1,394 matches
-
om din spațiul profan, În unul sacru al teofaniei, Întrucât frumusețea icoanei, ca asemănare divină, este mai ales spirituală și nu fizică, arta icoanei nu imită natura, ci crează o formă idealizată pentru a reprezenta ceea ce e mai presus de imanent și rod al lucrării Sfântului Duh. Sfântul Ioan Damaschin, mare apărător al icoanelor amintește: Date generale ale icoanei, Icoana „Maica Domnului cu Pruncul” având dimensiuni / Atelier - influență școală rusă, pictură culori tempera, pe suport de lemn, cu preparație praf de
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
bisericei pentru a da în această sferă curată, neatinsă de nici o suflare impură, un adăpost sufletului omenesc, atât de bântuit sau de patimi, sau de golul lui propriu, de urât. Aruncat din nevoie, în urât, din urât în nevoie, stări imanente naturii noastre și cari nu se pot înlătura pin mâna de creier de care dispunem, arta bisericească, care a cultivat în pictură frumosul în culmea perfecții, muzica și arhitectura în genul sublim, au înălțat, prin mijloace lesne de înțeles pentru
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vorba de sporirea și de specializarea muncii tale, ci, din contra, ea se simplifică din ce în ce mai mult, iar sporiul ei e restrâns la un maxim oarecare, dictat de însuși natura producțiunii. Dar - ni se va zice - toată teoria aceasta despre dualismul imanent al banului ca mijloc de schimb, atârnător de chiar dualismul muncii omenești: producțiune brută și producțiune industrială, nu are a face cu banca noastră, pentru că nu emitem bani de hârtie în propriul înțeles al cuvântului, ci bilete de bancă, bazate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
putea satisface destul de repede nerăbdarea tuturor nulităților marelui partid. Supărarea celor ce rămân în așteptare devine din ce în ce mai mare, precum am văzut-o manifestîndu-se în scenele de comedie reproduse mai sus. Dar ce e de vină la toate acestea țara? Slăbiciunea imanentă a guvernului înlăuntru și, ca rezultat al unei politici aventuroase, slăbiciunea în afară, mizeria administrativă, tăinuitele scabroase afaceri, toate acestea se resimt în țară, deși mijlocul constituțional de-a le înlătura ar fi ca sau d. Brătianu să-și formeze
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
proustiene. În centru se află o poveste polițistă, o crimă ambiguă și un fascinant personaj feminin, decadent, dostoievskian și bovaric, doamna Rujinski. Protagonista este plasată într-o „casă a morților”, vizitată de un poștaș, Petran, care înlesnește împlinirea unei justiții imanente, dar departe de a coincide cu justiția umană sau socială. Petran provoacă adevărul, face ca doamna Rujinski să destăinuie o crimă, dar nu împiedică alta și sinuciderea vinovatei, astfel încât el urmează să ispășească, cu adevărat, pedeapsa pentru toate crimele. Sfârșitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
lung, iar producția era uniformă și constantă, Înlăturându-se astfel una din cauzele importante ale fluctuației veniturilor. În plus, acest mediu crea un teren lizibil ce facilita manipularea și experimentarea. Acest vis utopic al silviculturii științifice era, desigur, doar logica imanentă a tehnicilor folosite. Nu a fost și nu a putut fi vreodată pus În practică. Au intervenit atât factorul uman, cât și natura. Topografia teritoriilor și evenimente imprevizibile precum incendiile, furtunile, schimbările climatice, invaziile de insecte și bolile au conspirat
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
modern Încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, prin intermediul personalului său birocratic, să creeze un teren și o populație care să aibă exact acele caracteristici standardizate pe care le poate monitoriza, număra, evalua și administra mai ușor. Scopul utopic, imanent și niciodată atins al statului este acela de a reduce realitatea socială haotică, dezordonată și În continuă schimbare de la picioarele sale În ceva care să semene mai bine cu grila administrativă În care Își Înregistrează observațiile. Mare parte a eforturilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
urmează a fi atinse prin economii, muncă și investiții. Nu va exista, desigur, nici o alternativă la planificare, mai ales dacă importanța unui anumit obiectiv, de pildă câștigarea unui război, pare să necesite trecerea tuturor celorlalte scopuri pe plan secund. Logica imanentă a unui asemenea exercițiu presupune, totuși, o certitudine curajoasă În ceea ce privește viitorul, calcularea mijloacelor și rezultatelor și definirea bunăstării umane. Faptul că planurile de acest gen au trebuit deseori fie ajustate, fie abandonate este un indiciu al Îndrăznelii premiselor de la care
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
aceste resurse sociale din cauza deportărilor făcute fără discernământ, despărțiți În multe cazuri de membrii apropiați ai familiei și neavând dreptul de a pleca, locuitorii din colonii erau mult mai vulnerabili la foamete decât fuseseră În regiunile lor de baștină. Logica imanentă, nerealizată vreodată, a politicii rurale a partidului Dergue este grăitoare. Dacă ea ar fi fost implementată cu succes, etiopienii din zonele rurale ar fi fost instalați permanent de-a lungul principalelor șosele, În sate mari, lizibile, cu case uniforme și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
efecte magice, în ținuturile subpământene, iar călătoria lor, cu miză epistemică, nu picarescă, amintește de cea a lui Dante, însoțit de Virgiliu, prin Infern, Purgatoriu. Universul adâncurilor, în relatarea profesorului, e redat printr-un imaginar dens, compus din motive-clișeu, atribute imanente ale acestui spațiu, în mitologia biblică sau în folclor, printre care șobolanii, liliecii, făpturile demonice, în general, care alcătuiesc fauna trăind în preajma focului omniprezent, cu sensurile tradiționale, distrugător, dar și purificator, salvator etc. Amplul episod dantesc al romanului poate fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eticii și confundă, cu mai multă sau mai puțină conștiință, fenomenul și ideea, fapta și norma, forța și dreptul, pot să atribuie oricărui stat existent, pentru simplul motiv ca există o rațiune de a fi absolută și o valoare etică imanentă”. Critica filosofică nu poate decât să dizolve această statolatrie, conchide Mircea Djuvara. Rațiunea fundamentală a statului, aceea din care se trag toate celelalte, trebuie deci să consiste În realizarea justiției prin punerea În practică a principiului suprem al Eticii, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
filosofic. „Raportul juridic al omului cu o ființă care are numai drepturi și nici o datorie. (Dumnezeu). Numai În filosofie, pentru că nu este obiectul experienței posibile”. Scopul acestui raport este de natură practică: În funcție de Ființa supremă, noi ne evaluăm datoria noastră imanentă. Observăm detașarea filosofului german de Jean Jacques Rousseau care opunea dreptul natural dreptului societății. Pentru Kant, starea naturală nu se opune situației sociale, ci celei civile. Deci, cei doi poli sunt dreptul natural și dreptul civil. Primul este numit drept
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nivelul de dezvoltate al vieții istorice. Și, de asemenea, nu eixstă un drept etern valabil: orice drept este schimbător odată cu trensformările vieții istorice (Ă) de aceea formele vieții istorice sunt un caz special al dezvoltării generale a vieții, finalitatea lor imanentă este o formă explicită a finalității, proprii tuturor alcătuirilor organice; de aceea Înțelegerea (comprehensiunea) și interpretarea social-teleologică (hermeneutica) este forma necesară a explicației lor științifice. Pe deplin actuală În valoarea ei filosofică, concepția etică a lui Paulsen se edifică, se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
viziune concretă și realistă, când relevă: „Moravurile și comportarea morală, sistemul moralității obiective, la fel ca și dreptul ca produs și funcție, nu sunt considerate ca fiind ale individului ca atare sau ale «rațiunii» sale, ci ca aparținând rațiunii generale imanente a structurilor sociale ale vieții istorice; individul participă, tot așa ca la limbă și credință, și la moravurile și la comportările morale ale Întregului social. Bineînțeles - subliniază Paulsen - moralitatea ca determinare subiectivă a voinței aparține vieții individuale ca atare; dar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ci că realitatea este, dimpotrivă, un produs sau o reprezentare a acestui Eu, iar că legile realității nu sunt decât niște legi ale spiritului. Tocmai acest lucru l-am putea numi „orientarea subiectivă” a conștiinței. Dualismul acesta constituie o lege imanentă și ireductibilă a ființei noastre care poate Într-un mod arbitrar, În virtutea structurii sale originare, să se orienteze Înspre una sau cealaltă dintre cele două direcții. Aceste două principii antitetice fundamentale sunt valabile și legitime, atât unul cât și celălalt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
va fi, Într-un anume sens, „copt” de către acest univers a cărui acțiune el o va suporta, dar nu va acționa În realitate el Însuși, el nu va realiza propria sa natură; el va trăda cu atât mai mult legea imanentă a propriei sale ființe, ipse se fugiet, cuvântul admirabil al lui Cicero (De Republica, III, 17, C22). Aceasta ne determină să spunem din nou că antiteza (care nu există decât În lumea empirică) Între diversele personalități subiective trebuie să fie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Eticii și care confundă, mai mult sau mai puțin conștient, fenomenul și ideea, faptul și norma, forța și dreptul, se pot minți pe ei Înșiși atribuind oricărui Stat - prin simplul fapt că există - o rațiune absolută și o valoare etică imanentă. Critica filosofică nu admite o atare divizare a Statului. Dimpotrivă, ea Îi indică o sarcină definită, a cărei Îndeplinire poate asigura autorității sale o confirmare superioară. Această sarcină este - trebuie reamintit - realizarea dreptății, a acestei legi supreme pe care nici un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
condiționate subiectiv ale fîlosofiilor dreptului natural și, În nici un caz, de acord cu ele Însele, În legătură cu ceea ce ar fi drept În opinia fiecăruia. Vis-à-vis de acest fapt s-a ajuns la concepția că, În cazul lucrurilor istorice, acționează pretutindeni ceva imanent ca un fel de „rațiune obiectivă”, ca principiu formator. Rațiunea aceasta care nu-și are originea În gândirea subiectivă a individului, ci o precede și o face posibilă, care are În vedere și crearea limbii, care are În instincte o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Wundt sunt cei care trasează această traiectorie. Comportamentul moral și moravurile, sistemul moralității obiective, la fel ca și dreptul ca produs și funcție, nu sunt considerate ca aparținând individului ca atare sau ale rațiunii sale, ci ca aparținând rațiunii generale imanente a structurilor sociale ale vieții istorice. Tot așa cum participă la credință, la limbă, individul participă și la moravurile, la comportamentul moral al Întregului social. Moralitatea, ca determinare subiectivă a voinței aparține vieții individuale ca atare, Însă această moralitate subiectivă (care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să o spunem din nou - derivă din natura umană Însăși și se realizează, În noi, natural, printr-o serie de grade urcând de la individ si până la Stat. Nici o lege arbitrară nu poate distruge această tendință care este, totodată, un drept imanent al persoanei, și numeroase experiențe au demonstrat clar, că restricțiile excesive aduse acestui drept, nu au putut niciodată să dureze mult timp, sau să nu aibă alt efect decât să transforme În societăți secrete, societăți funcționând la lumina zilei”. Gânditorul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
absolutizant), ci În sensul că, unei forme și organizări determinate, ar putea să-i succeadă o alta, ca urmare a unei crize, mai mult sau mai puțin sângeroase, dureroase. Filosoful italian ne Îmbie să Înțelegem că este vorba despre legea imanentă a vieții Statelor, sub acțiunea căreia „trebuie considerat că fiecare individ este, În mod firesc, o sursă de drept și de asemenea, prin urmare, un Stat in nuce”. Cu alte cuvinte: „Fiecare individ poate, Într-adevăr să scoată imediat, de la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adesea, instituțiile În vigoare variază foarte mult În reala lor eficiență, rămânând În forma lor ca atare. Cel care imaginează străfundul vieții Statelor, Își dă seama la fiecare pas de trăsăturile acestei crize permanente, criză care este, cu adevărat, legea imanentă a umanității”. Giorgio del Vecchio Își justifică, Își apără opțiunea de filosofie a Dreptului, când scrie: „Aceasta este rațiunea fundamentală pentru care respingem definițiile dogmatice ale Statului, care afirmă, fără nici o distincție, și adesea sub o formă voluntar obscură, precum
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
formula rațională a acestui raport, atâta cât el este juridic”. El ne mai arată că o astfel de concepție (vizează linia istorică a teoriilor lui Hobbes, Locke, Rousseau, ș.a.) are consecințe practice foarte importante, și anume: „Dacă există o lege imanentă care constituie entitatea Statului, această lege nu poate fi abolită prin nici un act de autoritate a puterii centrale, nici printr-o oarecare deliberare a majorității, și nici chiar prin cea a totalității indivizilor. Bazele raționale ale Statului nu pot să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ce încetează de a funcțiuna. Funcțiunea lui e în el, în destinațiunea lui, și numai o împregiurare arbitrarie poate să i-o oprească. Asemenea și noi românii. Drepturile și legile ce au de-a ne guverna pre noi ni-s imanente nouă, căci sunt imanente trebuințelor noastre, vieței noastre, noi nu avem a le cere decât de la noi înșine. Aceea, cumcă ni, se oprește esercițiul lor nu schimbă nimica din ființă. {EminescuOpIX 96} Să cercetăm mai de aproape rațiunea semnăturei și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
funcțiuna. Funcțiunea lui e în el, în destinațiunea lui, și numai o împregiurare arbitrarie poate să i-o oprească. Asemenea și noi românii. Drepturile și legile ce au de-a ne guverna pre noi ni-s imanente nouă, căci sunt imanente trebuințelor noastre, vieței noastre, noi nu avem a le cere decât de la noi înșine. Aceea, cumcă ni, se oprește esercițiul lor nu schimbă nimica din ființă. {EminescuOpIX 96} Să cercetăm mai de aproape rațiunea semnăturei și dacă ea poate însemna
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]