259 matches
-
-i intre și călcâiele. Trece apoi cu îndemânare curelușele negre prin iglițe și le înnoadă zdravăn. — Prinde-le și cu lunula, cere stăpânul. Contemplă critic fibula de fildeș în formă de semilună din dreptul gleznei. Un pic mai jos, se impacientează, n-o să se vadă pe sub togă. Draperia care maschează una dintre uși se mișcă în mod vizibil. Cine e? întreabă enervat. — Eu, stăpâne, îndrăznește bărbierul să se arate, cu plecăciuni până la pământ. Se apropie și sărută mâna întinsă. — Azi n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rod. Amfitrionul ridică din umeri a neputință. — Străvechiul templu al Capenei, continuă necunoscutul, unde se zice că Numa se-ntâlnea la miez de noapte cu nimfa lui, a ajuns astăzi al nimănui... — Și ce-ai vrea să fac eu? se impacientează gazda. Asta e treaba edililor. — Grădinile Capenei sunt un cuib de cerșetori, se jeluiește în continuare omul. Ce să zic, te doare-n cot de trecutul nostru istoric, se uită chiorâș Germanicus la el. Tu pari a fi din soiul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai ușor. Resemnat, Tiberius închide ochii și se lasă pe mâna lor. Odată bărbieritul terminat, Antiohus, înarmat cu o foarfecă de fier ale cărei lame clămpănesc amenințător, începe să mai scurteze șuvițele de păr ce cad peste urechi. — Ajunge! se impacientează la un moment dat Tiberius Nero, aruncând o privire fugară în cele două oglinzi pe care Lyg dus i le ține la înălțimea capului. — O clipă, doar o clipă, să mai aranjez aici cu pieptănul, se roagă Antiohus. Îl mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un uruit, poarta se închide în spatele lor, rulând pe cei doi pivoți amplasați în prag și pe tocul de sus. Odată ajunși în stradă, Velleius Paterculus se oprește dezorien tat la vederea lecticii somptuoase care-i așteaptă. — Ce-i? se impacientează Nero. — Mă lași și pe mine să vin cu tine, cezare? E o onoare prea mare... Tiberius râde și-i face vânt să se suie. Îi place lipsa lui de aro ganță. Câți alții nu ar marca un asemenea eveniment
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a fi profesoară. O presimțire neagră îl scutură ca un fior. Ce s-a întâmplat cu a șasea fecioară? Se îneacă și tușește. O pală de vânt a adus fumul de tămâie spre el. De ce trebuie să dureze atâta? se impacientează. Suspină, cuprins de disperare. Și de-abia a început! Orice sacrificiu, celebrat după toate tipicurile tradiției, este incredibil de lung și plictisitor. Mai bine s-ar mulțumi să omoare animalele și gata, nu să-i țină atâta în picioare! A
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i explică: — O rămurică de rodie, curbată ca o coroană - cum zici tu - și prinsă la spate cu un fir de lână albă. Tânărul îl privește prostit. Vorbele par să zboare pe lângă el fără să le priceapă sensul. Nero se impacientează: — Fac pereche, nu înțelegi? Paterculus încuviințează, dar cu privirea aiurea după femeie. Tiberius suspină nefericit. L-a lovit săgeata lui Cupidon și s-a prostit. Ce să-și mai bată gura? Flaminul poartă pe cap o creangă de măslin, simbolul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o porțiune de liniște. Simte ceva reconfortant venind dinspre lumea liminală, pe care nu vrea s-o mai părăsească. Când, în cele din urmă se întoarce la club, Famous îl cheamă în curte, și-i vede pe antropologii care stau impacientați pe verandă. Vasul îi așteaptă gata de plecare, legănându-se dintr-o parte în alta a râului, acostat la câteva mile de coastă. Este un spectacol care nu te inspiră; hula pătrată, plată, cu un acoperiș subțire care fusese cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spre Walk. Da, e păcat de bietul puțoi bătrân, dar totuși trebuie să fie pus În banca lui. Ține-l cu nervii Întinși, ține-l În priză și scade-i Încrederea În el, iar puțoiu bătrân și ușchit o să se impacienteze, o să-l apuce o criză și o să se Împuște mult Înainte de a Începe interviurile astea pentru promovare. Sigur ca pământul. Tragem În fața unui magazin cu mobilă la mâna a doua de pe Walk. Înainte era al lui Rab Vance, asta până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
După un moment, continuă tot ea: - Originea lor e undeva prin secolul optsprezece și au fost folosite la început de Scotland Yard. Mulți „maeștri ai evadărilor” le folosesc. Erau preferatele lui Houdini. - Și de unde ar putea fi achiziționate? Balzac se impacientă puțin: - Asta nu știm. După cum spuneam, nu suntem prea experimentați în acest domeniu. - Înțeleg. Probabil există muzee unde mai pot fi găsite. - După ce termini de făcut stocul, spuse Balzac către asistentă, am nevoie să te ocupi și de comenzile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din urmă, așa cum a făcut ea cu el. După o luptă care a durat ani de zile, am reușit să îl conving că nu sunt așa, că sunt demnă de încredere, iar acum adevărul iese la lumină, el, care se impacienta la cea mai mică bănuială, el se dovedise a fi trădătorul, iar eu eram cea înfrântă, am pierdut totul, îmi este rușine, pentru că așa fusesem învinsă, inferioritatea mea stă dinaintea ei, ea, femeia cea frumoasă care frângea inimile, eu, fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
calm, unduios, comenzile parcă veneau de la sine, nici o mișcare bruscă, nici un gest de prisos, nici o urmă de nervozitate. Mult timp s-au ținut în urma unui camion, care abia se târa și nu-i lăsa să depășească. Ovidiu nu s-a impacientat cu toate că manevrele celui din față erau evidente, a așteptat liniștit momentul și fără să-și întrerupă fluieratul, când a avut liber a apăsat pe accelerator și a depășit. Pe urmă și-a continuat drumul ca și cum nu se întâmplase nimic. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răni, el a încuviințat, da, e antiseptică, a rotit pețiolul între degete, a studiat cu atenție nervurile, s-a așezat pe scaun, s-a ridicat din nou, bătrânii nici nu îndrăzneau să clipească, ședeau stingheriți, parcă uitați de musafirul lor impacientat fără nici un motiv. Când a văzut-o pe Carmina, și-a îmbrăcat în grabă trenciul, fata i-a observat starea de nervozitate subită ce-i transfigurase chipul, și-a căutat din priviri pantofii și din nou a avut sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în față. În asemenea situații, în fața unui public incompetent și credul sau în fața unui cititor neavizat, superficial, aproape oricine își poate cultiva imaginea de scriitor important, eventual "mare", statutul de star sau de supernovă. Dar nu e cazul să ne impacientăm, pentru că odată cu trecerea timpului lucru de atâtea ori verificat miturile se dezumflă, orgoliile se topesc ca spuma mării, iar ceea ce rămâne (dacă și cât rămâne) este valoarea netrucată, pagina adevărată, opera autentică. Literatura din toate timpurile e plină de cimitire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în fiecare zi de vară, ies la o partidă de fotbal împreună cu fratele meu, care, deși mai mic cu doi ani, joacă, invariabil, mult mai bine decât mine. Meciul, improvizat sumar în scuarul dintre blocuri, se prelungește indefinit; vecinii se impacientează (sunt câteva figuri de pensionari isterici care, spărgându-ne cu cruzime mingile și fugărindu-ne inestetic prin cartier, fac deliciul modestelor mele amintiri din copilărie); începe să plouă mărunt. O dată cu lăsarea serii, se face brusc răcoare, iar noi, asudați, dar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lua codul cu camere de luat vederi ascunse, ar fi culmea, îți dai seama, banii mei de casă, din ei trăiesc până la premiera din toamnă, nu cred, zic eu, să-ți fi luat cineva banii, el încearcă sa fie agitat, impacientat de situație, poate chiar e, dar eu nu îl cred, îmi cere să merg cu el și eu nu vreau nimic și culmea, acum e posibil. Când ne-am întâlnit pe terasă la cafea, am băut o bere, noroc! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
despre cazul nostru ar fi un gest condamnabil! Trebuie să-i impulsionăm, nu putem fi indiferenți acum când știm că un copil, copilul nostru, Alex, se află undeva... departe de noi, de părinții lui adevărați! - Ina dragă, nu te mai impacienta, te rog! îl contactez pe colonel destul de des, mi-e teamă să nu devin agasant. Dacă nu merg la Miliție, prin telefon. Omul îmi cere răbdare! Mi-a spus că a pornit investigațiile pe mai multe fronturi, dar în același
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
răspunsul la întrebarea ta să fie foarte aproape sau foarte departe de noi. - La ce ne putem aștepta? Până voi vedea zorii zilei de mâine, o să mi se pară un veac! - Așa e! Dar la ce-ți folosește dacă te impacientezi!? Calmează-te, te rog! Vom trăi și vom vedea! Noaptea aceea li se păru ambilor soți nesfârșită. Nici unul dintre ei nu închise un ochi. În zadar își puseră fel de fel de întrebări, răspunsul nu venea de niciunde. Rătăceau prin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de dimineață, dumnealor, (poftește cu mic gest pe cele trei cucoane și pe Goe), frumos gătite împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie sa le ducă la București. Goe este foarte impacientat. Goe (pe un ton de comandă): Mam’mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie! Mam’mare: Vine, vine acuma puișorul mamii!(îl sărută pe frunte și îi potrivește pălăria). Vezi ce bine-i șade lui cu costumul de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pe după amiază. De ce? Las’ c-o să vedeți. În schimb, trimite, pe urmele lor, pe adjunctul său, de fapt, pe adjunctul șefului de grupă, să-i Însoțească, până la sosirea sa pe linia de tragere. Ăla Îi ajunge. Le explică. Nu vă impacientați, din cauză că nu e șeful. Îl suplinesc eu. El a fost chemat, nițel, până la ferma de vaci de lapte. E, acolo, o problemă. Și, fără el, nu se poate soluționa. Însă, dacă sunt eu, aici, e ca și cum ar fi el Însuși
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vadă, fund ce ieșea, la lumină, prin rupturi. Și, din acea clipă, bătrânul erou s-a ales cu un nume nou: Moș Costică Ruptu-n Cur! Ha-ha-ha, făceau, oamenii, ținându-se cu mâinile de burți, de râs, dar el nu se impacienta de fel. Ba, char, se bucura. Și, după ce tractorul cu remorca au fost trase unde era indicat, iar vaca, dată jos, și dusă alături de celelalte, din țarcul lor de zi, din partea de sus a curții ceapeului s-a auzit o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lui se strâmbă ușor, apoi zise: - Nu au ajuns la stadiul de numire. Când vorbeau despre ambițiile lor, nimeni nu-i asculta. Așa că au înțeles, - Înțeleg că, într-un fel, te-ai autoimpus?! Gosseyn folosise un ton interogativ. Individul era impacientat. - Domnule Gosseyn, rosti comandantul, și tu manifești multe calități de comandant. Sunt sigur că, printre ființele umane pe care le avem la bord, nu se află nici una. având în vedere situația specială în care ne aflăm cu toții, care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
storurile la ferestre. Încet, încet, camera mea se transforma în grotă, în chilie. Aveam, cum s-ar zice, un deșert personal unde puteam să fiu și Dumnezeu și propriul meu profet. După o vreme, câțiva dintre vechii prieteni s-au impacientat. Au venit, au sunat la ușă, dar n-am vrut să le deschid. I-am auzit discutând între ei, întrebîndu-se dacă nu cumva murisem. Unul era de părere să ceară ajutorul poliției, să forțeze ușa. Atunci le-am strigat dinlăuntru
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Gosseyn răspunse: - Excelența Voastră, am putea fără îndoială să realizăm anumite aranjamente ingenioase. Niște transporturi ușoare ar putea duce câteva mii de oameni din cei mai calificați în punctele în care ar fi utili. - Este posibil. (Madrisol părea să se impacienteze, iar traducătorul mecanic dădea o intonație corespondentă vocii sale:) Dar voi prezenta aceasta... - Aici pe Venus, insistă Gosseyn, avem un distorsor intact pentru transportul navelor stelare de mai multe mii de metri lungime. Poate că le-ați putea folosi. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o trăiesc și o fac. A tăia cărțile este oarecum asemănător, în alt plan, cu a vedea valurile mării spărgându-se pe nisipul plajei. Și ambele lucruri ne vorbesc despre natura din istorie, despre hazardul din libertate. Și nu mă impacientez dacă pasiența întârzie să se deschidă și nici nu trișez. Și asta mă învață să aștept să se rezolve pasiența istorică a Spaniei mele, să nu-i aștept cu nerăbdare deschiderea, să tai cărțile și să am răbdare în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trebuie să fii mai bună decât ceilalți ! mă întrerupe tăioasă, de parcă ar fi în sala de judecată. E cariera ta în joc, nu-ți poți permite să fii sub nivelul de excelent. E un moment crucial - Nu dosarul ăla ! adaugă impacientă pentru cel de lângă ea. Stai puțin pe fir, Samantha... — Samantha ? Ridic ochii confuză și văd o fată în taior bleu apropiindu-se de masă. Are un coș de cadouri cu fundă și un zâmbet larg. — Sunt Lorraine, asistenta personală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]