5,812 matches
-
spune că Don Quijote e mai aproape de joacă decît de joc. La el, e de-a adevăratelea. Între viață și joc (opoziție incontumabilă), nu e la el nici o linie despărțitoare. Am remarcat deja că jocul lui e nelimitat. Propunîndu-si să-și imite personajele preferate, Alonso Quijano chiar intra în pielea lor. Trece pragul dintre viață și ficțiune. Joacă lui e de-a cavalerii din române. Dar așa cum nu deosebește păpușile lui Pedro de niște ființe în carne și oase, tot așa nu
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
au apărat cu arma în mână și în fața lui Hitler, si a lui Stalin. Iar astăzi, cănd Dumnezeu le-a luat mințile și votează cu iresponsabilitate aderarea la ceea ce-a mai rămas din Imperiul Râului, noi vrem să-i imitam și să-l aducem la putere pe Miloseviciul național! Sigur că omul de rând nu gândește în acești termeni. Prevăzut cu o memorie relativ scurtă, el compară dacă ceea ce i-a promis politicianul pe care l-a votat corespunde acțiunilor
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
care poetul gălățean (gălățean până și în nume) a invatat un mod discursiv de a face poezie și un mod lumesc (specific muntenilor) de a fi poet. Acestea însă nu i se potrivesc. Este ca și cum Eminescu ar încerca să îl imite pe Caragiale. Și mai inoportuna se dovedește a fi influența lui Dan-Silviu Boerescu, care promovează de mai mulți ani, frenetic, o literatura licențioasa. Ceea ce-i stă bine lui Emil Brumaru sau chiar lui Dan-Silviu Boerescu nu-i stă bine lui
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
există nici o altă formă de viață decît cea a imitației, care în același timp este și cea a simbolizării" (p. 52). Se instituie, astfel, un palimpsest ce păstrează tensiunea existența între cei doi frați, proiectînd-o însă la un alt nivel. Imitînd viața unei plante agățătoare, cuvintele cărții despre Cristofor le înlănțuie pe cele care dezvăluie tragică istorie a urii dintre Hadar și Olof. Printr-o substituție metonimica, aceasta din urmă se dovedește a fi, de fapt, cea "imitata" și, implicit, "simbolizata
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
e în același timp strategie de includere în masă celorlați, dar și de depărtare de ei. Pentru Simmel, vecinătatea fonetica dintre cuvintele "modă" și "model" nu e întîmplătoare: modă este cea care permite individului să nu fie singur, ci să imite un model dat pe baza căruia va căpăta recunoaștere și sprijin social. Însă tocmai pentru că și-a sacrificat exteriorul, acceptînd normă comunității și abordînd însemnele ei exterioare, individul își garantează sieși salvarea interiorului. Modă îi dă o schemă prin intermediul căreia
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
rica joia qui al mon sia, e tal que entre tots los reis de cristians envides la porien fer semblant s ^nestemata mai prețioasă nu s-a văzut pe ăsta lume, încât toți craii creștinătății laolaltă anevoie ar putea-o imită^ț. Aici reveria mea având ca obiect minunea orașului trece în cheia melancolica, de neevitat la un balcanic atunci când își ăînsemnează călătoriile prin Evropa. Cum să apară, mă gândesc, un asemenea sentiment al continuității în părțile noastre, unde - o știm
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
au înțeles selecțiile operate de domnul Marin Mincu în antologia Domniei-Sale?! Așa... (că aproape toate debutantele '90-iște?!) și (...) poate 15% altfel. Cât de originală este poeta aflată în eternă că utare a unui titlu glorificator (...)? În mă sura în care, imitându-l pe Cristian Popescu, vrei sa ara ți că știi să -l și de pa șesți??!!! HÉLAS! Adela Greceanu are conștiința că pro zuieste poemul? Că este influențată mai mult de I. Pantă, mai putin de B. Ghiu decât de
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
Amoruri, să spunem. Țiț Liviu este cu 5 ani mai tînăr decît Augustus, fiind prieten cu el. Țiț Liviu, printre stelele celelalte ale epocii, este un conformist, avînd o origine plebee și multe complexe tipice față de patricieni, pe care ii imită. Istoria lui se resimte din cauza acestor complexe, - conformism stufos, de exemplu Seneca, retorul, spune despre opera lui Țiț Liviu că este "înspăimîntătoare" (că întindere!), Ovidiu scrie în acest timp Medeea, Heroidele. Scrisori ale unor amante celebre: Penelopa, Hermiona, Ariana, Phedra
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
de expresivitate involuntara i se datorează poetului. Fine sînt aprecierile din eseul Caragiale - marele mim. Are dreptate dl Alexandru Săndulescu, Caragiale mimă, ca geniu, tot ceea ce scria, mereu cu infinită dificultate, efectiv în chinuri creatoare, nefăcînd un pas fără să imite sau să ironizeze pe cineva. În cei șapte ani berlinezi (1905-1912) îi lipsea, acut, suetă de acasă. O suplinea extraordinar în corespondență expediata, pe care o scria cu acribia cu care își compunea opera literară. Tot scriind corespondență, repet, cu
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
ascunde duioșia, ăngăduindu-si chiar să alunece cu voluptate an melodrama: Eroi și eroi, că am mai citit titlul asta undeva și mi-a placut (cuvintele de dupa virgulă sunt an plus, nesemnificănd altceva decât sentimentul autorului că este dator să-i imite pe optzeciști). Schița este o capodoperă. Personajul principal, Leutu', este un câine vagabond, care ași duce veacul an preajma unui cămin studențesc. Toată lumea al cunoaște și al ăndrăgeste, deși el nici nu prea arată a câine, având par puțin, o
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
tânăr maestru. Ne vedeam pe atunci destul de des; urmăream exercițiile lui literare cu un amestec de admirație și deșarta invidie. (Reamintesc cititorilor că Vianu a ănceput prin a scrie poezie simbolista n.m.). El compunea și traducea. Am căutat să-l imit. Versul baudelairian m-a demontat; m-am ambarcat ansa, ăn același timp, pentru o carieră literară de 15 ani... an sfârșit, sufletul meu are acum dezlegare și pot trece liniștit la lecturile matematice ăntrerupte, mi se pare, cam la această
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
în alertă pe lucrătorii Securității". (Cititorii care vor să se edifice pot consulta nr. 25 /1998 al revistei noastre.) Altă "greșeală" am săvârșit eu și anume, în analiza operei, am detectat zonele - de altfel, de mică întindere - infestate de realismul-socialist. Imitându-l pe Eugen Simion, Mariana Sipos ia parte la un fel de cruciada, destul de comică, de salvare a lui Marin Preda din mâinile "celor trei-patru" critici care, desi îl admiră pe scriitor, îndrăznesc să vadă și concesiile făcute de el
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
putea să o părăsească. Și totuși, Irina Grigorescu s-a întors după 1990 la vechea Europa, la vechea universitate, la vechea limba cotidiană, păstrându-și însă că scriitoare condiția "amfibie", inclusiv lingvistică. Sfatul lui Eliade către exilați, de a-l imită mai degrabă pe Dante din epoca Ravennei, decât pe Ovidiu la Tomis, își găsește expresia în acest mic opus admirabil al Irinei Grigorescu printr-o exemplara ieșire din dilemă funciară a expatriatului, altfel spus într-o traducere "prin corespondență" a
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
la Editură Dacia din Cluj. A doua carte a sa, Orient Expres, publicată recent de aceeasi editură, este o culegere cu un profil asemănător, ceea ce oricum riscă să plictisească, prin repetarea formulei.Din nefericire, însă, autorul nu numai că se imită pe el însuși, dar mai prezintă și semnele unui agasant egocentrism, publicând tot ce a scris în ultima vreme (inclusiv unele scrisori cu caracter particular) și ambitionându-se să câștige toate disputele, chiar si post-factum, prin adăugarea unor note menite să
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
ideologică. După aproape zece ani uităm prea ușor acest lucru. Între timp situațiile s-au ameliorat. Se tinde spre normalitate. Nu ne place să ni se amintească, spre exemplu, faptul că în Franța cea prietena - pe care tindem a o imită în toate cele - există o normă, un procent anume, de reprezentare a culturii naționale în cadrul producțiilor publice. Mai ales atunci când este vorba de instituții de spectacole plătite, subvenționate, din banul public; eventual de la bugetul central. Atunci, în primii ani de dupa
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
și antipatiile - diferitelor grupări poate detecta semnificația abuzului ortografic. În primii ani de dupa 1989 era mai prezenta aluzia rusească (proletkultură, florikultori - în "Timpul", 13, 1990, 8); în publicațiile extremiste și xenofobe agresarea numelor, despre care am mai vorbit, urmărea să imite mai ales ortografia maghiară sau germană (insinuînd originea maghiară sau evreiască a persoanelor atacate) - Nisztoreszku, Paller, Doyna Kornea. De mai multă vreme domină însă trimiterea la spațiul cultural anglo-american, folosită pentru conotațiile sale pozitive. Literele K, X și mai ales
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
mă rog, ai dedus că aș avea ceva deosebit? Arne: (expert) Se vede cât de colo... Nils: (iritat) Ce se vede, mă rog? Arne: (calm, în timp ce-i toarnă) În primul rând că folosești un vocabular cât se poate de tâmpit. (Imitându-l) „Fii drăguț și mai dă-mi unu'” (mormăind) „Fii drăguț...” „Mă rog...” Nils: Ai dreptate... Iartă-mă... (Explicând) Muzica asta... Am simțit deodată nevoia să fiu mai... Nu știu cum să-ți explic. Să par altul... Adică... Arne: Înțeleg. Tocmai de-
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
să vezi că în 1899 el imagina un Sărut în același fel, daca nu la fel de stilizat că acela la care a revenit de zeci de ori între 1907 și 1945! Așa ceva nu se poate. E ca si cum Brâncusi tînărul l-ar imită nefericit pe Brâncusi adultul. Și cum să înțelegi ce l-a determinat, o dată în posesia intuițiilor și concepției sale artistice majore, de la primii ani ai uceniciei, să "cadă" apoi într-o manieră mult mai cuminte, tradițională și chiar realistă, spre
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
oraș mare, dar nu știu cum, provincial, - gustul sau depășit pentru lux și mașinile grele, urîte, rusești, sărăcie acoperită cu fard. Ce pare Westminster și medieval nu-i decît o copie recentă a măreției Vestului, secolul 19. Ungurii de altădată, complexați, au imitat, cu aroganță. De aici și dușmănia pe care ne-o purtau. Îndrăznesc să spun, ei avînd mult mai mult caracter decît noi, și fiind mai civilizați, ne detestau, ca pe niște "orientali". Ei însă vor trece mai ușor peste inamiciția
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
Huiban face poezie din abstracții. Ea este, din acest punct de vedere, o succesoare a lui Ion Barbu (cel din Joc secund) și a lui Nichita Stănescu, fără să semene însă cu ei și în orice caz fără să-i imite. Nou-venita pe scena poeziei românești are un mod operativ de a scrie poeme și un mod nepăsător de a le lasă în voia sorții. Ea construiește, din abstracții, un fel de castele de nisip, pe care cititorul le vede mereu
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
care vine dinspre commedia dell’arte. Exagerările își au sursa acolo, bufoneriile sunt recuperabile din lumea lui Pulcinella, Il Capitano, Arlechino sau alt spectaculos zani. Guillaume este fascinat de prezența maternă până la adorație, dorește să se identifice cu propria mamă imitând-o în cele mai mici detalii, joacă plin de convigere rolul fiicei într-o familie burgheză în care se află alți doi băieți fără tulburări de personalitate și un tată sever. În fapt, toate modelele cu care emulează Guillaume evocă
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
la hotar împlinirea destinului, privirea să-ți fie întoarsă tot înspre viață!! Oprindu-se asupra poeziei lui T.S.Eliot, citind-o fericit parcă, Delbono stă țanțoș tocmai pe acest hotar și se joacă... Versurile acestea - pe care Pippo cântă grav, imită plânsul pruncului la naștere, horcăitul muribundului ori onomatopeele fiarelor sălbatice - sunt străbătute toate, pe muzica în care recunoști sonoritățile Cvartetului Bălănescu, fie că-i vorba de Love Scene, Waltz, Still with Me, The Young Conscript and the Moon, de un
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
ironice și grotești, distribuite cu finețe într-un soi de colaj al concretelor, evitând metafora propriu-zisă: „în fotoliul de la parter / femeia obeză își / alungă singurătatea / cu anna karenina / și ciocolată fierbinte // țâțele mari / oftează în tactul lecturii // peste geam străzile imită / mersul prostituatelor bete / leproase pisici se aruncă / sub roți de tramvai / la terase ieftine / mușterii cu dantură stricată / se pronunță critic”. La alte pagini, câte o notație sumară e suficientă pentru amplificarea sugestiei, oarecum pe urme de haiku, precum în
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
o clasă aparte, eterogenă, cu motivații diferite, au în comun pasiunea și banii care le îngăduie să obțină cărți rare și scumpe. Dar anticarii nu sunt singurii obsedați de cărți, îi concurează serios hoții de cărți, ce ajung să le imite în date exterioare pasiunea și profesionismul. Ei inițiază alt joc, de-a șoarecele și pisica, în care păgubesc mai mulți anticari, folosind datele furate de pe cardurile de credit. Anticarii sunt secretoși, dar treptat își găsesc mijloacele de apărare, ele implică
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
Pe la anul 400, împărații Honorius și Arcadius au interzis spectacolele de circ în această zi. Cel mai de seamă eveniment legat de această sărbătoare în vechime era botezul solemn al catehumenilor (cei care doreau să devină creștini), care voiau să imite astfel botezul Mântuitorului în Iordan. La români, sărbătoarea a fost, alături de cea a Nașterii, una dintre cele mai populare. În fiecare an, în cetățile de scaun ale Țărilor Românești, Botezul Domnului se serba cu deosebit fast, iar sfințirea Agheasmei Mari
Ce obiceiuri se păstreză de Bobotează () [Corola-journal/Journalistic/23999_a_25324]