1,385 matches
-
nivelul de dezvoltate al vieții istorice. Și, de asemenea, nu eixstă un drept etern valabil: orice drept este schimbător odată cu trensformările vieții istorice (Ă) de aceea formele vieții istorice sunt un caz special al dezvoltării generale a vieții, finalitatea lor imanentă este o formă explicită a finalității, proprii tuturor alcătuirilor organice; de aceea Înțelegerea (comprehensiunea) și interpretarea social-teleologică (hermeneutica) este forma necesară a explicației lor științifice. Pe deplin actuală În valoarea ei filosofică, concepția etică a lui Paulsen se edifică, se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
viziune concretă și realistă, când relevă: „Moravurile și comportarea morală, sistemul moralității obiective, la fel ca și dreptul ca produs și funcție, nu sunt considerate ca fiind ale individului ca atare sau ale «rațiunii» sale, ci ca aparținând rațiunii generale imanente a structurilor sociale ale vieții istorice; individul participă, tot așa ca la limbă și credință, și la moravurile și la comportările morale ale Întregului social. Bineînțeles - subliniază Paulsen - moralitatea ca determinare subiectivă a voinței aparține vieții individuale ca atare; dar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ci că realitatea este, dimpotrivă, un produs sau o reprezentare a acestui Eu, iar că legile realității nu sunt decât niște legi ale spiritului. Tocmai acest lucru l-am putea numi „orientarea subiectivă” a conștiinței. Dualismul acesta constituie o lege imanentă și ireductibilă a ființei noastre care poate Într-un mod arbitrar, În virtutea structurii sale originare, să se orienteze Înspre una sau cealaltă dintre cele două direcții. Aceste două principii antitetice fundamentale sunt valabile și legitime, atât unul cât și celălalt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
va fi, Într-un anume sens, „copt” de către acest univers a cărui acțiune el o va suporta, dar nu va acționa În realitate el Însuși, el nu va realiza propria sa natură; el va trăda cu atât mai mult legea imanentă a propriei sale ființe, ipse se fugiet, cuvântul admirabil al lui Cicero (De Republica, III, 17, C22). Aceasta ne determină să spunem din nou că antiteza (care nu există decât În lumea empirică) Între diversele personalități subiective trebuie să fie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Eticii și care confundă, mai mult sau mai puțin conștient, fenomenul și ideea, faptul și norma, forța și dreptul, se pot minți pe ei Înșiși atribuind oricărui Stat - prin simplul fapt că există - o rațiune absolută și o valoare etică imanentă. Critica filosofică nu admite o atare divizare a Statului. Dimpotrivă, ea Îi indică o sarcină definită, a cărei Îndeplinire poate asigura autorității sale o confirmare superioară. Această sarcină este - trebuie reamintit - realizarea dreptății, a acestei legi supreme pe care nici un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
condiționate subiectiv ale fîlosofiilor dreptului natural și, În nici un caz, de acord cu ele Însele, În legătură cu ceea ce ar fi drept În opinia fiecăruia. Vis-à-vis de acest fapt s-a ajuns la concepția că, În cazul lucrurilor istorice, acționează pretutindeni ceva imanent ca un fel de „rațiune obiectivă”, ca principiu formator. Rațiunea aceasta care nu-și are originea În gândirea subiectivă a individului, ci o precede și o face posibilă, care are În vedere și crearea limbii, care are În instincte o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Wundt sunt cei care trasează această traiectorie. Comportamentul moral și moravurile, sistemul moralității obiective, la fel ca și dreptul ca produs și funcție, nu sunt considerate ca aparținând individului ca atare sau ale rațiunii sale, ci ca aparținând rațiunii generale imanente a structurilor sociale ale vieții istorice. Tot așa cum participă la credință, la limbă, individul participă și la moravurile, la comportamentul moral al Întregului social. Moralitatea, ca determinare subiectivă a voinței aparține vieții individuale ca atare, Însă această moralitate subiectivă (care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să o spunem din nou - derivă din natura umană Însăși și se realizează, În noi, natural, printr-o serie de grade urcând de la individ si până la Stat. Nici o lege arbitrară nu poate distruge această tendință care este, totodată, un drept imanent al persoanei, și numeroase experiențe au demonstrat clar, că restricțiile excesive aduse acestui drept, nu au putut niciodată să dureze mult timp, sau să nu aibă alt efect decât să transforme În societăți secrete, societăți funcționând la lumina zilei”. Gânditorul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
absolutizant), ci În sensul că, unei forme și organizări determinate, ar putea să-i succeadă o alta, ca urmare a unei crize, mai mult sau mai puțin sângeroase, dureroase. Filosoful italian ne Îmbie să Înțelegem că este vorba despre legea imanentă a vieții Statelor, sub acțiunea căreia „trebuie considerat că fiecare individ este, În mod firesc, o sursă de drept și de asemenea, prin urmare, un Stat in nuce”. Cu alte cuvinte: „Fiecare individ poate, Într-adevăr să scoată imediat, de la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adesea, instituțiile În vigoare variază foarte mult În reala lor eficiență, rămânând În forma lor ca atare. Cel care imaginează străfundul vieții Statelor, Își dă seama la fiecare pas de trăsăturile acestei crize permanente, criză care este, cu adevărat, legea imanentă a umanității”. Giorgio del Vecchio Își justifică, Își apără opțiunea de filosofie a Dreptului, când scrie: „Aceasta este rațiunea fundamentală pentru care respingem definițiile dogmatice ale Statului, care afirmă, fără nici o distincție, și adesea sub o formă voluntar obscură, precum
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
formula rațională a acestui raport, atâta cât el este juridic”. El ne mai arată că o astfel de concepție (vizează linia istorică a teoriilor lui Hobbes, Locke, Rousseau, ș.a.) are consecințe practice foarte importante, și anume: „Dacă există o lege imanentă care constituie entitatea Statului, această lege nu poate fi abolită prin nici un act de autoritate a puterii centrale, nici printr-o oarecare deliberare a majorității, și nici chiar prin cea a totalității indivizilor. Bazele raționale ale Statului nu pot să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
iubise cîndva; la fel cum, după aceea, cînd Îl iubea din nou, uita cu totul motivele pentru care Îl urîse vreodată. Ultima oară, acest lucru se Întîmplase cînd Încercase să-i vorbească despre viitoarea ei emisiune, intitulată: Dacă Dumnezeu este imanent, există sau nu extratereștri? Dorea să invite la acea emisiune o poetă rolandă, care să le vorbească ascultătorilor despre concepția lui Kant și Hegel, doi titani ai gîndirii filosofice. Vic pariase că nimeni nu va Înțelege nimic din emisiunea ei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ascultătorilor despre concepția lui Kant și Hegel, doi titani ai gîndirii filosofice. Vic pariase că nimeni nu va Înțelege nimic din emisiunea ei. — Oamenii nu-și văd capul de treburi. CÎnd să se gîndească ei dacă Dumnezeu este sau nu imanent? — Vic, tu nu Înțelegi problemele astea metafizice, recunoaște că te depășesc! schiță Christina un contraatac. Ce știi despre argumentul ontologic? — Oricum, sunt sigur că e ceva foarte amuzant. Și o să mă amuz cu atît mai mult ascultînd două pupeze care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Poetul intuiește nașterea poieticii din poetica romanului.“ „Universalitatea romanului vizează un întreg numit Univers (fără îndoială, total deosebit de așa-zisul univers sau cosmos fizic care nu poate fi universal), ce se dirijează spre Unu (versus unum), deci are legile sale imanente, care îl disting de orice altceva“ etc. Toate aceste formulări de o prețiozitate luxuriantă sunt descifrabile, autorul nu se numără printre teoreticienii cu o gândire confuză. Greșeala sa constă doar în excesul de cuvinte mari, în desfășurarea unei retorici fastuoase
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din urmă sunt destul de numeroase pentru a constitui un morman... Mult zgomot pentru (aproape) nimic „Mihai Posada preconizează răspicat o ființare românească chezășuită de actul branșării spiritului identitar la potențialul istoric al românilor de a dăinui, în consonanță cu valorile imanente tradițiilor multiseculare: lingvistice, spiritual religioase sau culturale în sens larg, antropologic, al nației.“ În fraze de acest fel, răsunătoare ca un discurs rostit la megafon, îl caracterizează Ștefan Stoenescu pe autorul volumului de „poesii“ Acasă, apărut recent, în patru limbi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
puțin trei limbi!) În rest, poemele, scrise cu o cerneală roz și cu o anumită sfială-stângăcie, nu promovează deloc „o ființare românească chezășuită de actul branșării spiritului identitar la potențialul istoric al românilor de a dăinui, în consonanță cu valorile imanente tradițiilor multiseculare“. Iată un exemplu dintre zecile posibile: „ca și când / ți-ar putea aparține ceva în cuvânt / sentimentul factice că lenjeria / de corp este furată în timp ce o porți / (sau corpul furat lenjeriei?) /: sintagma regăsită la prieteni / te surprinde cum o frivolitate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sînt interesele supreme ale unui stat, atît guvernările ultrademocrate, cît și celelalte se feresc să le lase la judecata poporului. Chiar în acele regiuni confecționate de Enciclopedie care păcătuiau, prin Rousseau, printr-un exces incomensurabil de optimism conflictul subzistă, deci, imanent, între forța organizată a statului și dispersarea indivizilor și a grupărilor. Regimuri fondate exclusiv pe consimțămîntul popular n-au existat nicicînd, nu există și nu vor exista probabil niciodată. Cu mult timp înaintea cunoscutului meu articol Forță și consimțămînt, Machiavelli
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-l! i-a ordonat fiului, refuzând o comunicare directă cu bătrânul Geambașu, pe care-l vedea pentru a doua oară în viața ei. Îl găsea mult schimbat, slăbit și dărâmat fizic și psihic, ca un ins ce-și așteaptă sfârșitul imanent... O umbră palidă a celui de altădată. Apoi l-au așezat în poziția pe spate cu genunchii îndoiți și împreună l-au consultat la zona infectată. Doamna doctor, cu ajutorul unei pensete, i-a extras pacientului, din partea terminală a rectului, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
similar, este hilar ca un mahomedan să susțină că doar Coranul este cheia adevărului suprem, după cum este ridicol ca un evreu să proclame Tora drept unicul cod etico-ritual în stare să normeze complicatele raporturi ontologice dintre planul transcendent și cel imanent. Așadar, ce rațiune supremă sau măcar ce instinct teologic ne-ar putea mâna să îmbrățișăm fără rezerve religia creștin-ortodoxă în detrimentul, să spunem, ramurii catolice sau budismului? Există oare secte privilegiate, apte să reclame drepturi speciale atunci când vine vorba admiterii în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
față a medalie: științele naturale se dovedesc evident incapabile să ofere motivație empirico-matematică pentru o astfel de meta-lege naturală. Nu este necesar să fim kantieni pentru a recunoaște că răspunsul la întrebarea despre un superprincipiu "transcendent" (și în același timp "imanent") ce merge dincolo de orice tip de experiență empirică nu mai este de competența științelor naturale. Depinde doar de filozofie, dacă aceasta vrea să se ocupe de el. Altfel rămâne doar în cadrul religiei. În acest sens se înțelege cât este de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sau în cele revelate? Iar pentru a continua întrebările: există mulți zei (politesim)? Este doar unul mai mare între cei mulți (henoteism)? Doar unul singur (monoteism)? Pe Dumnezeu trebuie să-l concepem dincolo sau în afara lumii (deism)? Este în lume, imanent fiecărui lucru (panteism)? Sau este imanent universului și în același timp îl transcende (panenteism)? Pentru mine era clar de ceva timp că, pentru a răspunde la toate aceste întrebări, era necesar să se discute și să se studieze chestiunea la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a continua întrebările: există mulți zei (politesim)? Este doar unul mai mare între cei mulți (henoteism)? Doar unul singur (monoteism)? Pe Dumnezeu trebuie să-l concepem dincolo sau în afara lumii (deism)? Este în lume, imanent fiecărui lucru (panteism)? Sau este imanent universului și în același timp îl transcende (panenteism)? Pentru mine era clar de ceva timp că, pentru a răspunde la toate aceste întrebări, era necesar să se discute și să se studieze chestiunea la toate nivelurile între diferitele religii; era
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și ale vieții mele. Îl înțeleg mai curând ca pe o forță ce creează și perfecționează, dar și ca pe o susținere originară, care acționează constant în interiorul sistemului cosmic condus după lege și caz. Un ghid care guvernează lumea deci, imanent și în același timp transcendent, omniprezent chiar și în casualitate și nenorocire, în deplin respect față de legile naturale și ale libertății mele, cărora El însuși le este origine. Unde este Spiritul Domnului acolo este libertate" (2 Cor., 34, 17). Nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ei înseși și poate astfel în orice moment să se desfășoare. O astfel de cunoaștere care exclude din sine ek-staza obiectivității, o cunoaștere care nu vede nimic și pentru care nu este nimic de văzut, care constă, dimpotrivă, în subiectivitatea imanentă a purei sale încercări de sine și în patosul acestei încercări este tocmai cunoașterea vieții. Or cunoașterea vieții (expresie care ni se prezintă din acest moment ca tautologică) nu este doar condiția externă a cunoașterii științifice, în sensul în care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acesta sau acela, sub forma unei experiențe singulare prin urmare; aceasta este de asemenea, prin natură, o experiență individuală, în măsura în care este adevărat că esența auto-afectării este aceea a ipseității. Acest praxis determinat, singular și individual este Corpul nostru. În exercițiul imanent al forței sale care se auto-afectează și nu contenește a se auto-afecta pe sine, corpul întâmpină o primă rezistență, cea a sistemelor fenomenologice interne care cedează în fața efortului său și constituie "corpul nostru organic", adică ansamblul "organelor" noastre, nu așa cum
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]