicească. Mitizăm realități aparent banale, ridicăm
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu lucrurile și cu semenii. „Locuirea” are un caracter dual, presupunând atât dimensiuni reale, cât și imaginare. E clar că sunt aici, dar aș vrea să mai fiu și dincolo. Ea presupune un joc permanent dintre interioritate și exterioritate, dintre imanență și transcendență. Mă mișc Într-un perimetru de obiecte, dar nădăjduiesc și la altele. Mă folosesc de ceea ce am, dar sper și la alte achiziții. Mă Împac cu ceea ce sunt, dar nutresc și spre zări mai Înalte. Fără a fi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
se manifestă un pregnant simț al respectării și trăirii sărbătorilor. Poate cele mai intense efuziuni și tradiții comunitare sunt cele legate de Nașterea Domnului, care prefațează Anul Nou, prilej de noi conexiuni și refaceri ale legăturilor dintre pământ și cer, imanență și transcendență, eu și celălalt, clipă și veșnicie. Este șansa unei noi solidarizări și de durată la nivelul indivizilor și colectivităților, șansa „măsurării” vieții noastre cu exigențele valorilor supreme. Identitatea unei societăți este dată și de felul cum Își semnifică
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nu ne gândim că acesta aparține naturii, ci că funcționează pe baza unor legi firești, în acord cu mersul înainte al lumii și cosmosului. Caracterul natural al unei crize înseamnă apariția sa și existența independent de voința umană, în baza imanenței existenței și funcționării sistemului social. 859 Despre modul în care ciclicitatea economică își pune amprenta inclusiv asupra organizărilor societale de tip socialist vom discuta într-un capitol aparte. Marius Spiridon pare să considere ciclicitatea ca fiind specifică doar sistemelor libere
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
vreme, vulnerabilității, frământărilor abstracte și sterile („Cântecul nu e bun,/ Cuvântul e oftat, / Brațul tărăgănat,/ Moleșită aripa./ Mă bate vremea, mă bate ziua, mă bate clipa” - Cântec din fluier) li se găsește alinare în „experiența naivității” (Emil Cioran) și a imanenței divinului. Iubirea și nunta, universul gospodăriei, paradis terestru în mic, proliferarea de roade („Auzi?/ Cartofii sunt lehuzi./ Ascultă, harul a trecut prin ei/ Virginal, candid și holtei./ Dumnezeiește.”) transcriu un rit al sacralizării existenței: integrarea în ciclurile unei vitalități cosmice
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
123-180, passim; Muthu, Lit. rom., 55-92; Negrici, Expresivitatea, 78-98; Papu, Clasicii, 29-49; Dimitrie Cantemir interpretat de..., îngr. și pref. Suzana-Carmen Dumitrescu, București, 1977; Elvira Sorohan, Cantemir în Cartea hieroglifelor, București, 1978; Dicț. lit. 1900, 149-154; Sasu, În căutarea, 80-87; Negrici, Imanența, 151-159; Petrescu, Configurații, 86-93; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Itinerarii prin cultură, București, 1982, 12-28; Ion Istrate, Barocul literar românesc, București, 1982, 242-282; Scarlat, Ist. poeziei, I, 95-97; Rotaru, Valori, II, 153-198; Ciopraga, Propilee, 7-15; Cosma, Geneza, 57-62; Papu, Lumini, 232-244; Ecaterina Țarălungă
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
favorizează, În cele din urmă, armonia. Artele marțiale, arta florală sau ceremonia ceaiului reprezintă câteva dintre expresiile sale, iar antrenamentul continuu educă sensibilitatea, desăvârșind-o. Această stare de perfecțiune, care, pentru un spirit occidental mai marcat de transcendență decât de imanență, pare imposibil de atins, se manifestă În Arhipelag prin statutul de tezaur viu, ființă umană care, În viața sa pământească, realizează perfecțiunea unei arte. Un meșter popular ce lăcuiește ireproșabil poate fi declarat tezaur viu de către Împărat, căci excelența aparține
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
el uită, pe de o parte, că doar invizibilul e japonez, adică faptul că esențialul se situează În alchimia internă a individului, iar, pe de altă parte, că din kata se naște o conștiință superioară. Japonia este un ținut al imanenței, mai degrabă decât al transcendenței. Aici se consideră că adevărul, ca și cunoașterea, nu provine dintr-o cauză, dintr-o sursă ori dintr-o instanță exterioară la care s-ar putea apela pentru a ști. Totul se naște din individ
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
înainte de a fi prezentată poziția Diotimei. Urmează că, spațial, cel puțin, în economia dialogului, descoperirea frumosului în sine - poziția Diotimei - succede opțiunea socratică pentru iubirea ca relație, ca intermediar și ca posesie (dorință). Iar dorința e carență și expresie a imanenței. Cum este înlăturată? (și dorința, și carența, imanența deopotrivă)? Plecând chiar de la mersul speculației în platonism și de la poziția lui Socrate față de suflet și transcendența Formei în dialogurile de tinerețe și cele de maturitate. Socrate, la început, nu vede o
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
spațial, cel puțin, în economia dialogului, descoperirea frumosului în sine - poziția Diotimei - succede opțiunea socratică pentru iubirea ca relație, ca intermediar și ca posesie (dorință). Iar dorința e carență și expresie a imanenței. Cum este înlăturată? (și dorința, și carența, imanența deopotrivă)? Plecând chiar de la mersul speculației în platonism și de la poziția lui Socrate față de suflet și transcendența Formei în dialogurile de tinerețe și cele de maturitate. Socrate, la început, nu vede o diferență între suflet și eu; dacă eul crede
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de punere al întrebării: Hippias Maior (287c) întreabă dacă Dreptatea există; la nivelul lui Phaidon (65d) întrebarea devine: putem percepe Dreptatea, Frumusețea cu simțurile? Răspunsul este negativ. Chestiunea devine în acest moment: câtă vreme iubirea este o relație desfășurată în imanență, ea nu poate scăpa simțurilor. Relația are a se modifica (sau nu!) în felul următor: - fie rămâne relație ca atare între cel care iubește (erastes) și cel care este iubit (eromenos), situație pe care Socrate însuși încearcă să o evite
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
atunci Eros nu mai este nici depășire, și nici măcar relație). Este situația lui Agathon care săvârșește un, să-i spun, „epochè erotic” și nu mai află nimic în afara parantezei; - fie poziția Diotimei (a lui Platon) care propune depășirea netautologică dinspre imanența spre transcendența Formelor (chestiune discret prezentă și suspendată în intervenția lui Agathon). Spune Diotima: cel care năzuiește spre această Frumusețe veșnică și care nu este mai frumoasă aici pentru a fi mai urâtă dincolo, „nu și-o va putea închipui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
prea multa-i suferință”. Cel îndrăgit nu dispare ca fiind sublimat, el rămâne un partener necesar, dar ca subiect al plăcerii comune, împărtășite, nu ca obiect al satisfacției unilaterale. Erosul platonician e dublă activitate: comunicare și avânt către lumea eide-lor (imanența care urcă, și pe măsura urcușului ceea ce este imanent în urcător se diluează, rămâne fără de semnificație) și, pe de altă parte, revărsare în sufletul celui îndrăgit a „izvoarelor lui Zeus” și aceste revărsări (imagini) pătrund în sufletul îndrăgostitului (transcendența care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Nietzsche asupra panteismului forței - numită de el voința de putere -, triumful integral al necesității, inexistența liberului arbitru, înscrierea oricărei realități dincolo de bine și de rău, deci, inductiv, inocența devenirii, recuzarea lumilor din spatele realității și apelul la atașamentul față de pământ, la imanență deci, ca și numeroase alte poziționări filosofice, pot proveni din Spiritul Liber. Nu că autorul lucrării Știința voioasă ar fi avut acces direct la autori și la tezele lor, lucru care pare foarte improbabil, dar el a putut să ia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
existenței lui Dumnezeu sau ale excelenței religiei catolice. Să crezi în ea este de-ajuns... Fideismul recuză orice posibilitate de teologie. Și orice alienare a filosofiei de serviciul ei. De unde o instalare a disciplinei pe singurul teren care-i convine: imanența. Dar acest fideism convine numai pentru a gândi, a aborda și a percepe Apologia lui Raymond Sebond. Deși în chiar aceste pagini, Montaigne nu dă înapoi în fața folosirii câtorva argumentații pentru a dovedi existența lui Dumnezeu și a deduce arhitectul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
e guvernată de Foc și de Trăsnet... Cuplului Democrit care râde și Heraclit care plânge, Montaigne îi preferă filosoful jovial, râzător... Dar când e să aleagă între Heraclit imanentul și Parmenide transcendentul, optează pentru primul. Apărător al râsului și al imanenței, Montaigne recuză creștinismul care plânge, îndrăgește durerea și face din cor un orizont de nedepășit. Adept al fluviului, pentru că știe că nu se va putea niciodată scălda de două ori în el, Montaigne întoarce hotărât spatele lui Platon și companiei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în materie de idei generale privitoare la existența autonomă necrezând în realitățile singulare, reducând cuvintele la o convenție utilă și necesară pentru a sparge singurătatea ontologică, Montaigne devansează filosofia contemporană preocupată să răstoarne platonismul. 23. Autobiografia lumii. De unde și religia imanenței. întreaga filosofie a lui Montaigne se rezumă la un elogiu adus lumii reale, concrete, terestre. Ea îndrăgește și celebrează pământul, aici-și-acum-ul, întruparea, carnea. Ea se spune cu slănină și ceapă, cu țăranii și viile, cu gustul unui sărut agățat în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a doicii; același lucru și în privința ideii monarhice... Iar apoi, dincolo de autobiografia filosofică franceză, a căutării unui prim adevăr asimilabil Eului, prin modul dialectic de a realiza filosofia depășind-o pe cea a epocii și a momentului, prin preocuparea de imanență la antipozii maniei livrești, prin gustul pentru proza lumii, pentru o secularizare a rațiunii pure sau prin prudența foarte hexagonală, faimosul cogito cartezian - partea a patra a Discursului asupra metodei, articolul zece al Principiilor filosofiei și cea de-a doua
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ar mai fi fost același: sofiștii creează, cel puțin din câte putem aprecia, formulează cu acuratețe tezele esențiale contra cărora autorul dialogului Phaidon luptă în mod reactiv: relativismul, individualismul, perspectivismul, omul ca măsură a tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar fi filosofi,? Să nu uităm originea aristocratică a lui Platon, ea explică multe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care are nevoie. Colectivitatea se reduce la suma indivizilor care o compun. Nu există nicio transcendență făurită prin intermediul legăturii ori al relației și care s-ar naște din agregarea subiectivităților. Nu găsim nicio mistică comunitară la Antiphon, ci doar o imanență care recuză toate fabulele grecești bazate pe nomos: indexarea gândirii dominante asupra legii civile permite o diferențiere între cetățeni și sclavi, între ființe de prima categorie și indivizi de mâna a doua, într-un cuvânt - mai exact, două: între greci
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că Epicur nu poate fi inclus în categoria ateilor, dat fiind că el afirmă fără ocolișuri existența zeilor. Scrisoarea către Meneceu explică și cum trebuie priviți ei: ca niște persoane vii veșnice și preafericite. Singurul lucru care contează este planul imanenței; zeii pot foarte bine să existe, ei evoluează în același univers ca oamenii și nu prezintă niciun pericol pentru aceștia. în metafizică, riscul vine nu atât dinspre ateism sau dinspre existența zeilor, cât dinspre lectura orizontală sau verticală a lumii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nemuritoare și capabile de răutate, făceau posibilă existența unui cler sau a unei puteri politice acționând în numele zeilor și legitimând ordinea, opresiunea, supunerea prin invocarea unor divinități înrolate cu forța, împotriva consimțământului lor - și pe bună dreptate... De altfel, planul imanenței în care evolueză zeii este, bineînțeles, lumea oamenilor, dar nu planeta Pământ: nu riscăm să-i vedem apărând la colțul unei străzi sau în piața publică. Cosmogonia epicuriană presupune lumi infinite, cu variații calitative și cantitative ale materiei: între aceste
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ar trebui s-o achite în cursul vieții, transformându-și existența într-o vale a plângerii, în durere și în suferințe pentru ca astfel să-și răscumpere greșeala. Această interpretare transcendentă și idealistă nu i se potrivește nicidecum gânditorului planurilor de imanență: răul echivalează cu suferința, care se reduce la niște condiții existențiale reperabile în viața cotidiană. Unde? Și când? în dezechilibrul atomic, în pierderea de materie, în distrugerea naturii. Epicur o știe, el experimentează la modul cotidian și este nu atât
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Pentru că plăcerea epicuriană rămâne mult sub pericolele care i se pun în spate sau de forțele distrugătoare a căror presupusă purtătoare este. Modul de întrebuințare al Grădinii seamănă până la confuzie cu regulile vieții monahale: singura diferență importantă rămâne planul de imanență al epicurismului. în afara acestei chestiuni, etica ar putea fi impărțită: reducere a dorințelor, interpretare ascetică a plăcerii, practicarea blândeții și a cumpătării, exercițiul spiritual efectuat în comunitate, egalitarism în izolare, frugalitate și sobrietate, austeritate, sărăcie. De ce ar neglija cineva în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dualismului pentru a le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici regăsim firul călăuzitor al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența, materialismul, atomismul, relativismul, ateismul. A vorbi despre Epicur ca un platonician permite aplicarea noțiunilor de suflet și de trup definite după ordinea idealistă, și nu după principiile formulate de filosoful din Samos. -14- Geniul vieții filosofice. Dar dacă opera lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]