549 matches
-
străbunicului meu, străbunic ce se născuse undeva într-un loc numit Între Prahove, dar nici gutuile, nici carpeta de o sută de ani nu reușiseră să alunge impresia că acea cameră nu e a mea. Un portret cu un ciobănaș imbecil, mai erau pe perete și câteva casete cu Costi Ioniță, Adrian adultul subdezvoltat, Puiu nu știu cum, o lustră multicoloră. Totul strident, totul țipător. Și un vultur imens, un bibelou în mărime naturală. Obiecte ciudate. Biblia în baie. Lângă Povestea mea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fost pe la mine și văd din pudoarea asta a ei cu care se retrage, mă respinge că mai mult vrea să-i povestesc decât s-o fut. Uneori mi se pare că suportă futaiul doar pentru a asculta poveștile mele imbecile, suprarealiste. Idiotul ei de Vali nu știe să povestească. Să atingi pe cineva. Gândiți-vă câte zile trec fără să atingi pe nimeni. Doar obișnuitul salut, palma strânsă, câte o bătaie pe umăr, coate, genunchi recepționați prin autobuz, câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Și Caragiale interzis de partid! Am trăit s-o văd și pe asta! Scîrbele! Oare cine-i pune să blasfemieze sfinții națiunii?! Sînt mîhnit! Poate că nu suficient de mîhnit pe cît ar trebui să fim cu toții. E o iarnă imbecilă în continuare! Abia o mai suport! Bucurie și liniște! Al tău, cu tot gîndul cel bun, Aurel Borca, 14 martie 1985 Dragul meu, Ies din iarnă fără limbaj, cam tîmpit, sec, prăbușit între stupidități orgolioase, dar cu sentimentul că totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
lui Dumnezeu. Euthanasia înseamnă spolierea de filozofie a medicinii. Numai un înțelept poate decide; bolnavul trebuie să fie un înțelept, cel care decide trebuie să fie un înțelept... însă înțelepții sunt rari, foarte rari. * Am auzit și argumentul nu doar imbecil și antimedical, ci lugubru: euthanasierea înseamnă reducerea unor costuri. Alegem, avem drept de alegere, cine trebuie să trăiască, și anume, cel care ne costă mai puțin. Sunt doctor, știu că se mai gândește și așa, "economic", și știu că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a arăta ce înger ești și ce mișei sunt ceilalți este o îndeletnicire stupidă. Ce să mai spun despre cei care - ieri victime ale Securității și ale metodelor ei de a intra în viața omului - anunță, azi, cu o satisfacție imbecilă că își înregistrează convorbirile telefonice pentru ca mai apoi să publice transcriptul lor, fie în pagini de memorii, fie direct pe pagini de Internet. Când uităm că există, totuși, o graniță între public și privat, că adevărul nu poate fi ajutat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
dl Bogdan Chireac, face un bine imens breslei luând un interviu ambasadorului Statelor Unite la București. Confruntat cu întrebarea referitoare la culpabilizarea întregului popor român pentru persecuțiile împotriva evreilor, dl Michael Guest neagă ferm că ar fi făcut o asemenea remarcă imbecilă, consideră că a fost citat incorect și adăugă: „Am studiat istoria și este absurd ca cineva să creadă că un popor poate fi culpabilizat pentru ceea ce au făcut câțiva”. Celebrul chirurg Christian Barnard a povestit cândva că în timpul primei operații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
și chestiuni care merită, trebuie discutate. Dar mi se pare inacceptabil să-l văd pe reputatul politolog îmbrâncit din Consiliul Consultativ al unei publicații pentru care a făcut extrem de mult, luat în tărbacă de autoproclamatul comisar pentru România cu problemele imbecilei corectitudini politice, urecheat de bursierul tuturor ligilor de apărare împotriva licuricilor naționaliști români ori zeflemisit de pretutindenarul care nu mai știe diferența (toate numele invocate sunt respectabile) între Nestor Rateș și Petru Rareș ori Visteriile Mușat și Petru Mușat. Unul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
gat tu caț - Safi end Rafo? - Nău. Bat Dorin Tudoran gat ă dog - Crescent. - Fencs ă lat for leting mi nău. - Plejăr iz main, scumpete. (Jurnalul Național, 8 aprilie 2005) Tacă-ți fleanca și cântă! Sunt puține arenele în care imbecila (in)corectitudine politică se îmbină mai bine cu spiritul de gașcă decât spectacolul prefațat de două paparude - Joan (mamă) și Melissa Rivers (fiică). În acest an, rolul de prezentator i-a fost dăruit unui măscărici - Chris Rock. După ce a șters
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
necazuri, dacă nu aș fi atât de apropiat de grupul parizian Ionesco, Cioran, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Era păcat de marele meu talent și nu avea nici un rost să-mi fac rău pentru... Șocat, l-am repezit cu iuțeala imbecilei tinereți. Voiam să fie limpede că apropiat ori nu de toți cei menționați, prețuirea mea pentru ei nu avea cum să se schimbe. La prima sa vizită postdecembristă în Statele Unite, dl Marino mi-a transmis că ar vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Ajuns la Chișinău, l-am sunat să-i mulțumesc. Spre surprinderea mea, dl Marino a început printr-o scuză: „Vă rog foarte mult să mă iertați pentru mojicia insului care v-aț”. I-am spus că deja uitasem reacția acelui bețiv imbecil și că oricum nu el, Adrian Marino, era responsabil de cele întâmplate. Dar el se simțea responsabil. Până la reîntoarcerea la Washington, contactul meu cu dl Marino a rămas foarte strâns. Am schimbat cărți, articole, comentarii, gânduri și îngrijorări. Discutam la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
un poet extraordinar, dar asta nu pentru că Daniel Turcea a fost „listat” printre onirici, ci grație harului său tulburator. O cultură nu poate fi suma unor nesfârșite delimitări fanatice, așa cum o civilizație nu este niciodată suma tuturor excluderilor și excomunicărilor imbecile. Privesc la titlul acestui editorial și trebuie să-mi cer iertare pentru tautologia pe care o conține, căci fanatismul este (și) unul din chipurile hidoase ale prostiei. De atâtea zecisme și postmodernități megalomanice, nu fracturismul ne pândește, ci fripturismul - singurul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
conduc spre răspunsuri. Cărări pe care uneori rătăcesc ca un hăbăuc, bătătorindu-le în mod repetat, cărări pe care și alții le caută, cu siguranță, le lărgesc și le defrișează. De câte ori nu le-am găsit și le-am pierdut din ignoranță imbecilă, de câte ori nu m-am înjurat pentru prostie, de câte ori nu mi le-a așternut Mama înainte, oricât de departe rătăceam! Ele erau întotdeauna aceleași, clare, ferme. Mă pierdeam și mă regăseam. Cum de mă iartă, iarăși, Mama? La aceste noi întrebări
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și șoldâie de șale și care o ia totdeauna alături de realitate. Oamenii care [i] se Încred ei tulbură liniștea și buna rânduială a lumii. Ar trebui puși să meargă În pas cu toți oamenii și cu adevărul adevărat...“ - „Taci, rațiune imbecilă!“ spunea mai târziu Pascal. Cerând iertare că bat În felul de mai sus câmpii și revenind la automobil: conducătorii lui atenți mai știu că fiecare auto mobil, din aceeași marcă și [același] tip, Își are „personalitatea“ sa proprie. De unde o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să te cunoști și să conversezi. Voi veni cu cea mai mare plăcere, dar numai cu ambasadorul meu. Niciodată, această persoană nu va avea acces la saloanele mele, la recepția de anul trecut, oferită cu prilejul Zilei noastre naționale, "micul imbecil" nu s-a dezlipit de pahar și nu mai scotea nici o vorbă, șoferul meu mi-a spus că cel ,,care îi ține companie este șoferul lui" și acesta se laudă că "are mare influență" asupra actualului tău șef. În cazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
liceu, dând la tipar mai întâi un text despre Erasmus, a cărui actualitate o deduceam din Lauda nebuniei, citită de mine cu delicii într-o versiune franceză frumos ilustrată cu gravuri de epocă; apoi, un text despre Aneta Pascu, eroina imbecilă din romanul Rădăcini de Hortensia Papadat-Bengescu, nu prea de mult apărut: o consideram pe nefericita studentă închipuită un fel de Don Quijote modern. Dacă Lovineseu îmi devenise sfetnicul cel mai de temei în materie de literatură română contemporană (Istoria dedicată acestei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o stare de fericire inefabilă atunci când pornesc la drum și pe... căile cunoașterii naturii. Cerul e nespus de albastru și aerul pur. Ne putem sătura de senin? Natura e stăpânul și fulgerul și ordinea și frumusețea. Nu resentimente, nu comportamente imbecile, ci cuvinte de admirație i se cuvin. Se schimbă acum chiar aprehensiunea eului nostru propriu. Nu vorbim, pe cât ar trebui, despre natură. În schimb, vorbim mult despre lumile paralele, aventurile cavalerilor templieri, horoscoape, hermetism, piramide, civilizația maya, impulsuri psihosomatice, dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și în fiecare noapte pe tot globul, tocmai de asta e cel mai senzațional. Cine nu se minunează că se nasc copii și cresc, acela nu se tulbură nici de masacrarea inocenților, nici de variatele forme ale genocidului, nici de imbecila devastare a planetei. Inumanitatea nu e ceva nou, dar a devenit mult mai sofisticată. În materie de inumanitate, lumea de azi nu se mai satisface cu simpla bestialitate (menținută, totuși, în mod planificat), ci pretinde o deosebită competență sau „profesionalism
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cei care cred că tot răul vine de la Opoziție și Parlament. Sunt cei pentru care chemarea minerilor la 14 iunie 1990 nu e o crimă strigătoare la cer și în veci iremisibilă. O lume fără reprezentarea trecutului e o lume imbecilă, o lume fără onoare, o lume fără valoare. E o lume inexorabil sortită să dispară. O lume amnezică nu poate fi o societate civilă, ci doar un agregat de hominieni. Comunismul și sovietizarea asta au vrut să facă în Estul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lume fără valoare. E o lume inexorabil sortită să dispară. O lume amnezică nu poate fi o societate civilă, ci doar un agregat de hominieni. Comunismul și sovietizarea asta au vrut să facă în Estul Europei : o lume amnezică și imbecilă. Și în nu mică măsură au reușit. Societatea noastră e mutilată sufletește și oarecum decerebrată. Ni se tot spune de unii să uităm ce a fost și să fim uniți. „Unire, unire !” - repetă benevolenți toți cei care au ceva de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dar era evident că omul era bine școlit, tobă de carte nemțească. M-a tulburat, nu știu de ce, această tiradă „dialectică” a lui Miron Constantinescu (deși, evident, aveam despre el o părere mizerabilă, dar omul nu părea nici ignorant, nici imbecil ; în ultimă instanță era și una, și alta). Dar m-a tulburat. Filozofie ? Termeni de producție ? Păcatele mele ! Era deja seară. Am stat acolo ce-am mai stat, dar devenise plicticos. Am plecat la restaurantul Uniunii Scriitorilor, adică la „Doamna
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ale revistei, pagini „de serviciu” ale secretarului de redacție. Într-o scrisoare din 1911 către Brătescu-Voinești, mărturisește : „Între oamenii sau cu oamenii pe care nu-i cunosc de mulți ani și cu care n-am avut «comerciu» lung, mă simt imbecil, vorbesc lucruri de pe lumea cealaltă, conștient că spun prostii și mă fac de râs. Scrisorile, după ce le scriu, îmi fac impresia unor lucrări dizgrațioase și le dau la cutie cu un penibil sentiment că am comis un lucru ireparabil. Noroc
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să las palmele să freamăte boierește! Îmi propunea să-mi devie în locul tău un copil sufletesc, să rămână în casă în lipsa mea, să meargă la Mang[alia] după provizii, să-mi facă piața aici. Nu, zău!! O întrevedere oțioasă și imbecilă cu parteneri șerbi. Rezultatul: deocamdată Chirana, cu cozile ei blonde revăr sate pe perină, doarme în patul meu. Urmarea, pe mâine, ca în romanele de senzație. Și acum comisioanele: telefon lui Biemel, natural imposibil de găsit, [și] Sabinei; i am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scriam, au venit de la administrația blocului să plătesc pentru combustibil cinci mii lei: vezi mutra mea! Am fixat ziua de 25 octombrie. Cred că va trebui să fac un împrumut la Casa Corpului Didactic. Scrisoarea aceasta a doua e complet imbecilă. Mi-e frig și mâinile sunt înghețate. Țevile caloriferului sunt încă înghețate și nu s’a putut da căldură. În Wilson era azi cald și bine, iar la școală avem căldură de 10 zile. Mamie, iubita mea, nu pot vedea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cum o spuneam, absolut de natură schizofrenă, deoarece armata noastră a trebuit să lupte pe „două fronturi”, profund și fundamental antagonice, la Răsărit și la Apus de... Eden! De acel rai În care, În naivitatea noastră infantilă, livrescă și aproape imbecilă, credeam că se găsesc, că „trăiesc”, plenar și majestuos, acele mari criterii pe care platonismul grec ni le-a lăsat moștenire și pe care școala - o școală mereu ruptă de existența diurnă, politică și socială! - le Însămânțează sutelor de mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lui țin de o anume modă și maschează, conștient sau inconștient, o frică obscură față de un viitor parcă din ce în ce mai plin de riscuri. Cine nu simte în asemenea momente fiori de neliniște și mușcăturile îndoielii e, fără vorbă, ori beat ori imbecil. Cum să atenuez această stare anxioasă? încerc să întîmpin Anul Nou cu mînecile suflecate a treabă: e singura atitudine care-mi dă un sentiment confortabil de continuitate. *Prima caracteristică a „conversațiilor de pahar” e că sînt pline de repetiții. Se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]