1,199 matches
-
vreun profetic Zarathustra. O solitudine peste livresc, peste detalii ipotetic exotizante - pe creștet o excrescență ca un rest de pschent egipțiac, de coroană figurînd simbolic cele două Regate, exclamația concretă răsărind acolo, în vîrful efigiei, ar veghea, fără non sens, imensitatea nudă a deșertului... * Istoria, ca energie morală, se lipsește de auxiliul convențiilor celebrative, monumentele spre care ne îndreaptă ea, să nu rămînă epigonic confortabile, prea lesnicios legate de lucrurile omenești! Un asemenea legămînt din partea sculptorului, apt să răsfrîngă crezul auster
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
mai mult decât pentru Kandinsky, spirit pentru Feininger înseamnă lumină, revelația ei. Ca și în cazul romanticului Caspar David Friederich, lumina este adevăratul subiect al operelor sale târzii. Personajele nu sunt în aceste tablouri decât niște apendice singuratice covârșite de imensitatea luminii și a sacrului. Corăbii cu pânze pe mare, peisaje urbane, pe care continui să le recunoști ca atare, dobândesc parcă un mister special, transformate fiind de lumină. Modul în care este tratată lumina este și o trăsătură esențială a
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
revenind de la un incendiu, o vitrină ce expune sticle cu conținut benefic sau fatal. Eu nu pot să ajung în atâtea locuri. Valparaíso are nevoie de un nou monstru marin, cu opt picioare, ca să-l străbată în întregime. Mă încântă imensitatea lui, intimă lui întindere, dar nu reușesc să-i cuprind dreapta multicolora, stânga fertila, înălțimile ori abisurile. Pot să-i urmez doar clopotele, unduirile și numele. Mai ales numele, căci ele au rădăcini și radicule, aer și ulei, istorie și
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
memoria colectivă: un bătrân genial, înțelept și blajin, simțindu-și sfârșitul aproape, fuge dintre ai săi, care prea îl sâcâiau de la o vreme și, căutându-și liniștea de pe urmă, moare singur pe o bancă de pe peronul unei gări obscure din imensitatea măicuței Rusii. Una dintre ideile cărții lui Parini este aceea că Tolstoi era captivul propriei notorietăți. El devenise atât de "mare", celebritatea sa atât de copleșitoare, încât nu mai putea fugi, nu se mai putea ascunde. Adevărul e că a
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
fi unică, în sensul în care va fi decuplata de sol, pentru că nu este admisă niciun fel de vibrație. Este pusă toată pe un set de amortizoare. Deci este decuplata de sol, totul stă pe amortizare sesismice ultrasensibile, pentru că la imensitatea aceea de putere (a laserelor care vor funcționa în interior - n.r.) s-ar produce un dezastru dacă s-ar simți și țocurile unei femei. Că vibrație, nu este admis acest lucru. Va trebui foarte mult beton, care să fie o
Construirea laserului de la Măgurele începe vineri - VIDEO by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64076_a_65401]
-
pe marginea carosabilului, cu 90% din trotuare necurățate și pline de gheață, cu bulevarde acceptabil curățate și ceva mai puțin aglomerate, vine trăznetul: inteligenții de la Inspectoratul Școlar Bucuresti vor să deschidă școlile mâine! Prima reacție este de stupefacție legată de imensitatea prostiei. A doua este de revoltă". Radu Tudor a conchis: Pe unde vor circula copiii, părinții și bunicii? Trotuarele sunt vraiște, aglomerația va reveni pe bulevardele și străzile ce au nevoie de trafic scăzut pentru a fi curățate. Nu sunt
Radu Tudor: Prima reacție, stupefacție. A doua, REVOLTĂ () [Corola-journal/Journalistic/47355_a_48680]
-
ar fi ocărât pe cântăreț, iar până la urmă s-ar fi găsit cineva să-i deșerte o găleată cu apă în cap. Pe câtă vreme aici cerul este nemărginit și deschis și oricât de tare ai striga nu poți umple toată acea imensitate. Nu degeaba cântărețul, odată ajuns în capul străzii, ridica glasul. Cu siguranță că se gândise la asta toată ziua, la târg, la cafenea, în centrul orașului, și așteptase cu nerăbdare momentul când va putea să zbiere cât îl ține gura
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
o evoluție și un sens, o coerență a celor întâmplate, cu toată aparența contrară. Iar dispunerea cronologică a faptelor nu face decât să pună în lumină acel fir care le leagă. Ce a întreprins Domnița Ștefănescu în sensul ordonării acestei imensități de aspecte e o acțiune cu adevărat titanică, astfel cum a numit-o un confrate publicist și istoric, dl. Ion Cristoiu, pentru că la d-sa mă refer. Mai vorbește, în prezentarea de pe ultima copertă, despre faptul că, astfel cum se
Istorie vie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4355_a_5680]
-
decât un ornament în plus, ca un clopoțel, ca o culoare țipătoare a unei pene prinse în păr. Numai să zici „eu sunt” și e deja prea mult. Acum imaginați-vă că cineva spune „Eu sunt Ambrosio” și judecați singură imensitatea acestei iluzii. Dar nu vreau să filosofez, ci să vă vorbesc despre relația mea cu sunetele, de care nici măcar eu nu sunt conștient. Se pare că, uneori, vorbesc singur, vreau să zic că gândesc cu voce tare și pun suflet
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
prinde adversarul și îl poartă în mijlocul deșertului unde înainte de a-l abandona îi înfățișează cel mai cumplit labirint: infinitul de posibilități către nimic, golul imens al pustietății. Acest gol în filmul lui Alfonso Cuarón este spațiul sideral având drept fundal imensitatea planetei albastre care accentuează senzația de insignifianță pe care o au aceste minuscule ființe laborioase, cosmonauții unei misiuni americane. Ei devin puncte flotante în spațiu în urma impactului cu o ploaie de reziduuri provenite de la pulverizarea unui satelit rusesc, probabil un
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
devine cu adevărat copleșitoare. Întrebată de Matt ce îi place aici sus, în spațiu, Ryan îi răspunde: „Liniștea. M-aș putea obișnui cu ea.” Or, liniștea va deveni în următoarele momente insuportabilă, principalul adversar al celui rămas să înfrunte singur imensitatea spațiului sideral. Însă aici mai este ceva, background-ul psihologic al celor doi cosmonauți iese la suprafață în situația de criză. Ryan preferă această liniște, o caută pentru că ea vindecă sau ar trebui să umple ca și munca ei asiduă
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
rămâne pentru mine personajul nedescoperit, misterios al filmului. Recentul All is Lost (2013) al lui J.C. Chandor cu Robert Redford în rolul unui naufragiat pe oceanul Indian spune tot o poveste de supraviețuire, însă pe mare, o altă expresie a imensității, ca să nu mai vorbim de Viața lui Pi (2012) al lui Ang Lee, o altă istorie transformată în parabolă, cu un naufragiat adolescent silit să confrunte nu numai intemperiile, ci și sălbăticia pură sub forma unui tigru bengalez. Și aici
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
propriei planete ca un efort prometeic de edificare a umanității victorioase. În toate aceste situații, umanitatea este cartea pe care o joacă neîncetat cel supus provocării celei mai mari, infinitul, nu doar ca noțiune abstractă, ci ca prezență concretă a imensităților galactice. Și, interesant, singurul cuvânt atât de potrivit în context, menit să răspundă poate unor interogații grave, lipseș te. Acest cuvânt care nu e pronunțat decisiv în film este Dumnezeu.
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
urmat am avut cel mai odihnitor somn și m-am visat iar pasăre într-un vis apoteotic. Lumea mizeră se topise în albastrul de o intensitate dureroasă al cerului, nu mai exista nimic din abjecțiile și eșuările omenești, nimic decât imensitatea albastră prin care eu zburam liber, triumfător, cu aripile mele puternice, strălucind în culorile curcubeului. Timpul se suspendase, încetase scurgerea univocă, ireversibilă, atât de meschină, atât de nedreaptă și eu eram în sfârșit în punctul de la zenit, după care obscur
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
cu aripile largi, colorată în culorile curcubeului. Mă fixa cu ochi vii, care semănau izbitor cu propriii mei ochi. I-am zâmbit, i-am făcut un semn discret de recunoaștere și i-am șoptit: Du-te, zboară în slava cerului, imensitatea albastră te așteaptă. Ea m-a auzit, s-a ridicat în spirale line și s-a pierdut după un bloc mai înalt. Mă simțeam ca și cum eu aș fi zburat, mă aflam acolo jos, pe trotuar, dar în același timp pluteam
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
adeso que si accende alla stufa il primo fuoco in rare case; la stagione č un poco nostra, nostro il paesaggio; il pensiero irraggia un ultimo verro; s'illude que il peggio - forse - č passato. Iar totul reverberează în această imensitate montană ca un ,gînd/ ce difuzează un adevăr ultim"; adevărul că uitarea șterge durerea, că trebuie să-ți iubești destinul - amor fati - și că trecutul absoarbe ceea ce a fost mai rău. Sublim, pur și simplu sublim!
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
să re-ia taurul creației de coarne. Nu există nicio scurtătură, niciun ajutor exterior. „Everestul a doua oară”, intitulează Ioan Chirilă ultimul capitol din “Nadia”. și exact acesta este simțământul meu de acum... Plutesc deasupra gândului Cernind durerea ochilor tăi Peste imensitatea albastră. Mă doare fiecare geană de zare și aerul Din care tu lipsești. Caii din vis Caii de foc, albaștri Nechează scuturând coama de dor Iar eu le ascult Tristețea tropotului lor sălbatic. Mă cheamă cu ei Purtându-mă pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și jumătate, Horia Andreescu era un bulgăre de foc, o flacără a cărei intensitate topea instantaneu tot ceea ce-i stătea în proximitate: sunete, structuri, timbre, transformându-le în torente de lavă ce inundau asistența. O pasăre de văpaie ce, în fața imensității muzicii, simțea cum îi cresc aripile. Un suflet entuziast ca un vulcan în al cărui crater nu cresc ierburile ezitării. Uneori, din pură curiozitate, intra în foc pentru a vedea dacă vreascurile sunt umede. Alteori, din suverană exigență, era atât
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
bombe este acum liniștit, tulburat doar de razele soarelui cald. Dacă nu ai ști ce s-a Întâmplat aici, calmul perfect al orașului ar putea să te păcălească. Nu ai crede că aceasta a fost scena atâtor grozăvii. Privesc spre imensitatea albastră care se cască deasupra mea, mă uit În stânga și dreapta și văd doar spații verzi. Orașul e aproape gol, nu și-a revenit parcă niciodată după război. Și poate că până la urmă, e mai bine așa. În fața mea - orașul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
profitând de câteva clipe îmblânzite și încetinite de către un firicel de nisip discret, strecurat în complexitatea mașinii timpului, îmi place să tachinez relativitatea, aruncând din cockpitul meu câte o privire furtiva infinitului universului ce ne-nconjoară. Pentru multi muritori, o imensitate oarecum înfricoșătoare, ce le spulberă chiar și cea mai infimă speranța de a se putea extrage acestui misterios necunoscut și ce ii condamnă pe veci a fi actorii unui rol «liniștitor» de bine definit și fără surprize, pe care-l
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
curînd era și ea doar cît o farfurie/ cît un capac de sticlă de lapte;/ iar de la margini de nimic și de noapte/ se-apropiară alte farfurii/ contopindu- se și ele în zonele aurii.// eram doar privire; îndepărtîndu-mă încun pic/ imensitatea de aur deveni un cețos, mîzgălit mozaic./ aglomerarea de lumi, infinitul de stele/ se organizau în structuri, desene, modele:/ un miros, o fîșie verzui de mătase/ fantome de străzi și contururi de case/ pînă în ceața sidefie și în fiord
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
spor, rostogol/ prin auriu, prin frig, prin frică, prin vîsc și prin gol”; „în cîmpul meu vizual/ galaxiile se adunară, atol după atol de coral/ monezi și monezi, pulsînde, zvîcnite/ și se lipiră într-o mare de foc și pirite”; „imensitatea de aur deveni un cețos, mîzgălit mozaic”; „aglomerarea de lumi, infinitul de stele/ se organizau în structuri, desene, modele:/ un miros, o fîșie verzui de mătase”... Se vede cum poetul duce viziunea pînă în punctul în care nu mai sînt
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
un pasaj în italice (mai scurt sau mai amplu, de la un rând până la o pagină), care are mereu sunetul unui adevărat poem în proză, halucinant, vizionar sau chiar revelatoriu. Iată un exemplu: „Ceață albastră, ceață albastră, scufundă-mi creierul în imensitatea ta, lasă-mă să sap un mormânt uriaș în nemărginirea ta laolaltă cu șerpii și leii și elefanții prietenii mei în groapa din tine, ceață albastră, îi voi arunca și vinul tău albastru îl vor bea și vor dansa în
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
ta, lasă-mă să sap un mormânt uriaș în nemărginirea ta laolaltă cu șerpii și leii și elefanții prietenii mei în groapa din tine, ceață albastră, îi voi arunca și vinul tău albastru îl vor bea și vor dansa în imensitatea ta și creierul meu scufundat se va bucura în nemărginirea ta”. Finalul cărții are el însuși sunetul unui poem apocaliptic despre moarte, aglomerând secvențe evocatoare și descriptive - delirul lui Teofil, care sfârșește luptându- se cu morții și cu demonii. Teofil
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
nu numai din Europa, dar din toată lumea occidentală care are cele mai puține nașteri. Are cea mai proastă demografie nu doar din Europa, ci din lume. Ceea ce înseamnă că, peste 100 de ani, așa am citit într-o carte, în imensitatea teritoriului rus, rușii nu vor mai reprezenta decât o zecime. Ei s-au dus ca pericol pentru noi, în orice caz. Pe de altă parte, lucrul de care se temeau cel mai mult sovieticii și rușii în general erau Statele Unite
Djuvara: Ne temem de ruși ca acum 200 de ani by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41892_a_43217]