570 matches
-
unirii ipostatice, își transformase propria umanitate, făcând-o inalterabilă. Acuzându-l pe Iulian că în acest fel suferința și moartea lui Cristos devin aparențe, adversarii săi au definit poziția lui drept aftartodocetism, adică o doctrină bazată pe caracterul indestructibil și impasibil al trupului, teză care subminează în mod inevitabil realitatea umană a Cuvântului. Istoricii moderni, fiind nevoiți să constate că Iulian credea totuși în realitatea Patimilor, considerau că, în viziunea acestuia, Cristos, din proprie voință, își făcuse trupul să simtă din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așteaptă să mă bârfească? Ce vor spune colegii de serviciu, dușmanii, ziarele?“ Iar partea de fier a acestei centuri este... ginecologul. „Să știi că te duc în fiecare lună la ginecolog, să vedem și noi dacă mai ești virgină!“ Umbra impasibilă a acestui medic, cu metodele lui științifice de a stabili starea de virginitate, terorizează o bună parte a populației virgine din țara noastră. Colegii mei cu această specialitate ar trebui să știe că un pacient - orice vârstă ar avea el
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
este împlinită prin intimitatea fizi că, iar sexul este aducător de plăceri. Egoismul băieților Fetele afirmă adesea despre partenerii lor că sunt ego iști. Există mai multe atitudini ale acestora care justifică într-un fel acest calificativ. Băieții par mai impasibili la mesajele afective trimise de cei din jur. Ei sunt mai interesați de plăceri precum cele rezultate din mâncare, băutură, jocuri, comodi tate etc. și tot ei sunt aceia care fac dragoste fără să se gândească prea mult la plăcerea
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
calitativ noi, cu tendința convertirii la regimul spiritual a întregii materii și existențe. Aceasta este și marea sa vocație, atributul suprem al originalității sale literare. Cu nota - particulară și ea - că întreaga ascensiune macedonskiană nu se consumă lin, aerian și impasibil. Multă vreme desfășurarea se produce în tensiune, efervescență, cu sentimentul unor profunde contrarietăți interioare. Ea trece printr-o serie întreagă de puncte nodale, de alternanță și ambiguitate, în care „materia” începe să fie contrabalansată, anihilată și în cele din urmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
franceză, s-a accelerat în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. În această perioadă Parisul se constituie că un cadru al reprezentării teatralizate a umanului. Pariziana se implică în acest joc inițiatic de proporțiile urbei, iar caracterul ei impasibil și indiferent determina trăirea unor drame de factură existențiala a subiecților din jur. Teatralitatea este realitatea pe care Pariziana și-o creează. Teatralizării îi sunt supuse nu doar partea publică, dar și cea secretă, clandestina a existenței sale; teatru se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
al căror șef era un colonel evreu, care trecea din cameră în cameră și ședea de vorbă numai cu evreii. Când a ajuns și la noi, milițianul a comandat „Drepți!”, dar nici unul dintre evrei n-a executat comanda; au rămas impasibili. Colonelul, mergând drept la Litman, l-a întrebat cu un zâmbet ironic în colțul gurii: Dumneata de ce ești aici? E nevoie să spun ceea ce știi?, i-a răspuns privindu-l de sus. Tu de ce ești aici?, a fost întrebat evreiașul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ca și alții și anume că fusese luat „cu forța de către germani”. Scurtul lor sejur în Vechiul regat, început la 25 martie 1944, fusese petrecut tot în comuna Bogdănești de unde, probabil, au fost trimiși sub escortă la Bârlad din ordinul impasibililor ruși încadrați în C.AL.C. Chiar dacă părea a avea un nume rusesc, cetățeanul Bâkov Serghei (1886, Tighina) se declarase a fi român. Față de alții care se plângeau că fusese luați cu sila ba de nemți, ba de armata română
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
imagine. În Mircea cel Bătrân, poetul salută vitejia și gloria străbună, dar rațiunea refuză exaltarea și redimensionează conturul unei vârste a faptei războinice strălucite, prin comparație cu izbânzile progresului: arta, științele, viețuirea înfrățită a națiilor în pace. Totuși sugestia de impasibilă clepsidră cosmică, de mecanică oarbă a universului domină și, prin ea, poemul vădește virtualități eminesciene. În ciuda înălțimii artistice atinse uneori în poemele meditative, A. este dezavantajat de inexperiența poeziei românești în mânuirea unui limbaj metaforic pe măsura gândirii speculative. Efectul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
țăranului cu pământul, fractura între generații. Parte din recolta de fapte, de gesturi, de replici obținută pe calea observației reportericești este valorificată în povestiri, nuvele, roman, piese de teatru. Scriitorul posedă o capacitate remarcabilă de a reprezenta, printr-un montaj impasibil de fapte, prin succinte notații de atmosferă, prin replici anodine, tensiunea unor situații, întâmplări sau stări obișnuite, dar importante în ordinea umanului. Confesiunea soldatului din nuvela Vinovații (volumul Stația de salvare, 1975), punctată de accentele unei agresivități deturnate, relevă, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
vorbit cu Radu Cârneci și este de acord ca începînd chiar din nr. 1 să dăm mici (și spectaculoase) articole inedite Ibrăileanu, în vederea centenarului din mai, făcînd astfel campanie înaintea tuturor și mai ales lovind (loial) indiferența Iașului conservator și impasibil la amintirea marilor valori după care se ascunde la ocazii festive sau festiviste pentru a da impresia că și azi este extraordinar! Pentru ianuarie, la Breviar (zic eu), un mic articol despre C. Hogaș (cum ți-am spus, și dacă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mai mari, fie și numai prin oprirea entuziasmului provocat de expansiunea și de avântul economic. Un om viu este un om care se bucură de viață atunci când are motive și care se întristează atunci când are motive. Nu este naturală trăirea impasibilă a evenimentelor din jurul nostru. Tot așa se întâmplă și în economie și societate. Contradicțiile din economie nu pot fi înlăturate pentru că nimeni nu le cunoaște în profunzime, cauzele, efectele, modul de desfășurare. De aceea, când discutăm despre combaterea crizei nu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
se poate manifesta mai delicat, mai blând, mai uman? Trebuie neapărat să ne treci prin foc și sabie? Unde am greșit? Cu ce? De-a lungul tranșeelor era o umanitate suferindă: plânsete, gemete, urlete, strigăte de disperare, peste care dominau impasibile vuietele motoarelor, combinate cu zgomotul și suflul năprasnic al exploziilor succesive. Capul mă durea îngrozitor, urechile îmi vâjâiau și îmi țiuiau: nu mai auzeam nimic. Mă gândeam că am rămas surd. O teamă animalică, disperată m-a cuprins și trupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
punct de vedere strategic. Așa că pleoapa "consumatorului de miere de albine" a revenit la poziția inițială, adică aceea pe care o avem de obicei, după vizita nocturnă a lui Moș Ene. Moș Martin continua să rămână mai departe tăcut și impasibil la zgomotele din jur, filozofând la chestiuni asupra cărora mintea omenească nu s-ar fi putut pronunța cu exactitate. Dar povestea acestui mamifer carpatin nu este de natură să creeze bună dispoziție, ci, dimpotrivă, o adâncă tristețe. Prins de țiganii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
așezat sub mărul Cunoașterii din grădina Edenului, filosofând asupra frumuseții nepieritoare a acestei lumi, n-ai sesizat plutind prin fața ochilor Tăi divini particule de cenușă umană, depunându-se cu sfială tremurândă în părul Tău, pe umerii Tăi, pe obrazul Tău impasibil și pe fața de masă imaculată, țesută din cel mai fin borangic și brodată cu încântătoare motive folclorice? La ce meditai, Doamne? Spune! Ai probleme? Crezi că aș putea să Te ajut cu ceva? Și-au făcut viței în Horeb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
scoteai nici un sunet. Ai spus, totuși: Aici! Și te-ai întins pe perete cât de lung erai. Nimeni n-a observat, toți munceau cu spor (de aflat vor afla ei, n-avea grijă). De acolo o vedeai cum se plimba impasibilă prin cabinetul tău, cum aștepta cu siguranța omului care-și atinge scopul. S-ar putea spune că era puțin agitată, deși n-avea nici un temei adevărat; tu pluteai neobosit, ai fi făcut orice pentru ea, ghinionul era că nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sfârșească numaidecât îndepărtarea părului de pe cealaltă jumătate a capului nu se întâmpla câtuși de puțin atât de repede pe cât ar fi dorit; a simțit cum femeia tânără și frumoasă la care nimerise și-a oprit mâna în creștetul său ascultând, impasibilă, discuțiile din jur. Uneori își arunca privirea spre el prin oglinda de argint, mare cât peretele. Îți pare rău? îl întrebă cu o ușoară inflexiune în glas, vădit nesatisfăcută de figura sa pleoștită, ca a unui damnat. Nu, răspunse timid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în aer o muzică exaltată pe clape de pian, saxofon, trompetă. Ridicându-și fruntea ca electrizat, văzu pe estradă o trupă muzicală de negri cântând; dezlănțuirea lor se produsese cu repeziciune, ori el fusese luat prin surprindere. Clienții localului rămaseră impasibili, nemișcați. Pentru un străin, mai receptiv la ce se întâmplă în jurul lui, din instinct de conservare sau adaptare, cine știe, apariția aceea părea nepotrivită locului, orașului, derutantă poate. N-a plecat imediat, deși jazz-iștii erau cântăreți obscuri, anonimi. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a șoselei. Unul dintre ei privi insistent clădirea albă, punctată de umbra rară a copacilor pe peretele frontal și, atras parcă de ceva anume, se desprinse de grupul celorlalți pășind sigur de el spre ușa larg deschisă unde aștepta, aparent impasibilă, tânăra femeie. Era un bărbat înalt, bine făcut, brunet cu ochi scânteietori și puțin migdalați; părul, în șuvițe lungi, îi atârna ușor după urechi pe gulerul cămășii strălucitoare. O salută respectuos, apoi îi explică, cu volubilitatea reținută de gesturile abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Peste cîtăva vreme, aveam să mă aflu în Muzeul de Artă Modernă din Paris și cînd, cu ochii înlăcrimați de emoție, aveam să mîngîi lemnul aspru și cald dăltuit de Bătrînul din Gorj, paznicul avea să mă bată, sever și impasibil, pe umăr, cu un sec "Nu atingeți obiectele expuse, vă rog!". Dar aici, în Veneția, nimeni nu mă împiedică să-mi plimb palmele pline de dor pe suprafața lucie, de o desăvîrșită finisare a Păsărilor lui Brâncuși, prelungi străjeri neclintiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pe cel de român... lordul Stanley a zis niște cuvinte foarte aspre, pe care În numele națiunii le resping. A zis: Nenorocirea este pentru evrei, dezonoarea pentru România! În numele Națiunei resping aceasta, pentru că Națiunea, precum v-am demonstrat, totdeauna a fost impasibilă În această chestiune, și dacă s-a pronunțat a fost ca să respingă solidaritatea ei cu cei ce prigonesc”. Carp considera că „națiunea noastră a fost tolerantă și ospitalieră În toate epocile; și chiar În acele timpuri În care [.....] cuvântul străin
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
la un liceu din Piatra Neamț. Laur i-a cerut banii Înapoi. Nu s-ar fi Încurcat dacă ar fi știut, ce nu poate el să suporte pe lumea asta, moldovenii, hoții și vandalii și barbarii, iar puștiul zâmbea umil și impasibil, ca și cum ar fi așteptat să i se mai dea ceva. Ascunsese probabil cei cinci sute de lei ce-i rămăseseră rest de la bere Într-un loc unde văr-miu n-ar mai fi dat de ei nici dacă l-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Memoriile, vol. IX, p. 81); sub presiunea liberalilor radicali și cu acordul mai mult decât entuziast al principelui Carol (acesta îi scria tatălui său, principele Carol Anton de Hohenzollern, la 25 mai /6 iunie 1877: „Nu mai puteam rămânea privitori impasibili; nu voiam să fim tratați ca provincie turcească... Acum, armata mea are frumosul rol de a se bate pentru o idee“ - Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, tomul II, 1877-1886, București, 1909, pp. 20-21) luându-se hotărârea de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
calibru mic și de calitate inferioară, cum am spus - în cepură să tragă asupra crucișătorului, dar fără nici un rezultat. La un mo ment, per soane care se aflau în apropierea mea și priveau vaporul cu un ochean, spuseră că turcii, impasibili până atunci, au descoperit bateriile și au deschis ma gazia cu munițiuni. Rușii trăsese până atunci 53 lovituri de tun, iar ghiulelele lor cădeau când prea departe, când prea aproape; aceasta se vedea după săriturile apei. Noi, de pe mal, număram
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
iar plecarea în concediu echivalează cu o rătăcire ș.a.m.d. Prozatorul exploatează eficient potențialul comic al proiectării în negativ, răsturnând datele inițiale ale narațiunii, sau utilizează procedeul amplificării prin repetiție, aglomerare și treptată stilizare în sensul caricaturii. Relatarea, aparent impasibilă, e condusă, în general, spre un final neașteptat, contrastant ori paradoxal-sinonimic, iar dialogurile vii, percutante, aglutinează deformări uneori funambulești ale vorbirii de zi cu zi ori clișee din cea mai strictă actualitate. Câteva proze (Accelerat 78, vagon 9, Mortonca, Basculanta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
de-a latul tabloului oprindu-se asupra figurii unui bărbat foarte negru la față, cel mai urât dintre toți plătitorii dijmei, așa cum este arătat Iuda în toate Cinele Renașterii, cu mâna dusă la piept, justificându-se sau cerând o păsuire impasibililor slujbași. Reta observase și săculețele de bani de pe jos, din preajma tejghelei înalte, cu etichete sau chitanțe prinse, lipite pe pânza gri pătată, pământie și care aveau aspectul unor hârtii muncite, trecute prin multe mâini, colțurile lor erau întoarse, îndoite, de
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]