1,810 matches
-
posibilă conștientizarea lor, deci existența lor. Știm prea puține despre teoria aristipeană pentru a putea afirma clar un monism, dar nu există nici o dovadă în sensul unui dualism, al existenței a două instanțe separate, și mai ales a unui suflet imaterial, etern și aflat în relație cu divinul, cu cerul inteligibil... La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente a realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din rațiuni ideologice, polemice, mai poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: discul dur informatic. în orice caz, cauzalitățile oarbe par să anime o filosofie stigmatizată pentru simplificările ei exagerate. Opoziția dintre viață, idee, imaterialul spiritualiștilor, și mecanică, atom, materia adepților imanenței pure, acționează ca un topos al istoriei filosofiei. Totuși, platonicienii nu exclud particulele concrete, lumea reală, după cum nici epicurienii nu exclud sufletul sau spiritul - la Lucrețiu, spiritul dă impuls sufletului care comandă trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la rându-i, reciclează înțelepciunile orientale. De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de materia corporală dispune de o existență autonomă; trupul moare, spiritul dăinuie; unul, material, se descompune, celălalt, imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-un înveliș pământesc prezentabil - cel al unui preot ori al unui filosof... în vreme ce Platon îi amenință pe oameni cu astfel de povești fantasmagorice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Pentru că sufletul se dezintegrează odată cu moartea, iată ce definește sfârșitul unei existențe: desfacerea agregării constitutive a unei subiectivități. El nu subzistă momentului separării: și atunci, cum ar putea să mai cunoască chinuri sau să îndure încercări umilitoare? Dacă-l considerăm imaterial, totul devine posibil, evident: dar, în viziunea lucrețiană asupra lumii, nimic nu e în afara materiei; dacă-l considerăm material, nu mai există decât devenirea lui atomică - moartea agregării, dar nemurirea componentelor acestui agregat. N-avem a ne teme de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
voia demoniei literare, călătorind prin frumoasa Niedesrachsenland, dar, mai ales, asimilând misterioasa atmosferă, saturată de meditațiile lui Gauss și Riemann, a acelui orășel pentru totdeauna matematic, în care filiația cugetării nu are nevoie de o vehiculare tangibilă, ci se transferă imaterial". Privind mai târziu lucrurile retrospectiv, Ion Barbu are să se judece cu severitate, din punctul de vedere al matematicianului trădat. "Am greșit desigur față de legea mea internă. Adevăratu-mi rost era cercetarea exactă. Credeam însă pe atunci în Poesie și aduceam în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
punct schița Domnișoarei Hus concordă cu plăsmuirea Penei. Amândouă, se pare, au dănțuit în veacuri diferite: săltăreț, pierdut sau lunatic cu cavaleri guarzi muscali ori rotunde pașale. * În desfăcutul suflet al Bucureștiului nocturn, umbra Penei Corcodușa și depărtata lumină a imaterialei Ilinca sunt zone de vibrație joasă și înaltă, polii între care strălucesc culorile celor trei Crai de Curte: Pașadia, "Eu" și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impur: principiul de pierzare care e Pirgu. Eroul romanului este tocmai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
voia demoniei literare, călătorind prin frumoasa Niedersachsenland, dar, mai ales, asimilând misterioasa atmosferă, saturată de meditațiile lui Gauss și Riemann, a acelui orășel pentru totdeauna matematic, în care filiația cugetării nu are nevoie de o vehiculare tangibilă, ci se transferă imaterial. Încât proiectul de a-mi lua doctoratul la Göttingen n-a fost realizat. Însă mai târziu, în 1936, am avut onoarea de a fi fost primul și până astăzi singurul român invitat să conferențieze la Institutul matematic din Göttingen, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
materiei, de la început. («Poveste sentimentală» - SOrd, I, 120). IV. Intrarea în arenă și Dreptul la timp (1965). Eugen Simion remarca, privitor la volumul Dreptul la timp, că «vizionarismul lui Nichita Stănescu se intelectualizează și se abstractizează; poezia este, în continuare, imaterială, voind s-o prinzi într-o formulă, vezi că-ți trece printre degete.» (SSra, I, 173). Criticul vorbește și despre «o anumită percepție dilatată a timpului», desemnând o formă de bază a existenței: țimpu-i «o noțiune imprecisă și poetul face
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
s-aduc dovezi / din cuantica ternară» - mai am un singur dor, p. 73; «sângele-mi forța prin vene / trupul cuantei trunchi ceresc / trec din infinitul mare / în cel mic / amor lumesc» - amor lumesc, p. 76; «mesager intergalactic / în absurd abandonat / imaterial prin forme / un colaps la triplusalt» - ziua-n zori, p. 78; cu sentimentul tragicelor limite existențiale: «și copleșit / surprins de-ntinsul / pe unde ochii-mi c[u]antonau / muream trăiam [...] // să scap de limite vroiam» - transdilemă personală, p. 82; cu
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
acum să o știi îmbrățișând pământul / privind grădina unde zicea că nu vin / cuvintele sale de peșteră cu spatele la nori. / A o vedea transformându-se în Fecioara Rocilor” (VI). Identificarea cu Fecioara Rocilor sau a peșterii, face trimitere la fabulos, la imaterial. Este ipostaza sub care se dorește a conviețui autoarea în dorința sa de comuniune cu propria ei persoană: “Dacă eu aș fi Alejandra cea trecătoare / cu frumoși ochi febrile / ochi ce-și desenează forma / obosiți de a citi cuvinte / ce
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
exersez jocul de perspective/ într-un ritual halucinant” (stare onirică), iubirea hemografică și metafizică:”atingerile sunt dincolo de piele/ totul mai departe de pura stare fizică / către doze de sublim și extatic/ prin minte prin sânge prin spirit (ars amandi), jocul imaterial al cuvintelor: „și cuvintele cad/ de pe sârma ghimpată a timpului/ într-un dans izocron/ ca niște stropi decupați/ din voci de ploi/ din tonalități de clavir (joc de cuvinte), relativitatea destinului:”desenez în linii jucăușe/ aripi de fluturi și flori
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
Articolele Autorului STAFIIZAREA EGOULUI ȘI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de Ștefan Lucian MUREȘANU Moto: Povara acestei lumi este prea grea pentru ca vreun om să o poată purta, iar suferința Universului prea crudă pentru o singură inimă... - Oscar Wilde Cuvinte cheie: ego, demitizare, imaterial, creație, gândire, spiritualizat, stafiizare, Univers, literat, profan. Într-un timp al încrederii fiindă, al lucidității depline a existenței noastre, eul își clădește imaterial lumea dorită accesând inelele imitatoare ale imaginarului. Este o vagă impresie a profanului că această ființare nu
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
poată purta, iar suferința Universului prea crudă pentru o singură inimă... - Oscar Wilde Cuvinte cheie: ego, demitizare, imaterial, creație, gândire, spiritualizat, stafiizare, Univers, literat, profan. Într-un timp al încrederii fiindă, al lucidității depline a existenței noastre, eul își clădește imaterial lumea dorită accesând inelele imitatoare ale imaginarului. Este o vagă impresie a profanului că această ființare nu este împlinită; atâta timp cât creierul perpetuu inițiat a concentra difuzia, într-un plan nemărginit al gândirii literatului, s-a îndestulat cu imagini văzute sau
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
putrezirii Sau întindem aripi dincolo de nea Se cuvine să mai scoatem în evidență o trăsătură a poeziilor din această carte, și anume faptul că uneori poezia este cromatică, vizuală, senzuală, palpabilă, constând în sinteze de culori, parfumuri, stări materiale și imateriale. Arhitectura imaginii poetice, chiar dacă pare câteodată că starea eului stă în centrul atenției, putând fi vorba de subiectivizare în poezia autoarei, mai adânc privită apare ca un proces de obiectivare, de maturizare biologică și spirituală, o aură de înțelepciune și
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
și civilizație. Fără curent electric civilizația ultimelor veacuri, precum și a veacului actual și a viitorimii nu putea fi, nu este și nu va putea fi! Întocmai, activitatea inginerului Constantin Romică Grigoriu poate fi analizată in concreto, în dependență de existența imaterială a curentului electric. Un singur electron de curent electric poate fi tezaurierul civilizației mai mult decât o statuie monumentală de aur, de bronz, de ametist, sidef sau marmură. Ce magnifică galerie statuară a electronilor gestionează într-o singură secundă, acest
CORELAŢIONARE ÎN TERMENI DE EDUCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360969_a_362298]
-
spiritual ce strălucește din inima cen¬trelor noastre personale și în care persoanele nu se anulează. Biserica este soborni¬cească prin adunarea mădularelor în unitatea Trupului tainic al lui Iisus Hristos. După Sfântul Grigore de Nisa, Iisus Hristos este Cortul imaterial care cuprinde toate și în care se adună toate. Tatăl unește toate în Fiul. Trebuie să intrăm în acest Cort imaterial pentru a ne uni cu Tatăl și a deveni fii după har ai Tatălui. 12. Despre aspectul pnevmatologic al
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
adunarea mădularelor în unitatea Trupului tainic al lui Iisus Hristos. După Sfântul Grigore de Nisa, Iisus Hristos este Cortul imaterial care cuprinde toate și în care se adună toate. Tatăl unește toate în Fiul. Trebuie să intrăm în acest Cort imaterial pentru a ne uni cu Tatăl și a deveni fii după har ai Tatălui. 12. Despre aspectul pnevmatologic al sobornicității Bisericii Sobornicitatea Bisericii nu este statică, ci dinamică. Prin aceasta recunoaștem în sobornicitatea Bisericii și o dimensiune pnevmatologică. Realizarea sobornicității
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
prezenți și îngeri încrustați și eroi biblici. Cupola este cu o organizare centrată, simbolul bizantin al veșniciei și al spațiului ceresc. În zenitul cupolei este pictat Iisus Hristos Pantocrator. În jurul lui, în cercul cupolei se află zece ranguri îngerești, forțele imateriale, iar in cercul inferior se află cei doisprezece apostoli. În patrulaterul care deschide cupola se află cei patru evangheliști: Sf. Apostol Matei, ca om sau înger, Marc leu, Luca vițel și Ioan Teologul vultur. Pe peretele stâng al iconostasului este
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
nicicând de vrajă, De transparența strălucirii din lumini, Prin transparența cerului și-a mării Să înțeleg finitul ca o limită ce nu există, Să întrevăd prin transparența așteptării Speranța, într-o lume foarte tristă, Eter să fie neputința- n transcendență, Imaterială limitarea omenească, Ca prin a sufletului transparență Să-l las pe Dumnezeu să îmi vorbească, Să-i înteleg aureola ca pe o soluție De o blândețe purificatoare, În lumea-ne solubilă și în diluție În care dăruirile sunt puse-n
UNIVERSUL MEU CEL TRANSPARENT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367010_a_368339]
-
de pildă, e un sechestru și o dominare - sigur, la libera voie a victimei (eterna vocație feminină a supunerii). Tensiunea provine din faptul că obiectul supunerii nu există, fie pe motiv de absență reală momentană, fie pentru că e o prezență imaterială, imaginară. O voce prietenoasă, deschisă, disponibilă la comunicare și un subiect opac, vid, himeric, neînduplecat, stagnat în năzuință, așa cum n-a fost, cum ar fi putut să fie, cum ar mai putea să fie. Iubita se află într-o existență
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
di Buoninsegna (secolul XIII); Maica Domnului poartă copilul pe brațul stâng și îl arată lumii întregi. Icoana are o tentă bizantină, dar și una mai modernă. Cu ușurință și grație pictorul a încercat să ne dăruiască o rază din frumusețea imaterială, divină... Fecioara Maria o întâlnim sub penelul mai multor pictori, este aceeași și totuși mereu alta, ne uimește și ne tulbură sufletele. O privim cu interes și smerenie. Studiul Capul unei femei (The head of one woman) al francezului Jean
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
ar fi avut dați peste cap. Însă nu erau orbi, vedeau la fel de bine ca și ceilalți, și nici malefici nu se dovedeau a fi - ci doar diferiți. Apoi Aiko a văzut suprafața unui lac înghețat, pe care dansau flăcări reci, imateriale, ca ale unor fantome, și un râu ce conținea un lichid fluorescent, a cărui proveniență nu ar fi putut s-o identifice nicicum. A mers de-a lungul acestuia, ca vrăjită, a trecut din nou pe lângă arteziana ce facilita călătoria
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
mai spera că visul acesta ar putea dăinui pentru totdeauna, dar pentru a mă convinge că este posibil... Este posibil, Lisa? Este posibil?" Încearcă să o cuprindă în brațe, să inițieze un preludiu, dar brațele lui trec prin trupul ei imaterial, translucid, ca de fantomă. Sunt ca doi îndrăgostiți în lumi paralele... Rămâne singur în camera de hotel, pradă fantasmelor sale. "Lisa, te rog, ascultă-mă... Toate aceste lucruri se petrec numai pentru că... Pentru că..." * Cinci. Nu mai avea niciun control asupra
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
lăsată deoparte pentru pietoni aleea pietruită ducea spre teii proaspăt plantați gata-gata să-mbobocească timid sub coroane de frunze reclamând imunitate vis-à-vis de adulți În mintea ei măicuța gândea la iubirea eternă a cavalerilor din hrisoave cu praf, la iubirea imaterială născută în formatul pe care-l știa din cărți - În tăcere-aștepta metalul coclit pentru costume din carton și zale. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Gata să iasă din casă, Domnișoara Jackie se arăta acră ca o
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
sufletului, cu haina de hlamidă a nemuririi? Astăzi, din nefericire, oamenii au uitat, din ce în ce mai mult, să fie Oameni. Că pe lângă hrana aceea strict materială a trupului (pâinea și apa vieții, cum se spune), au nevoie și de pâinea și apa imaterială a Poeziei. Ce poate să îți adape visele, mai mult decât însuși visul? Sau ploaia aceea, pe care o simți căzând în culori, peste tine? (O stare - o culoare, o picătură - un vis, un sunet - o armonie). Că anotimpurile nu
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]