212 matches
-
publicată în 1933) împreună cu soțiile lor (de pildă, Mult Iubita, soția Președintelui Kuty) au nenumărate sosii de o perfectă asemănare (de ordinul milioanelor la Alan Sillitoe), care se multiplică la nesfârșit, proliferând cuplul dictatorial printr-o imaculată concepție și asigurân-du-i imortalitatea pe pământ românesc (indiferent dacă țara imaginară se numește Damasconia sau Nihilonia). O multiplicare forțată, o spălare forțată a creierelor și conștiințelor tinere prin aplicarea marii chelfăneli (în palatul ce poate fi numit foarte bine "Casa Poporului") pentru ștergerea din
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
șosele, din motive pe care nu le voi cunoaște niciodată - și, cred, nimeni, de asemenea. Asta pe când Pobede astmatice mai mustăceau pe drumuri de țară cărând legume, bravul Trabant înfrunta cu succes defileurile Carpaților, neobositul Fiat 850 dădea semne de imortalitate - iar pe strada Ernest Broșteanu străluceau ca noi, într-o grădină, două străvechi limuzine americane, în stare de funcționare. Pe atunci, singura rubrică din buletinul statistic anual ce rămânea neocupată era aceea a numărului de automobile, în anul acela, din
LĂSTUN, LOGAN, LAMBORGHINI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12553_a_13878]
-
Gogol, ce se întîmplă în piesă este o parte din viața ta. în teatru, dacă ești foarte onest, dacă nu te prefaci, poți să trăiești mai multe vieți. îți extinzi propria viață, călătorești în alte lumi, capeți un fel de imortalitate. Simți din plin o anumită singurătate dar, în același timp, ai șansa de a zbura spre alte galaxii. Asta se întîmplă numai dacă ești onest." Mai există acolo, în cartea aceasta, un text răvășitor, inteligent, ironic, vulnerabil, semnat de arhitectul
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
unitate sau judecata „Binele trebuie să fie preferabil răului”. Augustin este primul care a elaborat o teorie sintetică despre grația divină, în contextul eforturilor sale de combatere a pelagianismului (Quaestiones diversae). Pelagianismul zilelor lui Augustin nega păcatul originar dar și imortalitatea și integritatea lui Adam, altfel spus, întreaga lume supranaturală. Ideea lui Pelagius, de origine stoică, afirma emanciparea completă a omului față de Dumnezeu și puterile sale nelimitate în privința binelui și răului. Omul este capabil, conform acestei teorii, să obțină, fără nici o
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
divinități odată cu apariția civilizațiilor istorice (scrise), exemplul primar fiind Egiptul, unde crucea coptă (ankh) o vedem adesea în mâna diverșilor zei egipteni reprezentați de oamenii acelor timpuri, sau pe sarcofagele și pereții mormintelor lor. Sensul ei era acela al vieții (imortalității), de aceea interpretarea cea mai frecventă este aceea a unei alăturări a organelor sexuale stilizate (ansa reprezentând vulva, în continuarea căreia este atașat penisul la capătul căruia sunt situate testiculele). La apariția lui, creștinismul a integrat și el simbolul acesta
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
esentă nemodificate în farmacopeile moderne. Celebra băutură a zeilor din Olimp, cunoscută și sub denumirea de ambrozie, este mai mult ca sigur că nu a fost altceva decât un obișnuit decoct de hașiș. Aceeași băutură investită cu aceleași virtuți de imortalitate o găsim și în mitologia hindusă sub denumirea de "amrita". O altă băutură celebră a mitologiei elene -"nephentes"- și care mult timp a fost considerată ca fiind un produs al imaginației prodigioase a lui Homer, există ca atare. Această "băutură
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
sută (în 1998). O verificare a rezultatelor privitoare la existența unui dumnezeu personal a fost realizată cu întrebarea referitoare la existența sufletului, constatându-se o corelație strânsă a răspunsurilor: în 1998, doar 7 procente dintre savanții de valoare credeau în imortalitatea sufletului. Un fapt demn de menționat este că nu cu mult timp înaintea publicării studiului amintit, pe fondul disputei provocată de către fundamentaliștii creștini din S.U.A. pe tema predării teoriei evoluției, președintele forului academic suprem al țării, anume Bruce Alberts, a
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
ideile afecțiunilor corpului și percepe corpurile ca existând dacă este afectat de ele. Sufletul nu percepe existența unui corp decât în perioada propriei existențe ceea ce înseamnă că sufletul nu are altă durată decât cea a corpului, astfel el înlătură ideea imortalității. Analizând genurile cunoașterii, Spinoza pornește de la ideea că mintea omului nu își poate forma imagini distincte despre lucruri deoarece corpul lui este limitat. Primul gen de cunoaștere, filosoful îl definește ca Opinie sau Imaginație. Al 2-lea gen de cunoaștere
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
cuprinse în "Appendix Vergiliana", poeme minore atribuite tânărului Virgiliu, dar în mare măsură apocrife. Se alătură cercului literar al "poeților noi" ("poetae novi"). Opera "De rerum natura" a lui Lucrețiu îi servește ca model, fără a accepta că Lucrețiu nega imortalitatea sufletului. Succesul primei culegeri în versuri, "Bucolice", precum și bogata sa cultură, îi înlesnesc accesul în cercul lui Maecena, la îndemnul căruia va scrie celelalte opere. Se bucură de prețuirea împăratului Augustus. Ultimii 30 de ani ai vieții îi petrece la
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
Presocraticul Empedocle a susținut chiar o teorie a metempsihozei (fragmentele 115, 117, 146-7 în: Hermann Diels/Walther Kranz (îngrijitori de ediție): "Die Fragmente der Vorsokratiker", vol. I, Berlin 1951). Filosoful grec Platon susținea, probabil influențat de orfism, că sufletul deține imortalitate. Drept pedeapsă pentru nelegiuirea primordială, sufletul este închis în corp ca într-un mormânt. Astfel, existența întrupată, ceea ce noi numim viață, însemna pentru Platon, moarte. Moartea era începutul vieții adevărate, dar aceasta nu avea loc decât după judecarea greșelilor săvârșite
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
dramă și emisiuni-spectacol, precum și în filme și jocuri video. Ea, sau un personaj bazat pe ea, figurează vizibil (în lumini pozitive și negative) în opere literare și romane SF ale unor importanți autori Americani. , redactor-șef la ', a remarcat că „Imortalitatea lui Rând este una supusă torturii, în care e la fel de probabil să fie o poată unei glume, sau protagonista ei...” și că „ironizările lui Rând ca personaj rece și inuman circulă prin cultura populară”. S-au făcut două filme despre
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
lat. "veșnic"), "sanctus" (lat. "sfânt"), "invictus" (lat. "neînvins"), "ktistes" (gr. "întemeietor"); așadar atribute și epitete întâlnite mai apoi și în doctrina creștină, care au putut facilita adoratorilor înțelegerea acesteia din urmă. Calul considerat animal solar, apare ca un simbol al imortalității; el evocă apoteoza defunctului, eroizarea lui. Aceasta este una dintre explicațiile frecvenței reprezentării cavalerului pe altarele funerare. Credința în nemurire, în viața de apoi, putea fi eventual înfățișată și prin lupta călărețului împotriva animalului. De remarcat este că șarpele ne
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
nu a fost conștient la început, lucru observat după revizuire“. În cadrul romanului pot fi găsite multe teme teologice care includ războaie între bine și rău, triumful umilinței asupra mândriei și activitatea zeilor. În plus legenda conține teme precum moartea și imortalitatea, mila și binecuvântarea, învierea, salvarea, pocăința, propriul sacrificiu, dreptatea, propria credință, frăția, autoritatea și vindecarea. De asemenea, Tolkien a declarat că de-a lungul scrierii romanului, în momentele în care Frodo trebuia să lupte împotriva puterii inelului, în mintea sa
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
fost numit moștenitor. Ginghis era îngrijorat, căci nu apucase să-și îndeplinească destinul - cel de-a cuceri întreaga lume. Fiind la fel de frământat că și anticul împărat chinez, Shi Huangdi, și-a dorit să caute elixirul vieții care să-i asigure imortalitatea. A chemat la curtea să imperiala un călugăr taoist care l-a sfătuit că își poate "asigura imortalitatea" numai prin sângele fiilor săi născuți. De aceea, Ginghis a avut multe soții și foarte mulți urmași. Astăzi, multi asiatici se declară
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
lume. Fiind la fel de frământat că și anticul împărat chinez, Shi Huangdi, și-a dorit să caute elixirul vieții care să-i asigure imortalitatea. A chemat la curtea să imperiala un călugăr taoist care l-a sfătuit că își poate "asigura imortalitatea" numai prin sângele fiilor săi născuți. De aceea, Ginghis a avut multe soții și foarte mulți urmași. Astăzi, multi asiatici se declară ca fiind urmașii lui, fapt demonstrat în urma testelor ADN. Se estimează că 1 din 200 de europeni sunt
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
și "logos" → "-logie" = "studiu", "învățătură" despre...) este o doctrină filosofică și teologică privind posibilitatea existenței individuale după moarte (""eshatologie individuală"") și destinul final al lumii (""eshatologie universală""). Termenul latin, căzut în desuetudine, este ""De Novissimus"". ""Escatologia individuală"" derivă din doctrina imortalității personale sau, cel puțin, din ideea supraviețuirii într-o formă oarecare după moartea fizică, urmărește să lămurească condiția, temporară sau eternă, a sufletului fiecărui individ în parte, și modul în care după moarte această condiție depinde de viața prezentă. ""Escatologia
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
al II-lea al Macedoniei, descrie ideea învierii după moarte ca doctrină "mazdaică". În ""Vedic"", cea mai veche religie documentată istoric a popoarelor din India, reprezentările eshatologice sunt mai simple și mai naturale decât în Brahmanism sau Budism, apărute ulterior. Imortalitatea individuală este un fapt general admis. Există un imperiu al morților sub cârmuirea lui "Yama", unde cei buni sunt separați de cei păcătoși. Cei buni sălășuiesc într-un loc luminos și participă la ospățurile zeilor; cei răi sunt îndepărtați în
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
reîntoarce printre ai săi. Majoritatea cercetătorilor consideră acest pasaj ca pe o intenție de a-l așeza pe Zalmoxis, și prin el întreaga cultură geto-dacă în tradiția spiritualității grecești. Se descriu în continuare faptele lui Zalmoxis-omul după întoarcere: introducerea dogmei imortalității omului și alte rituri (tot de esență pitagoreică: ospețele comune) și actului retragerii într-o locuință subterană, urmat de apariții periodice ale sale. La încheiera pasajului chiar Herodot își exprimă neîncrederea în unele detalii exprimate de el, mai ales asupra
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
a devenit responsabilitatea lui Dumbledore; astfel, el a luat decizia ca Harry să fie dus la singurele sale rude de sânge: Vernon și Petunia Dursley. Dumbledore a fost cel care a descoperit cum își asigurase Voldemort supraviețuirea, în speranța atingerii imortalității: folosind Horcrux-uri (obiecte magice, create prin folosirea Artei Negre în momentul săvârșirii unei crime premeditate; acest Horcrux reprezintă un recipient în care vrăjitorul ucigaș își ascunde o parte a sufletului, urmând să păstreze obiectul "la loc sigur"). Unul dintre Horcrux-uri
Albus Dumbledore () [Corola-website/Science/306059_a_307388]
-
întotdeauna specia în așa fel încât să i se potrivească propriilor intenții. Fiecare dintre jurnalele sale combină prezentările documentare și descriptive ale locurilor pe care le-a văzut cu digresiuni filozofice asupra unor subiecte cum ar fi statutul unui autor, imortalitatea și natura ficțiunii în raportul literar de călătorie. Unele jurnale, cum ar fi "„În Suedia”", conțin chiar și povești. În anii 1840 atenția lui Andersen s-a reîntors spre scenă, dar fără succes. Cu toate acestea, geniul său a fost
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
mările din răsărit, sperând că Nemuritorii vor apărea în fața Augustei sale Prezențe. Își spunea Stăpânul celor Zece mii de ani, așteptându-se ca el și descendenții săi să domnească pentru totdeauna. În a șaptea lună din anul 210 î.e.n., călătoria spre imortalitate s-a sfârșit. La vârsta de 50 de ani, Qin Shi Huangdi a murit. Moartea lui a fost ascunsă timp de două luni de ministrul său Li Su și eunucul șef Chao Kao, căci împăratul se afla într-o expediție
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
de administrație care supraviețuiește și astăzi și un Mare Zid care stă în picioare, dar mai mult decât orice, Qin Shi Huangdi a creat ideea de China, un singur popor și o singură țară, realizări prin intermediul cărora dorința sa de imortalitate a fost îndeplinită în cele din urmă.
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
și au dezvoltat propriile lor teorii asupra sufletului. Ambii au făcut o distincție între suflet și spirit, și în special, doctrina Avicenniană asupra naturii sufletului a fost influentă printre scolastici. Unele din perspectivele lui Avicenna asupra sufletului includ ideea că imortalitatea sufletului este o consecință a naturii sale, și nu un scop ce trebuie să îl îndeplinească. În teoria sa din "Cele zece intelecte", el vedea sufletul uman ca al zecelea și ultimul intelect. În timp ce a fost încarcerat, Avicenna a scris
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
ultima din seria aventurilor lui Harry Potter, este realizată în două părți. În partea întâi, Harry (Daniel Radcliffe), Ron (Rupert Grint) și Hermione (Emma Watson) pornesc într-o misiune extrem de periculoasă: aceea de a găsi și a distruge Horcruxurile, cheia imortalității Lordului Cap-de-Mort. Singuri, lipsiți de îndrumarea și protecția profesorilor lor, cei trei prieteni trebuie să se bazeze doar pe propriile lor puteri. Forțele Întunericului îi pândesc la fiecare pas. Lumea Vrăjitorilor a devenit un loc nesigur și periculos pentru toți
Harry Potter și Talismanele Morții. Partea 1 () [Corola-website/Science/314499_a_315828]
-
exemple ale acestui tip de pictură sunt scenele biblice luate din pereții catacombelor și din plafonul interior al Capelei Sixtine, iar ale artei orientale sunt scenele din viața lui Buddha sau picturile mormintelor faraonilor egipteni care au reprezentat trecerea la imortalitate. André Félibien (n. mai 1619 - 11 iunie 1695), arhitect și teoretician al clasicismului, a arătat o ierarhie de genuri, ale picturii clasice, acestea fiind „istoria, portretul, peisajul, mările, florile și fructele”. Pictura este una dintre cele mai vechi expresii artistice
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]