843 matches
-
-lea. Mare maestru al nucleului englez care a suferit eșecul Întâlnirii ratate, Dee vrea să descopere ce s-a Întâmplat, unde a fost eroarea. Și cum este și un bun astronom, Își dă o palmă peste frunte și zice „ce imbecil am fost“. Și se apucă să studieze reforma gregoriană, obținând sprijinul Elisabetei, pentru a vedea cum se putea repara greșeala. Dar Își dă seama că-i prea târziu. Nu știe cu cine să ia contact În Franța, dar are contacte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cizmă, a urlat el livid către Nuñez. Și apoi: Amanasiel, Zorobabel, a strigat. Iar Nuñez a fost lovit ca de un berbece invizibil În stomac, s-a dat Înapoi câțiva pași, palid, și s-a lungit cu fața-n jos. — Imbecilule, i-a zis Dee. Spenser era palid. A rostit cu greutate: — Se poate lansa o momeală. Tocmai termin un poem, o alegorie despre zâna zânelor, În care eram tentat să introduc un Cavaler cu Cruce Roșie... Lăsați-mă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spuse Dee. Până să scrii tu și lumea să audă de poemul tău o să treacă un lustru și mai bine. Însă ideea cu momeala nu-i proastă. — De ce nu comunicați cu ei prin intermediul Îngerilor dumneavoastră, domnule doctor? l-am Întrebat. — Imbecilule, zise el din nou, de astă dată mie. Nu l-ai citit pe Trithemius? Îngerii destinatarului intervin să lămurească un mesaj, dacă el Îl primește. Îngerii mei nu-s curieri călare. Francezii sunt pierduți. Dar am un plan. Știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care, bineînțeles, țintea la transformarea ei laică - pe el Îl interesa numai să-și susțină revoluția lui americană... Dar, În același timp, unul dintre marii maeștri era contele de Milly, care căuta elixirul de viață lungă. Însă fiindcă era un imbecil, În timpul experimentelor lui s-a otrăvit și a murit. Pe de altă parte, gândiți-vă la Cagliostro: pe de o parte inventa rituri egiptene, pe de alta era implicat În afacerea colierului reginei, un scandal pus la cale de noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
inițiativa. Pun pe picioare mistificarea roza-cruceană, calculează exact ceea ce avea să se Întâmple. Printre atâția exaltați care Înghit momeala, cineva din nucleele autentice, luat prin surprindere, iese În față. În cazul ăsta, ți-nchipui cât s-a mâniat Bacon: Fludd, imbecilule, nu puteai să-ți ții gura? Dar, domnule viconte, My Lord, aceia par să fie de-ai noștri... Cretinule, nu ai fost Învățat să n-ai Încredere În oamenii papei? Pe tine trebuiau să te pună În frigare, nu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dând dracului, cifrat, ceea ce făcea. Dar cum nu era lipsit de istețime, te rog să observi că fiecare dintre cele trei mesaje are treizeci și șase de litere. Bietul meu Pim, Ingolf se juca, și el, ca și voi, iar imbecilul ăla de colonel l-a luat În serios. „Și atunci de ce Ingolf a dispărut?“ „Cine-ți spune că l-au asasinat? Ingolf era sătul să mai stea la Auxerre, văzându-i numai pe farmacist și pe fiica lui cea nemăritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
grozavă, e și prietenul lui Jacopo Belbo aici, vino, vino și dumneata...“ M-am ridicat imediat, am salutat și am ieșit. Am străbătut Într-un minut rue de la Manticore, am cotit pe alte străduțe, m-am trezit pe cheiul Senei. „Imbecilule, Îmi spuneam, ce anume pretindeai? Să ajungi acolo, să-l găsești pe Agliè, să-l apuci de haină, el s-ar fi scuzat, totul a fost doar un echivoc, iată-l pe prietenul dumitale, nu i-am clintit un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
una. „Strașnică sete, hai?“ zice unul dintre ei. Dar fără cordialitate, cu suspiciune. Sigur, mi-e sete, de la cinci după-amiază n-am băut nimic, dar poate să-ți fie sete chiar fără să-ți fi petrecut noaptea sub un pendul. Imbecili. Plătesc și plec, Înainte ca ei să poată să-și imprime trăsăturile feței mele În memorie. Și iată-mă În colțul lui Place des Vosges. Trec pe sub porticele cu coloane. Care era filmul acela vechi ce răsuna de pașii solitari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mă caută, trebuie să-mi fi găsit urmele la Paris, știu că sunt aici, Încă mai vor Harta. Și oricât le-aș spune eu că nu există hărți, totdeauna o vor vrea. Avea dreptate Belbo: du-te și te f..., imbecilule, ce vrei, să mă omori? Oh, acum ajungă-ți. Omoară-mă, dar faptul că Harta nu există nu ți-l spun, dacă pe om nu-l duce capul de unul singur... Mă doare când mă gândesc că n-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rânjeau bucuriile desfrânării. Aveam acasă exact ce-mi trebuia ca să pun în practică tot ceea ce nu trebuia să se afle despre mine. La Facultate vorbeam frumos, roșeam când mi se făceau complimente, zâmbeam stângaci în timpul conversațiilor savante, ca un mic imbecil potolit. Iubeam rolul ăsta de băiat bun, de premiant cuminte pe care-l crezi idiot și liniștit. Aș fi mers cu el până la capătul pământului, târând după mine imaginea asexuată a profesorului de literatură, închis în lumea lui de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
două străzi, câteva mii de cărți (pe care eu le citisem, iar el nu) și ceva necunoscut, un angrenaj minuscul care-n creierul lui funcționa într-un fel, iar în al meu altfel, făcându-ne străini și diferiți, ca doi imbecili care se întâlnesc și nu se recunosc. Mă depășea în viteză cu bicicleta, râzând în altă parte. Îl priveam cum își vede de drum, aplecat pe cadrul cu litere albe cojite, de import: MYPYCM. Pe omul ăsta mă hotărâsem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Te trezeai dimineața și mai găseai ceva modificat, mutat din loc, adăugat: un bloc, o mașină, un șantier, un supermagazin, o bancă deschisă la colț. Nimeni nu punea nici o întrebare. Parcă începeai de fiecare dată o altă existență, ca un imbecil senin și ascultător. Sigur că azi nu era mai rău, puteai să zici orice, să asculți orice, să te vezi cu oricine. Nu mai trânteai perna pe telefon, să n-audă securiștii ce vorbești prin casă. Puteai să călătorești, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
meeting îndreptat în contra sa. Știm atâta, că la noi guvernanții de astăzi strigă necontenit: libertatea absolută a presei, libertatea întrunirilor, tot absolute libertăți! Prin urmare ei nu interzic absolut nimic. De ce? Pentru că șiretlicul lor bizantin, instinctiv la sălbateci și la imbecili, le spune că oamenii de treabă nu se ocupă cu afaceri revoluționare, iar anarhiștii se află numai în tabăra demagogilor. Deci: anarhic curată, apă tulbure, sub firma libertății, în care acești vânători neobosiți își pescuiesc trebșoarele în tihnă și fără
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
colegul meu albanez de serviciu, la restaurantul Spaghetti Factory, Geneva. A fost avansat de curând la rangul de bucătar; restaurantele franțuzești seamănă oarecum cu armata, întâi trebuie să fii caporal pentru a deveni sergent și subofițer. Comportament și figură de imbecil plin de vitalitate. Kosovar refugiat în Elveția, mănâncă macaroane cu pâine în pauză și este preocupat doar de mașini și femei. Ca orice albanez-român-bulgar-ucrainean care se respectă, posedă un Opel Calibra obosit, cu țeavă de eșapament modificată astfel încât să bubuie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
plus frire des sardines (din cauza prestigiului, nu mai pot frige sardine), declară artistul bucătar cu năduf și ușurare la finalul interviului. Ora două dimineața. Ma întorc acasă pe bicicletă, pe o stradă mai puțin circulată, pentru a-i evita pe imbecilii de 18 ani care ies din discoteci în Golf-ul lor VR4 tuned, după ce au fumat des joints (țigări cu marijuana). Una costă cât salariul meu pe două ore de lucru. Este o seară caldă, de primăvară-vară, prima seară cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
târziu, nu fac altceva decât să gâfâie și să se agite, totul agrementat cu icnete scurte, de șoarece prins în capcană și înjurături cu dominantă fuck off. Am aflat că sunt din Toronto, din partea anglofonă a Canadei. Au fețe de imbecili perfecți, priviri goale și apoase de fotbaliști, părul lung și ondulat, caschete de baseball cu cozorocul mare trase adânc pe cap. Oare le va trece vreodată? În Elveția, multe din româncele, moldovencele, bulgăroaicele și alte filles de l'Est (numele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din adunări recită patetic un poem închinat primarului, lăudându-i spiritul revoluționar și dragostea pentru satul natal. Emoționat de această poezie Dimitrie Cristea îl felicită pe autor și rămâne șocat de reacția poetului: "Dă-l în mă-sa, e-un imbecil și jumătate!" Tânărul director de școală mai sesizează în comportamentul varvarienilor și alte "deosebiri": ca să obții ceva, e necesar "să pui în geantă un bidon de vin, o găină sau pachete cu țigări și cafea (...), iar lucrurile mai căutate se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și ei loviți în orgoliu. La autorul Scrisorii pierdute, onoarea de familist păstrează ceva din aura mitului căzut în deriziune (p. 151). Încrederea oarbă a lui Trahanache și lui Jupân Dumitrache în "eunucii" lor nu este altceva decât imaginea încornoratului imbecil. Chiriac și Tipătescu, în ochii lor sunt niște "scopiți". Dar, dacă e invers? Poate ei sunt conștienți că au nevoie de niște "înlocuitori" fideli. Sunt suficiente motive să credem că ceva din cea de a doua ipostază este cea corectă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fie ostracizat. Ei, dragul meu Graf Potocki, spunea Bunica, îngustând ochii, pe un ton rece și uscat, în timp ce el de atâta nerăbdare era deja fără răsuflare. Deci ai prefera să-l lași pe frate-tău să lucreze la Woolworth cu imbecilul ăla de Klein la subsol! După câteva luni de astfel de discuții, Simon m-a luat în sfârșit cu el în centru, demonstrând că puterea ei asupra lui nu se sfârșise încă. M-a dus să mă prezinte lui Borg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în termenii marelui Vivekananda, adică: „Dacă-l vezi pe Hristos, atunci ești creștin; orice altceva e vorbărie“) - amprenta care identifică, de obicei, un asemenea om se traduce prin faptul că adeseori acesta se comportă ca un nebun, chiar ca un imbecil. E o grea încercare pentru familia care conține printre membrii ei un adevărat nobil și care nu se poate bizui întotdeauna că acesta o să se comporte ca atare. Sunt pe punctul de a părăsi catalogările, dar n-o pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
singur... Am impresia c-a fost cât pe ce s-o-ncurce! zice Fratele, privind admirativ cum Lunganul recade cătrănit, la loc. Să ne fie învățătură de minte! Pravilă! La amândoi! Data viitoare, nu-l mai luăm la pileală, pe imbecil, decretează Dănuț. Dacă vrea să se sinucidă, să-i fie de bine! Să-i priască! Mi se rupe mie! Nu-i stau eu în cale! Dar, fără martori! La periferie! Pe vine! La oase! Solo! Fără noi! Se aprobă! Facerea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Frate încetișor, înainte, Dănuț poposește o secundă lângă trupul prăbușit, inert, al Matahalei, în care scânteia vieții fulguie și se împuținează rapid, cu fiecare revărsare, tot mai scurtă, a fluidului roșietic vital, printre iarbă și printre pietre. Noapte bună, biet imbecil virgin. Măgărușule! Ne-ai trișat! spune el, resemnat. Și lăcrimează. Venit din spate, micul Vierme se apleacă, înghițind în gol și mângâie fugar fruntea rece și udă a doborâtului, după care se îndepărtează și o șterge spre stradă, evitând speriat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acordul: bineînțeles, desigur, evident - registrul lui nu depășește asentimentul tâmp. Dacă hedonismul se incarnează în asemenea figuranți, nu-i de mirare că lumea are o opțiune contrară... Spiritul lui Aristofan pare mai pregnant decât cel a lui Platon... Ca perfect imbecil, pradă ideală, el îmbrățișează teza hedonistă încă de la începutul dialogului și termină făcând din plăcere cea mai mare impostoare. între extreme, el oscilează, evoluând în voia valurilor, legănat de verbul socratic - sau cel puțin platonician. Filosoful idealului ascetic își alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ei savoare. Iar altundeva: existența trebuie să rămână la egală distanță de dorința excesivă de a trăi și de frica de moarte; a-ți pune capăt zilelor înainte de a fi trăit plenar n-are niciun sens; a-i crede pe imbecilii care trâmbițează neajunsul de a te fi născut este ceva ce se învecinează cu absurdul; nu pleca urechea la cei care denigrează viața și te îndeamnă s-o părăsești cât mai repede cu putință; moartea trebuie înfruntată cu seninătate, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ce frumoasă luciditate între două crize! -, înainte de a se sinucide la vârsta de patruzeci și patru de ani. Cine se mai interesează de gândirea unui bolnav mintal care sfârșește prin a-și pune capăt zilelor în floarea vârstei? Care-i imbecilul în stare să crediteze poemul epicurian cu o fărâmă de interes, știind că este produsul unei individualități deranjate? Dificilă agape la adepții Răstignitului... Ca să calomniezi cu folos, trebuie să transformi o ipoteză plauzibilă în realitate confirmată. Nimic nu pare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]